Administratie

Arta cultura
Biologie
CAPITALISM CONTRA CAPITALISM
economie Casa gradina
Diverse
Economie
Agricultura
Asigurari
Business
Comert
Contabilitate
Finante
Transporturi
Geografie
Gradinita
Istorie
Jurnalism
Limba
Literatura romana
Management
Medicina
Personalitati
Profesor scoala
Sociologie
Stiinta
Tehnica
mecanica
Timp liber

Smile Credit

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

BUCURESTI

ECONOMIE AGROALIMENTARA SI A MEDIULUI

CAPITALISM CONTRA CAPITALISM

MICHEL ALBERT
CUPRINS
Introducere----------------------------------------------------------------3

1. America is back--------------------------------------------------------4
2. America backwards America in regres----------------------------6
3. Celalalt capitalism----------------------------------------------------7
4. Superioritatea economica a modelului renan--------------------8
5. Superioritatea sociala a modelului renan-------------------------9
6. Reculul modelului renan--------------------------------------------9
7. Concluzie--------------------------------------------------------------10

INTRODUCERE

Putem spune cu adevarat, capitalismul a invins. Aceasta victorie a avut loc pe trei fronturi.

Primul front este unul comun format din doua tari: Anglia - reprezentata de Margret Thatcher -
si Statele Unite - reprezentate de Ronan Reagan. Pe acest front s-a purtat o lupta interna impotriva
interventionismului etaist, astfel s-a realizat prima revolutie conservatoare in materie de economie
politica: revolutia statului minimal (mai putine impozite pentru cei bogati).

Al doilea front a fost unul unde capitalismul s-a confruntat cu comunismul. Principalii
protagonisti ai acestei lupte au fost Statele Unite si Uniunea Sovietica.

Al treilea front este reprezentat de batalia de o suta de ore purtata in sudul Irakului, incheiata
cu victoria Statelor Unite, sprijinite de 28 de tari (dintre care 8 musulmane) si sustinute, la ONU,
chiar de URSS si de China comunista

Ii transforma complet geograa, impartind intregul nostru trecut in doua mari perioade:

- inainte de aparitia capitalismului, cand toate tarile semanau cu ceea ce, in zilele noastre,
poarta numele de Lumea a Treia.

- capitalismul, unde este prezenta libera stabilire a preturilor pe piata si libera proprietate
asupra mijloacelor de productie.

De asemenea, exista o impartire a tarilor in: tari capitaliste = tari dezvoltate si tari comuniste = tari
subdezvoltate. Exista, desigur, saraci si in tarile capitaliste, dar acestia traiesc mult mai bine decat
saracii din tarile comuniste.

Lista tarilor cuprinde:

- America de Nord, inclusiv Mexicul si Chile

- totalitatea tarilor Europei occidentale, indiferent daca fac parte din CEE (Comunitatea
Economica Europeana) sau din AELS (Asociatia Europeana a Liberului Schimb)
- Japonia si noile tari industrializate (NTI) din Asia: Thailanda, Coreea de Sud, Taiwan, Hong Kong,
Singapore.

Capitalismul este departe de a omogen, el s-a diferentiat in doua mari modele ce se infrunta:
modelul anglo-saxon si modelul germano-nipon.

1. Imigratia

Acest subiect il intereseaza in cea mai mare masura pe capitalisti pentru ca mana de lucru imigrata
revine aproape intotdeauna mai ieftin, la rendament egal, decat mana de lucru nationala.

Statele Unite au devenit una dintre tarile din ce in ce mai deschise imigrarii, si mai ales aceleia de
origine latino-americana. Dupa exemplul Statelor Unite, Anglia acorda cu usurinta un statut de
cvasicetatenie indienilor si pakistanezilor imigrati.

Pe de cealalta parte, se stie ca Japonia este o tara inchisa, iar in Germania dreptul sangelui
determina apartenenta la natiune.

