PSIHOLOGIA

EDUCAȚIEI

Lect.univ.drd.
Psih. Marin DRĂMNESCU
 Tema VII.
IMAGINATIA
 CLASIFICAREA PROCESELOR PSIHICE
Senzaţii
Senzoriale
Percepţii
COGNITIVE (primare) Reprezentări
(de cunoaștere) Logice Gândire
Memorie
(superioare) IMAGINAŢIE
I. PROCESE PSIHICE
Afecte
Emoţii
AFECTIVE Dispoziţii Sentimente
Pasiuni

VOLITIVE Voinţa

Limbaj, Comunicare
II. ACTIVITĂŢI PSIHICE Joc , Învăţare
Muncă, Creație
Motivaţie
CONDIŢII DE STIMULARE ŞI FACILITARE A ACTIVITĂțII Atenţie
Deprinderi

III. ÎNSUŞIRI PSIHICE Temperament

Aptitudini Inteligență
(STRUCTURA PERSONALITĂȚII) Atitudini, Creativitate
Caracter
STUDIILE ÎNTREPRINSE IN DOMENIUL CERCETĂRII IMAGINAŢIEI, AU
IMPUS CATEVA ACCEPTIUNI ALE TERMENULUI AVUT IN VEDERE:

Ø      Imaginaţia ca formare sau producere de imagini:

Imaginaţia este capacitatea omului de a produce imagini, ea

însemnând fie simpla reproducere a senzaţiilor in lipsa obiectelor care le-au
provocat, fie creaţia libera a fanteziei umane:

"Termenul de imaginaţie desemnează, in limba franceza, o activitate mintala

de producţie de imagini, reprezentări sensibile, care se disting atât de
percepţiile exterioare, cat si de conceptualizarea ideilor abstracte."
(Wunenburger, 1995, p.3)

In aceasta accepţiune, imaginaţia este redusa la simpla senzaţie

sau la transpunerea informaţiilor intr-o realitate care nu provine din simţuri,
dar conserva raporturile de situaţie si de calitate.
II. CARACTERISTICILE IMAGINATIEI

Deşi exista unii cercetători care afirma ca imaginaţia este un proces psihic întâlnit si la
unele specii animale (vezi A. Cosmovici, 1996), marea majoritate a psihologilor afirma
caracterul profund uman al imaginaţiei arătând ca:
-         Ea este trăsătura distinctiva a reflectării conştiente, întâlnita numai la om, îndeosebi
a laturii proiective si creatoare a conştiinţei;
-         Imaginaţia este un mecanism psihic absolut necesar pentru viata, cunoaşterea si
activitatea omului;

- Prin imaginatie omul proiecteaza, anticipa produsul activitatii inainte de realizarea

lui efectiva, concreta, fapt care elimina sau diminueaza incercarile si erorile,
prescurtand procesul activitatii;

-         Imaginatia permite elaborarea unor planuri sau ipoteze in mersul rezolvarii
problemelor; fara asemenea ipoteze activitatea subiectului ar fi la intamplare. Prin
ipotezele sale realizabile individul se apropie de nemarginirea cunoasterii, se
adapteaza anticipativ la ceea ce va urma, creandu-si posibilitatea de a primi
confirmarea din partea practicii sociale;

-         Prin intermediul imaginatiei omul isi proiecteaza in viitor traiectoria propriei sale
vieti, isi stabileste in legatura cu ea o imagine care capata valente mobilizatoare si
stimulatoare pentru activitatea practica;
-         Imaginatia adauga o noua dimensiune vietii psihice -reflectarea viitorului, a
posibilului -contribuind in felul acesta la desavarsirea contituitatii ei; daca procesele
senzoriale reflecta prezentul, cele mnezice trecutul, imaginatia, prin reflectarea
viitorului, inchide ciclul temporal.

-         Imaginatia, prin toate functiile ei ne adapteaza la realitate. John Dewey considera
ca imaginatia nu se preocupa de ireal, de fictiv, ci ea serveste la extinderea si
completarea realului. Permitandu-i individului elaborarea de solutii noi, dandu-i
posibilitatea de a se incadra in contexte noi, imaginatia contribuie la dezvoltarea
capacitatilor adaptative ale personalitatii umane.

