Cap. 2 Isa 300, 320, 330, 520

Cap.
2 Planificarea activității de audit financiar

2019-2020
INVĂȚAȚI DESPRE:
 PLANIFICARE
 RISCURI ÎN AUDIT
 PRAG DE SEMNIFICAȚIE
 EȘANTIONARE
 PROCEDURI DE AUDIT
 …ȘI DE CE ESTE IMPORTANT SĂ LE CUNOAȘTEM ? (SĂ ÎNȚELEGEM)
Surse bibliografice
 Contabilitate financiară, IFRS

 ISA 200
 ISA 230
 ISA 300
 ISA 315
 ISA 320
 ISA 520
 Isa 530
 ISA 450
 ICAS-CAFR
 Ghid pentru un audit de calitate , 2012
 Legea 162/2017
 OUG 75/1999
 Definitia planificarii:
 Planificarea reprezinta o strategie generala si o abordare detaliata in ceea ce

priveste natura, durata si intinderea unui angajament de audit.
 Intinderea planificarii variaza in functie de marimea clientului, complexitatea

auditului, experienta pe care auditorul o are cu entitatea si cunostintele
acestuia despre tranzactiile entitatii.
 Planificarea este un proces continuu si repetitiv care incepe la scurt timp

dupa finalizarea unui audit anterior si continua pana la finalizarea misiunii
curente de audit.
 Planificarea este inceputul procesului de colectare a probelor, auditorul isi

documenteaza activitatile de planificare in foi de lucru pentru a demonstra ca
planificarea a fost efectuata de o maniera corespunzatoare.
 Foile de lucru consemneaza procedurile aplicate, testele efectuate,

informatiile obtinute si concluziile pertinente deduse pe parcursul misiunide
audit.
3
Motivația Planificarii:
 permite auditorului sa obtina suficiente probe temeinice ;

 contribuie la mentinerea costurilor auditului la un nivel rezonabil;
 evita neintelegerile cu clientul.
1. Obtinerea unei cantitati suficientede probe temeinice este esentiala daca firma de audit doreste
minimizarea raspunderii juridice si sa-si pastreze bunul renume in CAFR si in comunitatea de
afaceri.
2. Mentinerea costurilor la un nivel rezonabil ajuta firma sa ramana competitivasi sa-si pastreze sau
sa-si extinda baza de clienti pornind de la ipoteza ca societatea presteaza servcii de inalta calitate.
3. Evitarea neintelegerilor cu clientul este importanta pentru mentinerea unor relatii bune cu clientii
si pentru facilitarea prestarii unor servicii de calitate inalta la costuri rezonabile. 4

PLANIFICAREA UNUI AUDIT AL SITUATIILOR FINANCIARE
 Componentele planificarii:
1.Preplanificarea;
2. Obtinerea informatiilor despre client;
3. Informatii despre obligatiile juridice ale clientului;
4. Efectuarea procedurilor analitice preliminare;
5. Sisteme si domenii semnificative;
6. Determinarea pragului de semnificatie si evaluarea riscului de audit acceptabil si a
riscului inerent;
7. Intelegerea controlului intern si a riscului legat de control;
8. Alte detalii: continuitatea activitatii de exploatare, existenta sau nu a partilor afiliate;
9. Intocmirea planului general de audit.
Semnificatia si riscul reprezinta doua concepte fundamentale care sunt importante

pentru planificare si pentru definirea metodei de audit.
5
1. Preplanificarea (Confirmarea planului de audit - Sectiunea B)
A. Acceptarea clientului nou sau pastrarea clientilor actuali.

 Alegerea este facuta de un auditor cu experienta, care este in masura sa ia
decizii importante Decizia trebuie luata inainte de angajarea unor cheltuieli
care nu vor fi recuperate.
 Rigurozitatea acceptarii unui client este corelata de responsabilitatile
profesionale ale firmei. Aceasta informatie va afecta restul procesului de
planificare.
 Trebuie verificata reputatia clientului in comunitatea de afaceri, stabilitatea lui
financiara, si relata cu firma de audit anterioara. Prudenta in acceptarea noilor
clienti care opereaza in ramuri economice nou – create si aflate in crestere
rapida, sunt susceptibile de esec economic – trebuie sa fie operabila.
 Clientul care a mai fost auditat de catre o alta firma de audit, trebuie sa
comunice cu auditorul cu auditorul precedent.
 Investigarea noilor clienti si reevaluarea clientilor existenti este o componenta
esentiala a procesului decizional prin care se determina riscul de audit
acceptabil.
6
B.Identificarea motivelor pentru care clientul doreste sau are
nevoie de un audit.
C. Scrisoarea de angajament ISA 210
Informatiile din scrisoarea de angajament sunt importante in Planificarea auditului
deoarece afecteaza programarea in timp a testelor de audit dar si timpul total ce
va fi necesar pentru realizarea auditului si prestarea celorlalte servicii.
Termenii si conditiile angajamentului,
Natura auditului:
Cadrul de raportare financiar aplicabil
-Responsabilitatea managementului
-Responsabilitatea auditorului
-Restrictiile ce vor fi impuse activitatii de audit ,
-Accesul nelimitat la documente de evidenta si sinteza ,
-Riscul sa ramana erori sau fraude nedescoperite datorita sistemului contabil si de
control intern pe de o parte iar pe de alta parte datorita caracteristicilor de ordin
tehnic al SIA, etc]
-Datele limita ale incheierii auditului,
-,
2. Obtinerea informatiilor despre client (ISA 315)
Auditorul trebuie sa obtina cunostinte suficiente referitoare

la afacerea clientului, care sa-i permita sa identifice sau sa
inteleaga evenimentele, tranzactiile si practicile care pot
avea un efect semnificativ asupra situatiilor financiare sau
asupra examinarii sau a raportului de audit
Cunoasterea clientului este un proces continuu si cumulat