2. Saracia

Saracia este una dintre acele probleme prin care tarile capitaliste se deosebesc cel mai
profund unele de altele.Astfel, in Statele Unite si Japonia, unde cel sarac este considerat un ratat,
un lenes, ba chiar un vinovat, nu s-a facut nici un pas important in aceasta privinta.In schimb, in
Europa, unde cel sarac este considerat mai degraba victima decat vinovat.

3. Securitatea sociala

In Statele Unite, unde securitatea sociala este considerata ca favorizand lenea si lipsa de
raspundere, acest domniu nu este foarte dezvoltat. Aceeasi directie inclina sa o abordeze si Anglia,
desi aici exista Serviciul National de Sanatate.

In Japonia asigurarea sanatatii intra in atributiile intreprinderilor, desigur daca au destui bani pentru
a-si permite. In Europa securitatea sociala este considerata drept o urmare reasca a progresului
ecnomic, ba chiar drept o institutie favorabila dezvoltarii economice.

4. Ierarhia salariilor

In timp ce in tarile europene alpine ierarhia salariilor este tinuta intre niste limite adesea foarte
inguste, in Statele Unite si in Anglia aceasta este in general largita.

5. Fiscalitatea

In Germania si in Japonia economisirea este considerata o virtute nationala, pe care scalitatea o

incurajeaza foarte mult. Dimpotriva, in Statele Unite si in Anglia scalitatea incurajeaza
contractarea de datoriiDe aceea, de multi ani, Statele Unite si Anglia sunt nantate de Germania si
Japonia.

6. Reglementarea

In Anglia si Statele Unite s-a observat ca, mai ales din cauza dezorganizarii transportului aerian si a
falimentului caselor de economii, principalii beneficiari ai dereglementarii sunt avocatii. Numarul
acestora il depaseste astazi pe cel al fermierilor.In schimb, Japonia si Germania sunt in totalitate
pentru reglementare.

7. Banca sau bursa

Teoria liberala demonstreaza ca numai libertatea de miscare a capitalurilor total deschise

concurentei poate asigura o repartizare optima a resurselor necesare dezvoltarii intreprinderilor. De
aceea, intregul neocapitalism anglo-saxon se bazeaza pe inlocuirea bancii de catre
bursa.Capitalismul tarilor alpine, cat si cel al Japoniei se bazeaza pe ideea total contrara.Exista
insa si tari care ezita, cum ar Franta.

8. Puterea intr-o intreprindere

In modelul anglo-saxon, intreprinderea nu este privita decat ca o simpla marfa de care proprietarul
si actionarul dispun in mod liber.

In schimb, in modelul germano-nipon, intreprinderea este privita ca o comunitate complexa in care

puterile actionarului sunt contrabalansate de puterile managementului (un rol semnificativ il au
banca si personalul).

9. Educatia si formarea profesionala

In modelul anglo-saxon, rolul intreprinderii este cat mai mic cu putinta pentru ca constituie o
cheltuiala imediata facuta in vederea unui randament pe termen lung. De aceea, aici intreprinderea
are rolul de a obtine prot.

In modelul germano-nipon, se fac eforturi de promovare profesionala a tuturor salariatilor in

vederea asigurarii armoniei sociale si ecientei economice. De aceea, aici intreprinderea are rolul
de a creea locuri de munca si de a sustine competitivitatea nationala.

10. Asigurarile

Modelul anglo-saxon priveste asigurarea ca o simpla activitate de piata. Modelul germano-nipon

atrage atentia asupra importantei cadrului institutional in garantarea securitatii intreprinderilor si a
persoanelor particulare.

AMERICA IS BACK

Gloria Americii era atat de mare dupa razboiul din Golf, incat putin a lipsit pentru a ne face sa uitam
ca "revenirea Americii" fusese deviza si opera lui Ronan Reagan.

