MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATE LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA

Facultatea Relații Internaționale, Științe Politice și Jurnalism

SPECIALITATEA: MANAGEMENTUL MEDIA, MARKETING ONLINE ȘI
BUSINESS COMUNICARE

Referat
Cele mai mari eșecuri financiare din mass media
la nivel internațional

Verificat de: Elaborat

de:
Foca Boris Sprînsean ă
Izabela
dr. hab., prof. univ. studentă, anul I,
masterat

1
 Chișinău 2020

Cuprins

INTRODUCERE........................................................................................................................................2

1. TEORIA ECONOMICĂ, EȘECUL ȘI CRIZA FINANCIARĂ ÎN MARKETING ȘI MASS-

MEDIA TRADIȚIONALĂ........................................................................................................................3

2. DOMINAȚIA DIGITALĂ ȘI MASS-MEDIA TRADIȚIONALĂ.....................................................5

3. POSIBILE METODE DE COMBATERE ȘI PREVENIRE A EȘECURILOR FINANCIARE......7

4. VOLUMUL DE AUDIENȚĂ, NECESITĂȚILE ȘI DORINȚELE SPECIFICE MASS-MEDIA...9

CONCLUZII.............................................................................................................................................11

BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................................11

2
 INTRODUCERE
Principiul problemei economice a mass-media analizat în detaliu. Acest lucru se datorează
faptului că literatura de specialitate despre economia mass-media se concentrează mai ales pe
particularitatea anumitor industrii media, ignorând mediul comun, evitând sa discute despre
acesta. Datorită condițiilor specifice de cost corespunzătoare celor ale unui monopol natural,
mass-media funcționează între două situații extrem de diferite - între eșecul pieței și modificarea
economică a imperfecțiunilor pieței și între piețe viabile utilizând ceea ce numim „finanțare
încrucișată”. Acest principiu, constituie problema principală a următoarelor consiliere.

Problema economică esențială poate fi descrisă ca o situație în care veniturile financiare

din vânzări sunt mai mici decât costurile obișnuite din cauza cererii insuficiente a pieței. Teoria
economică prezice eșecul pieței dacă nu există o regulă specifică, cum ar fi prețul Ramsey 1,
pentru a aloca costuri neacoperite, astfel cum se exercită în domeniul infrastructurii publice. Deși
firmele din aceste sectoare se bucură adesea de o situație de monopol (natural), mediul economic
al firmelor În diferite ramuri media este mai competitiv, deși produc economii de scară.
Problemele firmelor media rămân aceleași, așa că trebuie găsite alte soluții [2].

Realitatea media zilnică apare între aceste constelații economice contrare, adică între
succesul economic și potențialul eșec al pieței. Deoarece mass-media nu sunt supuse
reglementărilor de preț și / sau costuri într-un sistem de piață liberă și nu se acordă subvenții
publice, volumul ridicat de conținut și costurile de producție media necesită surse de venituri
suplimentare pentru a echilibra costurile neacoperite.

Reluând natura problemei subliniate, cateva intrebari apar in ceea ce tine de esecurile
mass-media. În primul rând, care sunt consecințele economice ale dominanței digitale in mass-
media traditionala? În al doilea rând, există o relație între volumul de audiență, respectiv cererea
necesară pe piață și nevoile și dorințele specifice mass-media? În ceea ce privește al treilea
aspect, ce fel de tehnici economice sunt adecvate pentru astfel de situații? În cele din urmă, ce
sugerează teoria economică? Vom incerca sa tratam aceste subiecte in urmatoarele cpitole [8] .
1
Problema Ramsey , sau de stabilire a prețurilor Ramsey , sau de stabilire a prețurilor Ramsey-Boiteux , este a doua
cea mai bună problemă de politică referitoare la ce prețuri unui public monopol ar trebui să taxa pentru diferitele
produse pe care le vinde , în scopul de a maximiza bunăstarea socială (suma producător și excedentul de consum)
în timp ce obține venituri suficiente pentru a-și acoperi costurile fixe. Problema Ramsey -
https://ro.qaz.wiki/wiki/Ramsey_problem

3
1. TEORIA ECONOMICĂ, EȘECUL ȘI CRIZA FINANCIARĂ ÎN MARKETING ȘI
MASS-MEDIA TRADIȚIONALĂ

Criza financiara este definită ca o situație in care cererea de bani este mai mare decat
oferta (disponibilul) de bani. Aceasta inseamna că lichiditatea este rapid evaporata deoarece
banii disponibili sunt retrasi din banci, forțând astfel organizațiile fie sa vândă propriile active si
investitii, pentru a-si acoperi necesitatile, sau sa colapseze. Criza financiara poate duce la o criza
economică.