Astfel, prin imaginatie, omul se poate adapta nu numai la realitatea actuala,

prezenta, ci si la realitatea posibila, viitoare, nu numai la modificarile produse deja, ci si
la cele care urmeaza a se produce intr-un viitor apropiat.
 TRASATURILE ADAPTATIVE ALE IMAGINAȚIEI STABILITE DE JEANNE BERNIS:

¨      Compensarea - instinctele si tendinţele care nu pot fi realizate in viata reala se descarcă in stările
de vis si reverie aflate la marginea vieţii conştiente;

¨      Iluzia dorinţelor zadarnice - dând o anumita forma obiectelor dorinţelor, prin imaginaţie putem
anticipa dificultatea lor, si totodată, posibilitatea de depăşire a lor;

¨      Invenţia morala - imaginaţia il detaşează pe individ de restricţiile cu caracter moral, il orientează
spre o viziune superioara celei pe care morala pozitiva o declara ca fiind cea mai buna;

¨      Intenţia - este o forma de imaginaţie care presupune ieşirea din sine a eu-lui si amplasarea in fata
lui ca obiect; pentru artist, proiectul este izvorât din propria sa inspiraţie si se impune ca opera ce trebuie
realizata;

¨      Arta posibilului - imaginaţia ii pune subiectului problema valorii, fiind condiţia esenţiala a succesului;
cei care au o imaginaţie slaba sunt defavorizaţi deoarece au sentimentul de a fi închişi in propriile lor
limite, pierzând gustul de a-si încerca aptitudinile sau de a le cultiva;

¨      Epurarea pasiunilor - un asemenea proces are loc mai ales prin arta: pasiunile încetează a mai fi
virulente, purificându-se de elementele perverse si plasându-se sub semnul eternităţii;

¨      Sursa de bunătate - viata imaginativa intensa îl face pe om mai bun, ii oferă posibilitatea de a se
raporta la altul cu simpatie, de a empatiza;

¨      Influenţarea personalităţii - imaginaţia exercita o puternica influenta asupra formarii diferitelor
componente ale personalităţii, si chiar asupra personalităţii ca întreg. (Exemplificaţi modul in care utilizaţi
aceste mecanisme adaptative ale imaginaţiei in viata personala!)
 IMAGINATIA SI CELELATE PROCESE PSIHICE

IMAGINATIA este in continua interacţiune cu celelate procese psihice:

MEMORIA este cea care oferă imaginaţiei material pentru combinaţii – reprezentări,
idei, trăiri afective, etc. – si totodată conserva produsele sale finale.
GANDIREA oferă cunoaşterea si înţelegerea realităţii si totodată ghidează intr-o
oarecare măsura transformările imaginative; IMAGINATIA participa la elaborarea ipotezelor si
găsirea unor strategii pentru rezolvarea problemelor prin explorarea necunoscutului, a
posibilului, a viitorului; imaginaţia facilitează invatarea prin înţelegerea si integrarea superioara
a noilor cunoştinţe.
LIMBAJUL este fundamental necesar imaginaţiei, cuvintele – ca si instrumente ale
operării mintale – permit evocarea selectiva a ideilor si reprezentărilor, punerea lor in cele mai
variate relaţii pe care IMAGINATIA le poate plăsmui.
AFECTIVITATEA are o interacţiune speciala cu IMAGINATIA: tensiunea emoţionala
pe care omul o traieste la un moment dat stimulează evocarea elementelor experienţei
anterioare si apoi combinarea variata si neaşteptata a acestora; momentele de maxime trăiri
afective (pozitive sau negative) sunt urmate de un maximum al productivităţii imaginative;
MOTIVATIA are un rol deosebit in dinamica IMAGINATIEI, dorinţele puternice si
aspiraţiile fiecăruia determinând producerea de proiecţii imaginative individuale.
PERSONALITATEA întreaga este definita si legata de IMAGINATIE, deoarece
experienţele de viata, dinamica temperamentala, orientările dominante si configuraţia
caracteriala ghidează combinările imaginative si le finalizează in produse specifice pentru
fiecare.
 PROCESELE IMAGINATIEI
In combinarea si recombinarea informaţiilor, impresiilor, ideilor din experienţa anterioara, imaginaţia
utilizează o serie de procedee, cum ar fi:
·        Aglutinarea - contopirea intr-un întreg a diverselor elemente disparate. Acest procedeu este întâlnit
in mitologie unde întâlnim figuri precum: Sirena, Centaurul, Ianus cu doua fete etc;
·        Amplificarea sau diminuarea unor trasaturi fizice sau morale. Procedeul este intalnit in basme si
literatura romantica in figuri reprezentative ca: Fat - Frumos, Zmeul cel rău, Ileana Cozanzeana, pitici etc;
·        Diviziunea sau rearanjarea – impartirea in elemente a unor obiecte, procese sau schimbarea ordinii
lor (aşa cum se întâlnesc acestea in arta);
·        Adaptarea unui obiect sau principiu funcţional la situaţiile concrete (de exemplu, in domeniul
instrumentelor electro - casnice);
·        Modificarea unor insusiri – forma , marime, culoare;
·        Substitutia - inlocuirea unor obiecte cu altele (in domeniul constructiilor);
·        Schematizarea din domeniul stiintelor exacte sau din domeniul artei - de exemplu caricaturile;
·        Analogia - tranpunerea solutiei gasite intr-un domeniu de activitate, in alt domeniu; (Gordon a
descris urmatoare le forme de analogie: personala - identificarea creatorului cu obiectul de studiu,
proiectarea lui in datele problemei; directa -raportarea obiectului cercetat la un altul, dintr-un domeniu
invecinat; simbolica - considerarea problemei sub forma de imagini globale; fantastica -inlocuirea realului
cu fantasticul, magicul);
·        Multiplicarea si omisiunea elementelor componente (balaurul cu şapte capete, trenurile suprapuse);
·        Tipizarea -redarea generalului prin intermediul individualului (se intalneste in literatura, unde se
propun personaje -tip).
 CRITERII ÎN CLASIFICAREA IMAGINATIEI:

Dupa prezenta sau absenta intentiei, a efortului voluntar in actul imaginativ avem:
• imaginatia voluntara, cu scop
• imaginatia involuntara, fara scop.

Imaginatia voluntara este superioara celui involuntare, este mai productiva deoarece determina
focalizarea si concentrearea constiintei intr-o directie prestabilita. Dar, in acelasi timp, imaginatia
voluntara este mai saracacioasa, mai schematizata deoarece tinde sa urmareasca modelele
cognitive standardizate (apeleaza mai ales la procedeele algoritmice ale gandirii). Din aceasta
cauza este mai putin originala fiind constransa in respectarea regulilor, normelor impuse de
gandire si de domeniul de activitate in care ea se manifesta. Imaginatia involuntara se
caracterizeaza prin spontaneitate, aplelarea la resursele inconstientului, are un grad mai mare de
flexibilitate si libertate.
In imaginatia voluntara avem urmatoarele forme:
- imaginatia reproductiva (in care produsul obtinut este nou doar in raport cu experienta
individului);
- imaginatia creatoare (produsul creat este nou pentru societate);
- visul de perspectiva (visare activa cu ochii deschisi, dirijata prin proiecte realizabile, in acord cu
puterile subiectului si cu cerintele societatii).
2. In funcţie de calitatea produsului imaginativ, Osborn (1959) stabileşte trei forme
principale , si anume:

·        Formele absurde sau imaginatia deviata : halucinatiile, delirul, complexul de

inferioritate, complexul de martir, visul din timpul somnului, reveria, frica anxioasa. (Vezi in
dictionar de psihologie semnificatia conceptelor enemerate anterior!)

·        Formele abia constructive: imaginea vizuala (imaginea mentala a dorintelor),

imaginatia speculativa (sau intuitiva), imaginatia reproductiva (reconstruirea spontana a
unor imagini din trecut), vizualizarea structurala (constituirea unei imagini cu sens pornind
de la un desen), imaginatia substitutiva (transpunerea in locul sau in rolul altora, avand la
baza relatia simpatetica).

·        Formele foarte constructive: imaginatia anticipativa (incearca sa prevada ceea ce se

va intampla in viitor, pe baza datelor de care dispune), imaginatia expectativ -creatoare
(anticipatia realizata tinde de a fi pusa in aplicare), imaginatia creatoare propriu -zisa
( inventia).

