1.

Procesul de dizolvare a substanţelor în micelele substanţelor superficial active se numeşte;

A. sinereza; D. sinergism;
B. sensibilizare; E. peptizare.
C. solubilizare;
2. Concentraţia la care spontan se formează micele în soluţiile coloidale liofile a substanţelor superficial active se
numeşte:
A. concentraţie molară; D. concentraţie de masă;
B. concentraţie molală; E. concentraţie critică micelară.
C. partea de masă;
3. La creşterea lungimii radicalului de hidrocarbură cu o grupă –CH2- activitatea superficială creşte de:
A. 1,2; D. 3,2;
B. 1,8; E. 3,8.
C. 2,2;
4. Micelele în soluțiile substanțelor superficial active corespund după dimensiunile sale cu:
A. sistemele cu dispersie grosieră; D. dispersie în emulsii;
B. dispersie coloidală; E. dispersie în aerosoli.
C. dispersie în suspensii;
5. Din substanţele superficial anionoactive se întrebuinţează în farmacie:
A. alchilsulfaţii;
B. alchilsulfonaţii;
C. arilsulfaţii;
D. sărurile aminelor;
E. sărurile metalelor alcaline ale acizilor carboxilici superiori.
6. În geluri se observă fenomenul de :
A. peptizare; D. opalescenţă;
B. coalescenţă; E. sensibilizare.
C. tixotropie;
7. Emulsiile se referă la:
A. sistemele legat-disperse; D. soluţiile coloidale;
B. sistemele liber-disperse; E. gelurile.
C. soluţiile reale;
8. În calitate de substanţe iniţiale pentru obţinerea polimerilor se folosesc:
A. unităţile structurale; D. dimerii;
B. polimerii; E. trimerii.
C. monomerii;
9. O influență hotărîtoare asupra proprietăților caracteristice a substanțelor macromoleculare o are:
A. metoda de obținere; D. natura monomerilor;
B. dimensiunea moleculelor acestor compuși; E. natura dizolvantului.
C. metoda de prelucrare;
10. De care proces depinde elasticitatea (flexibilitatea) catenelor de polimeri?
A. polimerizare; D. rotire internă a verigilor;
B. policondensare; E. sinergism.
C. opalescenţă;
11. Datorită interacţiunii grupelor de atomi, rotirea unităţilor structurale poate fi:
A. liberă; D. în formă de halteră;
B. pe cerc; E. limitată (redusă).
C. pe elipsă;
12. Cum se numește capacitatea polimerului de a se deforma ireversibil?
A. plasticitate; D. sinereză;
B. elasticitate; E. îmbibare.
C. coalescenţă;
13. În dizolvanţii, polaritatea cărora corespunde polarităţii polimerului, apare:
A. îmbibare limitată;
B. îmbibare parţială;
C. dizolvarea completă cu formarea soluţiilor moleculare;
D. dizolvarea completă cu formarea soluţiilor ionice;
E. evaporarea.

