Pleoapele

Conf univ. dr Coroi Mihaela

PTOZA CONGENITALĂ A
PLEOAPEI SUPERIOARE
=cea mai frecventă afecţiune congenitală
 este uni- sau bilaterală

 ptoza este parţială sau completă

 bolnavul ţine capul înclinat posterior

 muşchiul frontal şi-l contractă încercând

astfel să compenseze insuficienţa

funcţională a muşchiului ridicător al
pleoapei superioare.
Etiopatogenia
 deficitul în dezvoltarea muşchiului
ridicător al pleoapei superioare
 aplazie a nucleului ramurii nervoase a
oculomotorului comun care inervează
ridicătorul pleoapei superioare.
Tratamentul
 chirurgical
 principiu scurtarea şi avansarea
muşchiului ridicător al pleoapei
superioare
 sau înlocuirea acţiunii sale prin aceea a
muşchiului frontal.
EPICANTUL
 reprezintă prezenţa unui pliu cutanat
semilunar în unghiul intern al ochiului.
HERPESUL PLEOAPELOR
 Etiologia: – virusul herpetic
 Subiectiv:
 prurit local;
 durere.
 Obiectiv:
 placard eritematos situat frecvent pe faţa
externă a pleoapei superioare pe care apar
vezicule mici, cu lichid clar, grupate în
buchete.
Tratamentul
 Tratamentul local - pomezi cu aciclovir
3% (Zovirax) cu proprietatea de a
inhiba replicarea ADN-ului viral.
 Tratamentul general se administrează în
formele mai extinse, cu evoluţie severă:
medicaţie antivirală – Aciclovir –
comprimate şi vitamine din grupul B, C.
ZONA ZOSTER OFTALMICĂ
 Etiologia: virusul varicelo-zosterian care afectează ganglionul Gasser,
nervul oftalmic şi simpaticul.
 Subiectiv (simptome):
 dureri frontale foarte intense, senzaţie de arsură;
 frison;
 stare generală alterată;
 cefalee.
 Obiectiv (semne):
 erupţie cutanată veziculoasă unilaterală, situată pe teritoriul nervului
oftalmic;
 adenopatie regională;
 în evoluţie, după câteva zile, lichidul clar din vezicule, se tulbură, după
care se usucă şi apar cruste; crustele se detaşează în timp, şi lasă
cicatrici mai pigmentate;
 febră.
Tratamentul
 Tratamentul – vizează combaterea infecţiei,
stimularea imunităţii, calmarea durerilor.
 Tratamentul local
 pulbere de talc, oxid de zinc cu anestezină;
 praf de sulfamidă.
 Tratament general
 tratament antiviral: aciclovir în tablete;
 stimularea imunităţii (Levamisol, tratament
ortomolecular);
 vitaminoterapie.
BLEFARITELE
 Etiologia:
 iritaţii mecanice prin praf, fum, corpi străini;
 iritaţii fizice: căldură, frig, radiaţii;
 substanţe chimice: medicamente, cosmetice;
 vicii de refracţie (hipermetropia,
astigmatismul care prin efort crescut de
acomodare produce congestia marginii ciliare;
 infecţii de vecinătate: stafilococii ale marginii
libere, afecţiuni ale tegumentelor vecine:
dermatoze, eczeme, micoze, parazitoze.
Blefaritele
 Factori predispozanţi sunt: alergia de
contact (la cosmetice), alergia
bacteriană, infecţii ale căilor aeriene
superioare.
 Factori declanşatori:
 insuficienţa hepato-renală
 diateze, dispesii, avitaminoze
 pubertate, menopauză, diabet
Clinic
 Simptome:
 senzaţie de jenă oculară;
 prurit;
 arsuri;
 lăcrimare.
 Semne:
 aspectul marginii libere este un element de
diagnostic al formei clinice;
Clinic
 blefarita
eritematoasă:
marginea liberă este
congestionată, cu
discret edem
clinic
 blefarita scuamoasă
(seboreică) se
caracterizează printr-o
inflamaţie la nivelul
glandelor sebacee şi
sudoripare; obiectiv se
constată:
 congestia şi îngroşarea
marginii libere ciliare;
 scuame fine, aderenţe
la baza cililor
 blefarita ulcerativă
(foliculară):marginea
liberă este
eritematoasă,
îngroşată;
 la baza folicului pilos
sebaceu, se dezvoltă
un microabces care
se sparge spontan şi
lasă în urmă o
ulceraţie
Tratamentul blefaritelor
