Institutia Publica

Universitatea de
Stat de Medicina
si Farmacie
“Nicolae
Testemitanu”

Facultatea de Farmacie TEMA:’’INTOXICATII

LE ACUTE CU
Catedra de
Farmacologie si
ALCOOL ETILIC SI
farmacie clinica
DERIVATII SAI’’

Efectuat:Chirica Felicia
Chisinau 2020 Grupa F1606
INTRODUCERE:
Etanolul (de asemenea denumit și alcool
etilic sau mai simplu doar alcool) este un 
compus organic din clasa alcoolilor, fiind
principalul alcool întâlnit în băuturile alcoolice.
Este un lichid volatil, inflamabil și incolor, cu un
miros caracteristic. Are formula chimică C 2H5OH.
Etanolul se obține în majoritate prin fermentația
 zaharurilor prin intermediul drojdiilor, sau prin
procedee petrochimice. Este un 
drog psihotrop care dă dependență , cauzând o 
intoxicație acută caracteristică, cunoscută sub
numele de beție, când este consumată în
cantități mari.
 INTOXICAȚIA ACUTĂ CU ALCOOL ETILIC LA COPII ȘI
ADOLESCENȚI:
 Intoxicația este definită ca apariția unui ansamblu de semne și simptome
determinate de expunerea organismului la diverse substanțe toxice.
Alcoolul etilic (etanolul) reprezintă una dintre cele mai incriminate
substanțe cauzatoare de intoxicații, atât la copii, cât și la adulți.
Intoxicația cu etanol este cea mai frecventă intoxicație în rândul copiilor
și adolescenților, spre deosebire de adulți, unde primul loc este ocupat
de intoxicațiile cu medicamente psihotrope și medicamente pentru
afecțiunile cardiovasculare.
 La copii este cel mai adesea o intoxicație accidentală, prin ingestia
băuturilor alcoolice, parfumurilor, apei de gură, soluțiilor de tip after-
shave, antisepticelor, dezinfectanților, însă intoxicația cu alcool etilic
poate fi determinată de asemenea prin inhalare sau prin contact cutanat,
în cazuri rare. La adolescenți situația este diferită, deoarece consumarea
băuturilor alcoolice este larg răspândită în rândul lor, crescând astfel
incidența intoxicațiilor voluntare cu etanol. 47% dintre adolescenții
europeni au experimentat cel puțin o data o intoxicație acută cu alcool
etilic. În plus, statisticile țintite pentru România evidențiază că 72%
dintre adolescenți (14-19 ani) au consumat alcool pe parcursul ultimului
an, 50% au consumat acest drog prima dată înaintea vârstei de 13 ani,
deși 60% dintre părinți sunt convinși că acest lucru s-a întamplat după
vârsta de 18 ani.
Etanolul este cel mai adesea ingerat, ajungând la nivelul tubului digestiv de unde difuzează rapid
în țesuturi, unde va avea loc metabolizarea. Odată ingerat, este absorbit rapid, începând de la
nivelul mucoasei bucale, continuând la nivelul stomacului și intestinului, iar concentrația maximă
în ser se atinge după 30 – 60 de minute de la ingestie. Dacă ingestia are loc postprandial, atunci
absorbția este încetinită și concentrația serică maximă este atinsă mai tarziu decât în situația în
care ingestia ar fi avut loc pe stomacul gol. Metabolizarea sa are loc la nivelul ficatului într-o
proporție de 90%, restul fiind eliminat prin urină și respirație. Ceea ce este specific pentru copii
este rata de metabolizare, de două ori mai rapidă decât în cazul adulților, de
30mg/dl/h. Metabolizarea hepatică constă în rezultarea acetaldehidei prin acțiunea alcool-
dehidrogenazei asupra etanolului. Acetilaldehida este la rândul său scindată sub acțiunea
acetaldehidazei în acid acetic. Acesta din urmă pătrunde în ciclul Krebs, rezultând dioxid de
carbon și apă.
Etanolul acționează asupra organismului prin diverse mecanisme. De exemplu, se poate lega de
receptorul acidului gama amino-butiric (GABA) la nivelul sistemului nervos central și determină
apariția efectelor sedative. În plus, alcoolul etilic are efecte directe asupra mușchiului cardiac,
țesutului hepatic, aparatului digestiv, aparatului renal