14. Procesul de dizolvare completă a polimerilor deseori este precedat de procesul de:
A. vaporizare; D. îmbibare;
B. sublimare; E. cristalizare.
C. sticlare;
15. Ce fenomen se observă în procesul de îmbibare?
A. flotare; D. sinergism;
B. floculare; E. sinereza.
C. contractare;
16. Cum se numeşte procesul de separare a substanţelor macromoleculare de restul soluţiei sub influenţa
electroliţilor?
A. peptizare; D. polimerizare;
B. salifiere; E. policondensare.
C. coagulare;
17. Separarea fazei nou-formate sub formă de picături se numeşte:
A. coalescenţă; D. floculare;
B. tixotropie; E. coacervare.
C. sinergism;
18. O trăsătură caracteristică a substanţelor macromoleculare este:
A. viscozitate înaltă; D. peptizare;
B. coalescenţă; E. antagonism.
C. opalescenţă;
19. O proprietate specifică a structurilor coagulate este capacitatea lor de a se supune:
A. schimbărilor tixotropice; D. sinergismului;
B. peptizării; E. floculării.
C. coalescenţei;
20. Procesul de trecere a soluţiei în gel se numeşte;
A. astabilizare; D. îmbibare;
B. sensibilizare; E. gelifiere.
C. peptizare;
21. Pentru gelurile elastice e caracteristic fenomenul de:
A. floculare; D. sinergism;
B. coalescenţă; E. opalescență.
C. sinereză;
22. Numiți tipul emulsiei, dacă la microscop se observă picături roșii pe fon incolor.
A. directă; D. indirectă;
B. concentrată; E. nepolară.
C. diluată;
23. Numiți tipul emulsiei, dacă la microscop se observă picături albastre pe fon incolor.
A. A/aer
B. A/U
C. U/aer
D. U/albastru de metilen
E. albastru de metilen/U
24. Indicați tipul emulsiei, dacă picătura își păstrează forma pe lamela de sticlă.
A. U/G; D. U/A;
B. S/U; E. A/U.
C. A/G;
25. Indicați tipul emulsiei, dacă picătura umectează suprafața liofilă.
A. A/U; D. U/A;
B. A/G; E. S/U.
C. U/G;
26. Indicați tipul emulsiei, dacă picătura umectează suprafața liofobă.
A. A/U; D. U/A;
B. A/G; E. S/U.
C. U/G;
27. Numiți tipul emulsiei, dacă aceasta conduce bine curentul electric.
A. diluată D. indirectă;
B. concentrată; E. nepolară.
C. directă;
28. Ce tip de emulsie se va obține la amestecarea a 40 ml de apă, 60 ml de ulei și emulgator hidrofil?
A. tipul II, diluată D. tipul I, diluată
B. tipul II, concentrată E. tipul I, concentrată
C. tipul II, supraconcentrată
29. Ce tip de emulsie se va obține la amestecarea a 30 ml de apă, 70 ml de ulei și emulgator hidrofob?
A. tipul II, diluată D. tipul I, diluată
B. tipul II, concentrată E. tipul I, concentrată
C. tipul II, supraconcentrată
30. La ce tip se referă emulsia, dacă emulgatorul se aranjează la interfața de separare conform imaginii date?
A. directă
B. indirectă D. concentrată
C. nepolară E. diluată
31. La ce tip se referă emulsia, dacă emulgatorul se aranjează la interfața de separare conform imaginii date?
A. directă
B. indirectă D. concentrată
C. nepolară E. diluată
32. Ce emulgator se poate folosi pentru stabilizarea unei emulsii directe?
A. STA hidrofobă
B. STA hidrofilă
C. pulbere hidrofobă
D. cărbune
E. colofoniu
33. Ce emulgator se poate folosi pentru stabilizarea unei emulsii indirecte?
A. creta
B. pulbere hidrofilă
C. gipsul
D. STA hidrofobă
E. STA hidrofilă
34. Care proces se numește inversarea emulsiei?
A. schimbarea tipului emulsiei
B. înlocuirea emulgatorului cu o pulbere
C. înlocuirea pulberii cu o STA
D. modificarea concentrației emulsiei
E. distrugerea emulsiei
35. Ce fenomen se observă la utilizarea concomitentă a emulgatorilor de tip diferit?
A. sinergism
B. aditivitate
C. antagonism
D. inversia emulsiei
E. mărirea stabilității emulsiei
36. Ce se numește dezemulsionare?
A. schimbarea tipului emulsiei
B. schimbarea emulgatorului
C. distrugerea emulsiei
D. inversarea fazelor emulsiei
E. stabilizarea emulsiei
37. Ce se numește flotație?
A. scufundarea particulelor hidrofobe
B. scufundarea particulelor hidrofile
C. are loc sub acțiunea forței de greutate
D. ridicarea la suprafața apei a particulelor hidrofobizate
E. ridicarea la suprafața apei a particulelor hidrofilizate
38. Ce se numește echilibru hidrofil-lipofil?
A. transformarea unei suprafețe hidrofile în hidrofobă
B. transformarea unei suprafețe hidrofobe în hidrofilă
C. raportul dintre grupele polare și nepolare ale unei substanțe tensio-active
D. cantitatea de substanță tensio-activă necesară pentru hidrofobizare
E. cantitatea de substanță tensio-activă necesară pentru hidrofilizare
39. Care formulă se folosește pentru calculul viscozității prin metoda de cădere a bilei?
A. η  2 r ( ρ  ρ 0 ) gτ
2

9h D. η  2 r( ρ  ρ 0 ) g
B. η  9 9
2 r 2 ( ρ  ρ0 ) g E. η   ( ρ  ρ 0 )
2 r2 g
C. η  2 r  g
2

9 ( ρ  ρ0 )
40. Ce tip de substanță este reprezentată în următoarea schemă?

A. superficial aniono-activă
B. superficial cationo-activă
C. superficial activă amfoteră
D. superficial inactivă
E. emulgator hidrofob
41. Ce fenomen este arătat în schemă?
A. formarea micelei indirecte
B. formarea micelei în solvent polar
C. formarea micelei în solvent nepolar
D. orientarea emulgatorului liofil
E. orientarea emulgatorului liofob
42. Ce fenomen este arătat în schemă?
A. orientarea emulgatorului liofil
B. orientarea emulgatorului liofob
C. formarea micelei directe
D. formarea micelei în solvent polar
E. formarea micelei în solvent nepolar
43. Ce fenomen este arătat în schemă?
A. orientarea emulgatorului liofil
B. orientarea emulgatorului liofob
C. formarea micelei lamelare
D. hidrofilizare
E. hidrofobizare
44. Indicați procesul reprezentat în figură.
A. dezemulsionare
B. acțiunea detergenților
C. solubilizare
D. stabilizarea emulsiei
E. formarea micelelor de asociație
45. Indicați procesul reprezentat în figură.
A. formarea micelelor de asociație
B. solubilizare
C. acțiunea detergenților
D. stabilizarea emulsiei
E. dezemulsionare

