Justiție a Uniunii Europene” CONSIDERAȚII GENERALE
Curtea Europeană de Justiţie Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea Europeană a Drepturilor Omului („Curtea”), cu • Curtea Europeană de Justiţie (“Curtea de Justiţie”) sediul la Strasbourg (Franţa), în structura sa prezentă, a fost este compusă din douăzeci şi şapte de judecători şi înfiinţată prin Protocolul nr. 11, la data 1 noiembrie 1998. opt avocaţi generali. Judecătorii şi avocaţii generali Acest amendament a conferit Convenţiei un caracter sunt numiţi de comun acord de guvernele statelor judiciar deplin, instituindu-se în mod efectiv o curte de justiţie. Dispoziţiile ce guvernează structura şi procedura membre, pentru un mandat de şase ani care poate fi Curţii se regăsesc în Secţiunea II a Convenţiei (art. 19-51) reînnoit . şi în capitolele I-V (articolele 2-30) ale Regulamentului de • Principala competență a Curţii de Justiţie cuprinde procedură al Curţii, al cărui titlu oficial este „Regulamentul trei categorii de cauze: verificarea legalităţii normelor Curţii”. Curtea este alcătuită dintr-un număr de judecători dreptului European, acţiunile împotriva statelor egal cu cel al părţilor la Convenţie (în prezent, patruzeci şi membre pentru neîndeplinirea obligaţiilor UE și şapte, dintre care şaptesprezece sunt femei) . procedura hotărârilor preliminare. TRECUTUL: ISTORIA LUNGĂ A INSTANȚELOR SUPRANAȚIONALE DIN EUROPA De la sfârșitul anilor 1950 până la începutul anilor 90, UE și CEDO s-au dezvoltat în mare măsură pe linii separate și a fost exclusă în mod explicit posibilitatea revizuirii acțiunii CEE (CECO și Euratom) pentru compatibilitatea cu CEDO. După eșecul marelui proiect de integrare politică, statele membre ale UE au decis în mod conștient să continue o formă de integrare economică în care drepturile fundamentale erau lăsate deoparte. În decursul anilor '90, dinamica relației dintre CEDO și UE a accelerat dramatic. Căderea Zidului Berlinului a reprezentat un moment de cotitură în istoria UE și a CEDO și au fost la originea reformelor instituționale profunde atât în cadrul CEJ, cât și a CEDO. La începutul secolului XXI, o serie de transformări fără precedent au avut loc în cadrul UE, astfel a fost deosebit de curajoasă în lumina scenariului internațional jurisprudența CEJ care proteja drepturile procesuale în materie de combatere a terorismului. CONFLUENŢA PROTECŢIEI DREPTURILOR OMULUI – ÎNTRE CEDO ȘI CEJ
• Relația dintre Curtea Europeană de Justiție (CEJ) și Curtea Europeană a Drepturilor
Omului (CtEDO) este o problemă în dreptul Uniunii și în dreptul drepturilor omului. CEJ reglementează dreptul Uniunii Europene (UE), în timp ce CEDO reglementează Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care acoperă cele 47 de state membre ale Consiliului Europei. Cazurile nu pot fi introduse de CEDO împotriva Uniunii Europene, dar Curtea a decis că statele nu pot scăpa de obligațiile lor în materie de drepturi ale omului spunând că puneau în aplicare legislația UE. • În cadrul Tratatului de la Maastricht, Curtea Europeană de Justiție folosește toate tratatele pe care statele membre ale Uniunii Europene a semnat sau a participat la instrumente interpretative pentru conținutul și domeniul de aplicare al „drepturilor fundamentale”, deținând în același timp Convenția Europeană a Drepturilor Omului ca document cu „semnificație specială” . IMPORTANŢA JURISPRUDENŢEI CEDO ȘI CEJ ÎN MATERIA PROTECŢIEI DREPTURILOR OMULUI
Jurisprudenţa CJCE a fost marcată de o interpretare
diferită, trecându-se de la refuzul aplicării regulilor juridice referitoare la drepturile omului la acceptarea acestora, în mod indirect, urmând trimiterile la jurisprudenţa CEDO şi, în final, prin statuarea unor reguli proprii, în dreptul comunitar. Începând cu Geitling, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene şi-a limitat puterea de interpretare, iar în cauza Stork , CJCE a respins aplicarea principiilor din materia drepturilor omului, acestea fiind considerate, în întregime, ca făcând parte din dreptul naţional, cu motivarea că CJCE interpretează în limitele tratatelor, iar nu prin prisma dreptului naţional, şi, în consecinţă, nu se poate pronunţa prin raportare la dreptul constituţional al unui stat membru (R.F. Germania). În cauza Sgarlata, CJCE a respins aplicarea normelor din domeniul drepturilor omului, subliniind competenţele sale, prin trimitere la art. 173 CEE (în prezent, art. 230 CE). CONCLUZII
• Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi Curtea de Justiţie a
Comunităţilor Europene au delimitat domenii diferite ale protecţiei drepturilor omului, pe cale jurisprudenţială, prin interpretarea şi aplicarea principiilor dreptului (de ex. principiul proporţionalităţii). CEDO a fost pusă în situaţia de a se pronunţa cu privire la legislaţia comunitară în timp ce instanţele comunitare au făcut referiri la Convenţie, aplicând-o sau interpretând-o într-un mod propriu. Multe domenii, concepte şi chiar fapte au fost interpretate de către cele două Curţi în mod diferit. De asemenea, CJCE a luat în considerare principiile CEDO când a analizat valabilitatea actelor comunitare, de exemplu anularea unei directive în cauza Irlanda / Parlamentul şi Consiliul (acţiunea a fost respinsă). CONCLUZII
Pentru mințile juridice încadrate în arhitectura juridică unitară a
statului, pluralismul jurisdicțiilor supranaționale și instanțele judecătorești nu poate fi decât obiectul confuziei. Și totuși, la fel ca pe piață, existența mai multor producători și produse este o condiție prealabilă pentru îmbunătățirea calității, în domeniul drepturilor fundamentale în Europa. Deși metafora pieței poate fi necorespunzătoare în contextul drepturilor omului, ceea ce doresc să sugerez este că interacțiunea dintre CEJ și CEDO se poate exercita efectiv asupra protecției drepturilor fundamentale, creând o cursă virtuoasă în topul protecției drepturilor fundamentale - o dezvoltare care este cu siguranță în interesul drepturilor omului. Cu alte cuvinte, credem că chiar și în urma opiniei imperativului că există spațiu pentru ca CEJ și CEDO să coexiste fără ciocniri, în schimb pentru a spori și a promova protecția drepturilor fundamentale în Europa. • Un exemplu emblematic în acest sens este oferit de cazul controlului judiciar al sancțiunilor ONU vizate. După cum am explicat în profunzime în alte părți, CEJ și CEDO au fost invitați să se pronunțe asupra legalității măsurilor de combatere a terorismului împotriva persoanelor, adoptate de Consiliul de Securitate al ONU, care a obligat statele membre sau instituțiile UE să înghețe fondurile sau restricționează libertatea de mișcare, a persoanelor suspectate de a fi implicate în finanțarea terorismului. Printr-o serie de hotărâri ulterioare, atât CEJ, cât și CtEDO și-au intensificat revizuirea regimului ONU de combatere a terorismului, introducând în sistem de garanții a unor procese echitabile. În mod esențial, CEJ și CEDO au tras din exemplul celuilalt și s-au împins simultan să adopte abordări ale drepturilor omului și mai extinse. De fapt, tocmai concurența dintre CEJ și CEDO și dorința lor de a funcționa ca instanța principală pentru drepturile omului din Europa, le-a permis să exercite controlul judiciar al sancțiunilor ONU și să împiedice protecția drepturilor fundamentale ale suspecților teroristi chiar și împotriva presiunilor continue de sacrificare a libertăților civile, imperativelor de securitate națională. Probleme juridice privind CEDO și CEJ în RM • În ultimii ani, Moldova a înregistrat progrese în procesul de cooperare cu Uniunea Europeană. Implementarea cu succes a obligaţiilor contractuale curente şi activităţile viitoare necesită cunoştinţe profunde în domeniul dreptului UE. Integrarea în UE presupune capacitatea administraţiei publice dar şi a justiţiei de a aplica legislația UE. Prin urmare, procesul de integrare europeană implică în mod imperativ pregătirea din timp a specialiştilor, folosindu-se experienţa celorlate state membre, precum şi propria experienţă legată de aderarea la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Deşi Moldova este parte la Convenţie din 1998, abia în ultimii ani actorii publici dar și societatea civilă au devenit conştienți de importanţa acestui instrument supranaţional de protecţie şi consecinţele care decurg din actul de aderare. Vă mulțumesc!