de culegere si evaluare a informatiilor, de corelare a
cunostintelor rezultate cu probele de audit din toate
etapele auditului.
8
Inaintea acceptarii angajamentului de audit:
- factorii economici generali si sectorul de activitate:
recesiune, crestere, rata dobanzii, inflatia, politici
guvernamentale monetare, fiscale, cursul valutar, riscul
afacerii
- caracteristici importante ale entitatii: activitatea
performantele financiare si cerintele de raportare;
- schimbari intervenite de la ultimul audit;
- nivelul general de competenta al conducerii.
Dupa acceptarea angajamentului:
- detalierea informatiilor despre client ca proces continuu
de culegere si evaluare a informatiilor ce trebuie corelate
cu probele de audit
- aplicarea procedurilor stabilite pentru identificarea
schimbarilor semnificative care au avut loc de la ultimul
audit.
- discutii cu personalul de conducere, de audit intern,
vizitarea cladirilor, a echipamentelor, documente emise de
societate, legislatia si reglementarile
Obtinerea cunostintelor despre client si utilizarea lor
A. Factori economici B.Sectorul de activitate C.Societatea comerciala
generali
• Nivelul g-ral al activitatii •Piata si concurenta 1.Managementul si
economice:recesiune sau •Practici specifice sau unice proprietatea:
crestere •Metode de finantare
•Rata dobanzii •Indicatori statistici •Tipul entitatii
•Practici si probleme specifice •Proprietarii beneficiari
•Inflatia, reevaluarea moned
•Cadrul de reglementare •Structura capitalului si forma
ei
•Furnizarea si costurile energiei organizatorica
•Practici specifice sau unice: •Obiective manageriale:achizitii,
- contractele de munca fuziuni, surse de finantare
•Consiliul de administratie
- metode de finantare
- metode contabile
FACTORI ECONOMICI SECTORUL DE SOCIETATEA
GENERALI ACTIVITATE COMERCIALA
Politici •Riscul afacerii 2, Managementul

guvernamentale
operational
•Monetare •Indicatori statistici •Experienta si reputatie
•Fiscale •Practici si probleme contabile •Cifra de afaceri
specifice •Personalul financiar-cheie
•Stimulente financiare
•Utilizarea prognozelor si a bugetelor
•Restrictii comerciale •Cadrul de reglementare
•Tarife •Cerinte si probleme de mediu •Functia auditului intern – existenta si
•Cursul valutar calitate
•Atitudinea fata de controlul intern
3. Activitatea entitatii:
•Natura activitatii
•Localizarea utilajelor si instalatiilor
de productie
•Angajare si niveluri de salarizare
•Produse si servicii :clientela
•Active in valuta
4. Rezultate financiare
5. Mediul de raportare-influente
6. Legislatie
3. Obtinerea informatiilor privind obligatiile juridice ale clientului
 Trei tipuri de documente trebuie examinate din etapele timpurii ale
angajamentului:
 1. actul constitutiv al clientului si regulamentele interne ale clientului;
 2. Procesele verbale ale sedintelor CA, ale AGA
 3. Contractele entitatii auditate
 Cunoasterea de timpuriu a acestor documente si evidente cu caracter juridic ii

permite auditorului sa interpreteze probele asociate lor pe tot parcursul
angajamentului de audit si sa se asigure ca in situatiile financiare sunt
reflectate informatiile necesare.
 In procesele verbale sunt doua categorii de informatii relevante:
- aprobarile ( remunerarea celor cu functii executive, contracte si acorduri noi,
achizitii de mijloace fixe, imprumuturi si plata dividendelor)
- discutiile CA care influenteaza Riscul inerent.
4. Efectuarea procedurilor analitice (Pa) preliminare
Scopul lor:
 de a determina natura, durata si intinderea procedurilor de
audit;
 amelioreaza intelegerea de catre auditor a activitatii clientului, a
evenimentelor care s-au produs dupa data incheierii auditului
anului precedent
 Identificarea sferelor care pot prezenta riscuri specifice de
aparitie a unor prezentari eronate semnificative , ce necesita o
analiza mai aprofundata
Pa sunt bazate deseori pe date agregate, reflectand compania in

ansamblu. Pentru anumiti clienti, verificarea schimbarilor
intervenite in soldurile conturilor din balanta de verificare ar
putea fi suficiente pentru a atinge obiectivele planificarii.
 Principalii indicatori financiari cu informatii comparative de

ramura
Indicatori ABC SA
31.12.2017
Ramura
31.12.2017
ABC SA
31.12.2016
Ramura
31.12.2016
Solvabilitatea pe termen scurt: x x x X
a.Lichiditatea generala;
b.Lichiditatea imediata;
c.Lichiditatea restransa
Lichiditatea pe termen scurt X x x x
a.Viteza de rotatie a stocurilor;
b.Durata medie in zile de transformare a
stocurilor in mijloace banesti;
c. Durata medie in zile a creditului client
Capacitatea de a face fata datoriilor pe termen scurt x x x x
a. Raportul Datorii/capitaluri proprii
b. Raportul imobilizari corporale nete/Capitaluri
proprii
c. Gradul de acoperire a dobanzilor
5. Sisteme si domenii semnificative
 In stransa corelatie cu rezultatele obtinute de aplicarea procedurilor

analitice preliminare
 Decizia de aplicarea a unor teste suplimentare?
 Parti afiliate
 Comunicarea cu Guvernanta.
6.Estimarea riscului de audit acceptabil, a riscului inerent si
stabilirea pragului de semnificatie
RDP = RAA/RIxRC sau RAA = RDP * RAA * RI
 RDP –risc de detectare planificat

 RDP-Reprezinta masura riscului ca probele de audit aferente unui
segment sa nu permita detectarea unor erori sau abateri a caror
valoare depaseste o limita tolerabila, daca asemenea abateri sau
erori exista
16
Factori care afectează RDP1
RDP mic RDP Mare

Natura Teste mai eficiente Teste mai putin eficiente
( costisitoare ?) ( mai ieftine? )
Momentul Teste efectuate la sfârșitul Teste efectuate pe perioade

anului interimare
Intinderea Multe teste Puține teste
1. Mirela Păunescu, CAFR-Curs PP 201
1. Mirela Paunescu, curs PP 2013 CAFR

Riscul de audit (RAA)- risc de audit acceptabil – este o masura a
gradului in care auditorul este dispus sa accepte faptul ca
situatiile financiare ar putea fi eronate in mod semnificativ dupa
incheierea auditului si emiterea unei opinii fara rezerve.
Riscul inerent (RI) - este o masura a aprecierii pe care auditorul o

face privind probabilitatea existentei unor prezentari eronate
semnificativ (greseli sau fraude) intr-un segment supus auditului,
inainte de a estima eficienta mecanismelor de control intern.
Riscul de control (RC) - reprezintă riscul ca o denaturare, care ar

putea apărea în soldul unui cont sau într-o categorie de tranzacţii
şi care ar putea fi semnificativă în mod individual, sau atunci când
este cumulată cu alte denaturări din alte solduri sau categorii, să
nu poată fi prevenită sau detectată şi corectată la momentul
oportun de sistemele de contabilitate şi de control intern.
Identificarea şi evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă
Auditorul trebuie să identifice şi să evalueze riscurile de

denaturare semnificativă:
• la nivelul situațiilor financiare; şi
• la nivelul afirmațiilor pentru clasele de tranzacții, solduri ale

conturilor şi prezentări.
Raspunsul auditorului la riscurile identificate- ISA 3301
 Auditorul aplică procedurile pentru a identifica și evalua riscurile

( cunoașterea clientului și a mediului în care acesta operează).
 Identifică riscul de eroare semnificativă în situațiile financiare