Si, totusi, America lui Reagan, cea de ieri, nu inceteaza sa straluceasca pretutindeni in lume, pana si
la Pekin numele lui Reagan este cat se poate de familiar chinezilor obisnuiti. Chiar si in Europa de
Vest curentul de gandire reaganian continua sa e dominant, cu toate ca a incetat a mai astfel
peste Atlantic

Dar aceasta victorie a curentului de gandire reaganian nu este altceva decat triumful unui
contrasens, caci Europa, care se inselase, odinioara, intr-o atat de mare masura, supraestimand
puterea economica a Uniunii Sovietice, greseste, acum, din nou, de data asta in ceea ce priveste
America.

Cei zece ani care au precedat alegerea lui Ronan Reagan nu oferise Americii aproape nimic altceva
decat un interminabil sir de esecuri pe plan international.

Existau insa esecuri si pe plan national: "visului american" ii luase locul "raul american", care afecta
institutiile insesi, in primul rand dreptul, de pe urma caruia avocatii profitau din plin; absenteismul
politic, traditional la americani s-a transformat in dezgust pur si simplu; o alta temelie a societatii
americane era, in aceea perioada, pe punctul de a se prabusi - miscarea asociativa.

Reagan arma ca dorinta lui cea mai mare este sa readuca America in prim-planul scenei
internationale. In primul rand, America este prima putere militara a lumii si intelege, de acum
inainte, sa demonstreze acest lucru, mai ales in fata hegemonismului sovietic. In aceeasi epoca,
administratia Reagan isi multiplica actiunile politice si diplometice de sustinere a aliatilor Americii.
Din punct de vedere al politicii interne, echipa Reagan ii ridica in slavi pe intreprinzatori, denunta
risipa statului federal si mai ales impozitul, acel impozit catastrofal ce descurajeaza initiativele si
franeaza energiile Americii. Reagan a reformat in special dereglementand, reducand, adica, rolul
statului. Exista un singur domeniu in care, dimpotriva, el a intarit puterea federala, oferind Americii
un adevarat proiect prioritar pe termen lung: apararea.

In aceasta perioada apare din ce in ce mai des stagflatia, ce vine se demonstreze ca somajul si
inflatia pot coexista.

Sunt intreprinse mai multe reforme spectaculoase: dereglementarea in sectorul petrolier, in cel al
telecomunicatiilor, al transporturilor aeriene, al bancilor si al concurentei; simplicarea impozitului
pe venit suprimand deducerile si reducand impozitele, in special pe cele mai ridicate; lupta
impotriva inflatiei printr-un control sever al masei monetare, ceea ce a dus la o consecinta
imediata: banii devin mai scumpi, imediat dolarul incepe sa creasca.

Insa forta noului presedinte se datoreaza in primul rand talentului de mare profesionist cu
care el se foloseste de impactul fantastic al mass-mediei pentru a-si propaga mesajul. Reagan este
posesorul unei intuitii de geniu, stiind sa exploateze pesimismul social-deomcratiei europene.

In concluzie, la jumatatea ainlor '80, America lui Reagan prelua efectiv conducerea. Insa aceasta
"relansare" reaganiana,care va fascina pe multi detinatori ai puterii pe intreaga planeta, nu este un
miracol economic comperabil cu acela cu care se poate mandri, de exemplu, RFG, Japonia ori
Coreea de Sud. In cazul Statelor Unite jocul este, intr-o oarecare masura, masluit, daca avem in
vedere ca aceasta tara beneficiaza de adevarate privilegii cum ar fi:

- stocul de capital, pe care Statele Unite nu au incetata sa-l acumuleze de la sfarsitul celui de-al
doilea razboi mondial si pana azi.

- resursele naturale de care dispune America sunt printre cele mai importante de pe glob.

- in materie de tehnologie, America are cei mai mari cercetatori, cei mai buni ingineri, cei mai
dotati studenti, care vin sa lucreze in Statele Unite, aducand cu sine cel mai faimos capital: materia
cenusie.

