Comunicarea interculturală

Rusia
 Rusia. Aspecte introductive

Prin această prezentare urmărim scopul de a facilita o comunicare eficientă spre

atingerea rezultatului scontat în situația în care interacționăm cu reprezentanți ai
poporului rus.
În primul rând este de precizat că moldovenilor nu le este străină cultura rusă,
obiceiurile, tradițiile și alte elemente ce individualizează poporul rus, întrucât
moldovenii au trăit și continuă să traiască sub imperiul acestora.
Pentru a avea o comunicare eficientă susceptibilă de a determina la o anumită
conduită în situația în care avem ca interlocutori de origine rusă, trebuie să
cunoaștem următoarele:
• în primul rând rușii nu sunt tocmai prietenoși cu străinii, sunt refractari față
de lucrurile, curentele noi care vin din occident.
În situația comunicării nemijlocite cu reprezentanți ai poporului rus trebuie de
știut că dacă nu ești vorbitor de limba rusă ar fi bine să fie prezent un traducător
pentru a facilita comunicarea întrucât rușii nu sunt dispuși să facă vreun efort de
a vorbi într-o limbă străină, aceștia au sentimentul de superioritate și au
convingerea că ei au tot și nu merită să facă vreun efort.
Totodată, în situația aflării pe teritoriul Rusiei, ai senzația de o lipsă de securitate,
iar acest lucru te face să fii vigilent.
• Rușilor le place și chiar este o normă în situația în care ai un interlocutor
care are un rol social de conducere de orice nivel, să i te adresezi
acestuia după următoarea formulă: Prenume + Patronimic.
• Rusia cunoaște o puternică influență religioasă care se resimte în toate
domeniile de activitate. Spre ex. rușii obișnuiesc a se ruga și a-și face
semnul crucii înainte de a porni la drum lung și folosesc expresia
„Давайте присядем на дорожу”.
• Rușii se caracterizează ca fiind un popor vesel, iubitor de distracții,
chefuri.
Dacă întrebi orice persoană străină ce cunoaște despre această țară, probabil
în majoritatea cazurilor primul cuvânt ar fi „vodca”. Într-adevăr, pe masa
de sărbătoare a rușilor băuturile alcoolice nu lipsesc niciodată. Potrivit unor
surse istorice, rușii au ales creștinismul în pofida islamului în anul 988
d.Hr., iar unul din motive fiind acela că nu au vrut să renunțe la alcool. Se
spune că însuși Prințul Vladimir a spus că ,,bucuria unui rus este în
băutură”.
Acest lucru este important de știut în situația când te afli la masă cu
reprezentanți ai acestui popor, iar în situația în care nu știi ce cadouri să
oferi acestora, băuturile alcoolice pot fi cea mai bună soluție.
• Rușilor le mai place să bea ceai. Rusia se află în topul
țărilor unde se consumă cea mai mare cantitate de ceai pe
cap de locuitor, fiind depășiți la acest capitol de turci,
irlandezi și de locuitorii Regatului Unit.
• La capitolul mâncăruri, este de precizat că printre bucatele
preferate de ruși sunt acelea din carne, una dintre cele mai
populare feluri de mâncare în Rusia este ,,xолодец” care
constă în carne păstrată în gelatină sărată, un alt fel de
mâncare preferat de ruși sunt clătitele cu smântănă.
• În ceea ce privește sărbătorile, este bine de știut că rușii
sărbătoresc cu mai mult fast revelionul decât crăciunul, iar
cadourile la ruși sunt oferite la miezul nopții de an nou și nu
neapărat în ziua de Crăciun.
Mai mult de atât, rușilor le place atât de mult noaptea anului
nou încât o sărbătoresc de două ori (după cele două calendare:
Gregorian și Iulian).
 Superstiții
• Dacă ai fost invitat în casa unde locuiesc ruși, trebuie să cunoști că
nu ai voie să fluieri în casă, iar aceasta din cauza unei superstiții
vechi care spune că dacă fluieri în casă atunci toți banii vor zbura pe
geam.
• La ruși se consideră că ai ghinion dacă te întorci din drum după ce ai
plecat deja de acasă, iar în situația în care ai uitat ceva, rușii roagă o
rudă să le aducă acele obiecte.
Subiecte Tabu
• Printre subiectele tabu de care trebuie să te ferești atât timp cât ai
interlocutori ruși sunt domeniile politică și economie.
• Un alt subiect tabu în Rusia este cel legat de minoritățile sexuale.
Rușii sunt refractari oricăror chestiuni privitor la minoritățile
sexuale și reacționează agresiv acestora. În Rusia este considerată
ilegală fapta de a spune copiilor că homosexualii există.
Bucătăria rusească – gusturile bogate ale
iernilor reci
Bucătăria rusă este una dintre cele mai bogate din lume – lucru
remarcat, practic, de către toţi străinii care au vizitat Rusia ȋncă de
pe vremea lui Ivan cel Groaznic. În renumita «Descriere a
mȋncărurilor ȋmpărăteşti» din sec. XVII sȋnt de toate: prăjituri
regeşti, rulade din iepure, somon glazurat, marinata de pui, biban
cu şuncă, limbă afumată, măruntaie gătite ȋmpărăteşte. Ciorbe erau
cu zecile.
Multinaţionalitatea Rusiei, demonstrată atât la nivel etnic, cât şi cultural
determină ca şi bucătăria acesteia să fie una variată, pornind din zonele rurale
ce incorporează mâncărurile pe bază de peşte, pui, alături de cereale, ciuperci,
miere şi multe fructe de pădure
Și continuând cu tendinţe mai rafinate, determinate de expansiunea teritorială
din secolele anterioare, ce a adus cu sine noi tehnici culinare. Astfel, în meniul
rusesc au apărut cărnurile afumate, patiseria şi vinurile, care s-au alăturat
sortimentelor de bere şi celor de votcă tradiţionale.
 Vedetele meniului rusesc
Bucătariei ruse îi datorăm reţeta suculentă de viţel Stroganoff,
înmuiat în sosul gros cu smântână. Se spune ca reţeta a fost
numită astfel după contele Pavel Stroganoff, o prezenţă constantă
la curtea ţarului Alexandru I.
Între cele mai cunoscute ciorbe sunt borşul de peşte numit uha,
rasolnikul - ciorba cu castraveţi muraţi şi zeamă de murături, shi -
ciorba mai subţire sau soleanca (cu carne de vită, castraveţi
muraţi, borş şi bulion) în care se poate adăuga şi mezel.
Schi, supa densă preparată la cuptor cu
carne, peşte, cârnaţi, varză sau ciuperci, este
una dintre preferatele ruşilor şi nu numai a
lor. Scriitorul Alexandre Dumas a fost
impresionat de supa de varză a ruşilor şi a
cerut reţeta pentru a o include într-o carte de
reţete personală.
 Salata ”shuba” este preferată de
sărbători şi este la fel de
consistentă ca toate celelalte feluri
de mâncare ruseşti, într-un amestec
de peşte, morcovi, sfeclă si multă
maioneză.

