Particularităţi ale dezvoltării

comunicării şi limbajului la copiii

cu Sindrom Down
• Abilităţile de comunicare facilitează
dezvoltarea cognitivă şi inserţia socio-
educaţională a copiilor cu Sindrom Down.
• În achiziţia şi dezvoltarea oricărui limbaj,
copiii trebuie să stăpânească regulile
privind producerea suntelor, semnificaţiile
cuvintelor, aspectele gramaticale şi
modalităţile de utilizare a limbajului în
contextele cotidiene.
• Dezvoltarea fonologică, semnatică,
sintactică şi pragmatică.
• Deşi prezintă dificultăţi şi întârzieri în achiziţia şi
dezvoltarea limbajului, copiii cu Sindrom Down
sunt buni comunicatori, prezentând iniţiative în
comunicare, bazându-se la început şi pentru o
perioadă lungă de timp în ceea ce priveşte
comunicarea expresivă pe forme ale comunicării
nonverbale (gesturi, expresii faciale, vocalizări,
mişcări).
• Dificultăţile apar ca urmare a unor aspecte
cognitive, senzoriale, perceptuale şi fizice.
Identificarea aspectelor deficitare reprezintă un
prim pas în evaluarea şi realizarea unui profil de
comunicare.
• Reducerea efectelor deficienţei auditive: evaluări
regulate ale funcţiei auditive, protezarea
adecvată, reducerea zgomotului, menţinerea
contactului vizual în timpul conversaţiei, vorbire
clară, utilizarea strategiilor compensatorii prin
suportul vizual (semne, imagini, text tipărit).
• Îmbunătăţirea articulaţiei şi dezvoltarea
fonologică: dezvoltarea controlului la nivelul
aparatului fono- articulator, discriminarea
sunetelor, stăpânirea suneteleor vorbirii de la
12- 18 luni, monitorizarea abilităţilor de
producere a sunetelor, exersarea producerii
cuvintelro, utilizarea semnelorşi a activităţilor de
citit.
• Accelerarea comprehensiunii şi producţiei la
nivelul vocabularului: învăţarea unui vocabular
ţintă, monitorizarea şi înregistrarea cuvintelor,
utlizarea unui sistem augmentativ de
comunicare (semne), utilizarea activităţilor de
citit.
• Îmbunătăţirea memoriei auditive de scurtă
durată: jocuri de memorie, suport în învăţare
prin materiale vizuale, imagini şi text tipărit,
exersarea cuvintelor învăţate.
• Dezvoltarea abilităţilor de interacţiune socială:
responsivitate la încercările copilului de a
comunica, crearea oportunităţilor, încurajarea
utilizării gesturilor, comunicare totală.
• Încurajarea stăpânirii aspectelor
gramaticale:
• Etapa unui singur cuvânt
• Etapa celor două cuvinte
• Tehnica Imitare cu adăugare (expansiune)
• Mediu reactiv şi responsiv
• Tehnica numărării cuvintelor folosind un
cartonaş pe care sunt lipite- desenate
două inimi/personaje de desene animate.
• Abilităţi sau preachiziţii lingvistice
• Deprinderi vizuale: contact vizual, urmărirea
obiectelor, atenţia vizuală, atenţie împărtăşită.
• Deprinderi auditive: localizarea sunetului, atenţia
auditivă
• Deprinderi motorii: imitaţie motorie, modelarea
comportamentului motor, combinarea mişcărilor
cu sunetele
• Deprinderi preverbale: imitarea vocală, imitarea
sunetelor, turn-taking, semnale sociale de
comunicare
• Abilităţi cognitive:permanenţa obiectului, cauză-
efect, rezolvare de probleme.
Strategii de intervenţie
- comunicare în context natural
- intenţia de comunicare
- comunicare totală
- mediu reactiv şi responsiv
- utilizarea obiectelor reale într-un context natural
- învăţarea concretă a cuvintelor în cadrul jocului
- generalizarea conceptelor
- oferirea întăririlor pozitive
- oferirea unor întăriri paraverbale: accentuare,
intonaţii, inflexiuni ale vocii
• Inteligibilitatea vorbirii poate fi afectată ca
urmare a :
• Articulaţiei deficitare (hipotonie, macroglosie,
lipsa capacităţii de a mişca şi de a controla
buzele, limba, maxilarele, vălul palatin pentru a
emite sunetele clar şi corect).
• Fluenţei deficitare ce afectează capacitatea de a
utiliza vorbirea cu un anumit ritm şi fără blocaje
• Secvenţionare: abilitatea de a pronunţa sunetele
în ordinea corectă pentru a forma cuvintele
• Rezonanţă: tonalitatea şi calitatea sunetelor
vorbirii