EDUCAȚIA PENTRU

SĂNĂTATE A
DIVERSELOR GRUPE DE
POPULAȚIE

PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII
 PLAN
1. Promovarea sănătăţii în familie. Activităţi de educaţie a copiilor de
diverse vârste.
2. Promovarea sănătăţii în comunitate. Activităţi de educaţie a
pacientului: sfatul medicului.
3. Educaţia pentru sănătate antepreşcolară, preşcolară şi învăţământul
preuniversitar.
4. Educaţia pentru sănătate a vârstnicilor.
5. Educaţia pentru sănătate în mediul rural.
6. Educaţia pentru sănătate în bolile transmisibile şi netransmisibile.
Conţinutul educaţiei pentru sănătate pentru populaţia sănătoasă/
bolnavă.
7. Aspecte etice ale promovării sănătăţii legate de comportamentul
sexual.
Evidenţa activităţilor de educaţie
pentru sănătate în comunitate.

Comunitatea reprezintă un grup eterogen de
indivizi, o unitate spaţială sau teritorială, o
formă complexă de organizare umană care
au interese şi necesităţi similare şi grupul
acesta are capacitatea de a se organiza
pentru a introduce schimbări, se bazează pe
relaţii sociale/interpersonale, stabilite între
persoane care ocupă un spaţiu.
 Categoriile de populație care necesită
educația pentru sănătate.

Copiii Familia Bolnavii atît cu

(antepreșcolari, Adulții, populația Vîrstnicii maladii
școlari, elevi, aptă de muncă. infecțioase/ne-
studenți etc. infecțioase
Educația pentru sănătate a familiei

Promovarea sănătăţii în familie include:

 planificarea familială;
 educaţia populaţiei feminine;
 instrurea femeii gravide şi a mamelor.
Planificarea familiei este realizată de o echipă de
profesionişti: medici, asistenţi medicali, asistenţi, sociali,
psihologi, alte persoane instruite.

Etapele consilierii femeii sunt următoare:

1. Stabilirea unei relaţii (confidenţialitatea).
2. Investigarea (întrebări scurte fără comentarii, sugestii
sau critici).
3. Înţelegere şi perspective noi (explicaţia).
4. Discutarea tuturor metodelor disponibile (consilier
informat, metodă de explicaţie simplă şi pe înţelesul
clientei, alegerea clientei e cea finală).
Un element important în munca de planificare familială
este confidenţialitatea, care presupune: respectarea
sferei intime a clientului şi păstrarea încrederii în el.
Există două modele de confidenţialitate a informaţiei despre
sănătatea personală:
Primul model se referă la faptul că informaţia furnizată de
client este confidenţială, pentru un singur angajat din sfera
sănătăţii, care va decide ce informaţii se vor păstra şi care se
vor transmite.
Aldoilea model ne spune că informaţia adusă de client este
confidenţială, rămâne în cadrul echipei sau serviciului.
În educaţia pentru sănătate trebuie să se acorde o atenţie
sporită femeii, îndeosebi celei aflată în perioada fertilă.
În instituțiile preșcolare, educația
pentru sănătate urmărește:

• E necesar de a organiza corect şi cu

Educația pricepere viaţa copilului pentru a
sanitară a asigura realizarea tuturor măsurilor
copiilor necesare de alimentaţie, călire,
odihnă etc.
•.

Asigurarea • Educaţia şi asimilarea cunoştinţelor

îngrijirii igienice are o mare însemnătate atât
pentru organizarea vieţii copilului în
igienice cadrul colectivului, cât şi în timpul
corecte. activităţii lui în condiţii casnice.
 Educaţia pentru sănătate se va realiza la diverse nivele:

––

Școala mamei: Familie

Societate
-Școala mamei –– şcoala bunicilor
convorbiri –– asistenţi sociali
–– şcoala tăticilor
–– sfaturi individualizate –– personalul din creşe
–– cursuri de –– conferinţe
–– personalul din casele
puericultură –– sfaturi diferenţiate de copii
–– lecţii dmonstrative –– schimbul de
–– cercul tinerelor mame –– personal medical
experienţe (între bunici)
Educaţia pentru sănătate antepreşcolară este realizată în
dependenţă de principiile de bază:
• Principiul intuitiei ( vede= face, repetă)
1