3. In functie de domeniul de activitate in care este implicata putem delimita

urmatoarele forme imaginative:
imaginatia artistica, literara, stiintifica, tehnica, muzicala etc.
 DUPA CRITERIUL IMPLICARII VOINTEI IN ACTUL IMAGINATIV REZULTA:

Imaginaţie voluntara: imaginaţia reproductiva si creatoare (descrise mai sus)

Imaginaţie involuntara: visul din timpul somnului si reveria.

Reveria (visul diurn, cu ochii deschişi): are loc in starea de veghe si consta in
derularea libera a unor imagini atunci când persoana se afla in stare de relaxare; are ca
suport dorinţe, speranţe, năzuinţe si este puţin, sau deloc cenzurat raţional, priveşte
frecvent relaţiile interumane si este orientat afectiv si motivaţional; apare cu precădere la
adolescenţi si tineri si are efect de relaxare.

Visul din timpul somnului este o forma de imaginaţie inconştienta si involuntara ce

consta intr-o succesiune de imagini derulate scenic, uneori haotic si având caracter
simbolic. Sigmund Freud, întemeietorul psihanalizei acorda o mare importanta viselor,
considerându-le modul cel mai sigur de cunoaştere a inconştientului si instituind ideea
ca visele sunt rezultat al dorinţelor noastre ascunse, sau neîndeplinite. Cercetările
moderne demonstrează ca visul este un fenomen natural, normal, chiar necesar, care
apare intr-o anumita perioada a somnului – somnul paradoxal – când se mai păstrează
legături dintre stimulii din mediu si creier.
 Formele imaginatiei

a) Cea mai frecventa forma de imaginatie solicitata aproape zilnic si la care

se face apel în mod curent în învatamânt este imaginatia reproductiva. Ea
consta în capacitatea noastra de a ne reprezenta diferite locuri, fenomene,
întâmplari numai pe baza unor relatari verbale, fara sprijinul unui material
concret, intuitiv.' Elevii îsi pot imagina foarte bine cum arata tundra pe baza
descrierilor facute de profesor, chiar daca nu li se prezinta o plansa, dupa
cum batalia de la Podul -înalt poate fi reconstituita mental, fara a avea la
dispozitie nici un montaj filmat. Tot în aceasta categorie intra si povestirile
înflorate, exagerate, caracteristice unor vânatori sau pescari, în care
realitatea este îmbogatita substantial cu completari fanteziste.

Cea mai importanta forma a imaginatiei este, desigur, cea creatoare. Asa
cum se observa în fig. 20, ea se manifesta în diferite feluri, fie în mod
involuntar, fie în mod precumpanitor voluntar.
b) Visarea are loc atunci când, în momente de repaus, de relaxare, lasam
gândurile sa vagabondeze, preferând sa ne imaginam lucruri placute, sanse,
întâmplari favorabile. Multora le place, de pilda, sa viseze ce-ar face daca ar
câstiga la loterie o mare suma de bani.

Visarea este puternic influentata de dorinte, sentimente; ne imaginam reusita

în actiuni pe care nu îndraznim sa le întreprindem. Subalternul viseaza ca îsi
pune la punct seful abuziv, îndragostitul timid se vede facând declaratii pline
de curaj etc. Astfel, visarea are un rol compensator. Gândurile, imaginile se
succed în virtutea legilor asociatiei, dirijate de starile afective. Simtul realitatii
intervine prea putin, totul decurge ca în romanele de aventuri, în care
întâmplarile sunt foarte putin verosimile.

Visarea poate constitui totusi un sprijin în activitatile cerând eforturi de lunga