Teoria economică sugerează că marketingul perfect competitiv oferă rezultate eficiente

care maximizează valoarea socială. Cu toate acestea, economiștii recunosc că anumiți factori,
cum ar fi prezența puterii de piață, pot preveni acest lucru. Pentru a descrie rezultatul în care sunt
prezenți factori care opresc funcționarea eficientă a marketingului, economiștii folosesc termenul
eșec de piață [1].

Adesea, în cazul în care o piață este considerată eșuată, conform unui test specific, există
posibilitatea intervenției guvernului de a acționa pentru a rezolva eșecul și de a îmbunătăți
bunăstarea și eficiența. Este un instrument standard pentru ghidarea intervenției guvernamentale
în economie, politicile care stau la baza, cum ar fi a impozitelor de mediu și taxare pentru
congestie.

Prin urmare, eșecul marketingului este legat de eficiență, iar definiția eficienței
adoptate de obicei este că nicio persoană nu ar putea fi mai bună fără a înrăutăți cel puțin o
altă persoană. Un exemplu de ineficiență conform acestei definiții este acela în care prețurile
sunt stabilite peste costuri, descurajând astfel consumatorii marginali să cumpere, chiar dacă
apreciază produsul mai mult decât costul său [1].

Înainte de a discuta unele dintre teoriile și explicațiile care abordează deficiențele ale
trendului majoritar general, trebuie să rezumăm pe scurt câteva aspecte pe care diferitele eșecuri
mass-media le au în comun. În primul rând, ceea ce pare să lipsească în fiecare dintre cazuri este
ceea ce unii au numit raportarea responsabilității sau jurnalism de serviciu public sau de interes
public (Starkman 2014). Aceasta înseamnă că trendul majoritar general nu reușește să transmită
în mod adecvat imaginea de ansamblu sau problema majoră. În al doilea rând, informații de înaltă

4
calitate sunt disponibile în majoritatea cazurilor, dar numai în punctele de vânzare mai mici și
mai puțin vizibile.

În al treilea rând, fiecare etapă are implicații serioase pentru publicul larg și nu numai. În
al patrulea rând, fiecare caz are unele părți sau grupuri de interese speciale care beneficiază într-
un mod mai mult sau mai puțin important de lipsa raportării vizibile a responsabilității; aceste
grupuri de interese speciale pot fi persoane fizice, firme, instituții care sunt de obicei destul de
influente, adesea, grupurile de interese speciale sau companiile de relații publice care le
reprezintă difuzează în mod activ informații favorabile cazului lor sau contribuie indirect la
slăbirea vizibilității raportării de responsabilitate. În al cincilea rând, ca rezultat al celor de mai
sus, segmente mari ale populației generale sunt „dezinformate” cu privire la problemele cheie de
interes public.

Progresele tehnologice și morfoza media duc la convergența media, în care toate funcțiile
media sunt combinate într-un singur dispozitiv. Convergența, potrivit lui Jenkins în Pryambodo,
este un cuvânt care descrie schimbările tehnologice, industriale, culturale și sociale aduse
împreună din industriile anterioare discrete (informatică, tipărită, filmată, audio și altele), care
utilizează din ce în ce mai multe tehnologii identice sau conexe și muncitori calificați. Cu alte
cuvinte, convergența media poate fi utilizată ca indicator al unei schimbări în elementele de
comunicare - media, cultură, audiență, tehnologie și industrie [7].

Cea mai importantă certitudine despre producția de știri în era internetului este cantitatea
de bani care a fost deviată de la redacții către alte companii de pe Internet, datorită publicității și
publicității clasificate care a găsit alte modalități de a ajunge la consumatori, prin intermediul
unor platforme precum Google și Facebook, de exemplu, dar și Craigslist sau eBay. Acestea
au luat sume semnificative de venituri din industria știrilor.