In intoxicațiile apărute la copii apar frecvent convulsii determinate de hipoglicemie. Hipoglicemia

 este secundară mecanismelor alcoolului etilic de inhibare a gluconeogenezei, dar și rezervelor
mici de glicogen din ficat.

Simptome severe de intoxicație au fost raportate după ingestia etanolului într-o concentrație
de 1g/kg corp. Pentru copii doza letală este considerată a fi 3g/kg, spre deosebire de adulți, a
căror doză letală este între 5-8 g/kg corp. S-au raportat cazuri cu final tragic la concentrații
serice mai mici sau, pe de altă parte, cazuri cu final fericit după concentrații serice mult mai
mari, de 161mM (7, 4g/l). Astfel, putem sublinia că doza letală, asemănător adulților, și în cazul
copiilor și adolescenților, poate varia. Copiii cu vârste cuprinse între 1 și 13 ani elimină etanolul
de două ori mai repede decât adulții, alcoolemia scăzând cu 5-9 mMoli/h sau aproximativ 0, 2
g/kg pe oră. Totuși, este demostrat că o alcool-dehidrogenază imatură, ca în cazul copiilor sub 5
ani, limitează eliminarea etanolului. Adolescenții cu vârsta peste 14 ani au rata de eliminare a
alcoolului etilic asemănătoare adulților (0, 07-0, 9g/kg).
 EPIDEMIOLOGIE:
 Organizația Mondială a Sănătății subliniază creșterea
consumului de alcool în rândul adolescenților europeni,
6 din 10 adolescenți consumând cel puțin un pahar de
băutură ce conține etanol la 13 ani, sau chiar mai
devreme, iar 12% au fost cel puțin o dată în stare de
ebrietate la această vârstă (sau până atunci).

În plus, 47% dintre adolescenți mărturisesc ca au

experimentat cel puțin o dată pe parcursul vieții o
intoxicație acută cu etanol, iar aproximativ 40% dintre
adolescenții ce au ingerat alcool în ultimele 30 de zile
(17%) au facut-o în mod excesiv. Datele statistice arată
că părinții nu sunt la curent cu aceste episoade de
ebrietate ale copiilor lor, iar adolescenții conștienți de
efectele alcoolului și de posibila dependență ce poate
apărea, sunt în proporție de doar 42%. De asemenea,
motivele acestora de a consuma alcool sunt
reprezentate de faptul că li se pare distractiv (40%) sau
pentru că în acest mod ar uita de probleme (50%).
Astfel, statisticile evidențiază importanța implicării
active în viața copiilor și conștientizarea de către
aceștia a riscurilor ce survin odată cu consumul de
alcool etilic.
 SEMNE ȘI SIMPTOME:
Copii pot ingera lichide care pe lângă alcool etilic conțin și alte substanțe cu un potențial
toxic crescut. Dacă pacientul a ingerat doar alcool etilic, triada clasică este reprezentată
de comă, hipoglicemie și hipotermie, aparând la nivele serice de etanol de 50-100 mg/dl.
Hipoglicemia poate să apară la nivele serice scăzute, ca urmare a depozitelor scăzute de
glicogen în rândul copiilor. Totuși, cel mai comun simptom în rândul copiilor intoxicați este
reprezentat de vărsături. Coma apare la copii și adolescenți la alcoolemii mai mici decât la
adulți, de exemplu, un adolescent poate fi în comă cu reacție pozitivă la durere la o
alcoolemie medie de 32 mMoli (1, 5 g/l) și în comă fără răspuns la durere la o alcoolemie
de 41 mMoli (1, 9 g/l).