durata. De exemplu, violonistul nevoit sa faca zilnic câte 6 ore de exercitii,
din care multe sunt plictisitoare, se viseaza obtinând mari succese în vestite
sali de concerte ale lumii, ceea ce îi sustine munca sa perseverenta. Totusi,
daca visarea ocupa un loc prea mare în existenta zilnica, se pierde contactul
cu realitatea, se submineaza efortul voluntar. E ceea ce se întâmpla atunci
când intervine si consumul exagerat de alcool sau droguri.
Somnul este o stare fiziologică periodică și reversibilă, caracterizată prin
suprimarea temporară a conștienței, prin abolirea parțială a sensibilității și
încetinirea funcțiilor vieții organice (ritm respirator, ritm cardiac, relaxare
musculară, scăderea temperaturii cu aproximativ 0,5 grade C, scăderea
funcțiilor secretorii). În timp ce mulți dintre noi cred că somnul este o
întindere temporală în care nu se întâmplă nimic, somnul este, de fapt, cel
puțin din punct de vedere neurologic, o perioadă de timp foarte aglomerată.
Deși importanța somnului nu poate fi discutată, oamenii de știință nu
cunosc cu exactitate de ce este atât de important pentru supraviețuirea
noastră.

Somnul este esențial vieții. Animalele de laborator private de somn au murit.

Nici oamenii nu par sa fie imuni la efectele lipsei de somn care le amenință
traiul. Un sondaj condus de American Cancer Society concluzionează faptul
că oamenii ce dorm mai puțin de 6 ore pe noapte sau care dorm mai mult de
9 ore, au avut o rată a morții cu 30% mai mare decât cei care dorm în mod
obișnuit 7 - 8 ore. Chiar și cei care au dormit mai puțin de 6 ore și în general
nu au avut probleme de sănătate dar au avut o rată a morții de 1,8 ori mai
mare decât cei ce au dormit orele "normale".
 Scopul somnului

Există mai multe teorii în această privință:

Teoria adaptivă: Această teorie ne spune că somnul îmbunătățește șansele de supraviețuire ale
unui animal. Cele care obișnuiesc să doarmă conform modului lor de viață au cele mai mari șanse
de supraviețuire. Speciile nocturne au somnul diferit de vânătorii diurni, spre exemplu.
Teoria Conservării Energiei: Animalele ce au un stil de viață alert și cu metabolismul rapid dorm
mai mult decât cele care ard caloriile mai încet, astfel conservându-și energia pentru partidele de
vânătoare.
Teoria Restaurării: Conform acestei teorii, corpul se restaurează pe parcursul somnului.
Cercetătorii cunosc faptul că neuro-toxinele sunt neutralizate în timpul somnului și faptul că celulele
se divid, țesuturile se sintetizează și hormonii de creștere sunt eliberați în timpul etapelor de somn
cu emisii de unde slabe (sau non-REM). Atleții, spre exemplu, petrec mai mult timp în etapele 3 și 4
(unde slabe) decât alții, iar copiii și tinerii de asemenea.
Teoria Programării-Reprogramării: Această teorie susține că informația inutilă este "ștearsă" și că
informația importantă este întipărită într-o memorie mai puternică. Copii, care acumulează informație
la o rată mult mai mare decât în orice altă etapă evolutivă a vieții, dorm cel mai mult. Cu toate
acestea, somnul poate să nu fie similar întipăririi informațiilor învățate la școală, spre exemplu.
Cercetări recente indică faptul că somnul REM ar putea fi soluția. Copiii și tinerii parcurg în timpul
somnului o perioada REM mai mare decât a adulților, iar adulții care sunt la școală sau trec prin
perioade de solicitare intelectuală acumulativă intensă cunosc o creștere temporală a somnului
REM. Când oamenii sunt privați de somnul REM sunt mai puțin pricepuți la a rezolva probleme
creative.
Etapele somnului au fost descrise pentru prima data de Alfred Lee Loomis in 1937. Provenit dintr-o
familie din inalta societate din New York, Loomis a fost fizician, avocat, bancher si filantrop,
sustinator al numeroase cercetari stiintifice. Rolul sau in descoperirea radarului a fost esential
pentru victoria aliatilor in cel de-al doilea razboi mondial. A fost pionierul tehnicilor de inregistrare a
activitatii electrice a creierului (electroencefalografia, EEG)

Atunci cand dormim, trecem prin faze de somn superficial si de somn profund. Somnul superficial
este numit si somn REM – Rapid Eye Movement, deoarece in aceste faze au loc miscari rapide ale
globilor oculari, ba chiar si miscari ale musculaturii (se pare ca hipotonia musculara, adica
relaxarea musculaturii in timpul somnului, este tocmai un mecanism pentru a nu ne rani). In timpul
somnului superficial visam, visele avand rol in structurarea informatiilor in creier. Somnul profund
este numit si somn non-REM.