Pelmeni sunt chiftele siberiene, aduse în Rusia de mongoli, făcute

din carne tocată, multă ceapă şi condimente.
Deserturile ruseşti cuprind o varietate mare de turte aromate,
plăcinte şi clătite. ”Пироги”, plăcinta rusească, este o carte de
vizită a bucătăriei ruseşti şi nici nu se putea altfel. Tot felul de
plăcinte se fac în Rusia! Cu carne, cu peşte, ouă, tvorg (brânză
făcută în propria gospodărie), ciuperci, ceapă, varză, orez, cartofi,
prune, mere, fructe de pădure.
 Vodca – apa pură a ruşilor
Originile vodcii sunt învăluite în mister, iar Rusia se laudă cu o
tradiţie îndelungată de preparare a celui mai râvnit alcool tare din
nordul şi estul Europei. Oricum, numele vine de la diminutivul
cuvântului slav “voda” care înseamnã apă, inspirat de latinescul
“aqua vitae”, prin care se desemnau în Evul Mediu toate băuturile
tari.
Iniţial, a fost considerată un adevarat medicament, dar în scurt
timp i s-au descoperit şi gravele efecte de intoxicare a
organismului.
În Rusia se credea chiar că această băutură are propriul ei suflet,
aşa că deseori era folosită în ritualuri religioase, când se împărţea
celor prezenţi.
Ruşii spun că cea mai bună vodcă se bea foarte rece, urmată de un
toast cu caviar sau murături.
Rusia – țara este cea mai mare nu numai pe teritoriu, ci și pe
componența națională. În fiecare colț al Rusiei vaste există
tradițiile, obiceiurile și ritualurile. Există lucruri care
încorporează adevăratul spirit rusesc care deobicei sunt și cele
mai bune cadouri.

