ANEXA 1

LICEUL TEHNIC MOTRU

ECONOMIA PRIVITĂ PRIN OCHII

MEI

COORDONATOR:
…………………. (Nume şi prenume cadru didactic)
colteh_motru1@yahoo.com (Adresa de corespondenţă a liceului)

ELEV(I):
Mogosanu Dumitru-Valentin (Nume şi prenume)
Valentinmogosanu@gmail.com (e-mail elev)
 ANUL 2022

Economia ca știința, înfățișează știința sociala care se ocupa cu producția, distribuția si

consumul de bunuri si servicii. Științele economice se împart de regula in doua domenii,
acestea fiind economia politica si economia afacerilor.
Aceasta reprezentând partea teoretică a economiei, aș vrea să vă vorbesc și despre
partea filozofică a acesteia, care m-a fascinat dintotdeauna. Economia, ca multe alte
științe, poate fi privită diferit de la persoană la persoană. Din punctul meu de vedere,
economia este mai mult decât o știință, este un curent filozofic de mari proporții, așa că
filosofia economică încearcă să lege economia, precum și principiile ei, de acele aspecte
morale ale științei economice.
Aceasta filozofie se bazează pe trei domenii fundamentale:
• Cel care se concentrează pe probleme epistemologice, ontologice si
metodologice.
• Zona care se concentrează pe filozofia politica.
• Zona care se concentrează pe teoria alegerii raționale.
Adam Smith este considerat părintele teoriei economice clasice și fondatorul teoriei
mâinii invizibile care stă la baza sistemelor economice capitaliste.
Într-unul dintre cele mai faimoase concepte ale sale, teoria mâinii invizibile, Smith
susține că indivizii care se îngrijesc de ei înșiși (mai degrabă decât guvernul) ajung să
facă o treabă mai bună, hotărând ce ar trebui să producă oamenii. El a descris procesul
ca pe o „mână invizibilă” care a ghidat piața mai bine decât „mâna fizică” a unui oficial
guvernamental care servește ca planificator central. Această teorie a devenit mai târziu
fundamentul capitalismului.
“Știința economiei se bucură astăzi de un prestigiu atât de vast, mai ales în comparație
cu științele filozofice, încât o încercare de a trata economia în mod filozofic ar putea
părea aproape o insultă. Dar autorul acestei lucrări nu intenționează nici o lipsă de
respect față de economia existentă, așa cum ar fi implicată într-o tratare filozofică a
legilor empirice la care economiștii le ajung prin inducție din studiul faptelor. Ceea ce se
dorește este mai degrabă să arunce lumină asupra unora dintre concepțiile fundamentale
pe care economiștii nu le derivă atât inductiv din fapte, cât le presupun în atitudinea lor
față de fapte. Aceste concepții fundamentale, cum ar fi valoarea, bogăția și altele
asemenea, sunt folosite de toți economiștii, dar sunt rareori, dacă chiar niciodată,
definite satisfăcător. Totuși, în ciuda acestui fapt, oamenii par să știe ce înseamnă prin
ei, la fel cum oamenii par să știe ce înseamnă spațiu sau timp sau identitate sau
cauzalitate, deși este notoriu de dificil să le definești.
Teza prezentată aici este că aceste concepții sunt diverse aspecte ale, sau diverse
încercări de a descrie, o anumită formă de acțiune pe care, de dragul unei denumiri
provizorii, o vom numi acțiune economică. Concepțiile despre valoare, bogăție și așa
mai departe nu sunt inexplicabile definitive; ele pot fi înțelese, dar numai prin rezolvarea
lor în concepția acțiunii economice. Concepțiile despre valoare, bogăție și așa mai
departe nu sunt inexplicabile definitive; ele pot fi înțelese, dar numai prin rezolvarea lor
în concepția acțiunii economice. Această rezoluție este o sarcină pentru filozofie.
Gândirea filozofică este aceea care își concepe obiectul ca activitate; gândirea empirică
este aceea care își concepe obiectul ca substanță sau lucru.” ( Collingwood, R. G.
“Economics as a Philosophical Science.” International Journal of Ethics 36, no. 2
(1926): 162–85. http://www.jstor.org/stable/2377247.)
Încă de la începutul anului 2500 I.Hr. economia este studiata de mari filozofi sub
forma filozofiei economice spre exemplu Platon, urmat de Aristotel, face distincție între
acțiunea morală și cea economică și acordă o mare importanță distincției; statutul, pentru
ambii filozofi, este o activitate morală care își are rădăcinile în, sau crește din, activități