Fazele de somn REM si non-REM se succed in timpul noptii, fiecare faza avand o durata de
aproximativ 90-110 minute. Din aceasta cauza, daca suntem treziti din somn la mai putin de o ora
si jumatate dupa ce am adormit, suntem foarte buimaci, deoarece am fost treziti din somnul
profund.

Somnul REM reprezinta la adult 20-25% din totalul somnului, iar fazele REM sunt tot mai lungi pe
masura ce se apropie dimineata. Daca dimineata ne suna ceasul desteptator tocmai in timpul unei
faze REM, ne vom trezi cu usurinta si ne vom aminti foarte bine continutul visului. Toti oamenii
viseaza, chiar daca unii nu isi amintesc deloc continutul viselor.
Exista cinci faze prin care fiecare dintre noi trece in fiecare noapte. Pana in anul 1950 somnul a fost
considerat a fi perioada de timp pe parcursul careia activitatea cerebrala era inactiva. Visele erau
intelese ca fiind acte de natura demonica sau raspunsurile date in timpul noptii de catre un creier
bolnav. Odata cu aparitia electroencefalogramei (EEG) ideile asupra somnului si implicit a viselor s-au
schimbat.
Prima faza a somnului se numeste faza Alfa si se caracterizeaza prin miscarea neregulata a
ochilor,scaderea temperaturii corporale, incetinirea ritmului cardiac. Aceasta prima etapa a somnului
dureaza intre zece- douazeci de minute iar imaginile care pot aparea in aceasta perioada sunt
premergatoare viselor., Imaginile hipnagogice sunt de o mai mica intensitate si durata fata de
experientele onirice din timpul somnului.
A doua faza a somnului este asa- numita faza Theta in timpul careia miscarea ochilor devine tot mai
rapida, iar activitatea cerebrala mai lenta. Intreruperea cu usurinta a somnului, dar intrarea rapida
inapoi in starea de somn sunt specifice acestei etape.
A treia faza a somnului este starea Delta, cand organismul patrunde intr-un somn adanc, i
A patra de somn este aceea a somnului profund, cand amintirea viselor este imposibila la fel ca si
trezirea din somn. In aceste momente creierul se afla la cel mai mic nivel de activitate, pregatind astfel
intrarea organismului
A 5 si ultima faza a somnului, cea apropiata starii de veghe, a miscarii rapide a ochilor si a activitatii
mult mai rapide a muschilor inimii. Numit si somnul paradoxal, in a cincea si ultima faza a somnului
amintirea viselor este posibila atata timp cat viziunile onirice sunt notate intr-un jurnal al viselor.
d) Visele.
1) Visele din timpul somnului se deosebesc net de imaginile din preajma
somnului. Imaginile visului se succed într-o strânsa legatura, constituind "o
aventura" (în cel mai larg sens al cuvântului) la care participam afectiv,
intens. Totodata o consideram reala, fie ca suntem doar spectatori, fie ca
suntem actori. La unele populatii primitive de la sfârsitul secolului trecut,
oamenii credeau si dupa trezire în realitatea visului. De aceea seful tribului
era felicitat de supusi daca visa o vânatoare bogata. Intâmplarile din vis au
loc, adesea, într-o lume ireala, neverosimila, chiar absurda, halucinatorie,
ca atunci când cineva viseaza cum da din mâini si zboara cu usurinta,
mirându-se ca alti oameni nu reusesc sa faca la fel. Romanele lui R Kafka
transcriu cu fidelitate cosmare traite uneori în vis. Asadar, lipseste total
controlul realitatii, totul devenind posibil. Nu sunt respectate nici principiile
gândirii, de pilda principiul identitatii (întrucât pot visa un urs, dar care, de
fapt, este prietenul meu B). Sau se întâmpla sa ma visez în miezul unei
actiuni, eu fiind totusi spectator. Dupa cum pot fi simultan în doua locuri
diferite
2) Apoi, visul este profund afectiv, cel ce viseaza traind intens emotii de
neliniste, teama ori bucurie. Legile asociatiei sunt atotputernice, de aceea
se poate sari de la o scena la alta. Dintr-o data apar alte locuri, alte
persoane.
Prima organizare coerenta a arhetipurilor într-un model a fost realizata
de savantul Strephon Kaplan-Williams (1934-2009), terapeut jungian
şi fondatorul Asociaţiei Americane de Interpretare a Viselor, co-
fondator al Centrului de Explorare a Viselor din România, împreună
cu Dr. Ovidiu Brazdău.
În acest model avem trei perechi de contrarii primare: Masculin –
Feminin, Eroic – Adversitate, Călătorie – Moarte/Renaştere şi un
arhetip integrator: Sinele.
La acest model Dr. Ovidiu Brazdău a adăugat alte două arhetipuri:
mama şi bătrânul înţelept, rezultând o structură cu nouă arhetipuri de
bază:
Masculin
Feminin
Mama
Erou
Călătorie (Transformare)
Moarte-Renaştere
Adversitate (Distrugere)
Bătrânul înţelept
Sinele – Centrul
 Structura visului,

