PSIHOLOGIA

ALIMENTATIEI
UMANE
- Curs -

Lector univ. dr. SONIA CRISTINA STAN

Universitatea Politehnica din Bucureşti

Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice
HRANA – O FUNCŢIE SOCIALĂ ŞI
IDENTITARĂ
 Curs 3 + FILM

 Alimentaţia este (dincolo de funcţia sa biologică) un act

încărcat cu un puternic conţinut social.

 În toate culturile şi în toate epocile (preistorică, antică,

modernă), exploatarea (vânătoarea, pescuitul), producţia
(agricultura, ceşterea animalelor) şi consumarea hranei
sunt activităţi de grup.

 Mesele servite în comun sunt prilej de apropiere,

convivialitate şi împărtăşire. În unele ţări din regiunile
tropicale, din Asia, din Africa, din America de Sud, cea mai
mare parte a activităţilor alimentare se desfăşoară în
stradă.
 „Hrana trebuie să fie nu numai bună de mâncat, ci
şi... bună de gândit” (în sensul - să dea de gândit),
scria antropologul Claude Lévy-Strauss.

 Acest lucru vrea să spună că alimentele sunt

încărcate de referinţe legate de ceea ce noi înşine
suntem şi de ceea ce am trăit.

 De exemplu: mâncând o roşie în plină iarnă,

„mâncăm” şi o bucată din soarele Mediteranei.

 Aceste dimensiuni psihologice şi culturale explică,

în mare parte, gusturile, dezgustul, respingerea şi
interdicţiile alimentare.
 Gust şi dezgust în diverse culturi
 În afara trăsăturilor comune înnăscute (preferinţa pentru
dulce, aversiunea faţă de amar, explicate mai sus), modul în
care este peceput şi apreciat un aliment variază foarte mult în
funcţie de indivizi şi culturi.

 Britanicii şi americanii înţeleg cu dificultate gustul anumitor

francezi pentru stridii, scoici vii, melci, broaşte.

 Asiaticii nu pot înţelege cum de mâncăm noi brânzeturi

fermentate (atât de apreciate în Franţa), brânză albastră,
brânză de burduf.

 Insectele apreciate în Africa, Asia, America de Sud, majorităţii

europenilor le provoacă oroare.

 Aşadar delicatese pentru unii, dezgustătoare pentru alţii, cele

mai mari diferenţe sunt între Orient şi Occident.
 Adesea, ceea ce ne îngreţoşează nu este gustul mâncării,
ci gândul că trebuie să o mâncăm (dacă nu am şti ce
mâncăm, nu am avea această problemă).

 carnea de şarpe, de exemplu, are un gust asemănător

oricărei cărni albe
 tarantulele şi insectele seamănă la gust cu cartofii prăjiţi
sau cu carnea de pui crocantă
 carnea de cal se apropie de gustul celei de vită
 Aşadar, dezgustul este o reacţie culturală generată de
creier, nu de gură.
 Lucrurile cele mai diferite de propria cultură şi de propriile
obişnuinţe alimentare ne produc oroare.

 O hrană obişnuită sau chiar o delicatesă în cultura de provenienţă

poate leza sensibilitatea indivizilor din altă cultură şi este
considerată tabu

 În Anzi, indienii mănâncă frecvent porcuşori de Guineea (o specie

de şobolani).
 În China, se consumă frecvent penisuri de animale (de câine,
măgar, vită, oaie).
 Coreenii mănâncă caracatiţe vii, crezând că primesc energie şi
putere.
 În Vietnam, în piaţa din Hanoi, câinii fierţi sunt expuşi pe toate
tarabele.

 Explicaţia psihologică este următoarea: În toată lumea, dar mai

ales în culturile tradiţionale se crede că mâncând ceva îi preiei
calităţile (Paul Rozin, lector de Psihologie la Pennsylvania
University).
 Exemple:
 Vietnamezii cred că dacă mănânci carne de şarpe, ea îţi
îmbunătăţeşte viaţa sexuală, sau că face bine la rinichi,
sau că te scapă de malarie.