2. DOMINAȚIA DIGITALĂ ȘI MASS-MEDIA TRADIȚIONALĂ

Gama de oferte media a crescut începând cu 1900. Noile mijloace media, cum ar fi filmul,
transmisia și televiziunea, au crescut nivelurile absolute de cost ale producției media. Această
dezvoltare a costurilor specifice sa dovedit a fi dominată de costul fix „În mod firesc, mișcarea
generală a costurilor generale crescătoare a influențat industria cinematografică și media

5
electronică. Noile inovații tehnologice în publicare (Norton & Norton, 1986) sau schimbările
relevante din industria cinematografică și TV au determinat avantaje din punct de vedere al
costurilor și au redus scara minimă eficientă pentru potențialii nou-veniți

Mai recent, un studiu realizat de Curran care analizează site-urile web (mainstream) din
nouă țări le compară cu punctele de vânzare tradiționale offline din TV, radio și tipărire. Ei
descoperă că site-urile de știri online nu diferă semnificativ de omologii lor offline. În multe
cazuri, știrile online par să fie și mai înclinate să se bazeze pe vocile autorității. „Această
convergență”, concluzionează ei, „se datorează modului în care conglomeratele mass-media de
vârf și-au extins hegemonia între tehnologii”. Alți autori, cum ar fi Hindman, Curran, Fenton,
Freedman și McChesney, de asemenea au găsit dovezi limitate de democratizare și
responsabilizare în societate prin intermediul internetului [5].

Cea mai simplă aplicare a analizei economice la întrebările legate de diversitate reprezintă
măsurarea concentrației. În analiza antitrust, preocuparea principală este legată de reducerea
bunăstării restricțiilor privind alegerea consumatorilor. Măsurăm severitatea acestor restricții prin
definirea unei piețe relevante și apoi măsurarea concentrației în rândul vânzătorilor pe acea piață.
Pasul cheie în această analiză este definirea pieței relevante. Acest pas ne impune să înțelegem
alegerile disponibile efectiv pentru consumatori. În această anchetă, nu ne asumăm în prealabil
faptul că tehnologiile de producție diferite sau caracteristicile produsului nonsens constituie în
mod necesar limite de piață.

Presa de știri din cea mai mare parte a secolului trecut părea a fi o afacere relativ simplă.
Adunați un public oferind conținut, inclusiv știri. Vindeți atenția publicului către agenții de
publicitate.

În același timp, tehnologia a sfâșiat cele două afaceri - publicitate și știri - care erau legate
înainte de artefactul fizic al ziarului. Odată, cei care doreau să găsească o casă, un loc de muncă
sau o mașină au trebuit să cumpere un ziar pentru a citi anunțurile. Acum, este mai ieftin și mai
eficient să faceți publicitate și să căutați online, fără a fi nevoie să plătiți un singur jurnalist [7].

Editorii și radiodifuzorii s-au mutat online, dar modelul publicitar eșuează. Anunțurile de
pe site-uri web câștigă o fracțiune din suma care a fost taxată pentru echivalentul într-un ziar sau
în timpul unei pauze de program.

6
 Toate acestea sunt știri din secolul trecut - dar în ultimii cinci ani, peisajul s-a schimbat
din nou din cauza dominanței Google (care deține și YouTube) și Facebook. Aceste motoare de
socializare au devenit rapid cei mai puternici editori din lume. Cu toate acestea, Google și
Facebook nu angajează jurnaliști. Servesc reclame și știri membrilor audienței pe baza a ceea
ce știu despre interesele lor.

Internetul și aplicațiile sale au anulat afacerea respectivă. După cum poate atesta oricine,
publicul nu se mai adună în aceleași concentrații. Familia nu se mai adună în jurul știrilor de la
televizor. Majoritatea caselor au mai multe ecrane și știrile sunt absorbite cel mai rapid posibil.

Pentru agenții de publicitate, totul este SOS. De ce să plătiți pentru un anunț grafic într-un
ziar când puteți primi materialul livrat direct în fluxurile de socializare ale persoanelor despre
care știți că sunt interesate să cumpere produsul dvs.?

Acum se estimează că din fiecare dolar cheltuit pentru publicitate în lumea occidentală,
90 de cenți ajung în buzunarele Google și Facebook. Astăzi, aproape oricine are o conexiune la
internet și un cont de social media are capacitatea de a publica știri și noutati în lume. Acest lucru
este nou în istoria omenirii.

