PSIHOLOGIA

EDUCAȚIEI

Lect.univ.drd.
Psih. Marin DRĂMNESCU
 Tema VI.
MEMORAREA EFICIENTĂ
 CLASIFICAREA PROCESELOR PSIHICE
Senzaţii
Senzoriale
Percepţii
COGNITIVE (primare) Reprezentări
(de cunoaștere) Logice Gândire
MEMORIE
(superioare) Imaginaţie
I. PROCESE PSIHICE
Afecte
Emoţii
AFECTIVE Dispoziţii Sentimente
Pasiuni

VOLITIVE Voinţa

Limbaj, Comunicare
II. ACTIVITĂŢI PSIHICE Joc , Învăţare
Muncă, Creație
Motivaţie
CONDIŢII DE STIMULARE ŞI FACILITARE A ACTIVITĂțII Atenţie
Deprinderi

III. ÎNSUŞIRI PSIHICE Temperament

Aptitudini Inteligență
(STRUCTURA PERSONALITĂȚII) Atitudini, Creativitate
Caracter
• Procesele cognitive senzoriale ne oferă informaţii despre aspectele concrete,
intuitive, accesibile direct simţurilor, prin observaţie si prelucrare “pe loc”, in timp real,
aici si acum = definim însuşirile aparente ale lumii înconjurătoare;

• Procesele cognitive superioare ne oferă posibilitatea de a depăşi experienţa

senzoriala si de a stabili legături intre cunoştinţele acumulate si astfel sa înţelegem
esenţa lucrurilor si a fenomenelor.

• Fenomene psihice precum gândirea, limbajul, imaginaţia, memoria sunt cuprinse in

termenul de intelect si ne oferă acces la cunoaşterea logica, raţionala a lumii. (ex:
pana la zborurile in cosmos care au permis perceperea Pamantului, oamenii nu ar fi
ştiut ca Pamantul e rotund; si totuşi prin raţiune, s-a ajuns la aceasta concluzie cu mult
timp înainte).
 MEMORIA
Impresiile, imaginile şi gândurile elaborate, emoţiile trăite, mişcările executate în prezent nu se pierd,
nu se volatilizează, nu dispar fără a lăsa vreo urmă, ci, dimpotrivă, se sedimentează, se cristalizează
luând forma experienţei anterioare.

Prin memorie omul întipăreşte, conservă şi reactualizează atât propria sa experienţă de viaţă, cât şi
experienţa întregii omeniri. Înţeleasă în acest fel, memoria apare ca fiind o formă de cunoaştere, şi
anume cunoaşterea trecutului. Cele trei procese de bază ale memoriei (memorarea, stocarea,
reactualizarea) apar menţionate în aproape toate definiţiile date memoriei.

Memoria cuprinde “mecanismele prin care o achiziţie oarecare rămâne disponibilă, putând fi reamintită şi
utilizată” (Reuchlin, 1988). Prin această definiţie, autorul intenţionează să diferenţieze memoria de
învăţare.

Memoria este un proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor,
sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut. Memoria definește dimensiunea temporală a
organizării noastre psihice, integrarea ei pe cele trei segmente ale orizontului temporal – trecut,
prezent, viitor.

Memoria ne permite sa dobândim continuitatea identitatii noastre in timp. Fără aceasta, am trai doar in
prezent si ne-am fi confruntat cu numeroase probleme si situaţii la care nu am avea răspuns, nicio
experienţa elaborata, niciun procedeu de rezolvare si in acest mod adaptarea devenind imposibila.
Procesul psihic numit memorie este găsit atât la oameni cat si la animale
 CARACTERISTICILE MEMORIEI UMANE

Memoria apare ca fiind o proprietate generală a întregii materii, organice şi anorganice.

Memoria umană capătă forma unui mecanism psihic complex ce apare ca o verigă de
legătură între situaţii, evenimente separate în timp, contribuind prin aceasta la reglarea
şi autoreglarea comportamentului uman.

Memoria umană este mijlocită ,ceea ce înseamnă că pentru a ţine minte mai bine
şi pentru a reproduce mai uşor, omul se serveşte de o serie de instrumente care au
rol de autentice mijloace de memorare. “Primele memorări constau în memorarea
lucrurilor cu ajutorul lucrurilor” (P. Janet, 1928). Studiind modul în care celelalte
procese psihice mijlocesc memoria pentru a deveni eficientă, Vîgotschi spunea:
“Dacă pentru copilul de vârstă mică a gândi înseamnă a-şi aminti, pentru adolescent
a-şi aminti înseamnă a gândi.

Memoria umană are un caracter inteligibil, deoarece presupune înţelegerea celor

memorate şi reactualizate, organizarea materialului memorat după criterii de
semnificaţie. Unele laturi ale ei implică judecata, sistematizarea, clasificarea, fapt care
asigură nu doar legătura memoriei cu gândirea, ci şi caracterul ei logic, raţional,
conştient, inteligibil. Omul apelează la o serie de procedee logice, scheme raţionale,
planuri mnezice (împărţirea unui material în fragmente, extragerea ideilor principale,
realizarea asociaţiilor) care pun în evidenţă prezenţa unei conduite inteligente
Selectivitatea memoriei umane trebuie pusă în relaţie cu conţinutul mnezic, în sensul
că nu se memorează, nu se stochează şi nu se reactualizează absolut totul, ci doar o
parte din informaţii. Selectivitatea memoriei umane este în funcţie fie de particularităţile
stimulului, fie de particularităţile psihologice ale celui care memorează (se reţine
ceea ce corespunde vârstei, sexului, gradului de cultură, structurii motivaţionale, afective
etc).

