MOTIVAȚIE

• Păstrarea sănătăţii şi lupta împotriva bolilor se înscriu printre cele

mai vechi preocupări ale omului.
• Organizaţia Mondială a Sănătăţii a dat o definiţie oficială a sănătăţii:
• „ Sănătatea este acea stare de complet bine fizic, mintal şi social, şi
nu consta numai în absenta bolii sau a infirmităţii".
• Am ales ca temă ” Depozitatea si utilizarea lipidelor in organism”
• , deoarece afectează tot mai mulţi oameni. Pacienţii trebuie să
participe şi ei la prevenirea sau tratarea corectă a bolilor urmate de
consumul lipidelor.
• Ţelul acestei lucrări este de a expune câteva dintre cele mai
importante date ştiinţifice referitoare la Depozitatea si utilizarea
lipidelor in organism . Sper ca prin activitatea mea viitoare voi putea
interveni util în îngrijirea acestor suferinzi.
 Definiție
• Lipidele constituie o clasă heterogenă de compuşi naturali
larg răspândiţi în organismele vii, caracterizate în general
prin structură hidrofobă apolară, care le conferă solubilitate
în solvenţi organici şi insolubilitate în apă.
• Sunt constituenţi universali ai organismelor vii. În bacterii
sunt localizate preponderent în membrana celulară şi
numai în mică proporţie în citoplasmă. Plantele se
caracterizează, în general, printr-o compoziţie constantă în
lipide, în cantităţi nu prea mari, excepţie făcând seminţele
plantelor oleaginoase (floarea–soarelui, soia, ricin, măsline,
susan etc), care conţin însemnate cantităţi de lipide
denumite generic uleiuri.
 Clasificare
• 1. Acizi grași
• 2.Grasimi neutre
• 3.Ceride
• 4.Steride
• 5.Fosfolipid: - Glicerofosfolipide
- Inozitfosfolipde
- Sfingofosfolipide
6. Glicolipide: - Cerebrozide
- Gangliozide
 Acizi graşi
• Acizi graşi constituie compuşii de bază ai lipidelor.
În natură, se găsesc şi în stare liberă, dar mult mai
rar. Cei mai importanţi acizi graşi din punct de
vedere biologic, se caracterizează prin
următoarele: 1) sunt, de regulă, acizi
monocarboxilici care conţin o grupă carboxilică
ionizabilă şi un lanţ de atomi de carbon nepolar,
aciclic, neramificat; 2) conţin, în general, un
număr par de atomi de carbon; 3) pot fi saturaţi
sau nesaturaţi, cu una sau mai multe duble
legături.
 Grăsimi neutre ( triacilgliceroli)
• Triacilglicerolii sunt cele mai răspândite lipide în
natură. Sunt substanţe de rezervă care se acumulează
în cantităţi mari în ţesutul adipos al animalelor, în
seminţele şi fructele multor plante şi au un important
rol biochimic şi fiziologic. Se numesc şi gliceride.
• Sub aspect structural, acilglicerolii sunt esteri ai
glicerinei cu acizii graşi. Una, două sau trei grupe
hidroxilice ale glicerinei pot fi esterificate cu acizi graşi
cu formarea de mono-, di- şi triacilgliceroli, respectiv.
Dintre aceştia, cei mai răspândiţi sunt triacilglicerolii,
însă mono- şi diacilglicerolii se întâlnesc şi ei în natură
şi joacă un rol important în metabolismul lipidelor.
 Proprietăţile fizice ale
triacilglicerolilor
• Grăsimile neutre sunt amfifili slabi, deoarece legăturile
esterice, la fel ca şi grupele hidroxilice libere din mono-
şi diacilgliceroli, nu sunt ionizabile şi sunt slab polare.
Ca urmare, proprietăţile acestor substanţe sunt
determinate, în mare parte, de prezenţa în molecula
lor a grupelor alchil hidrofobe.
• Trigliceridele nu sunt solubile în apă şi de aceea nu
formează micele cu grad mare de dispersie. Cu apa, ele
dau însă emulsii în prezenţa unui stabilizator
(emulgator). In schimb, datorită grupelor hidroxil
libere, mono- şi diacilglicerolii pot forma însă micele.
 Ceride
• Ceridele sunt esteri ai unor acizi graşi cu alcooli
superiori cu masă moleculară mare şi reprezintă
constituenţii principali ai substanţelor naturale
complexe care se numesc ceruri.
• În cerurile naturale, pe lângă ceride se găsesc, în
cantităţi variate, alcooli superiori liberi, acizi graşi,
steride, hidrocarburi de genul parafinelor,
coloranţi şi uleiuri eterice. Cantitatea totală a
acestui amestec poate atinge 50%.
• Cerurile se întâlnesc atât în regnul animal
(ceara de albine, spermanţetul, lanolina), cât
şi cel vegetal (pruina de pe suprafaţa ţesutului
vegetal). Prin proprietăţile lor fizico-chimice,
se aseamănă cu acilglicerolii, dar sunt mai
stabile la acţiunea luminii, oxidanţilor,
temperaturii, se hidrolizează greu. De aceea,
cerurile îndeplinesc în organisme funcţii de
protecţie, acoperind pielea, lâna, frunzele,
fructele, ferindu-le de pierderile de apă,
umiditate excesivă şi atacul microbian.