Intoxicația acută cu alcool etilic poate cauza:

toxicitate la nivelul sistemului nervos central manifestată prin depresia sistemului nervos
central;
toxicitate la nivelul inimii manifestată prin vasodilatație, scădere a tensiunii arteriale, 
tahicardie, depresia funcțiilor miocardului;
toxicitate hepatică;
toxicitate renală manifestată prin creșterea diurezei;
la nivel respirator poate apărea depresia respiratorie, scăderea clearence-ului;
hipotermie (determinată de vasodilatația periferică și de depresia sistemului nervos
central).

Dozele crescute de etanol duc la pierderea controlului mișcărilor, depresie miocardică

severă, aritmii, acidoză, hipotensiune severă, pancreatită acută, colaps cardiovascular și
chiar moarte (5). Efectele asupra respirației și asupra stării de conștiență sunt direct
proporționale cu nivelul seric al alcoolului etilic, putând induce toate stadiile de narcoză.
 DIAGNOSTIC:
 Diagnosticul intoxicației se bazează pe anamneză, pe examenul fizic și
pe investigații. Stabilirea diagnosticului poate fi îngreunată de subestimarea
cantității ingerate, ingestia concomitentă a altor toxice sau de traume apărute
în urma ingestiei.

Anamneza se bazează pe o suită de întrebări adresate părinților, care ar putea

să îndrume medicul spre diagnosticul de intoxicație cu etanol, dar și pe
întrebări ce ar putea oferi indicii cu privire la cantitatea ingerată și
concentrația de alcool pur. Astfel, este important ca părinții să răspundă
sincer dacă există surse de alcool la care copilul ar fi putut avea acces facil,
dacă ar putea exista o altă persoană care să îi fi permis accesul copilului la
alcool, dacă există posibilitatea de a fi ingerat parfum, apă de gură, substanțe
de curățat sau dacă pacientul a fost tratat în mod excesiv cu medicamente
pentru răceală.

Concentrația de alcool dintr-un produs este exprimată în procente,

reprezentând cantitatea de alcool pur. De exemplu, apa de gură conține între
7-27% alcool (adică din 100 ml de produs, între 7 și 27 de ml îl reprezintă
alcoolul pur), iar parfumurile pot conține între 25-95% alcool.
Examenul fizic are un rol important, iar la un pacient suspect de ingestia
de etanol constă în verificarea statutusul mental, în examinarea
neurologică, în verificarea existenței semnelor de trauma. Medicul poate fi
îndrumat spre acest diagnostic dacă pacientul are halena alcoolică și dacă
și-a modificat statusul mental. Totuși, lipsa unei halene specifice nu
exclude diagnosticul. Este important să se examineze cavitatea bucală, mai
ales în cazul copiilor, deoarece unele substanțe ce conțin alcool pot conține
alte toxice, de exemplu susbtanțele de curățat pot determina leziuni
bucale.

Din punct de vedere al investigațiilor, se determină alcoolemia,

hemoleucograma, glicemia, electoliții, transaminazele, ph-ul sanguin,
bicarbonatul, și se calculează gaura anionică. Gaura anionică are valori
normale cuprinse între 12-16 mEq/l și se calculează astfel: [Na] – ([HCO3] +
[Cl]), adică din valoarea ionilor de natriu (sodiu) se scade suma dintre
valoarea bicarbonatului și a ionilor de clor. (5, 9) Glicemia este obligatoriu
de a fi investigată imediat deoarece hipoglicemia poate duce preococe la
tulburări neurologice sau chiar la deces. Etanolul provocă acidoză
metabolică și respiratorie, cea din urmă predominând la copii și
adolescenți, ph-ul sanguin atingând valoarea minimă atunci când alcoolemia
este la nivelul maxim. Dintre dezechilibrele electrolitice, cea mai frecvent
întâlnită la această categorie de vârstă este hipopotasemia.
Diagnostic diferențial
Diagnosticul diferențial al intoxicației
acute cu etanol la copii se poate face cu:

deshidratare severă – determinată de
persistența diareei sau vărsăturilor;
cetoacidoză diabetică – complicație
severă a diabetului zaharat, în general a
celui de tip I și este caracterizată din
punct de vedere paraclinic de
hiperglicemie, acidoză și cetonurie, iar
clinic de alterarea conștiinței și vărsături;
traumă la nivel cranian – se poate însoți
de tulburări de conștiință și uneori poate
fi asociată cu etilismul acut; 
hipoglicemie de altă cauză;
alte intoxicații (de exemplu cu monoxid
de carbon).
TRATAMENT:
 Tratamentul în cazul unei intooxicații cu etanol constă în stabilizarea pacientului.

Tratamentul inițial include:

 asistarea pacienților din punct de vedere al funcției respiratorii și circulatorii (dacă
pacientul are risc de aspirație sau ventilația nu este satisfăcătoare, se pot securiza
căile aeriene cu o sondă endotraheală);
 obținerea accesului intravenos necesar umplerii volemice în caz de hipotensiune, cu
ser fiziologic, la care se pot adăuga vasopresoare;
 menținerea unei temperaturi normale și combaterea rapidă a hipotermiei;
 corectarea rapidă a hipoglicemiei, de obicei cu 2-4 ml/kg de soluție de dextroză 25%;
 corectarea oricăror dezechilibre electrolitice descoperite în urma investigațiilor;
 dacă pacientul ajunge la spital în mai puțin de o ora de la ingestie, se folosește un tub
nasogastric cu ajutorul căruia se elimină conținutul gastric (este rar folosit, ținând
cont de absorbția rapidă a etanolului);
 dacă pacientul este un adolescent care consumă alcool în mod cronic, i se
administrează tiamină, 100 mg intravenos sau intramuscular, pentru a preveni 
encefalopatia;
 dacă s-a evidențiat co-ingestia unor alte subtanțe, trebuie început tratamentul
specific pentru tratarea lor, dacă acesta există;
 convulsiile sunt prevenite prin administrarea de diazepam.
Nu se administrează medicamente
cauzatoare de vărsături deoarece există
un risc crescut de aspirație, ca urmare a
depresiei sistemului nervos central. În
plus, nu se recurge la diureză forțată,
deoarece 90% din etanol se metabolizează
hepatic și doar o mică parte este excretat
prin urină.

Indicațiile pentru internarea
pacientului sunt:

semne de afectare neurologică;

prezența hipoglicemiei;
cazuri sociale
COMPLICAȚII:
 Riscul apariției complicațiilor la copii și adolescenți este mai mare
decât în cazul adulților intoxicați cu etanol. Hipoglicemia,
convulsiile hipoglicemice și depresia respiratorie sunt cele mai
frecvente complicații la pacienții pediatrici. De asemenea, pot
apărea modificări ale statusului mental ce pot duce la traume,
acidoză, hipotermie severă, dezechilibre electrolitice severe.
Adolescenții care consumă periodic etanol pot dezvolta leziuni
neurologice asemănătoare celor ce apar in 
sindromul alcoolismului fetal . 
PREVENȚIE:
 Este foarte important să se prevină ingestia de alcool atât
la copii, cât și la adolescenți.

Măsurile de prevenție pentru copii sunt:

 Parfumurile, apa de gură, aftershave-ul, dezinfectanții,

antisepticele, trebuie ținute într-un loc unde copiii nu au
acees.
 Copiii nu trebuie să aiba acces la băuturile alcoolice din
locuință. Părinții trebuie să fie atenți la băuturile deschise
și neterminate, copiii find adesea curioși și surprinzând
momentele de neatenție ale celor din jur.  

Adolescenții trebuie informați asupra efectelor nedorite
ale etanolului pentru ca aceștia să conștientizeze pericolul.