Specificitățile comerţului cu

servicii

Cursul Nr. 7
Accepţiuni, forţe determinante,
principii
 Câteva considerațiuni
• Sectorul serviciilor generează 2/3 din PIB și din job-urile la scară
globală;
• Există o cporelație directă și robustă între reformarea sectorului
serviciilor și nivelul performanței generale în alte sectoare ale
economiei;
• Deși serviciile dețin doar ¼ din comerțul mondial, acestea
contribuie cu peste ½ la generarea de valoare adăugată;
• Nivelul obstacolelor în calea serviciilor este mai ridicat decât la
bunuri;
• Liberalizarea comerțului cu servicii determină performanța
economică pe termen lung;
• Accesul sporit la sericiile de afaceri determină:
• Identificarea de noi oportunități de afaceri;
• Accesul la noi tehnologii;
• Concentrarea producției în locații mai puține;
• Managementul mai eficient al activelor companiilor.
 caracteristici
• Are la bază factori comuni şi specifici şi se defineşte
printr-o dinamică superioară celui cu bunuri;
• Natura tranzacţiilor se modifică frecvent;
• Serviciile pot fi percepute ca activităţi, ca
performanţe şi ca avantaje;
• Cea mai cunoscută tipologie este cea conturată în
cadrul GATS;
• De regulă, sunt considerate nestocabile şi presupun
proximitatea furnizorilor şi beneficiarilor.
 Definire
• “serviciile sunt activităţi oferite sub formă
imaterială de către un furnizor unui beneficiar,
fără ca acesta, în calitate de cumpărător, să obţină
şi dreptul de posesiune” (Kotler şi Armstrong)
• “Activităţi depuse de o persoană sau agent
economic, la solicitarea unei persoane sau firme,
sau cu consimţământul acestora, în scopul
modificării stării persoanei beneficiare sau a
bunului care îi aparţine”(T.P.Hill)
• “Activităţi îndreptate spre o persoană fizică sau
juridică sau spre bunurile ce-i aparţin, rezultatul
fiind chiar modificarea condiţiei persoanei sau
bunurilor supuse respectivei activităţi”(T.P.Hill)
 Tipologia serviciilor
• Servicii comercializabile/necomercializabile
• Servicii de producţie/de consum
• Servicii pure/complementare/de acces
• Servicii materiale/imateriale
• Servicii relaţionale/la distanţă
• Servicii standardizate/individualizate
• Servicii periodice/ocayionale
• Servicii continue/sezoniere
• Servicii care nu pot fi prestate decât prin prezenţa
efectivă şi simultană a părţilor/servicii care nu
necesită prezenţa simultană
 Tipologia serviciilor
• Servicii de afaceri;
• Servicii de comunicare;
• Servicii de construcţii şi
de engineering;
• Servicii de distribuţie;
• Servicii educaţionale;
• Servicii financiare,
bancare şi de asigurare;
• Servicii de sănătate;
• Servicii turistice;
• Servicii culturale,
sportive şi de
agrement;
• Servicii de transport;
• Alte tipuri de servicii.
 În corelaţie cu comerţul cu bunuri serviciile se pot
clasifica în:
• Servicii încorporate în bunuri(filme, cărţi, componente
pentru sectorul informatic);
• Servicii complementare comerţului cu bunuri(servicii de
transport, depozitare, distribuţie, asigurare, financiare,
bancare, de promovare);
• Servicii care se substituie comerţului cu bunuri(franchiza,
leasing-ul, serviciile de reparaţii şi întreţinere);
• Servicii care se comercializează independent de
bunuri(asigurări de persoane şi alte asigurări non-marfă,
servicii contabile şi de audit, juridice,medicale, de
telecomunicaţii,informatice, turistice)
 Moduri specifice de prestare a
serviciilor
• Transfer transfrontalier ( cros-border supply)servicii
prestate de pe teritoriul unui stat pe teritoriul altui stat-
servicii de comunicaţii, asigurări, servicii financiare.