46. Indicați caracteristica micelelor STA care se formează în solveți nepolari.

A. nucleul este format din grupele nepolare
B. se numesc directe
C. interacționează radicalii de hidrocarbură
D. interacționează grupele polare
E. grupele hidrofile au contact mare cu solventul
47. Care este valoarea concentrației critice micelare conform izotermei tensiunii superficiale?
A. c1
B. c2
C. c3
D. c4
E. c5
48. Ce tip de particule vor fi în soluția unei substanțe tensio-active cu concentrația mai mică decît c1?
A. micele sferice
B. micele lamelare
C. ioni și molecule
D. ioni, molecule și micele
E. micele sferice și lamelare

49. Ce tip de particule vor fi în soluția unei substanțe tensio-active cu valoarea concentrației între c2 și c4?
A. ioni, molecule și micele sferice
B. micele sferice
C. micele lamelare
D. micele sferice și lamelare
E. ioni și molecule
50. Ce dimensiune au particulele fazei disperse în pulberi?
A.  10-4 m
B. 10-7 –10-4 m
C. 10-7 – 10-9 m
D. 10-7 –10-4 cm
E.  10-9 m
51. Ce întrebuințare are aparatul cu schema dată?
A. obținerea sistemelor disperse
B. obținerea aerosolilor
C. distrugerea aerosolilor
D. obținerea pulberilor
E. pulverizarea pulberilor

52. Care formulă permite calculul gradului de îmbibare prin metoda volumetrică?
V0 ; m  m0
A.   D.  ;
V  V0 m0
V ; m0
B.   E.   .
V  V0 m  m0
V  V0
C.   ;
V0
53. Care formulă permite calculul gradului de îmbibare prin metoda gravimetrică?
msolvent V0 ;
A.  ; D.  
m0 V  V0
m V .
B.  ; E.  
m  m0 V  V0
V  V0
C.  
V0

54. Ce stare fizică a CMM este caracteristică pentru porțiunea A?

A. amorfă
B. cristalină
C. sticloasă
D. elastică
E. fluid-vîscoasă
55. Care fenomen se numește fotoforeză?
A. sedimentarea particulelor aerosolilor pe suprafețe reci
B. sedimentarea particulelor aerosolilor pe suprafețe calde
C. mișcarea particulelor aerosolilor sub acțiunea luminii
D. mișcarea particulelor aerosolilor sub acțiunea gradientului de concentrație
E. intensificarea mișcării browniene sub acțiunea temperaturii
56. Care fenomen se numește termoforeză?
A. mișcarea particulelor aerosolilor în direcția zonei mai reci
B. mișcarea particulelor aerosolilor în direcția zonei mai calde
C. sedimentarea particulelor aerosolilor pe suprafețe reci
D. sedimentarea particulelor aerosolilor pe suprafețe calde
E. intensificarea mișcării browniene sub acțiunea temperaturii
57. Care fenomen se numește termoprecipitare?
A. intensificarea mișcării browniene sub acțiunea temperaturii
B. mișcarea particulelor aerosolilor în direcția zonei mai reci
C. mișcarea particulelor aerosolilor în direcția zonei mai calde
D. sedimentarea particulelor aerosolilor pe suprafețe reci
E. sedimentarea particulelor pe suprafețe calde
58. De ce fenomen este cauzată fotoforeza?
A. acțiunea forței de greutate
B. acțiunea temperaturii
C. pierderea energiei cinetice a particulei în contact cu o suprafață caldă
D. iluminarea unui aerosol
E. iluminarea unei pulberi

59. Care sistem se numește aeroemulsie?

A. L/S
B. S/L
C. G/L
D. L/G
E. S/G
60. Cum se numește sistemul în care mediul de dispersie este lichid și faza dispersată este în stare solidă?
A. emulsie
B. suspensie
C. spumă
D. aerosol
E. solidosol
61. Care polimer se supune mai ușor procesului de îmbibare?
A. cu catena ramificată
B. cu catena liniară
C. cu catena tridimensională
D. carbocatenar
E. heterocatenar
62. Ce trebuie să conțină monomerul pentru a fi posibilă polimerizarea lui?
A. cicluri
B. legături saturate
C. grupe funcționale –NH2
D. grupe funcționale -COOH
E. halogeni
63. Ce proces este caracterizat de curba 1?
A. adsorbție
B. sedimentare
C. îmbibare limitată
D. îmbibare nelimitată
E. coagulare
64. Cum se numește aparatul din imagine?
A. Rebinder
B. Gibbs
C. Freundlich
D. Tyndall
E. Dogadchin