Cei optimisti au crezut că webul internațional și aplicațiile sale ar putea duce la o nouă
iluminare - dar după cum a devenit din ce în ce mai clar, este posibil și inversul. S-ar putea să
intrăm într-o nouă eră întunecată. Problemele și eșecurile în creștere a mass-media au fost
documentate în detaliu de către cercetători, academicieni și jurnaliști înșiși.

Este foarte greu de spus câți jurnaliști au părăsit profesia în ultimii 10 ani.

Instituții precum universitățile și ONG-urile produc acum conținut jurnalistic, publicat

online, dar persoanele angajate pentru a îndeplini această sarcină apar rar în cifrele compilate de
sindicate și Biroul de statistică, deoarece angajatorii lor nu sunt clasificați ca organizații media.

Cu toate acestea, marile redacții s-au micșorat dincolo de recunoaștere. În SUA, se

estimează că 15% din locurile de muncă jurnalistice au dispărut încă între 2005 și 2009, iar
reducerile nu s-au întrerupt de atunci [9].

Acest lucru se datorează parțial faptului că natura muncii jurnalistice s-a schimbat. Mulți
lucrează acum la agregarea sau producerea de conținut digital. Majoritatea noilor intrați în

7
afacere angajează doar câțiva jurnaliști locali. Cei reputați se luptă să facă minuni în fiecare oră,
cu aproape niciun reporter.

3. POSIBILE METODE DE COMBATERE ȘI PREVENIRE A EȘECURILOR

FINANCIARE

Deci, ce ne rezervă viitorul?

Cred că este clar că vom avea mai multe redacții mai mici în viitor - inclusiv noi
participanți, organizații non-mediatice care își vor prezenta marfa și rămășițele irosite ale vechilor
afaceri.

Unele dintre aceste redacții vor funcționa pe pantele alunecoase care se află între știri,
advocacy și publicitate. Unele dintre ele vor fi fabricile de știri false, dedicate câștigului unui
venit din răspândirea minciunilor apăsătoare și revoltătoare.

Viitorul este departe de a fi clar, dar iată câteva lucruri pe care ne putem aștepta să le
vedem livrate mai repede decât am putea crede. În primul rând, companiile de social media vor
începe să investească în conținut de calitate, pentru că altfel își vor pierde publicul.

Aceasta nu este doar o gândire de dorință. În China, WeChat, deținută de Tencent

Corporation, este motorul social dominant și are funcționalități care fac ca Facebook și
Twitter să arate de modă veche. Dacă doriți să știți ce urmează în rețelele de socializare, priviți
către China.

După cum s-a constatat recent intr-o cercetare în China, WeChat investește mulți bani în
jurnalism original. Mulți dintre cei mai interesanți jurnaliști din China - inclusiv unii care au fost
închiși în trecut pentru munca lor - câștigă acum salarii mai bune decât cele disponibile în mass-
media de partid prin freelancing pentru Tencent, care îi susține și îi încurajează în mod activ în
mai multe moduri [6].

Este contraintuitiv, având în vedere recordul Chinei privind libertatea de exprimare, dar
apoi țara se schimbă atât de repede și este atât de complex încât preconcepțiile pot fi doar

8
contestate. China ar fi putut începe prin copierea activității de socializare din vest, dar a depășit-o
de mult.

Nu că dominația viitoare a operațiunilor de tip Tencent este pe deplin liniștitoare. WeChat

este, de asemenea, un sistem de plăți fără numerar, care câștigă bani din tranzacții. Știe absolut
totul despre utilizatorii săi, într-o măsură mult mai mare decât Facebook și Google. Depășește
toate mijloacele anterioare de supraveghere cetățeană.

În al doilea rând, guvernele vor trebui să își asume o anumită responsabilitate pentru știri
și informații. În Europa și Canada, aceștia experimentează metode de sprijinire a jurnalismului.
Între timp, cercetările internaționale confirmă faptul că țările binecuvântate cu o tradiție puternică
a mass-media finanțate din fonduri publice sunt mai coezive, mai bine informate și mai puțin
polarizate. Propriul nostru ABC este unul dintre principalele motive pentru care putem spera că
traiectoria democrației noastre va fi mai bună decât cea a Statelor Unite.

În sfârșit, există cetățeni. Experiența din ultimul deceniu ne spune că jurnalismul digital
nu poate înlocui munca depusă de profesioniști cu resurse adecvate și instruiți, dar va fi o
parte permanentă a ecologiei știrilor. În viitorul previzibil, vom fi la doar câteva minute și
clicuri distanță de un cetățean care va scurge informații, publicând un cont pur al unui eveniment
de știri sau oferind un punct de vedere subversiv [6].