Memoria umană este în strânsă legătură cu toate celelalte procese psihice: materialul
care se stochează în memorie provine din contactul organelor de simţ cu realitatea,
evidenţiind relaţia memoriei cu procesele senzoriale; memoria nu înseamnă doar
acumularea şi stocarea informaţiilor, ci şi prelucrarea şi interpretarea lor ceea ce
înseamnă că ea face apel la gândire, la operaţiile ei specifice; nu se reţine şi nu se
reactualizează orice, ci ceea ce produce plăcere, corespunde unor dorinţe, aspiraţii,
fapt care evidenţiază relaţia dintre memorie şi mecanismele afectiv –motivaţionale;
memoria implică şi prezenţa unui efort voluntar, fiind legată de voinţă; trăsăturile
temperamental –caracteriale influenţează procesul memoriei, aceasta legându-se de
personalitatea integrală a omului, fapt care permite ca ea să joace roluri distincte în
diferite etape ale evoluţiei personalităţii umane.

În concluzie, “memoria nu este o funcţie liniară, izolată de celelalte, ci apare în primul

rând ca o implicaţie, o resursă şi ca efect al tuturor celorlalte procese psihice, de la cele
mai simple până la cele mai complexe” (Paul Popescu-Neveanu, 1977).
Prin faptul că memoria umană întipăreşte, stochează şi reactualizează mijlocit, inteligibil,
selectiv exterienţa anterioară a omului şi a societăţii în care acesta trăieşte, ea asigură
continuitatea, consistenţa, stabilitatea şi finalitatea vieţii psihice a individului. Ea este cea
care sudează elementele anteriaore de cele care vor urma, dă posibilitatea reactualizării
unor date anterioare ale cunoaşterii, supunerii acestora unui examen critic, decelării a
ceea ce este nou de ceea ce este perimat, împingând cunoaşterea mai departe

PROCESELE MEMORIEI

Memoria reprezintă unitatea dinamică a trei acţiuni sau procese:

1. Memorarea informaţiilor (întipărirea, fixarea, engramarea sau encodarea);
2. 2. Păstrarea lor în timp (reţinerea, conservarea, stocarea);
3. 3. Reactualizarea informaţiilor (reactivarea ).
1. Memorarea informaţiilor: acest proces poate lua aspectul unei engramări intenţionate, voluntare,
cu scop a informaţiilor, sau din contra, aspectul unei înregistrări spontane. De asemeni, el poate
lua forma unei întipăriri mecanice a informaţiilor sau a unei reţineri logice a informaţiilor. Nu toate
aceste forme de memorare sunt la fel de productive. Astfel, memorarea mecanică se bazează pe
succesiunea elementelor informaţionale dintr-un text, încât memorarea sa se va realiza în mod
unilateral, univoc, respectiv, un element informaţional după altul în stricta lor succesiune fără
preocuparea de a surprinde corelaţiile logice, semnificative dintre concepte şi idei.
2. Totuşi, sunt situaţii în care memorarea mecanică se impune, când materialul de memorat nu
dispune de o structură logică (numerele de telefon, numele persoanelor, datele istorice etc); dar,
chiar şi în aceste situaţii, pentru a-şi uşura memorarea, persoana face efortul de a acorda anumite
semnificaţii faptelor memorate sau le leagă de anumite puncte referenţiale din experienţa sa de
viaţă.

3 Memorarea logică care se desfăşoară pe un teren intelectual, specificul ei constând în sesizarea

înţelesurilor logice şi valorice ale conceptelor, în organirzarea materialului de memorat în unităţi logice,
în elaborarea unor raporturi explicative, de tip inductiv, deductiv, analogic. Prin faptul că asigură
însuşirea materialului de memorat într-un mod explicit, demonstrativ, memorarea logică este eficientă,
adică creează mari posibilităţi operaţionale şi de transfer a informaţiilor în cele mai diverse situaţii şi,
totodată este economică pentru că pretinde un efort de memorare mai redus comparativ cu memorarea
mecanică care se bazează pe un număr mult mai mare de repetiţii, în aceeaşi formă statică.
După prezenţa sau absenţa efortului voluntar, putem distinge în cadrul memorarării alte
două forme şi anume: memorarea involuntară şi memorarea voluntară.
Memorarea involuntară se caracterizează prin faptul că întipărirea informaţiilor se
realizează în absenţa unui scop mnezic fixat în prealabil şi fără utilizarea unor procedee
speciale de memorare. De obicei, această formă a memorării este determinată de
însuşirile obiectelor, fenomenelor etc care se impun atenţiei prin caracterul lor nou, inedit
sau imprevizibil (culori deosebite, contraste de forme sau dimensiuni, ritmuri alerte etc).
Dar cel mai mult este determinată de acele evenimente sau situaţii de viaţă care au
proprietatea de a ne satisface optimal anumite trebuinţe sau interese de cunoaştere. De
exemplu, pentru o persoană pasionată de istorie sau geografie care vizitează o expoziţie
de carte, se vor impune atenţiei şi memorării acele standuri de carte care fac referiri la
domeniile menţionate.
Memorarea voluntară pretinde formularea în prealabil a unui scop mnezic, ceea ce
presupune mobilizarea tuturor resurselor persoanei pentru îndeplinirea scopului şi
recurgerea la o serie de procedee speciale care să faciliteze memorarea.
 FACTORII FACILITATORI SAU INHIBITORI AI MEMORĂRII INFORMAŢIILOR
Factori ce ţin de particularităţile materialului de memorat: unele carcateristici ale
materialuli de memorat, cum ar fi nartura lui, gradul de organizare, volumul, semnificaţia,
(ex: grup de silabe: BCTAGTM – de reţinut - B/CT/AG/TM) gradul de familiaritate
etc influenţează în mod semnificativ vivacitatea şi consistenţa ulterioară a datelor
memorării şi eficacitatea lor în viaţa psihică umană:
Alte particularităţi (familiaritatea, semnificaţia, caracterul agreabil sau dezabreabil)
Factori dependenţi de particularităţile subiectului care memorează: subiectul, actor
al memorării, influenţează (prin starea lui, prin motivaţie, stuctura temperamentală, stilul
de viaţă etc) în mod semnificativ productivitatea şi eficienţa celor conservate în propria
structură psihică:
Gradul de implicare în activitate
Gradul de semnificaţie a materialului pentru subiect
Modul de învăţare
Nivelul reactivităţii sistemului nervos
Repetiţia(de detaliat în cadrul seminariilor)
- 10% din ceea ce citim;
 - 20% din ceea ce auzim;
 - 30% din ceea ce vedem;
- 50% din ceea ce vedem si auzim in acelasi timp;
- 80% din ceea ce spunem;
- 90% din ceea ce spunem si facem in acelasi timp.
Stocarea, păstrarea informaţiilor şi fenomenul uitării: păstrarea, conservarea
materialului memorat constituie premisa reactualizării lui ulterioare, pentru că presupune
reţinerea pentru un anumit timp, mai scurt sau mai îndelungat a celor memorate. Ceea ce
este important de semnalat este faptul că materialul engramat nu se păstrează în
memorie în proporţia şi în forma în care el a fost memorat iniţial. Are loc, de obicei, o
ordonare şi restructurare continuă a informaţiilor memorate, o ierarhizare valorică şi
includerea lor în sisteme de noi legături informaţionale