 Steride
• Steridele sunt lipide simple, de o mare
importanţă biologică care se găsesc larg
răspândite în regnul animal, în regnul vegetal
şi la microorganisme, dar în cantităţi mici.
• Din punct de vedere chimic, steridele sunt
esteri ai acizilor graşi cu alcooli superiori ciclici
hidroaromatici care se numesc steroli.
• Steridele sunt substanţe de culoare albă, solide,
insolubile în apă; cu apa formează emulsii fine,
stabile. Sunt solubile în hidrocarburi, acetonă,
greu solubile în alcool. Steridele constituie
fracţiunea saponificabilă a lipidelor.
• Sterolii, componenta alcoolică a steridelor, fac
parte dintr-o clasă mare de substanţe naturale
care se numesc compuşi steroizi.
• Compuşii steroizi. Compuşii din această mare
grupă au unele asemănări structurale cu
terpenele. Proprietăţile lor biologice foarte
diverse au făcut ca steroizii să reprezinte o clasă
de substanţe deosebit de interesantă şi ca
urmare, mult studiată.
 Fosfolipide ( fosfatide)
• Fosfolipidele sunt esteri ai unor polialcooli cu acizi graşi
superiori în constituţia cărora mai intră un rest de acid
fosforic şi o bază azotată.
• În compoziţia fosfolipidelor se găseşte unul dintre
următorii trei polialcooli: glicerolul, inozitolul sau
sfingozina.
• În funcţie de tipul alcoolului din compoziţia lor,
fosfolipidele se împart în:
• glicerofosfolipide;
• inozitfosfolipide;
• sfingofosfolipide
• Prin proprietăţile fizico-chimice, fosfolipidele
amintesc de acilgliceroli.
• Fosfolipidele se dizolvă bine în solvenţi
organici (benzen, eter, cloroform etc.); cu apa
dau emulsii şi, de asemenea, formează soluţii
coloidale deoarece posedă grupe polare.
Capătul la care este aşezat restul de acid
fosforic are proprietăţi hidrofile, în timp ce
cele două grupe acil, provenite de la acizii
graşi, formează partea hidrofobă
• Glicerofosfolipide
• Sunt esteri ai glicerolului, acizilor graşi superiori, acidului
fosforic şi unei baze azotate. Din această categorie de lipide
fac parte: acizii fosfatidici, colinfosfolipidele,
etanolaminfosfolipidele, serinfosfolipidele şi
acetalfosfolipidele (plasmalogene).
• Inozitfosfolipide (fosfoinozitide)
• Sunt lipide complexe care prin hidroliză formează o
moleculă de glicerol, o moleculă de inozitol, două molecule
de acid gras şi 1-3 molecule de acid fosforic. Sunt derivaţi ai
acidului -fosfatidic. 4-Difosfo şi 4,5 – trifosfoinozitidele
sunt prezente în creier unde reprezintă mai mult de
jumătate din toate fosfoinozitidele.
• În unele organisme vii se întâlnesc şi inozitfosfolipide mai
complexe, care conţin, pe lângă componenţii menţionaţi şi
monozaharide (arabinoză, galactoză, manoză, glucoză)
legate de acidul fosforic sau de inozitol
• Sfingofosfolipide
• Sunt fosfolipide care nu conţin în moleculă
glicerol, ci un aminoalcool cu lanţ lung care se
numeşte sfingozină. În molecula unei
sfingofosfolipide, sfingozina se leagă prin
legătură amidică cu un acid gras, formând un
compus numit ceramidă
 Glicolipide
• Glicolipidele sunt substanţe complexe, care au o
structură destul de diferită, însă în toate sunt prezente
sfingozina şi o componentă glucidică. Se împart în
cerebrozide şi gangliozide.
• Cerebrozide
• Sunt lipide complexe care prin hidroliză formează o
moleculă de sfingozină, un acid gras şi o hexoză (mai
frecvent galactoza, mai rar glucoza). În molecula unei
cerebrozide restul de sfingozină este legat amidic cu
acidul gras şi eteric cu o moleculă de hexoză. Restul de
hexoză este legat -glicozidic
• Gangliozide
• Reprezintă un grup de substanţe cu structură
complexă. Sunt compuşi cu masă moleculară mare în
compoziţia cărora, alături de acizii graşi superiori,
aminoalcoolul sfingozina, hexoze şi galactozamină intră
şi acidul neuraminic sau derivatul său acidul sialic.
• Gangliozidele se găsesc în cantităţi mari în creier, la
nivelul terminaţiilor nervoase. Au rol important în
transmiterea impulsului nervos la nivelul sinapselor. Au
capacitatea de a restabili excitabilitatea electrică a
ţesutului nervos. De asemenea, gangliozidele leagă
specific sau inactivează unele toxine bacteriene.
• Au fost găsite gangliozide şi în cloroplaste, ceea ce
demonstrează participarea lor şi în activitatea vitală a
plantelor
VĂ MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIA ACORDATĂ !!!!!!