65. Ce mărime se poate determina cu ajutorul aparatului dat?

A. presiunea osmotică
B. tensiunea superficială
C. adsorbția
D. viscozitatea
E. potențialul electrocinetic
66. Ce mărime se măsoară la curgerea lichidului prin viscozimetru?
A. volumul lichidului
B. numărul picăturilor
C. timpul curgerii lichidului
D. înălțimea la care se ridică lichidul în capilar
E. diferența dintre nivelele lichidului
67. Care ecuație exprimă viteza de îmbibare a CMM?
A. d   max    D. K d   max   
d d
 
 K  max   
d d K
B. E. 
d d  max   
C. d  K  max   
d
68. Arătați ecuația în formă liniară pentru determinarea constantei de viteză a procesului de îmbibare a CMM.
A. lg  max   max    
1 D. lg  max 
K

 max      max   2,303
B. lg  max  ln max   
K E. lg  max   max   
 max     max  
C. lg  max  ln max    
1
 max   
69. Arătați ecuația în formă liniară pentru determinarea constantei procesului de îmbibare a CMM.
A. ln(α max  α τ )  τ D. ln  max  ln max    
1
K     
B. ln(α max  α τ )  τ
max

2,303 E. lg(α max  α τ ) 

K
τ
C. ln(α max  α τ )  (ln α max )  Kτ 2,303
70. Ce se întîmplă cu viteza procesului de îmbibare a CMM?
A. este constantă D. crește apoi scade
B. se mărește E. crește apoi rămîne constantă
C. se micșorează
71. Care este valoarea constantei vitezei de îmbibare conform ecuației liniare și dependenței grafice prezentate?
A. K=2.303/tg(a)
B. K=2.303ctg(a)
C. K=2.303tg(a)
D. K=tg(a)
E. K=ctg(a)

72. Care curbă reprezintă variația vitezei procesului de îmbibare a CMM?

A. 1
B. 2
C. 3
D. 4
E. 5

73. Cum se scrie ecuația Einstein pentru determinarea viscozității soluțiilor CMM cu particule sferice?
A. η0  η ( 1  2,5  ) D. η  η 0 ( 2,5   )
B. η  η 0 ( 1  2,5  ) E. η  η 0  ( 1  2,5  )
C. η0  η ( 1   )
74. Care expresie reprezintă viscozitatea relativă?
η η  η0
A. η relativă  D. η
relativa 
η0 η
B. η η0 η  η0
relativa 
relativa 
E. η
η η0
C. η η0  η
relativa 
η
75. Indicați expresia care reprezintă viscozitatea specifică?
A. ηspecifică  η0  1 D. η
specifică  1 
η0
η η
 η
specifică  1
B. η E. ηspecific ă 
0 1
η0
η  η0
specific ă 
C. η
η

76. Care formulă se folosește pentru calculul viscozității prin metoda de cădere a bilei?
A. η  2 r( ρ  ρ 0 ) g D. η  2 r ( ρ  ρ 0 ) g
2

9 9
B. η  9 E. ( ρ  ρ0 )
η
2 r 2 ( ρ  ρ0 ) g 2 r2 g
C. η  2 r  g
2

9 ( ρ  ρ0 )

77. Care formulă se folosește pentru calculul viscozității soluțiilor CMM în metoda viscozimetrică?
A. η  ρ 0 τ X D. η  η0 ρ X τ 0
ρX τ0 ρ0 τ X
B. η  η0 ρ 0 τ 0 E. η  η0 ρ 0 τ X
ρX τX ρX τ0
ρ
C. η  η 0 X X τ
ρ0 τ0

78. În ce mediu molecula de proteină este reprezentată prin următoarea schemă?

A. pH7
B. pH7
C. pHPI
D. pHPI
E. pH=PI

79. Ce se numește punct izoelectric al proteinei?

A. pH-ul la care numărul sarcinilor pozitive este mai mare decît numărul sarcinilor negative
B. pH-ul la care numărul sarcinilor pozitive este mai mic decît numărul sarcinilor negative
C. pH-ul la care numărul sarcinilor pozitive este egal cu numărul sarcinilor negative
D. pH-ul la care disociază doar grupele -COOH
E. pH-ul la care grupele -NH2 adiționează ionii de hidrogen

80. Ce fenomen are loc în punctul izoelectric al proteinelor?

A. se comportă ca un anion
B. se comportă ca un cation
C. crește brusc mobilitatea electroforetică
D. se mărește solubilitatea
E. procesul de salifiere
81. Ce fenomen caracteristic gelurilor este reprezentat în imagine?
A. tixotropia; D. sinereza;
B. gelatinizarea; E. coagularea.
C. coacervarea;
82. Indicați o caracteristică a suspensiilor.
A. particulele trec prin filtrul de hîrtie; D. sistemele nu îmbătrînesc în timp;
B. particulele sunt reţinute de ultrafiltru; E. particulele nu se văd în microscopul optic.
C. sistemele sunt cinetic stabile;