Pe măsură ce ne îndepărtăm de timpul, de data memorării unui material, restructurarea

lui se face în alt fel, altă formă, structură, ordine decât acea în care a fost memorat
iniţial. Acest fenomen al structurării informaţiilor petrecut pe parcursul păstrării, sporeşte
eficienţa actului memorării, pentru că s-a constatat că, cu cât o unitate informaţională
este mai bine structurată, cu atât retenţia este de mai lungă durată. Durata şi calitatea
păstrării sunt în strânsă dependenţă şi de condiţiile psihice în se realizează (condiţii de
stres, de boală, de confort psihic, etc) (vezi condiţiile memorării). De asemeni, depinde
de particularităţile materialului de memorat. Astfel, un material cu sens şi de un volum
mai restrâns este mai bine păstrat în memorie decât un material confuz şi voluminos.
Dar chiar şi materialul cu sens şi bine structurat se păstrează diferit în memorie, în
funcţie de procedeele utilizate în actul memorării. Cercetările psihopedagogice au arătat
că după 6 luni de la memorare, ideile principale ale unui text sunt reţinute în proporţie de
60%, unităţile logice, categoriile în proporţie de 36%, în timp ce forma textuală în
proporţie de 21 –22%.
Uitarea se referă la pierderile produse în păstrare şi care fac imposibile procesele de
reactualizare. De obicei, uităm informaţiile neesenţiale (detalii, amănunte) sau acele date
care îşi pierd actualitatea pentru că nu mai răspund nevoilor de cunoaştere. Din această
ultimă perspectivă, uitarea se dovedeşte a fi un fenomen pozitiv, pentru că fereşte
memoria de o supraîncăcare, adică o scapă de informaţiile de prisos şi-i creează
condiţiile de a reţine noi informaţii şi experienţe de viaţă.
Deşi natural şi necesar, fenomenul uitării trebuie controlat pentru a fi păstrat în anumite
limite, altfel el devine o povară pentru memorie care trebuie să reia de la început
activitatea de întipărire şi păstrare a informaţiilor.
Uitarea poate fi: a) totală (situaţie mai rară care caracterizează anumite cazuri clinice de
amnezii); b) parţială, lacunară (când sunt uitate anumite fapte, situaţii, evenimente etc ca
expresie a asocierilor cu anumite trăiri afective negative –şocuri emoţionale, decepţii); c)
reproducerile eronate, inadecvate care au la bază greşeli de decodare informaţională .
Curba sau ritmul uitării ia forme diferite în funcţie de mai mulţi factori: 1. Natura
materialului de memorat (inteligibil, cu sens, bine structurat sau din contra); 2. Volumul
materialului; 3. Importanţa personală a materialului ce trebuie memorat; 4. Potenţialul
mnezic individual determinat de caracteristici ereditare şi de vârstă; astfel, odată cu
înaintarea în vârstă a omului, uitarea se accentuează potrivit legii regresiunii memoriei
stabilită de Th. Ribot (vezi, Memoria şi patologia ei, Th. Ribot) – conform căreia uitarea
se manifestă progresiv de la prezent la trecut, se uită masiv prezentul, dar este bine
conservat trecutul.
3. Reactualizarea: fixarea şi conservarea informaţiilor, a experienţei de viaţă, creează posibilitatea
recunoaşterii şi a reproducerii lor ulterioare. Procesul recunoaşterii este considerat mai simplu şi
mai uşor de realizat pentru că reactualizarea experienţei anterioare se realizează în prezenţa
obiectului, a situaţiei memorate. Se realizează pe baza suprapunerii modelului perceput actual pe
cel aflat în memoria personală. De exemplu, revizitând un oraş, un parc recunoaştem o serie de
edificii, specii de plante sau de animale. Totuşi, recunoaşterea poate să se realizeze nu numai pe
baza unor percepţii anterioare, nemijlocite, ci şi pe baza unor reprezentări pe care ni le-am format
despre anumite lucruri, fenomene, prin intermediul unor descrieri, lecturi etc. De exmplu, putem să
recunoaştem caracteristicile unor perioade istorice îndepărtate atunci când ni se prezintă diferite
urme concrete ale acestora. Recunoaşterea este în acest caz mai vagă, mai puţin precisă sau chiar
eronată.