 Răspunde la riscurile identificate
 Aplică alte proceduri pentru a evalua riscurile semnificative identificate
 Evalueaza probele de audit obtinute: sunt suficiente si relevante ?
1
isa 330
Riscul la nivelul afirmatiilor /
aserțiunilor
1. Afirmații cu privire la clasele de tranzactii şi evenimente

pentru perioada supusă auditului;
2. Afirmații despre soldurile conturilor la sfârşitul perioadei;
3. Afirmații privind descrierea şi prezentarea;

1. Afirmatii cu privire la clasele de tranzactii şi evenimente
 Exhaustivitate - toate tranzactiile şi evenimentele care ar fi trebuit să fie

înregistrate au fost înregistrate.
 Apariția - tranzactiile şi evenimentele care au fost înregistrate au avut loc şi

sunt caracteristice entității.
 Exactitate - valorile şi alte date cu privire la tranzactiile şi evenimentele

înregistrate au fost înregistrate corespunzător.
 Data de închidere - tranzactiile şi evenimentele au fost înregistrate în

perioada contabilă corectă.
 Clasificare - tranzactiile şi evenimentele au fost înregistrate în conturile

adecvate .
2. Afirmatii despre soldurile conturilor la sfârşitul perioadei
 Exhaustivitatea - toate activele, datoriile şi participatiile la capitalul

propriu care ar fi trebuit înregistrate au fost înregistrate.
 Existența - există active, datorii şi participatii la capitalul propriu.
 Drepturi şi obligatii - entitatea detine sau controlează drepturile la active,

iar datoriile reprezintă obligatiile entitătii.
 Evaluare şi alocare - activele, datoriile şi participatiile la capitalul propriu

sunt incluse în situatiile financiare la valorile corespunzătoare şi orice
ajustări de evaluare sau alocare ce rezultă din acestea sunt înregistrate
corespunzător
3. Afirmații privind descrierea şi prezentarea
Exhaustivitatea - toate prezentările care ar fi trebuit incluse în

situatiile financiare au fost incluse.
Apariția tranzactiile şi evenimentele care au fost înregistrate au avut loc

şi sunt caracteristice entitătii.
Drepturi şi obligatii - evenimentele, tranzactiile şi alte aspecte

prezentate au avut loc şi sunt caracteristice entitătii.
Clasificarea şi gradul de întelegere - informatiile financiare sunt descrise

şi ilustrate corespunzător, iar prezentările sunt exprimate clar.
Exactitate şi evaluare - Informatiile financiare şi alte informatii sunt

prezentate corespunzător şi la valorile adecvate.
Pragul de semnificatie (Ps)
“Informatiile sunt semnificative daca omisiunea sau

declararea lor eronata ar putea influenta deciziile
economice ale utilizatorilor, luate pe baza situatiilor
financiare”.
Ps reprezinta eroarea tolerabila pe care auditorul o

considera ca acceptabila, astfel incat sa poata
descoperi informatiile eronate semnificative.
25
Factori care afecteaza marimea PS
Rationamentul profesional
Cunoasterea clientului și înțelegerea riscurilor specifice
Importanța pentru utilizatori care iau decizii pe baza situațiilor

financiare
Experiența auditorului cu acel client
Istoricul clientului ( a fost auditat sau nu, ce opinie a primit)

Erori
 Uneori, chiar daca o anumita eroare este sub valoarea pragului,

ea poate fi considerata semnificativa, data fiind natura sau
importanta ei pentru utilizatori.
 Atentie la natura erorii: incidentala sau repetitiva ?

 Eroarea poate fi semnificativa prin:
1. Natura
2. Valoare
3. Imapct / context
Prag de semnificatie preliminar vs. revizuit
 Cel preliminar se stabileste in prima faza a

misiunii
 Este revizuit permanent si poate fi modificat în

situatia în care pe parcursul misiunii auditorul
descoperă informatii care l-ar fi determinat pe
acesta ca initial să stabilească o valoare
diferita.
 In general este micsorat.

Relatia dintre pragul de semnificatie si riscul de audit
 Un prag de semnificatie mic este un raspuns la

un risc identificat mare.
 Cu cât se stabilește pragul de semnificație la o

valoare mai mică, cu atât riscul de audit ar
trebui sa scadă, dar costurile și eforturile
implicate sunt mai mari.
Factori calitativi ce pot afecta PSs
Exemple:
 În etapa de stabilire valorii preliminare a pragului

de semnificaţie:
 erorile semnificative din anii precedenţi

 posibile fraude
 erori de prezentare minore care pot afecta anumite
obligaţii contractuale
 erori de prezentare minore care pot afecta tendinţa
de evoluţie a profiturilor.
Factori calitativi ce pot afecta PSs Exemple:
În etapa de estimare a denaturărilor şi de comparare cu valoarea
preliminară a pragului de semnificaţie:
erori care ascund o modificare în evoluţia profiturilor
erori care determină schimbarea pierderii în profit şi invers
erori care pot determina o reacţie majoră pozitivă sau negativă a
pieţei.
Cele mai utilizate baze de comparaţie în stabilirea pragului de
semnificaţie sunt: total activ, total venituri sau anumite forme ale
profitului .
Atunci când profitul înainte de impozitare este relativ stabil,
previzibil şi reprezentativ pentru mărimea entităţii auditate, regula
de bază pentru determinarea pragului de semnificaţie cel mai des
utilizată în practică este: 3-5% din valoarea profitului net înainte
de impozitare.
Repere
 Se stabilește de regulă ca procent dintr-unul sau mai multi
indicatori, cum ar fi ( literatura de specialitate):
 Profit brut 5 - 10%

 Marja bruta 0.5 - 1%
 Active nete 2 – 5%
 Active brute 1- 2%
 Total active 1–2%
 Cifra de afaceri 1–2%
Atenție la impactul pe profit si pierdere!
Judecăți de valoare
1. Natura activității și indicatorii relevanti pentru business-ul

clientului;
2. Stabilitatea in timp;
3. Medii pe perioade anterioare;
4. Eliminarea unor factori perturbatori;
5. Se iau in considerare mai multi indicatori in procent diferit.
6. Praguri diferite pentru erori de supraestimare vs subestimare
in functie de natura elementului;
7. Realocarea pragurilor individuale
PSG DIVIZAT în PSF sau PSI
Valoarea globală a pragului de semnificaţie se repartizează la nivelul conturilor

sub forma „erorii tolerabile” sau a „pragului de semnificaţie individual”.
Legendă din titlu:
 PSG - Prag de semnificație la nivelul situațiilor financiare;

 PSF – Prag de semnificație funcțional,
 exemplu: PS pentru imobilizări corporale, necorporale, financiare, stocuri