 Tot vietnamezii fabrică şi consumă vin din şarpe (care, cred

ei, ajută la bronşită şi dureri de spate). De fapt, vietnamezii
fac vin din foarte multe animale: din urşi, pisici, cobre,
scorpioni. Le scot organele vitale (inima, plămânii, rinichii,
ficatul), pentru că putrezesc şi strică gustul vinului. Apoi
toarnă peste animale vin din orez (sake) şi închid borcanul.
 În China, se mănâncă penisuri de animale (China e mai
permisivă la ceea ce mănâncă pentru că are 1,3 miliarde de
locuitori). Penisurile sunt o carne pe care puţini chinezi şi-o
permit. Clienţii restaurantului Guarlee Juang (care înseamnă în
traducere „potenţă sexuală la oală”!) din Beijing sunt
afacerişti bogaţi, oficiali guvernamentali.

 Penisul de focă – cel mai scump fel din meniu – costă 500 de
dolari, cât salariul lunar al unui muncitor chinez. Din meniu
mai fac parte: fondue de penis (vită,oaie, câine, măgar),
testicule de cerb etc. Pe vremuri, era o mânare a împăraţilor.

 Se crede că mâncatul de penisuri poate mări libidoul. O

zicală chineză spune că orice parte a unui animal ai mânca,
aeeaşi parte a corpului tău va deveni mai puternică.

Pe teoria aceasta s-au format majoritatea

leacurilor chinezeşti!
 Principalul rol atribuit penisului de cerb, de exemplu, este
ameliorarea funcţiei renale sau, în termeni occidentali,
mărirea potenţei sexuale.

 Inutil să spunem că nu este o părere împărtăşită şi de

ştiinţă. Deşi este o tradiţie de 5.000 de ani, această
credinţă că organele animalului, odată consumate, vindecă
acelaşi organ în corpul uman, nu este fondată ştiinţific.

 „Mi-e greu să înţeleg um penisul unui animal ar ajuta în

vreun fel rinichii. E greu de găsit o explicaţie fiziologică”,
spune dr. Rowan Walker, medic urolog la Royal Melbourne
Hospital.

Totul se bazează pe credinţele

iraţionale ale oamenilor.
„E o credinţă fundamentală a
omului, aceea de a crede că el ia
atributele mâncării pe care o
mănâncă. Ea se opune ştiinţei
moderne, dar, deşi este iraţională,
oamenii continuă să ceadă în ea”
(Paul Rozin, lector de Psihologie la
Pennsylvania University).

Deaceea se spune: „Eşti ceea ce

mănânci” (Brillat-Savarin).
 Mâncatul de penisuri e tabu în occident pentru că
se consideră că e asociat cu homosexualitatea, sau
că este un afront adus masculinităţii.

 „Mâncarea şi sexul dau senzaţii putrnice

pentru că implică depăşirea limitelor
corpului. Pentru toţi, mâncarea presupune
înghiţirea unui lucru exterior, ea devenind
astfel ameninţătoare pentru că trece
graniţele corporale, care în multe feluri
reflectă graniţele sinelui”
(Carole Counihan, antropolog la Millersville
Unniversity).
 Unii sunt deranjaţi de acest obicei de a mânca
penisuri, pentru că estompează graniţa dintre
mâncare şi sex.

 „Este un aliment tabu din cauza a ceea ce este

acesta: organul genital al unui animal de sex
masculin, asociat cu toate lucrurile pe are le
atribuim unui falus: dominare, tărie, dar şi o putere
neaşteptată, neprevăzută a unui animal mascul. E
ceva problematic, necunosut, se situează în afara
graniţelor”. (Carole Counihan, antropolog la
Millersville Unniversity).
 Dezgustul pentru organe (inclusiv penisuri) este un
fenomen relativ recent în cultura vestică. Acest lucru are de
a face cu abundenţa cărnii. În mjoritatea culturilor vestice,
până la mijlocul sec. XIX-XX, oamenii mâncau toate
organele, inclusiv pe ele sexuale.

 „În multe culturi, există unele noţiuni de magie asociate cu

noţiuni masculine în special ale virilităţii. Analogia e relativ
simplă: mănânci penisuri, devii viril. Acesta este înţelesul, e
în mare parte un principiu masculin” (prof. Roy...)

 „Oamenii au o imaginaţie bogată, complexă şi elaborată.