- privilegiul monetar, caci dolarul serveste drept moneda de referinta in tranzactiile internationale,
ind, de asemenea, si principala moneda de rezerva pe care o in magazineaza bancile centrale din
majoritatea tarilor.

- hegemonia culturala devine pe zi ce trece mai puternica, ca si cum americanizarea planetei ar

un proces imposibil de stavilit. Aceasta hegemonie culturala se sprijina pe cel putin trei factori:
limba, universitatiile si informarea in masa.

Problema care se pune, de fapt, este daca, sub Reagan, americanii au protat - sau nu -, si in ce
masura, de mostenirea lor; daca, altfel spus, au continuat sa o fructice. La zece ani de la revenirea
la gloria trecuta, multe lampioane au inceput sa se stinga in America. In spatele decorului si al
orbitoarelor sunlights se ascunde, acum, o cu totul alta realitate.

AMERICA BACKWARDS

AMERICA IN REGRES

Regresul poate fi pus in evidenta prin multitudinea de probleme aparute in ultima perioada in
America: o uzura din punct devedere fizic; o uzura din punct de vedre social (America se afla pe
primul loc la criminalitatea si consumul de droguri); degradarea marilor orase americane - cele
doua capitale se afla in stare de cvasifaliment; inchiderea, la sfarsitul anului 1990, de catre primarul
New York-ului a tuturor toaletelor publice, a tuturor centrelor de tratare a toxicomenilor, precum si
majoritatea centrelor de primire destinate celor fara adapost; multe din simbolurile puterii
americane au trecut in mainile strainilor (Rockefeller Center, MCA sau CBS sunt in mana
joponezilor; UNIROYAL a trecut sub controlul lui Michelin; doi dintre cei mai mari producatori
americanide posturi de televiziune sunt.francezi si olandezi; cat despre teribilii golden boys ai
perioadei Reagan, acestia se afla, in prezent, cu totii la faliment sau la inchisoare, insa cel mai mare
faliment al tuturor timpurilor este acela al sutelor de case de economii si de credit.

In aceasta societate americana dislocata, o notiune noua isi face aparitia sub pana
jurnalistilor, a sociologilor si a specialistilor in afaceri penale, aceea de dualism. Dualism intre
saraci si bogati, dualism intre marile universitati si sistemul scolar aflat in ruina, dualism intre
spitale sau clinici ultramoderne si o intreaga infrastructura sanitara pe cat de costisitoare, pe atat
de invechita, dualism industrial intre industriile de varf ce depind de bugetul pentru aparare si
celelalte sectoare.Acest dualism este efectul politicii ultraliberale a lui Reagan. Insa cel mai
important rezultat al acetui liberalism este accentuarea distantei dintre bogati si saraci. In cursul
ultimilor zece ani, numarul saracilor nu a scazut, ba chiar a inregistrat o usoara crestere, in vreme
ce numarul milionarilor s-a triplat. Cat despre clasa de mijloc, faimoasa middle class care fusese
mandria Americii si cel mai important factor al ei de stabilitate, ea isi vede efectivele diminuandu-
se an de an. Din aceste motive, Statele Unite sunt vazute astazi ca o Lume a Treia plina de oameni
bogati, in care notiunea de justitie este considerata subversiva si de-a dreptul indecenta, singurul ei
inlocuitor acceptabil ind "lupta impotriva saraciei" cu armele caritatii.

Participarea cetatenilor americani la alegeri este cea mai scazuta dintre toate democratiile
occidentale, indiferent de nivelul alegerilor, rata absenteismului ind de doua treimi din electorat.

In materie de educatie, situatia este aproape neverosimila, reste, daca nu luam in considerare
ciclul al treilea. Nu incape indoiala ca marile universitati americane, care practica o selectie dintre
cele mai riguroase, se mentin la inaltimea propriei lor reputatii. Insa, in ceea ce priveste
invatamantul primar si secundar, un sistem scolar submediocru, America se situeaza pe ultimul loc
in randul tarilor industrializate (40% dintre tinerii americani care intra, la 18 ani, la colegiu recunosc
ca nu stiu sa citeasca corect).