• Principiul acesibilității (explicația, demonstrația)

2

• Principiul însușirii conștiente și active

3

• Principiul însușirii temeinice

4

• Activitățile comune cu întreaga grupă

5

• Activitățile cu grupele mici de copii

6
Preșcolarul
 Preşcolarul uşor poate fi supus procesului de instruire şi
educaţie datorită faptului că la el este bine dezvoltat
spiritul de observaţie, curiozitate, sentimentul de a
imita, necesitatea de a acţiona de sine stătător. Tinând
cont de particularităţile de vârstă, lor trebuie să li se
explice într-o formă accesibilă importanţa fiecărei
deprinderi igienice, frecvent trebuie să li se demonstreze
îndeplinirea corectă a procedeelor igienice. Însuşirea
deprinderilor igienice (care constituie reflexe
condiţionate) se efectuează mai repede dacă ele coincid în
timp cu elementul următor – spălarea dinţilor înainte de
somn, clătitul gurii după masă, spălatul mâinilor înainte şi
după masă ş.a.). O însemnătate deosebită are
comportarea personală a vârstnicilor, deoarece copiii
foarte frecvent se străduie să-i imite în toate.
Educatia sexuală
Educaţia sexulă trebuie începută încă de la o
vârstă fragedă când copilul manifestă interes,
pune întrebări de acest gen.
De acum la vârsta de 3–4 ani copilul se interesează
de „originea omului” şi răspunsurile trebuie să fie
corecte, corespunzătoare realităţii, în funcţie de
capacitatea de înţelegere.
Explicarea noţiunilor legate de sex e necesar să
fie efectuată treptat, din timp, începând cu
vârsta de 7 ani, când copilul nu este frământat de
aceste probleme.
 Educația școlarului
În şcoli educaţia igienică este efectuată în două direcţii:
1.predarea sistematică şi consecventă la lecţii a noţiunilor
igienice de bază
2.munca de educaţie igienică efectuată în cadrul şcolii, în
afara lecţiilor, cât şi cea extraşcolară.
Programa pregătirii igienice prevede o lărgire a
cunoştinţelor şi deprinderilor igienice pe compartimentele
de bază – importanţa procesului de educaţie fizică şi de
călire pentru sănătatea organismului, igiena activităţii
intelectuale, igiena instruirii prin muncă, igiena personală,
igiena alimentară, profilaxia bolilor infecţioase, a
infestărilor cu helminţi, a traumatismelor, problemele
igienice ale educaţiei sexuale
Educația pentru sănătate a elevilor claselor
începătoare trebuie să cunoască:
Ținuta
corectă,pozi
ția corectă
în bancă

Importanța Exerciții care

igienei corectează
personale ținuta

Importanța
Plimbările la modului
aer curat și activ de
jocurile viață și a
sportive exercițiilor
fizice
Elevilor li se vor organiza lecții speciale care vor demonstra:

Diferite obiecte de
igienă personală și
utilizarea corectă a lor

Regulile de circulație
Importanța alimentației
rutieră și
sănătoase și regimului
comportamentul în
alimentar
stradă

Comportamentul corect Diferite obiecte

în timpul jocurilor casnice, regulile și
mobile, în condiții corectitudinea de
casnice și de școală utilizare a lor
 Educația sexuală a elevilor va viza:
 aspecte igienice,
 aspecte morale şi etice legate de igiena sexului.
Scopul acestei educaţii este :
1. de a contribui la dezvoltarea unei personalităţi armonioase,
2. de a-i forma din fragedă copilărie deprinderi igienice determinate de
sexul copilului,
3. de a-l învăţa să fie în stare să-şi coordoneze instinctele sexuale în
perioada pubertăţii,
4. de a-i educa nu numai o conştiinţă umană înaltă, dar şi
responsabilitatea faţă de bunăstarea societăţii viitoare.
 Educaţia sexuală se consideră o măsură esenţială cu caracter
medico-psiho-social şi cere o atitudine diferenţiată în conformitate
cu vârsta şi sexul.
 Educația pentru sănătate a vârstnicilor:
 educaţia sanitară adresată persoanelor
vârstnice trebuie să aibă ca obicei crearea
convingerii că bătrâneţea nu se identifică cu
o stare de sănătate rea şi ca o educaţie
sanitară bine condusă și corespunzătoare,
poate să ajute persoanele în vârstă să fie
conştiente de posibilităţile lor reale.
Prin profilaxia îmbătrânirii se subînţelege:
 preîntâmpinarea apariţiei senilizării
(îmbătrânirii patologice),
 întârzierea cât mai mult posibil a bătrâneţii
fiziologice.
Involuţia funcţională lentă la adult se accelerează în jurul
vârstei de 50 ani, când slăbesc:

procesele
metabolice, scade forţa
musculară, se diminuiază
metabolismul bazal şi
schimbările respiratorii.
Eliminarea metaboliţilor
încetineşte, funcţiile renale şi
hepatice sunt mai puţin
active, urea, acidul
uric şi colesterolul au tendinţa
de a se depune în sânge şi
ţesuturi.

Capacitatea de reacţie scade,

mecanismele
de reglare îşi pierd din
eficacitate.
Educatorul pentru sănătate ( medicu de
familie) va sublinia că:
 procesele de îmbătrânire au loc în ritm diferit de
la individ la inivid,
 debutul îmbătrânirii coincide, de obicei,cu
oprirea activităţii de muncă.
 acestă perioadă are efecte nefaste asupra
psihicului şi moralului personalităţii
 Este importantă efectuarea unui control medical
 Importanța consultării unui psiholog , deoarece
mulți au frica și fobia de bătrânețe și
singurătate.
 Secretul unei îmbătrâniri armonioase este atunci
când:
 Există o activitate fizica regulată.
 Persoanele care evită sedentarismul se implică în activităţi
intelectuale
 Mențin legătura cu cei dragi sunt mult mai puţin predispuşi la
anxietate, depresie, pierderea memoriei etc.
 Se împlică activ în luarea deciziilor legate de propria sănătate, și
înveţă cât mai multe despre propria persoană
 Gestionează cu informaţiile medicale personale şi tratamentul
 Efectuiază toate examenele fizice, screening-urile şi toate
vaccinările recomandate.
 efecte puternice asupra corpului tot aşa şi starea fizică afectează
modul de a simţi şi gândi.
 Desfășurarea unor activități, munca de voluntariat.
 Respectă principiile unei alimentații sănătoase și echilibrate.
Factorii care au condus la accelerarea apariției diferitor boli in populație sunt:

 industrializarea,
 mecanizarea,
 automatizarea,
 chimizarea,
 urbanizarea,
 modernizarea generală,
 tradiţii culinare agresive,
 consum exagerat de alcool, tutun, cafea,
medicamente etc.
Maladiile ce ocupă poziţii superioare în
tabloul morbidităţii generale sunt:
 Afecţiunile cardiovasculare,
 tumorile maligne,
 leziunile vasculare
 Afecțiuni ale sistemul nervos central,
 bolile metabolice,
 afecţiunile cronice – digestive,
 pulmonare,
 neuropsihice,
 diabetul zaharat,
 diferite accidente.
 Principalele obiective cât și sarcinile majore
ale personalului medical constau
în:
 co-interesarea populaţiei sănătoase şi a persoanelor în situaţii de
risc de a adera la măsurile de profilaxie primară, astfel să
contribuie la promovarea propriei sănătăţi
 determinarea diferitelor categorii de bolnavi cronici de a adera la
măsurile de profilaxie secundară,
 cultivarea încrederii bolnavului convalescent în posibilitatea
readaptării, a reintegrării profesionale, apsecte ale profilaxiei
terțiare
 formarea unei convingeri privitoare la necesitatea prezentării la
examenele profilactice de masă
 cunoaşterea primelor simptome şi a semnalelor avertizoare ale
bolilor cronice, degenerative și prezentarea la medic la primele
semne de boală.
MULTUMESC
PENTRU
ATENTIE!!!!!