4C357 M354J D3M0N57R34Z4 C4 M1N73A N0457R4 E573 C4P4B1L4

D3 4B57R4C71Z4R1 3X7R40RD1N4R3!
4B50LU7 1MPR3510N4N73!
L4 1NC3PU7 A FO57 M41 GR3U, D4R 4CUM, L4 4L D01L34 R4ND,
M1N73A 74 1NC3P3 54 C17345C4 4U70M4T, F4R4 54 M41
G4ND345C4.
P071 54 73 M4NDR3571! NU 7071 04M3N11 P07 C171 73X7UL 4574.
Reproducerea prezintă un grad mai mare de complexitate psihică pentru că ea se realizează în
absenţa obiectului de referinţă. Acest fapt pretinde realizarea unui proces activ de reconstrucţie, triere a
informaţiilor, de prelucrare, sintetizare a lor în plan verbal pentru a ajunge astfel la redarea cât mai
adecvată a acelor informaţii de care avem nevoie la momentul respectiv. Calitatea reproducerii se
apreciază după următoarele caracteristici: 1. Promptitudinea, respectiv de a ne reaminti şi de a utiliza la
timp, la momentul oportun cunoştinţele de care avem nevoie; 2. Exactitatea, fidelitatea –indică gradul
de precizie, corectitudine şi acurateţe a reproducerii; 3. Volumul şi supleţea obiectivate, pe de o parte
prin capacitatea de a opera la un moment dat cu o cantitate mare de informaţii importante, iar pe de
altă parte prin capacitatea de a interconecta informaţiile, de a le relua pe cele vechi în vederea
eliminării datelor nesemnificative. Obţinerea acestor performanţe în actul reproducerii (proces specific
uman, în care este activ implicată gândirea!) depinde de o serie de factori: a) procedeele folosite în
memorare –s-a constatat că reproducerea este mai productivă după o învăţare eşalonată în timp,
decât după o învăţare desfăşurată în ritm comasat, pentru că în acel interval de timp se adâncesc
diferenţele dintre noţiuni, idei şi se realizează o sistematizare, o ierarhizare valorică a informaţiilor,
evitându-se integrarea datelor recente cu acelea vechi; b) starea afectivă sau gradul de motivare a
persoanei în procesul învăţării; c) fenomenele de inducţie, interferenţă apărute în procesul
memorării.
 FORMELE MEMORIEI

• FUNCŢIE DE DURATA (PERSISTENTA OBIECTULUI IN MEMORIE):

– Memorie de foarte scurta durata (senzoriala) – 0 - 5 sec., (memoria senzorială)
– Memorie de scurta durata – max. 18 sec., fixarea unei parţi din stimularea senzoriala;
– Memorie de lunga durata – e nelimitata, prin repetiţii, înţelegere, gândire, limbaj,
incarcatura emoţionala;
• FUNCŢIE DE CONŢINUT SI CONSECINŢE ASUPRA ACTIVITĂŢII UMANE, memoria de
lunga durata este:
– Memorie episodica – evenimente trăite de un subiect, localizabile in spaţiu si timp;
– Memorie semantica – fapte, idei, concepte generale – Moş Crăciun si pomul de iarna;
– Memorie procedurala – a şti cum se procedează, utilizează, realizează…;
– Memorie declarativa – a şti ce este, se întâmpla, se face – permite gândirea
conştienta;
• FUNCŢIE DE PREZENTA/ABSENTA GÂNDIRII, A ÎNŢELEGERII
– Memorie mecanica – simpla repetare a materialului, fără a înţelege; nu e eficienta;
– Memorie logica – bazata pe înţelegere, pe dezvoltarea gândirii si a operaţiilor ei;
• FUNCŢIE DE INTENŢIA, EFORTUL DEPUS PENTRU A MEMORA
– Memorie intenţionata, voluntara – prezenta unui scop, a unei motivaţii si se depune
efort;
– Memorie neintenţionata, involuntara – fără sa vrem, reţinem stimuli mai deosebiţi ca
noutate, intensitate;
 FORMELE MEMORIEI
Memoria de foarte scurtă durată este un sistem neuronal care păstrează pentru câteva
zecimi de secundă urma senzaţiilor, respectiv o imagine detalită a informaţiei senzoriale
ajunsă la un organ de simţ. Acest tip de memorie, constă în fenomenul de stocaj
senzorial care are la bază relativa inerţie a câmpurilor receptoare. Se ştie că exitaţia
(influxul nervos) se menţine la nivelul unor componente ale analizatorului un anumit timp
( aproximativ 0, 5 sec.) după ce stimulul a încetat să acţioneze. Acest timp permite
realizarea modelului nervos al stimulului şi efectuarea nunei codări care face posibilă
realizarea unui cod –imagine a stimulului, pe baza cărora stimulul în cauză va fi deosebit
de alţi stimuli. Astfel, stocajul senzorial este necesar pentru desfăşurarea normală a
procesului perceptiv.

Memoria de foarte scurta durata este de fapt, stocajul senzorial. Datorita acestei memorii
se face posibila distingerea unor excitanţi care apar un timp foarte scurt in câmpul
perceptiv, făcându-i sa dureze pana la 0,25 – 0,50 secunde. Tot datorita ei, la
cinematograf, imaginile statice expuse sub 0,10 secunde se contopesc dându-ne iluzia
miscarii.
Memoria de scurtă durată (MSD) ( numită şi memoria operaţională, de lucru, instrumentală,
pentru că în cadrul ei informaţia este filtrată şi folosită în sarcini concrete). Astfel rezolvarea
unui exerciţiu de tipul (17 –8 + 33) : 3 ar fi imposibilă fără a poseda o oarecare memorie
privind cifrele conţinute şi ordinea în care ele se succed. Pentru rezolvarea unor sarcini
concrete este nevoie de o reţinere temporală a o serie de informaţii conexe sau auxiliare
care servesc desfăşurării logice a tuturor etapelor implicate în rezolvarea sarcinilor
respective. Îndată ce obiectivul a fost atins, informaţia legată de etapele acţiunii sau de
succesiunea lor nu mai este necesară şi astfel ea va fi uitată rapid.

Memoria de scurta durata are o capacitate limitata care intermediază informaţia intre
memoria senzoriala (sau memoria de foarte scurta durata) si memoria de lunga durata.
Aici se formează “câmpul atenţiei”.