economice, iar esența acțiunii morale este aceea că ar trebui să controleze și să salveze
simultan acțiunea economică. Machiavelli și Hobbes au făcut cea mai bună muncă în
analiza activității economice și în insistența asupra realității și necesității acesteia. Kant
schițează o filozofie a acțiunii economice atunci când stabilește doctrina unui imperativ
ipotetic, distinct de imperativul categoric al moralității; Hegel transformă acest indiciu,
cu ajutorul lui Platon și Aristotel, într-o teorie completă a societății economice ca un
„moment” distinct în cadrul societății politice. Și Croce, deși șterge majoritatea
distincțiilor hegeliene ca fiind „pur și simplu empirice”, insistă asupra validității
filozofice a conceptului de „economicitate” și consideră utilul ca o noțiune filosofică
fundamentală la nivelul frumosului, adevăratului. , și binele. Poate fi adăugat că
economia modernă este, din punct de vedere istoric, o ramură a eticii și a fost predată
mai întâi de la catedre academice de filozofie morală; prin urmare, economistul nu
trebuie să ezite să se supună oracolului antiquam exquisite matrem.
Impactul economiei in viața noastră se remarca prin gestionarea finanțelor personale in
fiecare zi, luna sau an. Datorita acestui fapt economia are un mare impact asupra noastră
ca indivizi cat si asupra societății prin încercarea de a profita la maxim de resursele
noastre financiare sau ceea ce in economie se numește “maximizarea profitului”, iar
datorita faptului ca acestea sunt de multe ori limitate ajungem sa le risipim pe obiecte ce
nu ne aduc întotdeauna fericirea, ba chiar sa ajungem sa ne îndatoram, mai târziu
rezultând intr-un “domino de datorii”.
Căderea unei companii de pe piața economica aduce la rândul ei mai multe declinuri,
atât in viața angajaților cat si a întreprinzătorului. Așadar la rândul lor companiile au
nevoie de economii interne pentru a putea face fata unui eventual declin financiar
deoarece datorita consumului privat o întreprindere poate obține beneficii.
Referindu-ne la impactul economiei la nivelul societății putem spune ca situația este
asemănătoare cu cea din viețile noastre doar că ne raportăm la o scară mai largă. Datele
economice sunt mult mai mult decât cifrele reci, precum și statistici simple.
Din acest motiv, indicatori precum produsul intern brut (PIB), nivelul inflației și rata
șomajului reflectă importanța studierii economiei, întrucât sunt o oglindă fidelă a
progresului societății în ansamblu. Acești indicatori, însoțiți de mulți alții, constituie o
magnifică radiografie economică și socială a unei țări. In multe din cazuri deciziile
guvernului sunt foarte importante asupra economiilor interne si companiilor in
funcțiune, așadar o simpla măsura economica eronata poate crea un cataclism economic
pentru respectiva tara, spre exemplu marea criză economică din Statele Unite a anilor
1929.
Dimpotrivă, dacă se desfășoară inițiative economice sensibile, acestea pot reprezenta un
real impuls pentru economie, contribuind la îmbunătățirea bunăstării populației.
Într-o lume globalizată, țările nu sunt izolate. Orice decizie economică națională are
repercusiuni internaționale. S-a dovedit că de fiecare dată când crește comerțul
internațional, prosperitatea și bunăstarea socială cresc. Prin urmare, relațiile comerciale
și, prin urmare, economia, sunt un element cheie în diplomația internațională.
Războaiele comerciale intre tari au un impact economic mondial iar rezultatul lor este de
multe ori cel al inflației, sa luam spre exemplu războiul comercial dintre America si
China ce a lăsat o amprenta profundă asupra economiei mondiale si asupra vieții de zi cu
zi a cetățenilor. Și este că, fără prosperitate economică nu există echilibru, armonia este
imposibilă. Recesiunile majore aduc cu sine distrugerea locurilor de muncă, sărăcia,
tensiunea socială și reprezintă terenul ideal pentru mișcările extremiste.
Considerăm că studiul de față sporește înțelegerea la nivel academic a factorilor
filozofici ai economiei cât si cei sociali și individuali, prin care reflectăm faptul că pacea
socială este una dintre metodele de a preveni o criză economică la nivel național sau
mondial.