Sunteți pe pagina 1din 10

„Probleme juridice privind Curtea

Europeană a Drepturilor Omului și Curții de


Justiție a Uniunii Europene”
CONSIDERAȚII GENERALE

Curtea Europeană de Justiţie Curtea Europeană a Drepturilor Omului


Curtea Europeană a Drepturilor Omului („Curtea”), cu
• Curtea Europeană de Justiţie (“Curtea de Justiţie”) sediul la Strasbourg (Franţa), în structura sa prezentă, a fost
este compusă din douăzeci şi şapte de judecători şi înfiinţată prin Protocolul nr. 11, la data 1 noiembrie 1998.
opt avocaţi generali. Judecătorii şi avocaţii generali Acest amendament a conferit Convenţiei un caracter
sunt numiţi de comun acord de guvernele statelor judiciar deplin, instituindu-se în mod efectiv o curte de
justiţie. Dispoziţiile ce guvernează structura şi procedura
membre, pentru un mandat de şase ani care poate fi
Curţii se regăsesc în Secţiunea II a Convenţiei (art. 19-51)
reînnoit .
şi în capitolele I-V (articolele 2-30) ale Regulamentului de
• Principala competență a Curţii de Justiţie cuprinde
procedură al Curţii, al cărui titlu oficial este „Regulamentul
trei categorii de cauze: verificarea legalităţii normelor Curţii”. Curtea este alcătuită dintr-un număr de judecători
dreptului European, acţiunile împotriva statelor egal cu cel al părţilor la Convenţie (în prezent, patruzeci şi
membre pentru neîndeplinirea obligaţiilor UE și şapte, dintre care şaptesprezece sunt femei) .
procedura hotărârilor preliminare.
TRECUTUL: ISTORIA LUNGĂ A
INSTANȚELOR
SUPRANAȚIONALE DIN
EUROPA
De la sfârșitul anilor 1950 până la începutul anilor 90, UE și CEDO s-au
dezvoltat în mare măsură pe linii separate și a fost exclusă în mod explicit
posibilitatea revizuirii acțiunii CEE (CECO și Euratom) pentru
compatibilitatea cu CEDO. După eșecul marelui proiect de integrare
politică, statele membre ale UE au decis în mod conștient să continue o
formă de integrare economică în care drepturile fundamentale erau lăsate
deoparte. În decursul anilor '90, dinamica relației dintre CEDO și UE a
accelerat dramatic. Căderea Zidului Berlinului a reprezentat un moment de
cotitură în istoria UE și a CEDO și au fost la originea reformelor
instituționale profunde atât în cadrul CEJ, cât și a CEDO.
La începutul secolului XXI, o serie de transformări fără precedent au avut
loc în cadrul UE, astfel a fost deosebit de curajoasă în lumina scenariului
internațional jurisprudența CEJ care proteja drepturile procesuale în
materie de combatere a terorismului.
CONFLUENŢA PROTECŢIEI DREPTURILOR OMULUI – ÎNTRE CEDO ȘI
CEJ

• Relația dintre Curtea Europeană de Justiție (CEJ) și Curtea Europeană a Drepturilor


Omului (CtEDO) este o problemă în dreptul Uniunii și în dreptul drepturilor omului.
CEJ reglementează dreptul Uniunii Europene (UE), în timp ce CEDO reglementează
Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care acoperă cele 47 de state
membre ale Consiliului Europei. Cazurile nu pot fi introduse de CEDO împotriva
Uniunii Europene, dar Curtea a decis că statele nu pot scăpa de obligațiile lor în
materie de drepturi ale omului spunând că puneau în aplicare legislația UE.
• În cadrul Tratatului de la Maastricht, Curtea Europeană de Justiție folosește toate
tratatele pe care statele membre ale Uniunii Europene a semnat sau a participat la
instrumente interpretative pentru conținutul și domeniul de aplicare al „drepturilor
fundamentale”, deținând în același timp Convenția Europeană a Drepturilor Omului
ca document cu „semnificație specială” .
IMPORTANŢA JURISPRUDENŢEI
CEDO ȘI CEJ ÎN MATERIA
PROTECŢIEI DREPTURILOR
OMULUI