Focalizarea sau comutarea atenţiei înseamnă, de fapt, activarea unor conţinuturi din
memoria de lucru, sau memoria de scurta durata.
Conform unor experimente, memoria de scurta durata are o capacitate foarte mica. Poate
retine aproximativ 7 elemente pentru nu mai mult de 20 – 30 de secunde.

Capacitatea poate creste prin anumite strategii. De exemplu, un număr mare de 10 cifre
(1908472354) poate fi divizat in bucati: 190-847-2354, pentru o reţinere mai uşoara.
Repetând numărul in gând, se poate “reseta” ceasul memoriei, reţinându-l pentru mai mult
timp.
Memoria de lungă durată (MLD): trăsătura principală a acestei forme constă în
păstrarea informaţiilor pentru o lungă perioadă de timp –săptămâni, luni, ani. Acestei
trăsături i se adaugă o alta la fel de importantă, cea referitoare la capacitatea MLD de
a fixa şi păstra informaţii foarte variate (sentimente, dorinţe, gânduri, obiceiuri, atitudini,
principii etc). Unii specialişti consideră că MLD este un sistem complex compus din
două tipuri de memorie: 1. Memoria semantică care include informaţii abstracte legate
în esenţă de cunoaşterea lumii exterioare şi interioare; 2. Memoria nesemantică -
responsabilă cu explicarea senzaţiilor concrete.

Totuşi, între aceste două tipuri de memorie există numeroase conexiuni pentru că în
lumea umană codificarea este o operaţie predominant de tip semantic. Orice fapte
concrete, imagini sau impresii senzoriale sunt purtătoarele unor sensuri şi semnificaţii,
respectiv a unor aprecieri valorice (vezi sentimentele) sau înţelesuri logice.

De aceea, se afirmă că MLD are un caracter semnatic, specifică ei fiind structurarea

rezultatelor experienţei şi ale gândirii într-un vast sistem de scheme, operaţii logice şi
noţiuni.
 EVOLUŢIA MEMORIEI PE SCARA VÂRSTELOR

După cum se ştie, nu ne naştem cu memoria gata fabricată (memoria specific umană), ci
doar cu predispoziţia de a avea o anumită memorie - dacă ceea ce este înnăscut este
valorificat prin intermediul influenţelor formative ale mediului, educaţiei etc. Astfel, ca şi în
cazul altor procese psihice, memoria parcurge o serie de etape –de la simplu la complex –
odată cu înaintarea în vârstă. Principalele etape după care poate fi analizat procesul
devenirii memoriei sunt:

Etapa de vârstă 0 –3 ani

(stadiul gândirii senzorio –motor): în această etapă, memoria copilului are un caracter
exclusiv spontan şi este legată fie de satisfacerea trebuinţelor sale biologice – foame,
sete, odihnă, fie de repetarea unor stimuli care sunt reţinuţi de la sine.
Urmele lăsate pe scoarţa cerebrală de procesele nervoase durează foarte puţin şi de
aceea memoria copilului mic este de scurtă durată.
Recunoaşterea este simplă şi acţionează în prezenţa obiectelor cunoscute.

Dat fiind că în jurul vârstei de 2 –3 ani copilul îşi amplifică bagajul reprezentărilor şi începe
să-şi însuşească limbajul, îşi fac apariţia şi unele elemente simple ale reproducerii.
 ETAPA DE VÂRSTĂ 3 –6 / 7ANI

(stadiul gândirii intuitive, preoperaţionale): este perioada când se fac eforturi de trecere
spre formele superioare şi mai productive ale memoriei, care coexistă cu cele mai simple
şi mai puţin productive.
Datorită unor particularităţi ale scoarţei cerebrale, ale proceselor de excitaţie şi inhibiţie
(plasticitatea, mobilitatea) copilul memorează cu mare rapiditate, dar şi uită cu aceeaşi
rapiditate. Insuficienta dezvoltare a inhibiţiei la nivelul scoarţei cerebrale face ca memoria
copilului preşcolar să fie nediferenţiată, difuză, nesistematică. Astfel, pentru a stăpâni
neputinţa propriei lor capacităţi de a păstra şi reactualiza, copiii adaugă de la ei,
inventează, fapt confundat şi condamnat pe nedrept de părinţi cu minciuna.
La copilul preşcolar predomină mai ales memoria intuitiv –plastică, concretă şi cea
afectivă, adică se reţin mai ales figurile şi evenimentele imediate, ca şi tot ceea ce
provoacă emoţii puternice, pozitive sau negative. Cu toate acestea, unele cerinţe ale
activităţii în care preşcolarul este implicat impun necesitatea de a reţine voluntar şi logic,
fapt care duce la constituirea acestor două forme superioare ale memoriei.
La 4 ani copilul face efort pentru a fixa şi păstra regulile jocurilor, la 5 –6 ani el începe să
utilizeze procedee elementare de întipărire, fixare şi reproducere, face încercări active de
a-şi aminti. Tot acum creşte rapiditatea, volumul, durata de păstrare, exactitatea păstrării
şi fidelitatea reactualizării. Tot în această perioadă apar şi primele amintiri personale.
 ETAPA DE VÂRSTĂ 6 / 7 –18 ANI