83. Indicați fenomenul caracteristic emulsiilor.

A. sistemele sunt cinetic instabile;
B. particulele nu se văd în microscopul electronic;
C. sistemele sunt transparente şi nu opalescează;
D. particulele trec prin ultrafiltru;
E. sistemele sunt omogene.
84. Indicați fenomenul caracteristic suspensiilor.
A. particulele nu se văd în microscopul optic;
B. particulele trec prin ultrafiltru;
C. particulele nu trec prin filtrul de hîrtie;
D. sistemele sunt cinetic stabile;
E. sistemele nu îmbătrînesc în timp.
85. Cum au loc reacțiile chimice în geluri?
A. în tot volumul gelului
B. în straturi consecutive regulate
C. cu viteză mare
D. ecuația reacției diferă de cea din soluții
E. substanțele sedimentează rapid
86. Substanţele superficial active se folosesc în practică ca:
A. dispergatori; D. astabilizatori;
B. coagulanţi; E. sensibilizatori.
C. stabilizatori a sistemelor disperse;
87. Substanţele superficial active se folosesc în practică ca:
A. coagulanţi; D. emulgatori;
B. agenţi de flotaţie; E. detergenţi.
C. astabilizatori;
88. Substanţele superficial active se folosesc în practică ca:
A. agenţi de dezinfecţie; D. sensibilizatori;
B. coagulanţi; E. agenţi de spumare.
C. emulgatori;
89. O particularitate deosebită şi caracteristică în structura moleculelor substanţelor superficial active este prezenţa:
A. ionilor de clor; D. ionilor de nitrat;
B. părţii hidrofile; E. părţii hidrofobe.
C. ionilor de calciu;
90. Partea polară a substanţelor superficial active este prezentată prin următoarele grupe funcţionale:
A. –SO2OH D. –PO4
B. –SO4 E. –CO3.
C. –OH
91. Partea polară a substanţelor superficial active este prezentată prin următoarele grupe funcţionale:
A. –NO3; D. –COOH;
B. –NH2; E. –O-.
C. –SiO3;
92. Substanţele superficial active ionogene se împart în:
A. nitraţi; D. sulfaţi;
B. amfoliţi; E. cationo-active.
C. aniono-active;
93. După capacitatea moleculelor de a disocia în ioni substanţele superficial active se împart în:
A. cationo-active; D. ionogene;
B. aniono-active; E. neionogene.
C. amfoliţi;
94. Către substanţele superficial aniono-active se referă:
A. acizii carboxilici superiori;
B. sărurile aminelor alifatice primare;
C. alchilsulfaţii;
D. sărurile bazelor de amoniu alchilsubstituite;
E. săpunurile.
95. Către substanţele superficial aniono-active se referă:
A. sărurile aminelor alifatice secundare; D. sarea de sodiu a acidului stearic;
B. sărurile aminelor aromatice primare; E. sărurile aminelor alifatice primare.
C. alchilarilsulfonaţii;
96. Către substanţele superficial aniono-active se referă:
A. sărurile aminelor aromatice secundare; D. sarea de sodiu a acidului palmitic;
B. sărurile aminelor aromatice terţiare; E. sarea de sodiu a acidului oleic.
C. sărurile aminelor alifatice terţiare;
97. Către substanţele superficial cationo-active se referă:
A. sărurile aminelor alifatice primare; D. fosfaţii;
B. sărurile aminelor alifatice secundare; E. alchilsulfaţii.
C. palmitatul de sodiu;
98. Către substanţele superficial cationo-active se referă:
A. săpunurile; D. sărurile aminelor aromatice secundare;
B. acizii carboxilici; E. alchilsulfaţii.
C. sărurile bazelor de amoniu alchilsubstituite;
99. După solubilitatea în apă toate substanțele superficial active se împart în:
A. insolubile; D. neionogene;
B. real solubile; E. coloidale.
C. amfolite;
100. Soluțiile micelare ale substanțelor superficial active sunt sisteme termodinamic:
A. ireversibile; D. neechilibrate;
B. reversibile; E. echilibrate (în echilibru).
C. stabile;
101. Substanţele care sunt capabile să formeze soluţii micelare coloidale sunt:
A. sărurile anorganice; D. acizii anorganici;
B. taninele; E. alcaloizii.
C. unii coloranţi;
102. Procesul de formare a micelelor decurge:
A. cu consum de energie; D. spontan;
B. ireversibil; E. cu degajare de energie.
C. reversibil;
103. Întrebuințarea substanțelor superficial active în farmacie le impune următoarele cerințe:
A. lipsa toxicității; D. lipsa mirosului;
B. solubilitatea mare în apă; E. prezența mirosului specific.
C. solubilitatea mare în ulei;