In ceea ce priveste industria americana, si aceasta se afla in regres. Singura obiectie ce ar putea fi
adusa acestei constatari o constituie ponderea pe care o detine productia multinationalelor
americane in strainatate (20% fata de numai 5% in cazul japonezilor), dar si aceasta a suferit o
mare schimbare fata de acum un sfert de veac (Made in USA pe cale de disparitie).

In plus, cea mai mare parte din cele 18 milioane de locuri de munca nou create nu au fost in
industrie, ci in sectorul tertiar, al serviciilor. In tot acest timp, industria pierde 2 milioane de locuri de
munca si era confruntata cu decite comerciale record.

Exact in momentul incheierii razboiului din Golf, concluzia Consiliului American al Competitivitatii
era ca, pentru 15 din cele 94 de tehnologii-cheie, Statele Unite vor disparea, pana in 1995, de pe
scena internationala. Ele nu mai sunt considerate cu adevarat competitive decat pentru 25 din cele
94 de tehnologii.

Exista cel putin cinci motive care explica acest recul industrial:

- piata interna americana s-a ingustat;

- dominatia tehnologica a Statelor Unite nu mai este un fapt indiscutabil si, de multe ori, inovatiile
se fac adesea in strainatate;

- nivelul de calificare al muncitorilor americani a scazut simtitor;

- bogatia acumulata in Statele Unite era, odinioara, atat de mare incat permitea realizarea unor
performante de-a dreptul inimaginabile, precum debarcarea pe Luna.

- metodele americane de management, care erau universal recunoscute si invidiate, nu mai sunt
astazi cele mai eciente.

Ceea ce ameninta cel mai serios America de dupa Reagan nu sunt, totusi, nici declinul industrial
nici dualismul social, ci decitele amenintatoare, fara precedent. La sfarsitul anului 1992, datoria
statului fedral american atinsese suma inimaginabila de 3879 miliarde de dolari.

Nici in ceea ce priveste bugetul situatia nu este mai roz. Economistul Lester Thurow a propus
urmatorul epitaf pentru Ronan Reagan: "Aici se odihneste omul care a condus intr-un timp record o
mare putere de la statutul de creditor al intregii lumi la acela de debitor".

In ciuda tuturor acestor lucruri, presedintele nu are de gand sa accepte o marire a impozitelor sau o
diminuare a cheltuielilor militare, congresul nici nu vrea sa auda de o modicare a cheltuielilor
sociale, revenirea la o situatie de echilibru nu priveste viitorul imediat.

CELALALT CAPITALISM

Sistemul capitalist nu este 'unul si indivizibil', exista mai multe 'modele' ale economiei de piata ce
coexista, iar sistemul american este pe departe de a cel mai bun dintre ele.

Un alt model de capitalism este modelul renan, care se intinde din nordul Europei pana in Elvetia si
cu care se inrudeste, partial, si Japonia. Nici el nu este, reste, lipsit cu totul de defecte, mai putine
insa decat cel anglo-saxon.Pentru a face o paralela intre cele doua modele capitaliste, vom vedea
care este locul pe care ecare il atribuie bunurilor comerciale, pe de o parte, si bunurilor mixte, pe de
alta parte. Bunurile comerciale ocupa in cadrul modelului neoamerican un loc mai important decat
in modelul renan.

Religiile. In modelul renan ele functioneaza ca institutii necomerciale, in timp ce in Statele Unite
sunt din ce in ce mai mult administrate ca institutii mixte.

Intreprinderea. In modelul neoamerican intreprinderea nu este altceva decat un bun comercial, iar in
modelul renan ea este de natura mixta.