In această etapă are loc disciplinarea şi ordonarea desfăşurării memorării după o

anumită logică: memoria se intelectualizează, în sensul că se spijină tot mai mult pe
raţiune, pe logică, pe înţelegere, devine voluntară prin excelenţă (copilul depune efort
pentru a memora şi a fixa informaţiile), capătă o mare plasticitate datorită schimbului
interpersonal de amintiri cu ceilalţi colegi de clasă, creşte volumul memoriei, câştigă în
supleţe şi fidelitate. În cadrul acestei etape putem individualiza următoarele subetape
pentru a surprinde mai bine evoluţia memoriei:
În şcolaritatea mică –ciclul primar (stadiul gândirii operaţiilor concrete) – deşi
memorează mecanic, copilul încearcă să introducă o serie de repere intelectuale sau
strategii de învăţare. Din ce-i vine în minte selectează ceea ce corespunde solicitărilor,
sarcinilor pe care le are de îndeplinit.
În şcolaritatea mijlocită –ciclul gimnazial (stadiul gândirii operaţiilor formale /
abstracte) – se dezvoltă tot mai mult memorarea logică cu sesizarea esenţialului, elevul
încercând să-şi elaboreze un stil propriu de învăţare (împărţirea pe fragmente,
extragerea ideiilor principale etc). Astfel, memoria devine mai economică -un număr mai
mic de repetiţii, timp mai redus pentru memorare –şi mai eficientă.
În şcolaritatea mare –liceul /perioada adolescenţei – creşte foarte mult volumul
memoriei, caracterul ei activ şi selectiv, specializarea în funcţie de interese, dorinţe,
idealuri, capacitatea de a face combinaţii între informaţiile stocate; creşte caracterul
organizat, sistematizat, voluntar al memoriei şi se elaborarea bazele culturii personale.
 ETAPA DE VÂRSTĂ 18 –45 /50 ANI

In această etapă memoria atinge apogeul dezvoltării sale. Cercetările efectuate pe un

număr de 2300 de persoane cuprinse între 18 şi 40 de ani, au relevat existenţa a două
macroperioade ale maturităţii: una cuprinsă între 18 şi 25 de ani şi alta cuprinsă între 26
şi 40 de ani, care se diferenţiază prin viteza şi ritmurile de dezvoltare ale intelectului în
general şi ale diverselor funcţii psihice în special.
Totodată s-a remarcat că momentele de vârf ale dezvoltării memoriei sunt la 19, 23, 24
şi 30 de ani, iar capacitatea sa maximă se înregistrează la 25 de ani.
La vârste cuprinse între 18 şi 25 de ani s-a constatat existenţa unui nivel ridicat al
dezvoltării gândirii şi memoriei, dar un nivel scăzut al atenţiei;
Intre 26 şi 29 de ani se constată cel mai scăzut nivel de dezvoltare a gândirii şi
memoriei, dar cel mai ridicat nivel de dezvoltare al atenţiei; între 30 şi 33 de ani se
constată un nivel ridicat al tuturor celor trei funcţii, între 34 şi 35 scăderea nivelului
tuturor, iar între 36 şi 40 de ani o oarecare creştere a tuturor funcţiilor psihice.
 ETAPA DE VÂRSTĂ DUPĂ 50 DE ANI

Scad performanţele memoriei comparativ cu cele ale tinerilor, nu global, ci diferenţiat, în

sensul că se reţin mai ales materialele cu sens, dar se uită cele fără sens; scade memoria
vizuală, se uită mai ales informaţiile primite recent, în schimb, cele din trecut sunt
reactualizate până la epuizare, se diminuează capacitatea de întipărire şi de reproducere
exactă, viteza şi fluenţa accesului la depozitele semantice.

La bătrâni are loc deteriorarea procesului de învăţare pe termen lung, deoarece aceştia
manifestă tendinţa de a nu codifica materialul într-o manieră la fel de amplă şi complicată
ca tinerii etc.

Cunoaşterea particularităţilor de vârstă ale memoriei este necesară din mai multe
considerente:
Pentru a se evita confundarea lor cu defectele memoriei;
Pentru a putea ţine seama de ele în cadrul procesului de învăţământ, în sensul adecvării
conţinutului şi a metodelor de predare la posibilităţile mnezice ale copiilor;
Pentru a stimula dezvoltarea lor.
BIBLIOGRAFIE:

Baddeley, A., Memoria umană, Ed. Teora, Bucureşti, 1998,

Bergson, H., Materie şi memorie, Ed. Polirom, Iaşi, 1996;
Flores, C., La memoire, P. U. F., Paris, 1992;
Leontiev, A., Probleme ale dezvoltării psihicului, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1964;
Lieury, A., Manual de psihologie generală, Ed. Antet, Bucureşti, 1996;
Miclea, M., Psihologie cognitivă, Casa de editură Gloria S.R.L., Cluj –Napoca,
1994;
Ribot, Th., Memoria şi patologia ei, Ed. IRI, Bucureşti, 1998;
Zlate, M., Secretele memoriei, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1979;
Zlate, M., Psihologia mecanismelor cognitive, Ed. Polirom, Iaşi, 1999.
 TEHNICI PENTRU EFICIENTIZAREA ÎNVĂȚĂRII
1. Utilizarea planului de lucru - se afiseaza pe un perete sau pe masa de lucru
2. La fiecare 50 de minute faceti o pauza de 10 minute pentru relaxare
3. Studiati numai in pozitie sezand pe scaun
4. Repetarile este bine sa se faca seara inainte de culcare.
5. Capacitatea maxima de invatare este intre 8-13 si 17-21
6. Ceea ce invatam dupa-amiaza si sera se retine mai bine decat ceea ce invatam dimineata.
7. Capacitatea de prelucrare mintala a informatiei (op matematice) este mai buna dimineata.
8. Lunea si sambata performantele sunt mai scazute si miercuri si joi mai ridicate.
9. Cauzele starilor de oboseala si surmenaj sunt: insuficienta somnului (durata, calitate conditii),
absenta unor pauze intre activitati, relatii conflictuale in familie, absenta variatiei continutului pe
domenii complementare si nu concurente.
10. Cu cat invatarea este mai intensiva cu atat uitarea este mai masiva: repetati a treia zi ce ati
invatat in prima.
11. Secondati invatarea de stagii aplicative.
12. Se retin mai bine deosebirile, contrastele, opozitiile decat asemanarile, uniformitatile, elementele
repetitive.
13. Raportati cunostintele la necesitatile practice, fiti creativi in invatare. 
14. Cand studiati un text identificati:
• ideile principale
• tezele
• titlurile paragrafelor
• intrebarile retorice ale autorului
• frazele expresive
• exemplele
• formulele simbolice
• imagini semnificative
1. Încercati sa concentrati textul in formule scurte si esentiale incercand sa evidentiati
in fiecare formula cuvantul central
2. Elaborati planul textului cand invatati
3. Folositi culorile 
4. Invatati pentru a va dezvolta personalitatea, aptitudinile si nu pentru o anumita data,
examen. (invatand pentru o data veti uita dupa acea data)Prima pauza intre doua
repetari este de o zi, a doua de doua zile, a treia de trei zile.
5. Nu uitati ca retineti 10% din ce cititi si 90 % din ceea ce faceti. 
6. Un factor in prevenirea uitarii este somnul.  Pentru cel ce studiaza nu este
recomandabil ci obligatoriu.  Lipsa somnului duce la epuizarea totala a psihismului,
surmenaj, psihopatie. 