104. Întrebuințarea substanțelor superficial active în farmacie le impune următoarele cerințe:
A. prezența culorii aprinse; D. prezența gustului specific;
B. stabilitate împotriva acțiunii microorganismelor; E. capacitatea de stabilizare efectivă.
C. lipsa gustului;
105. Întrebuințarea substanțelor superficial active în farmacie le impune următoarele cerințe:
A. solubilitatea mare în ulei; D. capacitatea de spălare efectivă;
B. prezența mirosului specific; E. lipsa toxicității.
C. capacitatea de umectare efectivă;
106. Substanțele superficial cationoactive sunt:
A. sărurile hidroxidului de amoniu;
B. substanțele folosite în farmacie ca mijloace bactericide;
C. substanțele folosite în farmacie ca agenți de dezinfectare;
D. substanțele folosite în farmacie ca mijloace fungicide;
E. sărurile acizilor sulfonici.
107. Care din sistemele microeterogene au mediul de dispersie gazos?
A. suspensiile; D. emulsiile;
B. spumele; E. pulberile.
C. aerosolii;
108. Suspensiile se referă la sistemele eterogene cu:
A. mediul de dispersie solid; D. mediul de dispersie gazos;
B. faza dispersată lichidă; E. mediul de dispersie lichid.
C. faza dispersată solidă;
109. Suspensiilor le sunt caracteristice:
A. fenomenul difuziei; D. refracția luminii;
B. reflecția luminii; E. mișcarea browniană.
C. fenomenul de osmoză;
110. Pentru suspensii sunt caracteristice următoarele procese ca:
A. sedimentarea; D. filtrarea;
B. peptizarea; E. polimerizarea.
C. flotarea;
111. Aerosolii se referă la sistemele microeterogene cu:
A. mediul de dispersie lichid; D. faza dispersată solidă;
B. faza dispersată lichidă; E. mediul de dispersie gazos.
C. mediul de dispersie solid;
112. Aerosolii se clasifică după:
A. starea de agregare a fazei disperse; D. aplicarea lor;
B. dispersitate; E. caracterul de dozare.
C. metodele de obţinere;
113. Aerosolii se deosebesc de liosoli prin:
A. densitatea mică; D. viscozitate mai mică;
B. viscozitatea mărită; E. lipsa difuziei.
C. intensitatea mai mică a mişcării browniene;
114. Aerosolii se deosebesc de liosoli prin:
A. viteză de sedimentare mai lentă; D. prezenţa stratului dublu electric;
B. intensitatea mai mare a mişcării browniene; E. prezenţa electroforezei.
C. viteză de sedimentare mai intensă;
115. Aerosolii sunt:
A. agregativ stabili; D. sedimentativ instabili;
B. sedimentativ stabili; E. tixotropi.
C. agregativ instabili;
116. Metodele de distrugere a aerosolilor sunt:
A. peptizarea; D. mecanice;
B. electrice; E. coalescente.
C. electrolitice;
117. Procesele care conduc la distrugerea stabilităţii aerosolilor sunt:
A. sedimentarea particulelor fazei disperse; D. sinerezisul;
B. solubilizarea particulelor fazei disperse; E. coagularea particulelor fazei disperse.
C. microcapsularea;
118. Către proprietăţile fizice specifice aerosolilor se referă fenomenele:
A. peptizarea; D. fotoforeza;
B. termoforeza; E. termoprecipitarea.
C. electroforeza;
119. Aerosolii ca o formă de aplicare a diferitor substanţe medicamentoase au următoarele calităţi:
A. dispersitate înaltă;
B. tixotropie;
C. mobilitate uşoară a particulelor fazei disperse;
D. lipsesc factorii care influienţează asupra medicamentelor(sucul stomacal şi intestinal);
E. lipsesc factorii de durere.
120. Pulberile se referă la sistemele microeterogene cu:
A. mediul de dispersie lichid; D. faza dispersă lichidă;
B. mediul de dispersie solid; E. mediul de dispersie gazos.
C. faza dispersă solidă,
121. Metodele fizico-mecanice de obţinere a pulberilor sunt bazate pe procesele de:
A. coalescenţă;
B. pulverizare a materialelor lichide;
C. îmbibare;
D. polimerizare;
E. mărunţirea materialelor solide prin dispersare.
122. La baza metodelor fizico-chimice de producere a pulberilor se află procesele de:
A. oxidare; D. îmbibare;
B. reducere; E. electroliză.
C. sinerezis;
123. Pulberile se caracterizează prin următoarele proprietăţi:
A. pulverizare; D. hidroscopicitate;
B. sinergism; E. aglutinare (alipire).
C. tixotropie;
124. Pulberile se caracterizează prin următoarele proprietăţi:
A. îmbibare; D. sinereză;
B. aglutinare (alipire); E. microcapsulare.
C. pulverulenţă