PSI –Prag de semnificație individual,
 exemplu: PSF pentru imobilizări corporale se divide pe PSI astfel:

 Terenuri, clădiri, mijloace de transport, utilaje, instrumente,etc funcție de
raționamentul profesional, de riscurile asociate fiecărui sold de cont sau la nivelul
tranzacțiilor.
Definiție - Prag de semnificație funcțional (eroarea tolerabilă)
Pragul de semnificaţie funcţional (PSF)
reprezintă suma sau sumele stabilite de auditor la

un nivel mai scăzut decât pragul de semnificaţie
(PSG) pentru situaţiile financiare ca întreg,
pentru a reduce la un nivel adecvat de scăzut
probabilitatea ca denaturările necorectate sau
nedetectate agregate, să depăşească pragul de
semnificaţie pentru situaţiile financiare (PSG) ca
întreg.
PSF 1+ PSF2+PSF3,4,5,…n< PSG sau ƩPSF < PSG

Metode cantitative şi calitative de repartizare a PSg1
Abordările care permit trecerea de la valoarea globală a pragului de semnificaţie

la pragul de semnificaţie individual sunt de natură cantitativă (1-4 )
M C
sau calitativă (5-8)
E A
T N
O T 1. Abordarea pe baza ponderii soldului fiecărui cont auditat în
D
E
I
T
totalul conturilor;
A 2. Abordarea pe baza raţionamentului profesional;
T
I 3. Abordarea pe baza nivelului de risc;
V
E 4. Abordarea pe baza formulelor;
M C
E
T 5. Abordarea pe bază de cost;
A
L
O
D
6. Abordarea pe baza rezultatelor procedurilor analitice;
I
T
E 7. Abordarea pe baza ajustărilor perioadelor anterioare;
A
T
8. Abordarea pe baza consecinţelor declaraţiilor eronate.
I
V
--------------------------------------------------------------
E
------------
1
Adrian Groşanu, curs stagiari, CAFR, 2010
1.Abordarea pe baza ponderii soldului fiecărui cont în totalul
conturilor1
 Această abordare presupune repartizarea pragului de semnificaţie

global pe anumite elemente individuale cum ar fi conturile: „Casa”,
„Clienţi”, „Materii prime”. Astfel, dacă suma soldurilor analizate este
de 1.200.000 u.m., iar soldul contului „Clienţi” este de 1.200 u.m,
ceea ce reprezintă 0,1% din suma totală, atunci pentru contul
„Clienţi” pragul de semnificaţie individual este de 8 u.m.
(8.000*0,1%).
 dezavantaj
 Totuşi, această metodă nu ia în considerare aspecte cum ar fi
semnificaţia mai mare sau mai mică a unor conturi sau
susceptibilitatea de a prezenta erori.
-----------------------------------------------------------------------------------------
Adrian Groşanu, curs stagiari, CAFR, 2010

1
2. Abordarea pe baza raţionamentului profesional
3. Abordarea pe baza nivelului de risc
4. Abordarea bazată pe formule
2. În acest caz, auditorul stabileşte eroarea tolerabilă apelând strict la

raţionamentul său profesional.
3. Abordarea bazată pe nivelul de risc presupune faptul că auditorul
stabileşte pragul de semnificaţie individual în funcţie de riscul pe
care îl asociază elementului respectiv. Această eroare tolerabilă
poate varia de la o treime la o şesime din valoarea globală. Dacă
auditorul consideră că respectivul cont prezintă un grad ridicat de
risc atunci îi va atribui până la o şesime din valoarea globală,
aceasta conducând la o auditare mult mai atentă a contului
respectiv, în scopul reducerii riscului.
Unii auditori utilizează formule pentru a repartiza pragul de
semnificaţie pe conturi în funcţie de dimensiunea acestora şi
probabilitatea de a nu conţine erori semnificative.
5. Abordarea pe bază de cost
 Spre exemplificare, folosind formula următoare, un cont cu

ponderea de 40% în totalul conturilor ar putea fi repartizat cu
63% din valoarea globală a pragului, în timp ce un cont cu
ponderea de 10% din total ar putea fi repartizat cu 32% din
valoarea globală:
Eroarea tolerabilă = Valoarea globală PS – Marja de eroare

aşteptată*( Soldul contului/ Total solduri)1/2
5. Abordarea pe bază de cost

Unele categorii de conturi sunt mai costisitor de auditat. Aşadar,
auditorul le atribuie o eroare tolerabilă mai mare pentru a evita
aceste costuri în plus.
6. Abordarea pe baza procedurilor analitice
7. Abordarea pe baza ajustărilor perioadelor anterioare
8. Abordarea pe baza consecinţei declaraţiei eronate
6. Abordarea pe baza procedurilor analitice urmăreşte

atribuirea de erori tolerabile mai mici conturilor în cazul
cărora procedurile analitice au semnalat potenţiale probleme.
Prin urmare, aceste conturi vor fi auditate cu o mai mare
atenţie.
7. Abordarea pe baza ajustărilor perioadelor anterioare
Conturilor ale căror valori nu s-au modificat din perioadele
precedente şi care au fost deja supuse unor teste de detaliu
amănunţite fără să se detecteze denaturări le vor fi atribuite
erori tolerabile mari dacă mediul entităţii a rămas stabil din
perioada anterioară.
8. Abordarea pe baza consecinţei declaraţiei eronate
Această abordare presupune stabilirea unor erori tolerabile
foarte scăzute pentru conturile în cadrul cărora declaraţiile
eronate descoperite ar avea un impact extrem de puternic.
CONCLUZII – Pragul de semnificaţie individual
Raţionamentul profesional şi ingeniozitatea metodelor aplicate

de auditori sunt factori cheie în repartizarea cât mai precisă
a valorii globale şi oferirea de importanţă aparte conturilor
care o solicită.
În continuarea studiului de caz, vom încerca să exemplificăm

practic metodele de calcul ale pragului de semnificaţie.
Apoi, vom încerca să repartizăm această valoare globală
asupra categoriilor de conturi şi tranzacţii. Cunoaştem că
riscul de audit este minim.
PSi
ACTIV BILANŢIER 2015 2016
A. ACTIVE IMOBILIZATE 90.178.607 98.217.389
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE 18.818 3.800.631
1.Concesiuni, brevete, licenţe,mărc.com 18.818 3.800.631

II. IMOBILIZĂRI CORPORALE 90.050.192 94.299.885
1.Terenuri şi construcţii 78.173.937 78.037.724
2. Instalaţii şi maşini 7.938.979 9.237.688
3. Alte utilaje şi instalaţii 500.599 498.270
4. Avansuri şi imobilizări în curs 3.436.677 6.526.203
III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE 109.597 116.873
1. Acţiuni la entităţile afiliate 83.860 83.860
2. Împrumuturi acordate ent. afiliate 10.993 0
3.Interese de participare 0 0
4. Împrumuturi acordate entităţilor în care 0 0
există interese de part.
PSi
5. Investiţii deţinute ca imobilizări 4.090 4.090
6. Alte împrumuturi 10.654 28.293