Salariile. In modelul neoamerican ele depind tot mai mult de conditiile aleatorii de piata, deci sunt
comerciale, in vreme ce in modelul renan ele sunt stabilite in functie de factori straini de
productivitatea salariului si sunt mixte.

Locuintele. Ele sunt in Statele Unite aproape in exclusivitate un bun comercial, in timp ce in tarile
renane tin cel mai adesea de initiativa publica.

Transporturile urbane. Acestea sunt in Statele Unite bunuri comerciale. In modelul renan,
transporturile urbane tind tot mai mult sa treaca din sfera bunurilor necomerciale in sfera celor
mixte.
Mijloacele de informare in masa. In modelul renan, acestea tind tot mai mult spre bunuri mixte, iar
in modelul neoamerican ele sunt prin traditie bunuri comerciale.

Invatamantul. Acesta, in ambele modele, se afla in toate cele trei categorii de bunuri, dar, in ceea ce
priveste modelul american, se poate observa o usoara tendinta a invatamantului de a trece in sfera
bunurilor camerciale.

Sectorul sanitar. Acesta se afla in toate cele trei categorii de bunuri, insa originalitatea modelului
renan consta in faptul ca, in materie de sanatate si de invatamant, nu se manifesta o tendinta de
reducere a rolului autoritatilor publice in avantajul sectorului de piata.

In Japonia grupurile industriale poseda propriile lor banci.

Formarea acestei comunitati industrial-nanciare, trainice si relativ inchise, are cel putin trei urmari
favorabile: 1) bancherii vor cat se poate de preocupati de dezvoltarea pe termen lung a
intreprinderilor, acestia mizand pe factorul durata; 2) stabilirea principalilor actionari constituie un
factor de securitate si de garantie pentru gestionari, ei putand, prin urmare, sa se dedice in
exclusivitate administrarii intreprinderii, in loc sa e nevoiti sa-si consume energia in interminabile
combinatii juridice menite a-i proteja de luari sub control "neamicale"; aceasta nu inseamna ca ei
pot comite greseli de gestiune fara teama de repercursiuni; 3) existenta unei retele de interese
incrucisate foarte stransa si foarte greu de inltrat din exterior face ca economia sa e nu dirijata,
ci coordonata in mod consensual de un numar restrans de persoane ce se cunosc si se
frecventeaza regulat.

In concluzie, modelul renan continua sa e, din punct de vedere nanciar, inchis, dar solid.

Germania si Japonia au in comun o aceeasi constiinta acuta a propriei vulnerabilitati, "o tendinta de
evitare a problemelor care ar putea produce sciziuni si pune sub semnul intrebarii consensul".

Influentate ind de modelul germano-nipon, marile multinationale americane nu s-au supus noilor
imperative ale termenului scurt care stau la originea evolutiei "neoamericane" a modelului anglo-
saxon. IBM, ATT, General Motors sau McDonald's se feresc cat pot sa faca concesii economiei-
cazino, in care oamenii sunt jucati la ruleta, acestia mizand pe stabilitate, cointeresare si chiar
"coresponsabilitate".

Aceasta "coresponsabilitate" este deosebit de favorabila si pentru salariati (remunerarile

salariatilor germani sunt printre cele mai ridicate si omogene din lume, acestia muncesc un timp
mai scurt decat omologii lor americani si francezi - ceea ce duce la evitarea conflictelor sociale).

Cogestiunea presupune si pregatirea profesionala, adevarata bogatie a unei intreprinderi

constituind-o calicarea si priceperea salariatilor ei. Aceasta este nantata masiv de catre
intreprinderi si prin subvantii federale.