125. Pulberile se caracterizează prin următoarele proprietăţi:

A. umectare; D. explozivitate;
B. tixotropie E. peptizare.
C. inflamabilitate

126. Către metodele de analiză a pulberilor se referă metodele:

A. electroforetică; D. de sedimentare;
B. cu site; E. adsorbtivă.
C. electroosmotică;
127. După metoda de întrebuinţare pulberile se clasifică în:
A. interne; D. externe;
B. simple; E. neseparabile.
C. separabile;
128. După compoziție pulberile se împart în:
A. divizate;
B. simple
C. nedivizate
D. mixte;
E. compuse
129. După caracterul de dozare pulberile se clasifică în:
A. interne; D. complexe;
B. simple; E. divizate.
C. nedivizate;
130. Pulberile se clasifică după:
A. metoda de întrebuințare;
B. componență;
C. caracterul de dozare
D. metoda de livrare;
E. metoda de obținere.
131. Emulsiile se referă la sistemele microeterogene cu:
A. faza dispersă solidă; D. mediul de dispersie gazos;
B. faza dispersă lichidă; E. mediul de dispersie lichid.
C. mediul de dispersie solid;
132. Emulsiile au o mare aplicare practică în:
A. industria textilă; D. industria de piele;
B. construcție; E. industria chimică.
C. industria alimentară;
133. Emulsiile se întrebuințează larg în:
A. gospodăria sătească; D. cosmetică;
B. medicină; E. cosmonautică.
C. farmacie;
134. În dependenţă de polaritate se deosebesc emulsii:
A. directe; D. indirecte;
B. neuniforme; E. de formă cubică.
C. de formă sferică;
135. În dependenţă de polaritate se deosebesc emulsii:
A. de ordinul trei; D. de ordinul zero;
B. de ordinul întîi; E. de ordinul doi.
C. de ordinul patru;
136. În dependenţă de polaritate se deosebesc emulsii:
A. u/a; D. a/u;
B. u/g; E. a/s.
C. g/u;
137. Către metodele de determinare a tipului emulsiei se referă:
A. sedimentarea; D. ultramicroscopia;
B. diluţia; E. metoda plăcii acoperite cu parafină.
C. nefelometria;
138. Către metodele de determinare a tipului emulsiei se referă:
A. colorarea selectivă a uneia din faze; D. măsurarea conductibilității electrice;
B. măsurarea presiunii osmotice; E. măsurarea vitezei de sedimentare.
C. măsurarea luminii difuzate;
139. În dependență de concentrația fazei disperse, emulsiile se clasifică în:
A. unimolare; D. concentrate;
B. polidisperse; E. înalt concentrate.
C. diluate;
140. Emulsiile sunt:
A. sisteme omogene; D. termodinamic instabile;
B. sisteme eterogene; E. agregativ stabile.
C. termodinamic stabile;
141. Ca emulgatori pot fi:
A. compuşii macromoleculari solubili
B. substanţele superficial active solubile
C. compuşii macromoleculari insolubili
D. substanţele superficial active insolubile
E. pulberile insolubile

142. Emulsiile de tip u/a se stabilizează cu pulberile liofobe ca:

A. gipsul; D. funinginea;
B. argila; E. colofoniul.
C. grafitul;
143. Emulsiile pot fi obținute prin:
A. amestecarea a două lichide;
B. scuturarea a două lichide în prezența emulgatorului;
C. agitarea a două lichide în prezența emulgatorului;
D. dizolvarea a două lichide în prezența emulgatorului;
E. acțiunea vibratorie asupra a două lichide în prezența emulgatorului.
144. La metodele de distrugere a emulsiei se referă:
A. distrugerea termică;
B. distrugerea electroosmotică;
C. acțiunea electroliților;
D. înlocuirea adsorbtivă a emulgatorului;
E. distrugerea polimerizativă
145. Către metodele de distrugere a emulsiei se referă:
A. distrugerea policondensativă;
B. adăugarea emulgatorului de tip opus;
C. acțiunea curentului electric;
D. înlocuirea adsorbtivă a emulgatorului
E. distrugerea polimerizativă.
146. Procesele ce duc la distrugerea emulsiilor sunt:
A. coalescenţa; D. sedimentarea;
B. opalescenţa; E. sinereză.
C. coagularea;
147. Confirmațiile corecte despre soluțiile compușilor macromoleculari, sunt:
A. instabilitatea termodinamică; D. se formează spontan;
B. omogenitatea; E. eterogenitatea.
C. ireversibilitatea;
148. La compuşii macromoleculari de origine naturală se referă:
A. polietilena; D. pectinele;
B. teflonul; E. polistirenul.
C. proteinele;
149. La compuşii macromoleculari de origine naturală se referă:
A. gelatina; D. guma arabică;
B. clorura de polivinil; E. celuloza.
C. amidonul;
150. La compuşii macromoleculari de natură sintetică se referă:
A. polizaharidele; D. alcoolul polivinilic;
B. polipropilena; E. teflonul.
C. celuloza;
151. Proprietăţile caracteristice a compuşilor macromoleculari sunt:
A. durabilitate; D. flexibilitate;
B. tixotropie; E. elasticitate.
C. floculare;
152. La proprietăţile specifice a soluţiilor compuşilor macromoleculari se referă:
A. sinereza; D. policondensarea;
B. tixotropia; E. coalescența.
C. polimerizarea;