B. ACTIVE CIRCULANTE 25.905.830 32.284.044
I. STOCURI 11.947.514 14.056.986

1. Materii prime şi materiaconsumabile 6.308.507 7.404.545
2. Producţia în curs de execuţie 213.098 256.459
3. Produse finite şi mărfuri 213.098 256.459
4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri. 1.164.189 64.567
II. CREANŢE 12.132.012 16.273.281
1.Creanţe clienţi 11.797.050 15.907.391
2. Alte creanţe 334.962 365.890
III. INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT 10.407 4.825
1. Alte investiţii pe termen scurt 10.407 4.825
PSi
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI 1.815.89 1.949.042

C. CHELTUIELI ÎN AVANS 65.128 74.113
TOTAL ACTIVE(A+B+C) 116.149.565 130.575.546
Totodată vom prelua din contul de profit şi pierdere valoarea indicatorului

Cifra de afaceri şi Profit brut pe intervalul N-N+3:
INDICATOR 2015 2016

Cifra de afaceri 73.659.502 89.849.975
Profit brut 9.519.705 9.615.349
Am considerat oportună prezentarea evoluţiei elementelor

de activ bilanţier în scopul unei mai bune diferenţieri între
metodele de calcul ale pragului de semnificaţie global.
Vom calcula pragul de semnificaţie pentru anul 2016
Repere, procente și factori în determinarea Psg
2016 2015 TREND

Active totale 130.575.546 ,00 116.149.565
1% 1.305.755,46 1.161.495,65 144.259,81
2% 2.611.510,92 2.322.991,30 288.519,62
Cifra de afaceri 89.849.975, 00 73.659.502,00
0.50% 449.249,88 368.297,51 80.951,49
1% 898.499,75 736.595,02 161.904,73
Profit brut 9.615.349 9.519.705,00
5% 480.767,45 475.985,25 4.782,20
10% 961.534,90 951.970,50 9.564,40

PSg şi PSi
 Prag de semnificaţie global = 2.611.511 u.m.

 Prin urmare, vom repartiza această valoare la
nivel de solduri de conturi.
 Pentru a realiza acest lucru, vom utiliza

abordarea pe baza ponderii soldului în totalul
conturilor.
Repartizarea vg a PS
DENUMIREA SOLDURI LA PONDEREA(%) REPARTIZAREA K EROARE

ELEMENTELOR 31.12.2016 PS TOLERABILĂ
1 2=date din bilant 3=col.2/Total 4= col3 x PSg 5=rati 6= col.4 x col.5
active oname
nt
profes
ional
A. ACTIVE 98.217.389 75,22 1.964.378 1,17 2308871,11

IMOBILIZATE
1.Imob.necor 3.800.631 2,91 57.163 0,6 34297,80
porale
2. Imob. 94.299.885 72,22 1.418.674 1,5 2128.011,00
corporale
3. Imob. 116.873 0,09 488.541 0,3 146562,3
Financiare
B. ACTIVE 32.284.044 24,72 645.566 1,42 889115,20
CIRCULANTE
Repartizarea vg a PS
DENUMIREA SOLDURI LA PONDEREA REPARTIZ K EROARE

ELEMENTELOR 31.12.2016 (%) AREA PS TOLERABIL
Ă
1 2=date din 3=col2/Total 4= col3 x 5=rațio 6= col.4 x
bilant active PSg n. col.5
profesi
onal
B. ACTIVE 32.284.044 24,72 645.566 1,42 889115,20
CIRCULANTE
1. Stocuri 14.056.986 10,77 281260 1,5 421890,00
2. Creanţe 16.273.281 12,46 325394 1,4 455551,60
3. Investiţii financiare 4.825 0,004 105 0,3 31,50
pe TS
4.Casa şi conturi la 1.949.042 1,49 38807 0,9 11642,10
bănci
C. CHELTUIELI ÎN 74.113 0,06 1.567 0,5 783,50
AVANS -
130.575.546 100,00 2.611.511 3.198.769,81
D. Total ACTIVE
Concluzii-PS
 Un element esenţial în cadrul acestei metode este
reprezentat de stabilirea coeficienţilor de ajustare.
Dimensiunea acestora este corelată cu cea a rulajelor
conturilor cât şi cu probabilitatea de a descoperi denaturări
semnificative în cadrul lor.
 În urma studierii situaţiilor financiare, auditorul va fi în

măsură să-şi exercite raţionamentul profesional în scopul
unei cuantificări cât mai eficace a acestor coeficienţi.
 Însumarea erorilor tolerabile individuale trebuie să conducă

către valoarea globală a pragului de semnificaţie repartizat.
Totuşi, se admite ca valoarea globală după repartizare să

reprezinte 150% din pragul de semnificaţie iniţial datorită
admiterii unei erori individuale mai mari a conturilor
importante, atât din punct de vedere al mărimii cât şi al
probabilităţii descoperirii unor denaturări semnificative.
Motivaíile coeficienţilor de ajustare
 În cazul de faţă, repartizarea acestor coeficienţi a ţinut

cont de implicaţiile prezentate mai sus.
 Totuşi, coeficienţii de ajustare au fost aleşi luând în

considerare obiectul de activitate al entităţii şi anume,
producţia şi comercializarea de cosmetice.
 Astfel, stocurile şi creanţele reprezintă elemente relativ

greu auditabile şi susceptibile denaturărilor iar
imobilizările, datorită ponderii covârşitoare în cadrul
activelor, sunt supuse riscului de deturnare.
Documentația
Auditorul va include în documentatia de audit următoarele

valori şi factorii luati în considerare în determinarea lor:
1.Pragul de semnificatie pentru situațiile financiare ca întreg;