• Deplasarea consumatorilor dintr-o ţară pentru a consuma
servicii într-o altă ţară.(consumption abroad); serviciile
turistice.
• Prezenţa comercială.(commercial presence) înfiinţarea unei
filiale sau sucursale care prestează servicii în alt stat.
• Deplasarea persoanelor din ţara de origine către altă ţară
pentru a presta servicii.( movement of natural persons),
servicii de avocatură, consultanţă, educaţionale, arhitectură,
construcţii.
 Prin natura lor serviciile
internaţionale implică atât operaţiuni
comerciale cât şi plasamente
investiţionale
• Factorii care determină această
intercondiţionalitate sunt:
 Elasticitatea mai ridicată a cererii de servicii
în raport cu veniturile;
 Bunurile încorporează tot mai multe active din
sectorul terţiar oferite de furnizori specializaţi;
 Condiţiile mai favorabile de producţie din
ţările cu venituri mai ridicate.
 Determinanţii internaţionalizării comerţului cu
servicii
• Cererea pentru servicii a devenit mai mare, mai
informată, mai omogenă şi mai receptiză faţă de
eforturile prestatorilor,
• S-a intensificat utilizarea tehnologiei informaţiilor;
• Facilitarea accesului prestatorilor de servicii la
telecomunicaţii;
• Asimilarea progresului tehnic;
• Asocierea, în tot mai mare proporţie, a serviciilor la
bunurile exportate;
• Includerea informaţiilor, considerate resurse strategice,
în gama valorilor comercializabile;
• Diversificarea opţiunilor aflate la îndemâna
companiilor
 Tipuri de asimetrii care trebuie corectate
prin intervenţia autorităţilor publice
• Majoritatea sectoarelor prestatoare de
servicii se caracterizează prin concurenţă
imperfectă;
• Numeroase pieţe de servicii se confruntă cu
problema informaţiei imperfecte sau
asimetrice;
• Pe anumite segmente ale pieţei se
acutizează problema externalităţilor;
 Forţele care influenţează piaţa serviciilor
• Rolul strategic al serviciilor în conexiune cu
exporturile de bunuri;
• Creşterea responsabilităţii producătorilor pentru
bunurile ofertate;
• Creşterea intensivităţii produselor în DPI;
• Sporirea complexităţii tehnice a bunurilor
comercializate;
• Diminuarea distanţei economice dintre state;
• Accentuarea comercialităţii serviciilor;
• Creşterea şi diversificare cererii pentru servicii;
• Maturizarea conceptului de serviciu global;
• Accentuarea procesului de dereglementare şi
liberalizare;
 continuare
• Diminuarea distanţei economice dintre
state;
• Accentuarea comercialităţii serviciilor;
• Creşterea şi diversificare cererii pentru
servicii;
• Maturizarea conceptului de serviciu global;
• Accentuarea procesului de dereglementare
şi liberalizare;
 Conduita în comerţul
internaţional cu servicii
• Cea mai utilizată cale de protejare a sectoarelor
naţionale de servicii a fost reţeaua de reglementări
naţionale diferite, netransparente şi aplicate relativ
discriminatoriu;
• Principiile de bază folosite în comerţul cu servicii
au fost: CNMF şi CRN;
• Treptat serviciile au pătruns pe agenda unor
reuniuni internaţionale iar expunerea la concurenţa
externă s-a accentuat;
 Principiile care guvernează
comerţul cu servicii
• Nediscriminarea în relaţiile comerciale dintre
participanţii la acordurile bilaterale şi
multilaterale;
• Noua reciprocitate funcţională şi evolutivă;
• Sporirea accesului prestatorilor de servicii la
pieţele externe;
• Concurenţa loială;
• Liberalizarea comercială;
• Transparenţa reglementărilor la nivel naţional.