De fapt, a fi un consumator responsabil, finanțator și furnizor de știri și informații este

acum cel mai bine înțeles ca una dintre numeroasele îndatoriri ale unei bune cetățenii.

4. VOLUMUL DE AUDIENȚĂ, NECESITĂȚILE ȘI DORINȚELE SPECIFICE MASS-

MEDIA

Publicul este partea importantă a procesului de comunicare. Prin audiență media, ne

referim la destinatarii mesajelor mass-media. Există publicul ziarelor, televiziunii, radioului,
teatrului, filmului și mass-media nedifuzate. Audiența mass-media de mai sus este dispersată
eterogen. Sunt un amestec de vârstă, sex, profesie, educație și clasă socială etc. și sunt străini unul
de altul. Publicul este sursa supremă de venituri din mass-media. Dacă nu există public pentru a
cumpăra bilete și înregistrări pentru filme, abonați-vă la ziare și reviste și participați la programe

9
de radio și TV, niciun mediu nu ar putea rămâne în afaceri. Mesajele ziarelor și filmelor TV etc.
sunt determinate în funcție de natura și comportamentul publicului țintă [10].

DIFERITE CATEGORII DE AUDIENȚE MEDIA

 Audiența de elită cuprinde oameni cu înaltă educație și numărul lor în societate fiin relativ
mic.
 Publicul de masă reprezintă majoritatea dominantă într-o societate. Sunt oameni relativ
obișnuiți. Publicul de masă reprezintă aproape toate segmentele societății.
 Publicul specializat se referă la grupurile de interes special din societate.
 Audiența interactivă este formată din cei care dețin controlul asupra procesului de
comunicare într-o societate. Aceștia pot fi ziariști jurnaliști sau radiodifuzori TV sau TV.

Diferitele volume de cheltuieli media specifice reprezintă cererea de marketing necesară

pentru acoperirea costurilor, mai ales că cheltuielile nu variază în funcție de procesul de audiență.
Cererea relevantă de marketing depinde de nevoile și dorințele media specifice. În ceea ce
privește comportamentul consumatorilor mass-media, există mai multe teorii fie pe o bază socială
- psihologică (Katz, Gurevitch și Haas, 1973), fie pe o bază socioeconomică (Bourdieu, 1980)
pentru a explica motivele distincte ale utilizării informațiilor, educației și divertismentului. Se
oferă mult mai puține informații cu privire la cantitatea utilizării în termeni de modele de
necesitate economică [10].

Există două situații posibile. În primul rând, necesitatea de marketing si dorința de a plăti
prețul necesar. Aceste situații sunt relevante pentru nevoile și dorințele consumatorilor. Cu toate
acestea, o imagine economică destul de diferită apare atunci când piața se prăbușește din cauza
cererii, disponibilitatea de a plăti un preț care acoperă costul, puterea de achiziție insuficientă sau
conținutul și furnizarea de media fiind înaintea timpului său. Aceast caz „non-mainstream”
reprezintă situația reală care poate fi numită drept problema economică esențială.

Ca principal motiv de colaps financiar in mass media sunt nivelurile ridicate de inexactități

1. Conform unui studiu aprofundat realizat de Societatea Americană a Editorilor de Ziare din
23% din public găsește erori de fapt în știrile din ziarul lor cel puțin o dată pe săptămână, în
timp ce mai mult de o treime din public - 35% - văd greșeli de ortografie sau de gramatică în
ziarul lor de mai multe ori pe săptămână. De asemenea, studiul a constatat că 73% dintre adulți
au devenit mai sceptici cu privire la acuratețea știrilor.

10
2. Nivelul de inexactitate observat este chiar mai mare atunci când publicul are cunoștințe directe
despre o știre. Aproape 50 la sută din rapoartele publice au avut cunoștințe directe despre un
eveniment de știri la un moment dat. Din acest grup, doar 51% au spus că faptele din
eveniment au fost raportate cu acuratețe, restul găsind erori variind de la interpretări greșite
până la erori reale.