2.Dacă este cazul, nivelul sau nivelurile pragurilor de semnificatie
pentru anumite clase de tranzactii, solduri de conturi sau
prezentări;
3.Pragul de semnificatie funcțional; şi
4.Orice revizuire a valorilor menționate anterior, pe măsură ce
auditul progresează.
Etapele calcului pragului de semnificaţie global:
Exemplificare :
 Societatea Lotus SA prezintă următorii indicatori la sfârşitul

anului 31.12. N-1:
 Active totale: 187.657 lei;
 Cifra de Afaceri: 113.453 lei;
 Profit brut: 75.645 lei.
 31.12.N:
 Active totale: 199.452 lei;
Cifra de Afaceri: 125.789 lei;
Profit brut: 78.900 lei.
 Ştiind că riscul de audit (RA) a fost evaluat în mod preliminar
ca fiind scăzut, precizaţi care este pragul de semnificaţie?
De reținut:
Etapele calcului pragului de semnificaţie global:
1. Se identifică indicatorii financiari reprezentativi ai

companiei, pe cel puţin două exerciţii financiare (de
cele mai multe ori, se iau în calcul Activele totale,
Cifra de Afaceri, Profitul brut sau Capitalurile
Proprii)1;
2. Se aplică procentajele proporţionale la reperele

stabilite;
1Flavia STOIAN, Ana MORARIU, Audit financiar, Ed. ASE, 2011

3. Se calculează variaţia (trendul) pentru fiecare procentaj
în parte;
4. În funcţie de evaluarea preliminară a riscului de audit, se
aplică urmatoarea regulă:
RA (mare) => Prag de semnificaţie (mic), unde Trendul (mic)
RA (mic) => Prag de semnificaţie (mare), unde Trendul (mare)
5. Se urmăreşte, pornind fie de la Trendul cel mai mic sau
cel mai mare, în funcţie de riscul de audit evaluat
anterior, pe linie, valoarea cea mai mare, respectiv cea
mai mică, după cum dictează regula,
valoare ce va reprezenta pragul de semnificaţie global.
Corelația RA – PS
Motivația reperelor
1. În situaţia în care profitul net înainte de impozitare pentru exerciţiul

curent nu este semnificativ pentru mărimea societăţii auditate, auditorii
pot utiliza în determinarea pragului de semnificaţie fie o medie a profitului
net înainte de impozitare din anii precedenţi, fie o altă bază de
comparaţie.
Avantajul utilizării altor baze de comparaţie, cum ar fi: total activ sau total
venituri este acela că pentru multe companii aceşti factori sunt mult mai
stabili de la un an la altul decât profitul net înainte de impozitare. În cazul
în care societatea auditată înregistrează pierderi este dificlă utilizarea ca
bază de comparaţie a factorului total venituri.
2. Explicaţia modului de alegere a trendului stă in faptul că, in mod rezonabil,

se apreciază ca fiind zone de risc ridicat, acelea ce semnalează o variaţie a
valorilor mare.
Repere, procente și factori în determinarea Psg
REPERE REPREZENTATIVE N-1 N TREND

Active totale 187657,00 199452,00
1% 1876,57 1994.52 117.95
2% 3753,14 3989,04 235.90
Cifra de afaceri 113453,00 125789
1% 1134,53 1257,89 123,36
2% 2269,06 2515,78 246,72
Profit brut 75645,00 78900,00
5% 3782.25 3945,00 162.75
10% 7564.50 7890,00 325.50

Calculul ps la nivelul situațiilor financiare
Datorită faptului că riscul de audit este evaluat ca fiind scăzut,

ne încadram la regula a doua şi anume:
RA (mic) => Prag de semnificaţie (mare), unde Trendul (mare).

Astfel, căutam în tabel variaţia cea mai mare, şi anume 325,5
(corespunzator a 10% din profitul brut). Urmărind pe linie
acest trend, alegem valoarea cea mai mare care să
corespundă Pragului de semnificaţie (mare).
Pragul de semnificaţie global va fi egal cu 7890 .

Raspunsul auditorului la riscurile identificate-
ISA 330
 Auditorul aplica procedurile pentru a identifica si
evalua riscurile ( cunoasterea clientului si a mediului
in care acesta opereaza).
 Identifica riscul de eroare semnificativa in situatiile
financiare
 Raspunde la riscurile identificate
 Aplica alte proceduri pentru a adresa riscurile
semnificative identificate
 Evalueaza probele de audit obtinute: sunt suficiente
si relevante ?
Eroare /frauda
 Inregistrarea de tranzactii invalide
 Omisiunea tranzactiilor valide
 Inregistrarea de tranzactii neautorizate
 Efectuare de tranzactii neautorizate
 Sumele sunt incorecte
 Clasificare incorecta a tranzactiilor
 Contabilizare incorecta ( alegerea conturilor si a
prezentarii)
 Raportarea in perioada eronata
 Erori de prezentare
Aplicate pentru identificarea zonelor cu riscuri semnificative
Utilitatea ETAPE
procedurilor Planificare (obligatorie) Testare Finalizare
analitice (pa)
a
auditului
(obligator
ie)
1.Cunoasterea si Scop principal
intelegerea ramurii Reprezinta punctul de plecare in planificare,
activitatii clientului
aplicarea (pa) scoate in evidenta schimbarile
intervenite (an curent neauditat si an
anterior auditat) Sunt indicatori ai
probabilitatii aparitiei unui blocaj financiar.
2.Evaluarea Scop secundar Scop
continuitatii secundar
activitatii clientului
3.Indicarea Scop principal Scop Scop
posibilelor erori din Diferentele semnificative si neprevazute secundar principal
comparatii ale
intre datele neauditate ale anului curent si
anilor (N;N-1)
alte date utilizate in scopuri de comparatie
Fluctuatii
6. Controlul intern
1. Mediul de control intern;

2. 2. Procesele de evaluare a riscurilor;
3. Sistemul informational, inclusiv procesele de
activitate aferente, relevante pentru
raportarea financiară şi comunicare;
4. Activitătile de control relevante pentru
audit;
5. Monitorizarea controalelor.
5. Înţelegerea controlului intern şi a sistemului contabil
 Pentru a putea determina şi evalua corect riscul de control, auditorii

trebuie să înţeleagă controlul intern şi să colecteze probele
corespunzătoare.
 Sistemul de control intern reprezintă totalitatea politicilor şi procedurilor

(controalele interne) adoptate de conducerea unei entităţi ce contribuie la
îndeplinirea obiectivelor manageriale privind asigurarea, în limite
rezonabile, a conducerii sistematice şi eficiente a activităţii, inclusiv
aderarea la politicile manageriale, la prevenirea şi detectarea fraudelor şi
erorilor, la acurateţea şi exhaustivitatea înregistrărilor contabile, precum şi
pregătirea în timp util a informaţiilor financiare credibile.
Înţelegerea controlului intern şi a sistemului contabil
 Controlul intern presupune :
◦ O structură organizatorică ierarhizată şi delimitată, care să asigure

separarea sarcinilor şi supervizarea activităţilor ;
◦ Un manual de proceduri interne (instrucţiuni şi norme interne de

lucru) ;
◦ Un sistem informaţional corespunzător .