dupa Freud, are un dublu continut si anume:

continutul latent sau “gandurile visului”, care reprezinta sursa continutului manifest, a
visului propriu-zis, sau a ceea ce ne putem aminti despre vis. Freud a insistat asupra
faptului ca partea de continut latent este produsa de un sistem de gandire logica.
Continutul latent este constituit de dorintele subiectului, exprimate sub forma de
fantasme ce reprezinta dorinte mai mult sau mai putin marturisite prin constient.
Din contra, continutul manifest pune in joc un alt tip de gandire, care sta la originea
elaborarii visului manifest si a caracterului sau extraordinar. Aceasta diviziune a visului
permite ca, in acelasi timp, visul sa fie legat, cu o parte, de activitatea de veghe si, cu
alta parte, legat de activitatea de somn. Interesele din timpul de veghe se prelungesc in
continutul latent al visului. Tot la acest nivel vor aparea inscrise si amintirile din copilarie
ale persoanei care viseaza. Din acest rezervor al inconstientului visul va imprumuta
semnificatii, fantasme si dorinte.
  
Elaborarea visului
    
Pe langa termenii de continut latent, continut manifest, inconstient si munca de vis, Freud a mai
elaborate doua concepte: dorinta si cenzura. Dorinta si cenzura servesc la explicarea raportului dintre
inconstient si “munca” de vis. Pentru Freud, visul este produsul a doi factori. Primul este reprezentat
de tendinte sau pulsiuni, care sunt prezente in intimitatea subiectului, insa sub pragul constiintei sale.
Al doilea factor este un sistem de organizare a imaginilor visului: el va deforma continutul latent si va
produce visul manifest.
    
Termenul de “pulsiune” exprima ideea unei forte, localizata in psihicul persoanei, forta care incearca,
din cand in cand, sa se elibereze sub forma de puseuri de idei, facandu-se analogia cu o masina cu
explozie, care, intr-o anumita parte compreseaza o cantitate de perceptii si reflexii, pentru a le face sa
izbucneasca in vis. Pulsiunile sunt generatoarele continutului latent  al visentru Freud, gandurile zilei,
care pot fi instigatoarele visului, nu constituie nimic fara legaturile lor cu o forta pulsionala sau cu o
dorinta, care situeaza visul in inconstient. Prin urmare, visul devine o poarta deschisa spre
inconstient.
    
Imaginile din vis nu sunt identice cu reprezentarile inconstientului. Aceste diferente de calitate sunt
explicate prin faptul ca exista ganduri pe care eul constient nu poate sa le accepte si, deci, le
refuleaza. Visul, insa, este o stare ambivalenta, in care constientul este suficient de adormit pentru ca
dorintele refulate sa poata trece, dar nu atat de adormit incat ele sa treaca intacte. De aceea, visul
trebuie sa tina seama de o anumita cenzura, care impiedica reprezentarile foarte incarcate emotional
sa patrunda in vis, riscand astfel sa trezeasca subiectul, sau sa lezeze prejudecatile sale constiente.
Acest joc, intre ceea ce este refulat si ceea ce trece, a condus pe Freud la celebra sa definitie: “Visul
este indeplinirea (deghizata) a unei dorinte (reprimate, refulate)”.
 simboluri