153. Datorită rotirii unităţilor structurale fără ruperea legăturilor chimice, macromolecula are următoarele forme:
A. fluid-vîscoasă; D. forma trans;
B. amorfă E. forma cis.
C. cristalină;
154. Compuşii macromoleculari se găsesc în următoarele stări de agregare:
A. cristalină; D. gazoasă;
B. amorfă; E. lichidă.
C. solidă;
155. Flexibilitatea catenelor de polimeri depinde de:
A. structura chimică a catenei; D. proveniență (naturală, sintetică)
B. natura substituenţilor; E. origine (organică, anorganică)
C. numărul de substituenţi;

156. Flexibilitatea catenelor de polimeri depinde de:

A. repartizarea substituenţilor de-a lungul catenei;
B. numărul unităţilor structurale în catenă.
C. temperatură
D. natura solventului
E. proveniență (naturală, sintetică)
157. Se deosebesc următoarele tipuri de structuri a lanțului polimeric:
A. ramificată; D. spațială;
B. în formă de curbură; E. în formă zig-zag.
C. liniară;
158. În dependenţă de temperatură, polimerul liniar amorf poate fi în stările:
A. lichidă; D. înalt elastică;
B. elastic solidă; E. plastică.
C. solidă;
159. Procesul de îmbibare (umflare) constă în:
A. micşorarea volumului polimerului;
B. micşorarea masei polimerului;
C. mărirea volumului polimerului;
D. mărirea masei polimerului;
E. micşorarea masei şi volumului polimerului.
160. Îmbibarea compuşilor macromoleculari se caracterizează prin gradul de îmbibare, care are următoarele formule
de calcul:
V  V0 m  m0
A.   ; D.  ;
V0 m0
V ; m0
B.   E.   .
V  V0 m  m0
C.   V0 ;
V  V0
161. În dependenţă de structura polimerului şi temperatură, îmbibarea poate fi:
A. tixotropă; D. limitată;
B. flotaţionară; E. nelimitată.
C. floculaţionară;
162. Îmbibarea spontană şi dizolvarea sunt însoţite de:
A. micşorarea ΔG (ΔG<0); D. degajare de căldură (ΔH<0);
B. absorbţie de căldură (ΔH>0); E. mărirea entropiei (ΔS>0).
C. mărirea ΔG (ΔG>0);
163. Soluțiile de polimeri, obținute la dizolvarea polimerilor în solvenți, sunt:
A. agregativ stabile; D. cinetic stabile;
B. agregativ instabile; E. tixotrope.
C. cinetic instabile;
164. Poliamfoliţii compuşilor macromoleculari conţin grupe:
A. –COO-; D. –NH3+;
B. –PO4 ;3-
E. –CO32-.
C. –OSO3H;
165. Asupra procesului de coacervare contribuie:
A. concentraţia înaltă a compuşilor macromoleculari;
B. temperatura joasă;
C. temperatura înaltă;
D. variaţia pH-lui mediului;
E. introducerea electroliţilor cu masă moleculară mică.
166. Microcapsulele conțin în învelișul polimeric:
A. micele;
B. substanțe medicamentoase solide;
C. substanțe medicamentoase lichide;
D. substanțe medicamentoase gazoase;
E. soli
167. În punctul izoelectric al proteinei:
A. se mărește viscozitatea soluției de proteină; D. se micșorează solubilitatea;
B. se micșorează viscozitatea soluției de proteină; E. mobilitatea electrică scade pînă la zero.
C. îmbibarea are loc mai încet;
168. Masa moleculară medie a compuşilor macromoleculari se determină prin metodele:
A. osmometrică; D. viscozimetrică;
B. criometrică; E. polarimetrică.
C. ebuliometrică;
169. Asupra procesului de gelifiere acționează:
A. concentrația soluției;
B. forma particulelor sau moleculelor; temperatura;
C. temperatura
D. lumina
E. curentul electric
170. Ce trebuie să conțină monomerul pentru a fi posibilă policondensarea lui?
A. grupe -OH
B. halogeni
C. grupe funcționale -COOH
D. legături saturate
E. legături multiple