 Noua filozofie internaţională cu privire
la aspectele specifice ale comerţului
internaţional cu servicii se bazează pe:
• Reguli şi concepte general aplicabile şi unitare în
raport cu toate acţiunile care pot afecta
tranzacţiile;
• Reguli specifice în plan sectorial în raport cu
particularităţile diferitelor categorii de servicii;
• Preocupări diferenţiate pe sectoare şi înscrise în
programe concrete de liberalizare şi
dereglementare;
 Restricţii specifice în calea
comerţului cu servicii
• Limitarea numărului de prestatori de servicii într-
un anumit sector;
• Interzicerea accesului prestatorilor străini;
• Limitarea cifrei de afaceri, a obiectului de
activitate şi a numărului de angajaţi;
• Impunerea structurii de proprietate şi a formei
juridice a prestatorului de servicii;
• Plafonarea cotei de piaţă şi a capitalului investit;
 Instrumente de politică comercială
folosite în comerţul cu servicii
• Restricţii cantitative(care limitează direct volumul
sau valoarea tranzacţiilor);
• Măsuri bazate pe preţ(impunerea unor taxe
furnizorilor străini sau controlul tarifelor);
• Măsuri care impun prezenţa fizică a prestatorului
pe piaţa respectivă sau obligaţia de a crea firme pe
acel teritoriu ec;
• Obstacole tehnice(cerinţe privind autorizarea, regl.
specifice unor pieţe sectoriale);
• Măsuri care decurg din funcţionarea pieţelor
publice( achiziţii guvernamentale, stimulentele-
b,f,fb,v,
În funcţie de efectul distorsionant al
reglementărilor asupra pieţei:
• Serviciile bancare, de asigurări, de transport
aerian şi de comunicaţii sunt supuse unui înalt
grad de reglementare;
• Serviciile de distribuţie şi de transport rutier se
definesc printr-un nivel moderat de
reglementare;
• Celelalte tipuri de servicii se caracterizează
printr-un nivel aparent redus de reglemetare.
 Căi de liberalizare
• Armonizarea legislaţiilor
naţionale(integrarea profundă);
• Înlăturarea barierelor din calea fluxurilor de
servicii(integrarea parţială).
 Specificităţi ale negocierilor:
• S-a urmărit prea insistent echivalenţa concesiilor la
nivelul fiecărui sector;
• Grupurile de interese care insistă să se menţină
protejate pieţele naţionale sunt mai puternice decât
cele favorabile liberalizării;
• Sectorul serviciilor este încă puternic reglementat
ceea ce face ca instituţiile guvernamentale să se
opună liberalizării;
• Este necesară obţinerea parteneriatului cercurilor de
afaceri în procesul de liberalizare.
Evaluarea accesului la pieţele serviciilor este
mai complexă pentru că:
• Schimburile internaţionale cu servicii au caracter
mai complex. Consumul şi producţia unui serviciu
sunt două activităţi simultane.
• Producţia şi consumul serviciilor fac obiectul unor
influenţe semnificative ale politicilor
guvernamentale, care au fost elaborate fără a se
ţine seama de efectele lor asupra comerţului,
întrucât serveau alte obiective de politică
economică.
 Noi axe de abordare
• Astăzi consumatorii pretind mai degrabă soluţii la
problemele lor decât bunuri şi servicii în sine;
• Se modifică semnificativ determinanţii
competitivităţii;
• Ceea ce anterior se exprima sub formă de costuri
mai reduse, calificare superioară a forţei de muncă
şi management mai performant se exprimă în
prezent printr-un coeficient sporit de satisfacţie a
consumatorilor;
 Cont.
• Eficienţa de astăzi înseamnă: folosire
adecvată, lanţ al valorii, protecţia mediului;
• În cadrul fluxurilor comerciale capătă o
pondere tot mai mare: cercetarea-
dezvoltarea, designul, distribuţia,
promovarea, garantarea calităţii,
funcţionalitatea bunurilor, serviciile
postvânzare.
 Cont.
• Succesul pe pieţele externe depinde de capacitatea
de a gestiona la nivel naţional şi internaţional
pachete de servicii specifice traseului logistic pe
care îl parcurg bunurile;
• O trăsătură de bază a comerţului internaţional cu
servicii este binomul standardizare-diversificare;
• Cererea de servicii creşte continuu pentru că are o
elasticitate mai mare în raport cu veniturile