Dacă ei cred că ceva, orice, va avea un anume efect, e
posibil să tindă să prezinte acel efect. Dar e un efect
placebo. (Paul Rozin, lector de Psihologie la Pennsylvania
University).
 Animale de companie. Animale care ne seamănă
 Câinii. În piaţa din Hanoi (Vietnam), câinii sunt peste tot. E greu
să te gândeşti că cel mai bun prieten al omului va fi... cina!.
Vietnamezii au câini de companie. Cu toate acestea, unii au
mâncat carne de câine înainte. Ca gust, cei care au consumat,
spun că are gust de carne de raţă sau gâscă.
 Cei care consumă cred că le aduce noroc şi le creşte virilitatea.

 Explicaţie: Din punct de vedere psihologic, animalele care ne

sunt apropiate, fie ca înfăţişare (ca maimuţele), fie în relaţii
(câinii) sunto mâncare tabu.

 Cei care le mănâncă o fac fie pentru că penbtru ei nu este atât

de imprimată asemănarea, fie că pot disocia foarte bine
animalul de companie de cel de consum.
 Şi românii pot face relativ uşor acest lucru cu porcii şi vitele. Ne
însoţim de ele, le creştem, le dăm nume, darştim că la Crăciun
sau când stabilim, sunt sortite sacrificiului. E mai greu cu iepurii
(mai ales pentru copii).
 Sentimentul riscului, al aventurii în alimentaţie
 În anul 1958, 176 de japonezi au murit intoxicaţi cu Fugu
(sau peştele-balon).

 Peştele Fugu conţine TETRODOTOXINĂ (TTX), o toxină

care se găseşte în ficatul peştelui, în piele şi în gonade şi
este de 1.000 de ori mai puternică decât cianura de
potasiu.

 În restaurantele de lux din Japonia, o poţie de peşte Fugu,

care este o specialitate extrem de scumpă pe are oamenii
de rând nu şi-o permit, poate ajunge la 150 de dolari.

 De la incidentul din 1958, li se cere bucătarilor să facă un

master de 2,3 ani pentru a se putea califica în prepararea
peştelui Fugu. Testele sunt aşa de dure că în jur de 60%
nu obţin licenţa.
 Shimonoseki este o insulă pescărească din sudul oraşului
Honshu şi este cel mai mare furnizor de Fugu din lume.

 Otrăvirea cu Fugu este frecventă în Japonia. Se

înregistrează peste 50 de morţi pe an.

 Totuşi este o mâncare tradiţională apreciată.

 Împăratul şi familia lui nu o mănâncă din motive de

siguranţă.

 O masă poate costa până la 1.000 de euro. „E un preţ mare

pentru o masă care ar putea fi ultima”, spune un
documentar BBC despre acest lucru.
 Moartea în urma intoxicării cu Fugu este violentă:
 semnele vitale sunt prea slabe pentru a fi măsurate. Unii
sunt declaraţi morţi, deşi încă trăiesc şi sunt conştienţi.
Este motivul pentru care cei care mor intoxicaţi cu Fugu nu
sunt înmormântaţi timp de trei zile (deşi în tradiţiile
japoneze, mortul nu se ţine ca la ortodocşi 3 zile
neîngropat).

 Cum se manifestă intoxicaţia?

 după 15 minute, victimei îi amorţesc buzele şi limba
 pielea începe să se perforeze
 toxina paralizează muşchii
 victima îşi pierde reflexele cerebrale
 ea este conştientă, dar nu poate vorbi, pare inertă moartă
 moare la 4,6 ore de la ingestie

 NU există antidot
 Explicaţia psihologică: Ideea de pericol, de risc, este incitantă,
inclusiv pe tărâm alimentar. Oamenilor le place să se joace cu
riscul, le place să încalce tabu-uri: „Am mâncat Fugu şi am
supravieţuit!” (Tamara Kohn, letor de antropologie la Melbourne).

 La Waldorf Astoria din Manhattan o gaşcă de exploratori şi savanţi

gustă mâncăruri exotice: testicule de porc, păianjeni, gheare de
urs,ochi de bou.

 Explicaţia psihologică: Mâncăm doar o mică parte din

proteinele disponibile (98% din proteinele noastre provin din
puţine surse: porc, vacă, capră, oaie. Cei mai cutezători vor să
vadă dacă ne putem hrăni şi cu altceva: insecte, alte animale etc.

 Mai e şi o acţiune eroică sau foarte admirată, făcând ce nimeni

altcineva nu ar face, te poţi lăuda cu acest lucru, poţi brava.