O alta caracteristica este prezenta unor simboluri. Unii considera câinele

negru, ce apare uneori în vis, ca fiind un dusman, altora le apare ca un sarpe
mare... simbolurile pot avea o semnificatie strict individuala. Totusi, în popor,
circula parerea ca simbolurile ar avea o semnificatie generala; astfel, circula
de secole carticica Cheia Viselor, dând o singura semnificatie fiecarei imagini:
una pentru noroi, alta pentru carne, alta pentru câine etc. în sprijinul unor
asemene? pareri vin scrierile lui C. Jung, psiholog si psihiatru elvetian. El a
gasit simboluri comune în miturile unor popoare foarte diferite, simboluri pe
care le-a numit "arhetipuri", sustinând a fi o mostenire ereditara a tuturor
oamenilor, ele aparând si în vise. Având în vedere ca toti oamenii au deasupra
capului soarele si luna, au un tata, mama, frati, toti se tem de trasnete... nu e
surprinzator sa gasim în imaginatia tuturor simboluri similare, fara sa fie nevoie
sa ne gândim la idei sau imagini înnascute.
în cadrul viselor predomina imaginile vizuale (cea 90% din total), dar numai
20% din ele sunt colorate. Cele auditive sunt si ele prezente în 60% din cazuri,
dar celelalte, tactile, termice, olfactive apar mult mai rar (cam în proportie de
10%). Asa cum stim, visele apar în somnul paradoxal (somnul REM) si
dureaza 20-25% din timpul total al somnului. 15% dintre barbati si 5% dintre
femei sustin ca nu viseaza niciodata. De fapt, nu-si amintesc visele, fiindca
visele par sa fie indispensabile. Trezite din somnul REM, 80% dintre persoane
îsi amintesc ce visau; cei treziti în afara perioadei, cu rapide miscari oculare, si
care relateaza un vis nu reprezinta decât 7% din total. Desigur, ar putea sa fie
amintirea unui vis din perioada REM anterioara. Totusi, somnul lent pare a fi si
el întovarasit de vise, dar constând mai mult în reflectii verbale abstracte, cu
slaba participare afectiva si având multe relatii cu starea anterioara de veghe.
De aceea acestea nu impresioneaza si se retin mult mai greu.
IMAGINATIA…

Confruntarea cu situatii noi, necesitatea de a anticipa desfasurarea

activitatilor in detaliile lor specifice fac indispensabil apelul permanent la
IMAGINATIE.
IMAGINATIA este factorul prin care se pot depasi rutina, conformismul,
stereotipurile. Acest lucru se poate realiza doar printr-o atitudine deschisa spre
nou, spre creatie, care este rezultat al educatiei in acest sens.
IMAGINATIA sta la baza activitatii creatoare a omului, activitati
aducatoare de nou in toate domeniile vietii umane: stiinta, tehnica, arta, etc…
IMAGINATIA se afla la baza evolutiei intregii civilizatii umane, omul intai
imaginand si apoi punand in practica.

Promovarea unui stil de viata neconservator, maleabil si deschis la noile valori,

invatarea prin descoperire si chiar exersarea propriu-zisa a modalitatilor creative
trebuie sa fie un deziderat al fiecaruia dintre noi, deoarece doar astfel progresul
uman este posibil!
BIBLIOGRAFIE:
 
·        Bachelard, G., Aerul si visele. Eseu despre imaginatia miscarii, Ed.
Univers, Bucuresti, 1997;
·        Berbis, J., L' imagination, P. U. F., Paris, 1958;
·        Cosmovici, A., Psihologie generala, Ed. Polirom, Iasi, 1996;
·        Marcus, S., Empatia -cercetari experimentale, Ed. Academiei, Bucuresti,
1971;
·        Marcus, S., Imaginatia, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980;
·        Osborn, A. F., L' imagination Constructive, Dunod, Paris, 1959;
·        Popescu -Neveanu, P., Curs de psihologie generala, Tipografia
Universitatii, Bucuresti, 1977;
·        Vigotski, L. S., Opere psihologice alese, Ed. Didactica si Pedagogica,
Buceresti, 1971;
·        Wunenburger, J. -J., L'imagination, P. U. F., Paris, 1995;
·        Zlate, M., Psihologia mecanismelor cognitive, Ed. Polirom, Iasi, 1999.