Jurisprudenţa CJCE a fost marcată de o interpretare


diferită, trecându-se de la refuzul aplicării regulilor
juridice referitoare la drepturile omului la
acceptarea acestora, în mod indirect, urmând
trimiterile la jurisprudenţa CEDO şi, în final, prin
statuarea unor reguli proprii, în dreptul comunitar.
Începând cu Geitling, Curtea de Justiţie a
Comunităţilor Europene şi-a limitat puterea de
interpretare, iar în cauza Stork , CJCE a respins
aplicarea principiilor din materia drepturilor
omului, acestea fiind considerate, în întregime, ca
făcând parte din dreptul naţional, cu motivarea că
CJCE interpretează în limitele tratatelor, iar nu prin
prisma dreptului naţional, şi, în consecinţă, nu se
poate pronunţa prin raportare la dreptul
constituţional al unui stat membru (R.F. Germania).
În cauza Sgarlata, CJCE a respins aplicarea
normelor din domeniul drepturilor omului,
subliniind competenţele sale, prin trimitere la art.
173 CEE (în prezent, art. 230 CE).
CONCLUZII

• Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi Curtea de Justiţie a


Comunităţilor Europene au delimitat domenii diferite ale protecţiei
drepturilor omului, pe cale jurisprudenţială, prin interpretarea şi aplicarea
principiilor dreptului (de ex. principiul proporţionalităţii). CEDO a fost
pusă în situaţia de a se pronunţa cu privire la legislaţia comunitară în timp
ce instanţele comunitare au făcut referiri la Convenţie, aplicând-o sau
interpretând-o într-un mod propriu. Multe domenii, concepte şi chiar
fapte au fost interpretate de către cele două Curţi în mod diferit. De
asemenea, CJCE a luat în considerare principiile CEDO când a analizat
valabilitatea actelor comunitare, de exemplu anularea unei directive în
cauza Irlanda / Parlamentul şi Consiliul (acţiunea a fost respinsă).
CONCLUZII

Pentru mințile juridice încadrate în arhitectura juridică unitară a


statului, pluralismul jurisdicțiilor supranaționale și instanțele
judecătorești nu poate fi decât obiectul confuziei. Și totuși, la fel
ca pe piață, existența mai multor producători și produse este o
condiție prealabilă pentru îmbunătățirea calității, în domeniul
drepturilor fundamentale în Europa.
Deși metafora pieței poate fi necorespunzătoare în contextul
drepturilor omului, ceea ce doresc să sugerez este că interacțiunea
dintre CEJ și CEDO se poate exercita efectiv asupra protecției
drepturilor fundamentale, creând o cursă virtuoasă în topul
protecției drepturilor fundamentale - o dezvoltare care este cu
siguranță în interesul drepturilor omului. Cu alte cuvinte, credem
că chiar și în urma opiniei imperativului că există spațiu pentru ca
CEJ și CEDO să coexiste fără ciocniri, în schimb pentru a spori și
a promova protecția drepturilor fundamentale în Europa.
• Un exemplu emblematic în acest sens este oferit de cazul controlului judiciar al sancțiunilor
ONU vizate. După cum am explicat în profunzime în alte părți, CEJ și CEDO au fost invitați să
se pronunțe asupra legalității măsurilor de combatere a terorismului împotriva persoanelor,
adoptate de Consiliul de Securitate al ONU, care a obligat statele membre sau instituțiile UE să
înghețe fondurile sau restricționează libertatea de mișcare, a persoanelor suspectate de a fi
implicate în finanțarea terorismului. Printr-o serie de hotărâri ulterioare, atât CEJ, cât și CtEDO
și-au intensificat revizuirea regimului ONU de combatere a terorismului, introducând în sistem de
garanții a unor procese echitabile. În mod esențial, CEJ și CEDO au tras din exemplul celuilalt și
s-au împins simultan să adopte abordări ale drepturilor omului și mai extinse. De fapt, tocmai
concurența dintre CEJ și CEDO și dorința lor de a funcționa ca instanța principală pentru
drepturile omului din Europa, le-a permis să exercite controlul judiciar al sancțiunilor ONU și să
împiedice protecția drepturilor fundamentale ale suspecților teroristi chiar și împotriva presiunilor
continue de sacrificare a libertăților civile, imperativelor de securitate națională.
Probleme juridice privind CEDO și CEJ în
RM
• În ultimii ani, Moldova a înregistrat progrese în procesul de cooperare cu
Uniunea Europeană. Implementarea cu succes a obligaţiilor contractuale
curente şi activităţile viitoare necesită cunoştinţe profunde în domeniul
dreptului UE. Integrarea în UE presupune capacitatea administraţiei publice
dar şi a justiţiei de a aplica legislația UE. Prin urmare, procesul de integrare
europeană implică în mod imperativ pregătirea din timp a specialiştilor,
folosindu-se experienţa celorlate state membre, precum şi propria experienţă
legată de aderarea la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Deşi
Moldova este parte la Convenţie din 1998, abia în ultimii ani actorii publici
dar și societatea civilă au devenit conştienți de importanţa acestui instrument
supranaţional de protecţie şi consecinţele care decurg din actul de aderare.
Vă mulțumesc!

S-ar putea să vă placă și