3. Când reporterii și editorii intervievați în studiul ASNE au fost întrebați de ce credeau că se fac
greșeli, 34 la sută au avut ca scuză „graba” care ar fi factorul major, o treime a spus că este o
combinație de a fi „suprasolicitat” și „insuficiență de timp” iar cel de-al treilea a spus că este
„neatenție, neglijență, lipsă de experiență, cunoștințe slabe” ,editare și raportare pur și simplu
nepotrivite.

Un răspuns intern la lupta mass media împotriva eșecului financiar a fost accentul
pus pe jurnalist ca profesionist (Waisbord, 2013 ). Infrastructura simbolică și materială asociată
profesionalismului mass media se bazează pe dependența de moduri de cunoaștere
instituționalizate – care mută povara de la sensibilit atea individuală la cea colectivă.
Profesionalismul separă și ridică profesionistul de neprofesionist. Implică respectarea practicilor
învățate și a codurilor de conduită pentru a evita greșelile sau eșecurile practicii. Dar
profesionalismul se confruntă cu propriile limitări. În separarea jurnaliștilor de publicul lor,
distanța profesională își produce propriile probleme care la rândul lor duc la nemulțumire față de
știri [12].

CONCLUZII
Pe baza unui studiu de caz, cadrul teoretic și empiric prezentat aici, descris ca esecuri
financiare esențiale a mass-media, este în mare parte ignorat în literatura de specialitate despre
economia mass-media. O privire mai atentă asupra conținutului, dezvoltării, schimbării și a
procesului de producție media, a structurii specifice a costurilor, cerințelor audienței, era
digitalizării și a politicii de prevenire relevă situația latentă periodică de eșec pe piață cu care se
confruntă presa și soluțiile specifice adaptate de acestea pentru susținerea aprovizionării cu
conţinut. Numai integrarea unei perspective microeconomice mai detaliate și a teoriei mass-
media descoperă relevantele variții ale modelului de finanțare și eșecurilor acesteia , necesitatea,
eficiența și rezultatele acesteia.

11
 BIBLIOGRAFIE
1. Albarran, A. B. (1996) Media Economics: Understanding Markets, Industries and Concepts,
Ames: Iowa State University Press.
2. Albarran, A. B., & Moellinger, T. (2002) The top six communication industry firms:
structure, performance and strategy, in: Picard, R. G. (Ed.). Media Firm: Structures,
operations and performance. Mahwah, NJ: Lawrence Earlbaum Associates, 103-122.
3. Alexander, A., Owers, J., & Carveth, R. (1993) Media Economics. Theory and Practice.
Hillsdale, N.J., Lawrence Erlbaum Associates.
4. Amit, R., Brander, J., & Zott, C. (1998) Why Do Venture Capital Firm Exist? Theory and
Canadian Evidence. Journal of Business Venturing, 13, 441-66.
5. Amit, R., & Livnat, J. (1988) Diversification Strategies, Business Cycles and Economic
Performance.
6. Strategic Management Journal. Vol. 9, pp. 99-110. An, S., & Jin, H.-S. (2005) The Effects of
Interlocking Directorates on the Financial Performance of Publicly Traded Newspaper
Companies: A Longitudinal Approach, in: Picard, R. G. (Ed.).
7.Corporate Governance of Media Companies, JIBS Research Report, No. 2005-I, 11-29.
8.. Arlow, P., & Gannon, M. J. (1982) Social responsiveness, corporate structure and
economic performance. Academy of Management Review, 7(2), 235-241.
9. Gabriel A. Almond, Sidney Verba, Cultura civică, București, Editura Du style, 1996.

10. Noelle Neumann, Elisabeth, Spirala Tăcerii. Opinia publică – învelișul nostru
social,București Editura Comunicare.ro, 2004.

12
11. Ddenis McQuail, Sven Windahl - Modele ale comunicării - pentru studiul comunicării de
masă, București Editura Comunicare.ro, 2001.

12. Chelcea Septimiu, Opinia publică. Strategii de persuasiune şimanipulare, Bucureşti: Editura
Economică, 2006.

13. Couldry Nick, Media, Society, World: Social 󰀀eory and Digital Media Practice, Cambridge:
Polity, 2012.

14. Chlesinger Philip, „Tensions in the Construction of EuropeanMedia Policies”,in Media and
Globalization Why the State Matters, edited by Nancy Mortis and Silvio Waisbord, epilogue by
KaarleNordenstreng, New York: Rowman & Littlefield Publishers, 2001.

13