Tradiţia spune că sunt şapte

păpuşi Matrioşka şi sunt
simbol al feminităţii şi
fertilităţii. Puţini ştiu însă că
originea păpuşilor Matrioşka
este o reproducere după o
păpuşă japoneză
asemănătoare ce îl reprezenta
pe Zeul Fukumura.
 O carte - literature Literatura rusă din secolul al XIX-XX
este foarte apreciată în Europa. Cartea este cel mai bun
cadou. Cât de trivial ar putea suna, dar are totuși greutate.
Puteți prezenta o colecție a celor mai renumiți scriitori ruși
din întreaga lume: Dostoievski, L. Tolstoi, Gogol, Turgenev,
Lermontov, Pușkin.
SAMOVARUL –SIMBOLUL OSPITALITĂȚII
RUSEȘTI

Există mai multe povești referitoare

la originile samovarului. Unele
afirmă că acesta a fost adus în Rusia
de către țarul Petru cel Mare din
Olanda și apoi meșterii ruși au
început fabricarea lui. Alte povești
susțin că samovarul a fost adus din
China. Ce este însă sigur și verificat
istoric este faptul că samovarele
erau produse la fabricile din
Demidov, în munții Urali în anul
1740.
 Comportamentul este oglinda în care
fiecare îşi reflectă imaginea.
(Goethe)
• - Este indicat să folosiţi un titlu de genul
"Dle", "Dna", urmat de numele de familie.
Când utilizaţi numele întreg şi patronimicul,
nu este necesar să folosiţi şi un apelativ
onorific;
• - De obicei, ruşii au trei nume. Primul este
prenumele iar ultimul este numele de
familie, din partea tatălui. Cel de-al doilea
prenume este o variantă a prenumelui
tatălui, cunoscut sub numele de patronimic;
pentru un bărbat, acest prenume se termină
cu sufixul "vich" sau "ovich", ceea ce
înseamnă "fiul lui". Pentru o femeie,
patronimicul reprezintă de asemenea o
variantă a prenumelui tatălui, dar are ca
sufix "a" sau "ova", ceea ce înseamnă "fiica
lui".
• În momentul în care deveniţi apropiat unui
rus, vi se poate permite să le folosiţi
prenumele şi patronimicul.
 Comportamentul în public
• Strângerea mâinii este un gest foarte
obişnuit. Versiunea rusă a acestui gest între
doi bărbaţi o reprezintă o strângere fermă şi
câteva scuturări puternice ale mâinii.
• Între două femei sau între un bărbat şi o
femeie, strângerea este cu mult mai delicată.
Bărbatul trebuie să aştepte ca femeia să îi
întindă mâna. Între femei, femeia mai în
vârstă întinde prima mâna.
 Comportamentul în public
• Afecţiunea în public nu se manifestă decât
în situaţia salutării. Rudele şi prietenii
foarte apropiati se pot îmbrăţişa şi săruta
pe obraji.
 Comportamentul "Nyekulturny"
• Purtarea hainei în teatru, în clădirile de birouri sau în alte locuri
publice similare.
• În mod similar, dacă staţi pe haină la un concert sau la restaurant
este considerat ca un gest "nyekulturny";
• Ţinutul mâinilor în buzunare sau Mestecatul gumei în public;
• Fluieratul în casă sau în alte spaţii închise este considerat
"nyekulturny", existând chiar şi superstiţia similară celei din România,
conform căreia fluieratul aduce pagubă.
• Multe gesturi foarte obişnuite în Occident sunt considerate a fi
extrem de "nyekulturny" - de ex. semnul utilizat pentru "OK".
• Utilizarea degetului arătător pentru a atrage cuiva atenţia se
consideră a fi o insultă. În locul degetului, folosiţi întreaga mână,