◦ Înţelegerea sistemului contabil are ca scop minimizarea posibilităţilor
de producere a erorilor, a lipsurilor din gestiune şi a fraudelor, iar acolo
unde acestea se constată, individualizarea şi sesizarea lor în timp.
Testarea controlului intern
 Teste de tip “Walk-through”
 Interogare
 Observatie.
 Revizuirea documentatiei clientului
 Separarea functiilor
 Personalul angajat
 autorizare
 Management
 supervizare
 Organizare
 Calcule corecte
 Controale fizice
6. Strategia generală şi planul de audit- concluzii
 Auditorul trebuie să elaboreze strategia generală de audit pentru acel

audit în vederea reducerii riscului de audit la un nivel acceptabil de scăzut.
 Strategia generală de audit stabileşte aria de aplicabilitate, momentul şi

conducerea unui audit şi oferă îmbunătăţiri referitoare la un plan de audit
mai detaliat.
 Pentru a realiza o strategie generală de audit adecvată, auditorul ia în

considerare rezultatele activităţilor preliminare misiunii, folosindu-şi din
plin experienţa acumulată pe parcursul altor misiuni realizate pentru
entitate.
6. Strategia generală și planul de audit
 O strategie generală de audit trebuie să reprezinte o descriere

analitică a unor elemente specifice dintre care nu trebuie să
lipsească :
◦ Înţelegerea activităţii desfăşurată de entitate ;

◦ Sistemul contabil şi organizarea sistemului de control intern ;
◦ Pragul de semnificaţii şi riscurile inerente ;
◦ Natura, durata şi întinderea procedurilor în vederea stabilirii
elementelor probante ;
◦ Coordonarea, îndrumarea, supervizarea şi revizuirea.
 După realizarea strategiei generale de audit, unde găsim

informaţiile cele mai cuprinzătoare pentru derularea unei
misiuni de audit se procedează la proiecţia planului de audit
care reprezintă un mijloc de control şi evidenţă (de
monitorizare a întregii activităţi de audit) şi va conţine “un
set de instrucţiuni” care vor fi utilizate de către asistenţii
implicaţi în realizarea auditului.
 Planul de audit stabileşte pentru fiecare segment de

activitate timpul necesar aferent procedurilor de audit,
evaluările specifice ale riscurilor inerente şi de control
precum şi nivelul necesar de asigurare garantat de
procedurile de fond.
 Planul de audit este mai detaliat decât strategia generală de

audit şi include natura, momentul şi întinderea procedurilor
de audit care urmează să fie efectuate de membrii echipei
misiunii de audit pentru a obţine suficiente probe de audit
adecvate în vederea reducerii riscului de audit la un nivel
acceptabil de scăzut.
 Documentarea planului de audit serveşte de asemenea ca o

înregistrare a planificării şi efectuării adecvate a procedurilor
de audit care poate fi revizuit şi aprobat înainte de efectuarea
altor proceduri de audit.
 Planul de audit include:

◦ o descriere a naturii, momentului şi întinderii procedurilor
planificate de evaluare a riscului suficientă pentru a evalua riscul
denaturărilor semnificative;
◦ o descriere a naturii, momentului şi întinderii unor proceduri
ulterioare de audit planificate la nivel de aserţiune pentru fiecare
clasă semnificativă de tranzacţii, solduri de conturi şi prezentări.
Planul pentru alte proceduri ulterior de audit reflectă decizia
auditorului dacă să testeze eficienţa funcţionării controalelor,
natura, momentul şi întinderea procedurilor de fond planificate;
◦ alte astfel de proceduri de audit cerute să fie efectuate în
misiune de către ISA-uri (spre exemplu comunicarea directă cu
avocaţii entităţii).
 Planificarea acestor proceduri de audit are loc pe parcursul auditului pe

măsură ce se dezvoltă planul de audit.
 Spre exemplu, planificarea evaluării de către auditor a procedurilor de

evaluare a riscului apare de obicei în primele etape ale procesului de
audit.
 Totuşi, planificarea naturii, momentului şi întinderii altor proceduri

specifice de audit depinde de rezultatul procedurilor de evaluare a
riscului.
 În plus, auditorul poate începe executarea altor proceduri de audit pentru

clase de tranzacţii, solduri ale conturilor şi prezentări înainte de finalizarea
tuturor celorlalte proceduri din planul de audit detaliat.
 Întocmirea planului general de audit presupune selectarea unei

combinaţii din cinci tipuri de teste, toate acestea urmând să conducă
la un audit eficient şi eficace:
◦ a1. – proceduri de obţinere a unei înţelegeri a controlului intern

◦ a2. – teste ale mecanismelor de control
◦ a3. – teste ale tranzacțiilor operaţiunilor
◦ a4. – proceduri analitice
◦ a5. – teste ale detaliilor soldurilor.
 Primele trei: a1,a2, a3 – reprezentând proceduri utilizate pentru a

înţelege şi testa mecanismele de control permit o reducere a riscului
de control.
 Ultimele trei : a4 şi a5 – vizează riscul de detectare planificat.
 Fiecare din cele 5 tipuri de teste implică numai anumite

tipuri de probe, ceea ce presupune că:
◦ procedurile de obţinere a unei înţelegeri a controlului
intern şi testele mecanismelor de control implică numai
observare, documentare, chestionare şi reconstituire.
Testele substanţiale ale operaţiunilor implică numai
ultimele trei tipuri de probe din cele menţionate.
◦ Prin utilizarea testelor detaliilor soldurilor sunt obţinute
mai multe tipuri de probe decât prin aplicarea oricărui alt
tip de test. Numai testele detaliilor soldurilor implică
examinare fizică şi confirmare.
◦ Chestionarea este făcută în fiecare tip de test.
◦ Documentarea şi reconstituirea sunt utilizate pentru fiecare
tip de test, cu excepţia procedurilor analitice.
 Procedurile de audit legate de înţelegerea controlului intern pot fi:

◦ actualizarea şi evaluarea experienţei anterioare a auditorului cu
entitatea în cauză;
◦ chestionarea personalului entităţii;
◦ citirea manualelor de politici şi sisteme ale entităţii;
◦ examinarea documentelor şi evidenţelor contabile;
◦ observarea activităţilor şi operaţiunilor entităţii.
 Auditorul trebuie să-şi concentreze atenţia asupra proiectării sistemului de

control şi asupra aplicării funcţionării mecanismelor controlului intern.
6. Strategia generală de audit
 Teste ale mecanismelor de control.Auditorul trebuie să
estimeze riscul de control pentru fiecare obiectiv de audit
referitor la operaţiuni.
 Procedurile utilizate pentru a se obţine probele necesare

estimării riscului de control sunt numite teste ale
mecanismelor de control.
 Aceste teste sunt efectuate în scopul de a determina caracterul

adecvat al proiectării anumitor mecanisme de control şi
eficacitatea lor operaţională. Dintre acestea amintim :
-chestionarea personalului pertinent al entităţii;