Dirijismul economic al nazismului a facut ca, inca din 1948, RFG sa adopte o varianta proprie
a economiei liberale capitaliste (economia sociala de piata), ce se caracterizeaza prin doua
principii de baza:

- dinamismul economiei trebuie sa se sprijine pe piata, careia trebuie sa i se asigure o cat mai mare
libertate de functionare, in principal in ceea ce priveste preturile si salariile;

- mecanismele pietei nu pot, insa, sa determine singure ansamblul vietii sociale (intervantia
statului);

Economia sociala de piata constituie un ansamblu eterogen:

- statul social este aparatorul protectiei sociale;

- curentul social-democrat este fondatorul participarii salariatilor la viata intreprinderii;

- gestiunea monetara este un pilon de sine statator al stabilitatii;

- bancile comerciale sunt angajate intr-o mare masura in finantarea pe termen lung a industriei;

- interventionismul statului si dirijismul sunt condamnabile numai daca provoaca distorsiuni ale
concurentei.

SUPERIORITATE ECONOMICA
A MODELULUI RENAN

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Statele Unite dominau intreaga planeta, iar pentru Japonia si
Germania se cunoaste pretul pe care ele a trebuit sa-l plateasca pentru faptul de a fost infrante.
Insa, la 19 oct. 1987, cand un crash bursier zguduie pe neasteptate pietele nanciare, Rezerva
Federala, inainte de a actiona, a trebuit sa ceara permisiunea si sa aiba acordul Japoniei si
Germaniei. Astfel, cele doua foste invinse, noile venite ale capitalismului renan au devenit, in mai
putin de doua generatii, cei doi giganti economici ai lumii care concureaza direct vechea
hegemonie americana.

Desi America continua sa se bucure de un adevarat privilegiu monetar, aceasta este din ce in ce
mai amenintata de accederea Germaniei si a Japoniei la rangul de puteri monetare. In ultimii ani,
marca s-a armat tot mai mult ca moneda de referinta in Europa. Germania are posibilitatea -
datorita puterii sale monetare - de a mentine rate relativ scazute ale dobanzilor, Bonn-ul neind
obligat sa ridice pretul banilor pentru a atrage capitaluri straine. Fenomene asemanatoare pot
intalnite si in Japonia si Elvetia.

O moneda forte comporta, in timp, avantale deosebit de pretioase:

- ea obliga, in primul rand, intreprinderile sa faca eforturi de crestere a productivitatii, singurul

mijloc, pentru ele, de a compensa scumpirea relativa a produselor lor

- o moneda puternica incita intreprinderile sa se specializeza in fabricarea de produse scumpe

(Daimler-Benz si BMW s-au specializat in masini de lux si o duc foarte bine).

Industria tarilor renane este, se stie, cea mai buna din lume. Partea ocupata de industrie in
ansamblul economiei este mai mare decat in celelalte tari din OCDE. La cantitate se adauga
calitatea, tarile de tip renan dominand in majoritatea sectoarelor industriale, exceptand sectoarele
de viitor, unde domina inca americanii.

SUPERIORITATEA SOCIALA

A MODELULUI RENAN

In ceea ce priveste socialul, trei sunt criteriile de comparatie:

1) Gradul de securitate pe care ecare model in parte il ofera cetateniilor lui

2) Reducerea inegalitatilor sociale si modul de a corecta discriminarile frapante

3) Deschiderea, adica posibilitatea mai mica sau mai mare pe care ecare cetatean in parte
o are de a sui diferite trepte socio-economice

In ceea ce priveste primul criteriu, modelul renan se afla, fara discutie, inaintea modelului
neoamerican. Germanii sunt asigurati impotriva principalelor riscuri si beneciaza de un regim al
pensiilor deosebit de avantajos. Japonia dispune de una dintre asigurarile de boala cele mai
generoase din intreaga lume: gratuitatea ingrijirilor medicale este totala si generalizata. Ideea de
responsabilitate colectiva este profund inradacinata in mentalitatea publica a tarilor renane.

Trecand la al doilea criteriu, putem spune ca tarile renane sunt relativ egalitare. Evantaiul veniturilor
este mai putin deschis decat in tarile anglo-saxone. Pe un plan mai general, se poate constata ca
clasa de mijloc este, in prezent, mai importanta statistic decat in Statele Unite.