similar modului în care se procedează în România;
 Importanța limbajului corpului la
întâlnirea Trump-Putin
• Gesturile au exprimat mai mult decât cuvintele la primul summit bilateral
dintre preşedintele american Donald Trump şi omologul său rus Vladimir
Putin, care s-au întrecut care să ajungă ultimul la reuniune, au redus la
minimum contactul fizic şi au lăsat să se vadă tensiunile dintre ei.
 Punctualitatea
• Cu o jumătate de oră înainte de mult-aşteptata
întâlnire dintre cei doi lideri, la Helsinki, mulţi
jurnalişti îşi puneau aceeaşi întrebare: unde este
Putin?
Lipsa de punctualitate este o marcă înregistrată
a preşedintelui rus, care odată a făcut-o să
aştepte pe Angela Merkel, cancelarul german,
mai bine de patru ore, şi care a aterizat luni la
Helsinki abia la ora locală 13:00, cu 20 de
minute înainte de momentul în care, potrivit
Casei Albe, avea programată întrevederea cu
Trump.
Planul iniţial era ca Donald Trump să sosească
la ora locală 13:00 la Palatul Prezidenţial
finlandez, unde urma să se desfăşoare summitul
bilateral, însă preşedintele american nu a părăsit
hotelul în care era cazat decât în momentul în
care Putin a ajuns la locul de întâlnire, într-o
aparentă tentativă de a se dovedi mai puternic şi
de a face ca Putin să fie cel care îl aşteaptă pe el
şi nu invers. Acest „care pe care'' i-a enervat în
mod evident pe ambii preşedinţi şi s-a reflectat
pe chipurile lor atunci când s-au întâlnit în
sfârşit, cu 50 de minute mai târziu decât era
prevăzut, în sala gotică a palatului finlandez.
 Strânsul mânii un gest obișnuit de
salut atât în Rusia cât și SUA
• La sosire, Trump, cunoscut pentru
strângerile de mână excesive, a evitat orice
contact fizic cu Putin şi i-a strâns mâna doar
două secunde înainte ca presa să părăsească
sala.
• Un contact fizic egal cu zero - mai ales dacă
îl comparăm cu cele 30 de secunde care au
părut o eternitate, cât a durat strângerea de
mână cu liderul nord-coreean Kim Jong-un,
la summitul din urmă cu o lună din
Singapore.
 Comportamentul în public
Trump-Putin
• Aşezaţi unul lângă celălalt în două fotolii de
piele, Trump s-a aplecat în faţă cu mâinile
adunate între picioare, în timp ce Putin s-a
lăsat pe spate. Şi atunci, şi în conferinţa de
presă care a urmat, Putin a fost primul care a
vorbit, iar Trump a părut că vrea să-i acorde
omologului său respectul cuvenit.
• Liderului american îi place să evidenţieze în
gesturi fizice buna sa relaţie cu liderii
puternici, însă Putin s-a arătat puţin receptiv
la această dinamică şi abia la finalul
conferinţei de presă Trump a îndrăznit să-şi
manifeste una dintre modalităţile sale
predilecte de afecţiune: o strângere de braţ.
 „Mingea se află în terenul Rusiei”
postarea făcută pe Twitter de secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo, în
ceea ce priveşte eforturile de îmbunătăţire a relaţiilor bilaterale

• Episodul a reflectat o dată în plus dualitatea dintre Trump şi

funcţionarii administraţiei sale, care au adoptat o linie dură la
adresa Rusiei, proprie aparatului tradiţional al Partidului
Republican, în timp ce liderul de la Casa Albă a tot evitat să
critice Moscova.
Vă mulțumesc pentru
atenția acordată!