Ce nu trebuie sa faceti:
• sa studiati noaptea si sa dormiti ziua
• sa dormiti mai putin de 8 ore
• sa utilizati stimulente (cafeina,cola
• sa dormiti in camera neaerisita
• sa dormiti neregulat

Numarul optim de repetitii este 9

PRINCIPII SI REGULI ALE MEMORARII EFICIENTE:
 
1. Cu cat profunzimea intelegerii e mai mare cu atat memorarea e mai puternica
2. Cunoasterea scopului in memorare determina un randament de 5-6 ori mai mare
3. Invatarea principiilor, schemelor este mai durabila
4. Practicati o memorare logica, activa si creativa - concentarti in idei, imbinari de
cuvinte si integrati ce invatati in ceea ce stiti deja. Memorarea bazata pe intelegere e de
20 de ori mai mare %.  Comparati in permanenta ceea ce asimilati cu ceea ce stiti si
fixati elementele noi prin integrarea lor in sistemul cunostintelor anterioare. 

Memoria fixeaza cel mai usor si mai bine informatiile:

1. simple, clare si concise
2. sistematizate si organizate intr-un sistem
3. legate de sfera afectiva si motivationala

Cercetarile asupra memoriei arata ca retinem:

•10 % din ceea ce citim
•20 % din ceea ce auzim
•30 % din ceea ce vedem
•50 % din ceea ce vedem si auzim in acelasi timp
•80 % din ceea ce spunem
•90 % din ceea ce spunem si facem in acelasi timp
1. 90 % din totalul informatiilor percepute care ajung la scoarta cerebrala sunt de natura vizuala.
Folositi cat mai multe si mai variate canale de livrare a informatiilor (vaz, auz, scris) si surse de
informare (manuale, fisiere, conspecte, notite, bibliografii, dictionare, enciclopedii, pagini web)
2. Inceputul si sfarsitul unui material se memoreaza mai usor
3. Materialele cu sens se memoreaza mai usor.
4. Memoria are tendinta de a se constituii in unitati din ce in ce mai cuprinzatoare prin "globalizarea
fragmentelor".

Metode mnemotehnice
Metoda gruparii - grupati elementele de memorat dupa anumite criterii
Metoda ordonarii affabetice - aranjati in ordine alfabetica
Metoda numerica - asociati un numar de clasa (ex : anotimpuri: 4, fotbal :11, handbal :7,
continente : 5)
Metoda asociatiilor - orice lucru este instinctiv asociat cu ceva. Cu cat mai multe lucruri
sunt asociate de o idee. Cu cat mai multe lucruri sunt asociate de o idee cu atat aceasta
poate fi mai usor retinuta iar fiecare asociere conduce la reamintirea unui lucru. Operati cu
variate tipuri de asocieri: cauza-efect (soare-lumina), similitudine (minge-glob-cerc), contrast
(alb-negru, pozitiv-negativ, mare-mic). 
Sistemul serial asociativ -(sau lantul de asociatii). Incepand cu termenii munte -iarna de
acestia se pot lega :zapada,schii, concurs, ger, cabana
Sistem mnemotehnice bazate pe localizari 
Expresia "in primul rand"  provine din acest sistem. Se imagineaza un spatiu (camera, casa,
sala de curs, strada, harta, obiecte din casa sau buzunare si se localizeaza imaginativ
fiecare lucru ce trebuie memorat intr-un loc anume stabilindu-se relatii logice specifice,
obiectele din spatiu si spatiul cu punctele sale specifice. (localizare in schema campului
unificat)
PROCEDEE DE EDUCARE SI DEZVOLTARE A MEMORIEI
Exercitii de intelegere si memorare
 
1. Cititi un text si apoi reformulati sintetic, in scris, ideile principale
2. Reformulati aceleasi idei esentiale dupa 24-48 de ore de citire. Comparati cu
reformularea anterioara.
3. Intocmiti liste de 2,3,4,5,6 cifre sau cuvinte, apoi incercati sa o reproduceti cat
mai fidel.
4. Alegeti dintr-o carte un fragmnet , cititi-l si reproduceti-l pana cand il veti
reproduce fara greseala.
5. Alcatuiti o lista de perechi de cuvinte (cea-stilou, banca-televizor, etc ) pe
care sa le scrieti de sus in jos pe o coala de hartie. Apoi recititi odata intreaga
lista dupa care acoperiti cu alta foaie cuvintele pereche. 
6. Alcatuiti referate, articole, expuneri, teme, etc pe baza ideilor extrase din text
ceea ce va implica in depasirea simplei memorari si va faciliteaza trecerea la
utilizarea creativa a cunostintelor. 
 METODA RICAR

-numele acestei metode provine de la initialele a cinci faze de studiere a unei

carti, capitol, articol etc:

1. R=rasfoirea generala, studierea prefatelor, a alineatelor subliniate, a

concluziilor (examinare de ansamblu).
2. I=intrebari - puneti-va intrebari asteptând raspunsul de la lucrare.
3. C=citirea activa prin cautarea raspunsurilor la intrebari, retinerea esentialului.
4. A=amintirea punctelor principale si memorarea lor.
5. R=recapitularea, retinerea esentialului.
Recomandari pentru dezvoltarea memoriei
 
1. Concentrati-va asupra textului de citit pentru a obtine intelegerea corecta a
ideilor autorului
2. Reveniti asupra pasajelor mai dificile, care contin elemente greu de retinut
3. Dezvoltati-va cunostintele ce apartin domeniului vizat de text. Cand nu stiti
nimic despre un subiect vi s
4. e pare greu de retinut. Pe masura ce asimilati noi cunostinte   in mintea
dvs se formeaza o adevarata retea de notiuni, concepte, categorii, sisteme
semantice care va permit asociatii, sistematizari si o intelegere profunda. 
5. Recurgeti la pauze scurte, indeosebi dupa pasaje dificile 
6. La sfarsitul fiecarei zile de lucru seara, inainte de culcare, incercati o
reamintire generala, chiar si fugitiva a evenimentelor  zilei. 
7. Implicati-va cu toata fiinta si traiti profund ceea ce faceti
8. Autostimulati-va pentru fiecare performanta obtinuta in memorare
acordandu-va o nota, o pauza, o autoincurajare, etc. 
Daca vreti sa memorati logic si nu mecanic:
1. intai intelegeti si apoi memorati
2. utilizati mai multe surse
3. confruntati sursele, stabiliti asemanari
4. nu va limitați la preluarea textuala ci treceti-l prin filtrul propriei dvs.
personalitati, incercati sa-l exprimati cu propriile dvs. cuvinte
5. nu invatati pentru nota ci pentru a stii, pentru viata.
6. daca materialul pare neorganizat intai sistematizati-l si apoi memorati-l
7. NU memorati ca atare, pe de rost. Stabiliti cat mai multe conexiuni,
transferuri asociatii, integrari in experienta si cunoastintele anterioare.
Raportati-l si integrati-l in cat mai multe sisteme de referinta. 
8. Urmariti mereu criteriul utilitatii si aplicabilitatii
9. Pentru a memora logic si inteligent un text procedati astfel:
• cititi mai intai textul pentru a constientiza ideea principala
• stabiliti modul de organizare interna a materialului (care sunt ideile
principale, cum se succed ele, care este logica inlantuirii lor.)
• faceti o schema vizuala succinta care sa cuprinda ideile aspectele
esentiale
• Memorarea unui text e mai usoara daca alcatuim un plan al textului,
grupam logic textul, deprindem puncte de sprijin, raportam partile
intre ele. 
Cum sa luam notite si cum sa elaboram fise de studiu, rezumatele si conspectele
Ascultati cu atentie ce vi se spune si incercati sa surprindeti palnul de idei al
vorbitorului, stuctura tematica a discursului.
1. Ascultati 3-5 minute, sintetizati si retineti esentialul din ceea ce vi se spune, reformulati
cele retinute si inregistrati-le in forma proprie de conceptie si exprimare. Evitati
inregistrarile automate, masive, neselective
2. Operati in permanenta cu selectii ale ideilor esentiale si argumentelor,, sitematizati,
utilizati schite, scheme, diagrame, grafice, tabele sintetice, etc care condenseaza multa
informatie.
3. Utilizati prescurtari, cuvinte cheie,  si filtrati prin propria experinta.
4. Folositi pe cat posibil culorile, mai ales, la corectarea notitelor, pentru stabilirea sau
casetarea ideilor principale, legilor,  Folositi ROSU, VERDE, GALBEN, Acestea va
stimuleaza memoria, faciliteaza o mai buna retinere, acclereaza invatarea si mai ales
va usureaza foarte mult repetitiile marind de 2-3 ori viteza de identificare a si
recunoastere a elementelor esentiale prin contrastul cromatic creat intre acestea si
fond. 
5. Este bine sa utilizati coli de hartie tip A4 pe care apoi sa le indosariati tematic. 
6. Pe fiecare coala de hartie lasati in partea stanga un spatiu de 4-5 cm pentru scrierea
titlurilor, diviziunilor si semnelor de reper. 
7. Notitele se citesc si se corecteaza cat mai repede dupa luarea lor, la cateva ore, in
aceiasi zi. incercand reprezentarea prelegerii in memorie.  Fara incercarea de aducere
aminte a prelegerii si corectarea notitelor, imediat dupa luarea lor majoritatea uita 75 %
intr-o saptamana.  In 7 zile se uita pana la 90 % din lectia predata. 
Pentru a va forma deprinderea corecta de a lua notite:
1. nu transcrieti cuvant cu cuvant
2. notati ce e esential, generalul din care se poate extrage particularul 
3. folositi un mod propriu de exprimare, propozitii, fraze si expresii personale
4. consemnati informatiile in mod diferentiat, spatializat, in functie de importanta si
specificul lor
5. folositi titluri si subtitluri, spatii libere pentru completari
6. folositi prescurtarile
7. Notitele trebuies luate selectiv altfel se intrerupe contactul direct cu profesorul, nu mai
poate fi urmarita linia logica a ideilor. 
Retineti: Ceea ce trebuie sa notati este esentialul celor spuse de autor. 

Aspectul notitelor  Aspectul e un mare ajutor. Trebuie sa fie clare, lizibile si bine
organizate. 

Evitati monotonia grafica a textului, spatiati diferentiat, folositi alineate, subliniati, incasetati. 
Folositi culorile si contrastul cromatic. 

Nu va multumiti cu notitele asa cum arata la sf prelegerii. Reluati-le imediat sau cel mult la
cateva ore, spre corectarea sistematizare si completare.