In Statele Unite nu exista niste institutii de nivel cu adevarat national insarcinate cu ceea ce, acolo,
poarta numele de "lupta impotriva saraciei". Aceasta misiune revine ecarei municipalitatii si
ecarui stat in parte. Saracia nu este o problema politica si nu priveste, prin urmare, statul; ea este
o chestiune exclusiv de morala si de caritate. Aceeeasi ideologie o intalnim si la Doamna Thatcher.

RECULUL MODELULUI RENAN

Exact in momentul in care modelul neoamerican se dovedeste a mai putin ecient decat modelul
renan, cel dintai izbuteste sa se impuna, totusi, politic si ideologic, in defavoarea celui de-al doilea.

Fascinatia exercitata de America este, in continuare, atat de puternica, incat pana si tarile ce
incarneaza modelul renan si se bucura de reusitele lui cedeaza farmecelor Americii si cad victime
iluziilor acesteia.

Egalitatea, caracteristica de baza a modelului renan, incepe sa piarda tot mai mult teren. O clasa a
noilor bogati, care sacrica, ostentativ, totul pe altarul consumului si al luxului a vazut lumina zilei.
Societatea japoneza s-a vazut pur si simplu rupta in doua: proprietarii si ceilalti. Toate aceste fapte
contrasteaza cu traditiile acestei tari, in care capitalismul a fost intotdeauna identicat cu munca,
cu meritul personal si cu efortul.

Faimosul consens social se vede si el pus sub semnul intrebarii in mai multe tari apartinand
modelului reanan. Reculul sentimentului colectiv in fata valului crescand de individualism este cat
se poate de evident, iar sistemul scal este departe de a incuraja economiile, rata economiilor
familiale devenind negativa.

Regresia spiritului civic face ca salariatii sa manifeste tendinta de a abuza de generozitatea

sistemului social. Absenteismul inregistreaza si el adevarate recorduri in intreprinderi, atingand de
multe ori nivelul incredibil de 20%.

O data cu noua importanta pe care a dobandit-o nanta - si in primul rand actionarii - rolul
bancilor in ceea ce priveste intreprinderile se modica. Solicitate de bancile straine, intreprinderile
sunt mai putin dele decat in trecut bancherului obisnuit.

Pe scurt, banul facil patrunde putin cate putin in inima economiilor renane, insa acestea nu
sunt deloc pregatite pentru astfel de situatii.

Ultimul - dar nu cel din urma - factor ce a determinat reculul renan l-a constituit
dereglementarea. Sub influenta americana si britanica aceasta s-a generalizat.

Tragand concluziile din cele de mai sus, putem spune ca, pe langa latura sa mediatica si pe
langa succesul sau, modelul neoamerican si-a construit, astfel, un cal troian in chiar inima
modelului renan.

CONCLUZIE
Faptul ca sistemul capitalist nu mai are un adversar pe masura este evident. Faptul ca cele doua
variante ale lui difera una de alta si chiar se opun una alteia in profunzime este si el ca si
demonstrat. Iar faptul ca, dintre aceste doua variante, tocmai cea mai contestabila, mai putin
ecienta si mai violenta este aceea care nu inceteaza sa castige teren in defavoarea celeilalte pare
a de-a dreptul un pericol.
Prabusirea comunismului a insemnat si un progres mondial al democratiei. Refluxul birocratilor, al
limbii de lemn si al dirijismului a insemnat si un formidabil avant al initiativei individuale si al
creativitatii. Chiar si in America lui Ronan Reagan! Chiar si in Anglia doamnei Margret Thatcher!
"Revolutia conservatoare" nu a provocat numai rele, departe de asa ceva.

Respiraia urt Lumea e ocat! Cum m-a salvat

mirositoare e Farmaciile vindeau soacra de varice?
cauzat de scump acest Mi-a spus s le
parazii! Vor iei produs ieftin nmoi
singuri dac... contra paraziilor!