-examinarea documentelor, evidenţelor contabile şi rapoartelor;
-observarea activităţilor legate de control;
-reconstituirea procedurilor aplicate de entitate.
 Teste ale tranzacțiilor și operaţiunilor- sunt proceduri create

pentru a testa prezenţa unor greşeli monetare care afectează
direct corectitudinea soldurilor din situaţiile financiare.
 Aceste greşeli sunt un indiciu al prezentării eronate a conturilor.
 Ele urmăresc să determine dacă toate cele 6 obiective de audit

referitoare la operaţiuni au fost respectate pentru fiecare
categorie de operaţiuni (existenţă, exhaustivitate, exactitate,
cronologie, sistematizare, sintetizare).
 De regulă testele tranzacțiilor, ale operaţiunilor sunt efectuate

concomitent cu testele mecanismelor de control.
 Pentru a decide ce tip de test trebuie ales pentru a se obţine

suficiente probe temeinice, costul probelor este un factor
important ce trebuie luat în considerare.
 Tipurile de teste pot fi enumerate în ordinea crescătoare a
costurilor astfel:
◦ Proceduri analitice (cele mai puţin costisitoare)
◦ Proceduri de obţinere a unei înţelegeri a controlului intern
şi teste ale mecanismelor de control
◦ Teste ale tranzacțiilor și operaţiunilor
◦ Teste ale detaliilor soldurilor.
 Un plan de audit conţine trei părţi:

◦ testele mecanismelor de control şi testele tranzacțiilor și
operaţiunilor;
◦ procedurile analitice;
◦ testele detaliilor soldurilor.
 În majoritatea cazurilor se va întocmi un set separat de
subprograme de audit pentru fiecare ciclu de operaţiuni.
 Planul de audit privind testarea mecanismelor de control şi
testele de detaliu cuprind o secţiune descriptivă care
documentează înţelegerea obţinută în ceea ce priveşte
controlul intern.
 De asemenea, el poate cuprinde şi o descriere a procedurilor
urmate în scopul obţinerii unei înţelegeri a controlului intern
şi a estimării riscului de control.
 Testarea detaliilor soldurilor este orientată spre obiectivele

de audit legate de solduri. Proiectarea acestor proceduri este
de obicei cea mai dificilă parte a întregului proces de
planificare, este subiectivă şi necesită aplicarea
raţionamentului profesional al auditorului.
 Auditorii sunt obligaţi să utilizeze un plan de audit scris.

Diversele activităţi de planificare prezentate se derulează la
diferite niveluri de detaliere în funcţie de natura activităţii.
ana.morariu@gmail.com

Cap. 2 Isa 300, 320, 330, 520

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap. 2 Isa 300, 320, 330, 520

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap.

2 Planificarea activității de audit financiar

 Contabilitate financiară, IFRS

 Planificarea reprezinta o strategie generala si o abordare detaliata in ceea ce

 Intinderea planificarii variaza in functie de marimea clientului, complexitatea

 Planificarea este un proces continuu si repetitiv care incepe la scurt timp

 Planificarea este inceputul procesului de colectare a probelor, auditorul isi

 Foile de lucru consemneaza procedurile aplicate, testele efectuate,

 permite auditorului sa obtina suficiente probe temeinice ;

minimizarea raspunderii juridice si sa-si pastreze bunul renume in CAFR si in comunitatea de

si pentru facilitarea prestarii unor servicii de calitate inalta la costuri rezonabile. 4

Semnificatia si riscul reprezinta doua concepte fundamentale care sunt importante

1. Preplanificarea (Confirmarea planului de audit - Sectiunea B)

A. Acceptarea clientului nou sau pastrarea clientilor actuali.

2. Obtinerea informatiilor despre client (ISA 315)

Auditorul trebuie sa obtina cunostinte suficiente referitoare

Cunoasterea clientului este un proces continuu si cumulat

Politici •Riscul afacerii 2, Managementul

 Cunoasterea de timpuriu a acestor documente si evidente cu caracter juridic ii

Pa sunt bazate deseori pe date agregate, reflectand compania in

 Principalii indicatori financiari cu informatii comparative de

Solvabilitatea pe termen scurt: x x x X

5. Sisteme si domenii semnificative

 In stransa corelatie cu rezultatele obtinute de aplicarea procedurilor

 RDP –risc de detectare planificat

RDP mic RDP Mare

Momentul Teste efectuate la sfârșitul Teste efectuate pe perioade

Intinderea Multe teste Puține teste

1. Mirela Păunescu, CAFR-Curs PP 201

1. Mirela Paunescu, curs PP 2013 CAFR

Riscul inerent (RI) - este o masura a aprecierii pe care auditorul o

Riscul de control (RC) - reprezintă riscul ca o denaturare, care ar

Auditorul trebuie să identifice şi să evalueze riscurile de

• la nivelul situațiilor financiare; şi

• la nivelul afirmațiilor pentru clasele de tranzacții, solduri ale

 Auditorul aplică procedurile pentru a identifica și evalua riscurile

 Identifică riscul de eroare semnificativă în situațiile financiare

 Aplică alte proceduri pentru a evalua riscurile semnificative identificate

 Evalueaza probele de audit obtinute: sunt suficiente si relevante ?

1. Afirmații cu privire la clasele de tranzactii şi evenimente

2. Afirmații despre soldurile conturilor la sfârşitul perioadei;

3. Afirmații privind descrierea şi prezentarea;

 Exhaustivitate - toate tranzactiile şi evenimentele care ar fi trebuit să fie

 Apariția - tranzactiile şi evenimentele care au fost înregistrate au avut loc şi

 Exactitate - valorile şi alte date cu privire la tranzactiile şi evenimentele

 Data de închidere - tranzactiile şi evenimentele au fost înregistrate în

 Clasificare - tranzactiile şi evenimentele au fost înregistrate în conturile

 Exhaustivitatea - toate activele, datoriile şi participatiile la capitalul

 Existența - există active, datorii şi participatii la capitalul propriu.

 Drepturi şi obligatii - entitatea detine sau controlează drepturile la active,

 Evaluare şi alocare - activele, datoriile şi participatiile la capitalul propriu

Exhaustivitatea - toate prezentările care ar fi trebuit incluse în

Apariția tranzactiile şi evenimentele care au fost înregistrate au avut loc

Drepturi şi obligatii - evenimentele, tranzactiile şi alte aspecte

Clasificarea şi gradul de întelegere - informatiile financiare sunt descrise

Exactitate şi evaluare - Informatiile financiare şi alte informatii sunt

Pragul de semnificatie (Ps)

“Informatiile sunt semnificative daca omisiunea sau

Ps reprezinta eroarea tolerabila pe care auditorul o

Cunoasterea clientului și înțelegerea riscurilor specifice

Importanța pentru utilizatori care iau decizii pe baza situațiilor

Experiența auditorului cu acel client

Istoricul clientului ( a fost auditat sau nu, ce opinie a primit)