 Tratamentul local:
 tratamentul dermatitei seboreice cu masajul
periodic al pleoapelor, pentru a favoriza
excreţia glandelor Meibomius;
 îndepărtarea scuamelor cu blefaroşampon;
 în blefarita scuamoasă şi ulceroasă se aplică
coliruri şi unguente cu antibiotice.
 Tratamentul general:
 vizează înlăturarea factorilor favorizanţi.
ORJELETUL
 Orjeletul numit şi hordeolum extern este o
inflamaţie supurativă stafilococică a glandelor
sebacee Zeiss, anexate foliculilor piloşi.
 Clinic, există două stadii:
 a. În stadiul iniţial:
 Subiectiv = durere într-o anumită porţiunea a
marginii ciliare.
 Obiectiv = edem, roşeaţă locală.
 b. În stadiul de evoluţie în care apare
supuraţia, orjeletul abcedează spontan.
Tratamentul
 Tratamentul local:
 în faza iniţială se face local cu coliruri cu
antibiotice şi comprese reci;
 în faza de supuraţie,coliruri cu
antibiotice, căldură uscată;
 Tratamentul general:
 antibiotice cu spectru larg.
Evoluţie:
 evacuarea spontană a conţinutului
purulent, urmată de cicatrizare;
 propagarea la alţi foliculi piloşi = stare
denumită hordeoloză;
 evoluţia spre şalazion;
 evoluţia se poate complica cu o celulită
orbitară.
ŞALAZIONUL
 este o inflamaţie cronică granulomatoasă a glandelor
Meibomius din grosimea tarsului.
 Aspecte clinice
 Subiectiv: - senzaţie de jenă la nivelul pleoapei.
 Obiectiv: - un mic nodul, de consistenţă fermă, situat
subcutanat (şalazion extern) aderent de tars, de
mărime diferită. Şalazionul poate proemina sub
conjunctivă (chalazion intern). Dacă sunt cuprinse
mai multe glande, afecţiunea se numeşte şalazioză
 Diagnosticul pozitiv se pune pe aspectul
clinic, iar diagnosticul diferenţial se face
cu adenocarcinomul sebaceu.
 Tratamentul este chirurgical şi constă în
extirparea formaţiunii.
ENTROPIONUL
 Reprezintă răsucirea înăuntru a marginii libere
palpebrale, astfel că cilii irită permanent
corneea.
 Subiectiv – senzaţie dureroasă sau de corp
străin.
 Obiectiv:
 glob congestionat, lăcrimos;
 pleoapa inferioară răsucită cu cilii înăuntru,
spre globul ocular
Forme clinice:
 Entropionul congenital este consecinţa disgenezei
muşchiului orbicular sau defectelor tarsale;
 Entropionul senil este consecinţa hiperlaxităţii
orizontale a pleoapelor şi atrofiei ţesutului orbitar, cu
enoftalmie;
 Entropionul spastic apare datorită contracţiei
excesive a muşchiului orbicular provocată de factorii
iritativi locali (conjunctivită, blefarită);
 Entropionul cicatricial se datorează unor cicatrici
conjunctivale vicioase, posttraumatice sau post-
combustionale care încurbează tarsul.
Entropion senil
Entropion cicatricial
ECTROPIONUL
 Ectropionul constă în răsucirea în afară a
pleoapei urmată de exteriorizarea porţiunii
palpebrale a conjunctivei; apare mai frecvent
la pleoapa inferioară.
 Conjunctiva pleoapei ectropionate este
permanent congestionată. Eversiunea
punctului lacrimal conduce la lăcrimare
excesivă numită epifora.
 Corneea poate prezenta în zona inferioară
leziuni de keratită lagoftalmică.
CLASIFICARE FC. DE
ETIOPATOGENIE
 Ectropionul congenital este asociat adesea
cu blefarofimoză.
 Ectropion cicatricial: poate afecta ambele
pleoape şi apare după retracţia tegumentului în
urma:
 traumatismelor cu plăgi
 arsurilor palpebrale
 dermatoze evolutive

intervenţiilor chirurgicale.
 Ectropion senil care apare prin scăderea
tonusului palpebral.
 Ectropion paralitic apare în paralizia nervului
facial.
Ectropion cicatricial
Ectropionh paralitic
Ectropion senil
Tratamentul entropionului si
ectropionului
 Chirurgical
 Scopul este de a corecta pozitia
pleoapelor