CRAIASA ZAPEZII

Adaptata dupa Hans Cristian

Andersen
Prezentare realizata de educatoarea
Stroescu Ionela
 Intr-un orasel mare traiau doi copii:Karl si Gretchen
.Cele doua casute in care locuiau erau destul de aproape ,incat
streasinile aproape ca se atingeau .Si fiindca parintii lor
iubeau florile ,plantasera in doua cutii din lemn gemene ,ca si
casele lor ,doua tufe de trandafiri .Acolo ,invaluiti de
mireasma imbatatoare a florilor ,copiii se juacau zi de zi.Asta
se intampla ,fireste,vara.Iarna aceasta petrecere se ispravea
:geamurile caselor erau inghetate si acoperite cu flori de
gheata .Copiii incalzeau banuti pe soba ,ii lipeau de geamuri si
prin rotocoalele stravezii se uitau unul la altul .Cand se
intalneau, isi povesteau unul altuia despre minunatele flori de
gheata de pe ferestre si isi aminteau de trandafirii frumosi si de
vara cea calda ,asteptand cu nerabdare venirea timpului
frumos .
 Deocamdata era tare frig ,si intr-o zi cand gerul se inmuiase
putin ,Karl si Gretchen au iesit la joaca in piata orsului ,fiecare
cu saniuta sa .Pe acolo mai trecea cate o trasura si copii isi
legau saniuta de ea si se distrau de minune !In acea zi, in piata
a intrat deodata o trasura tarsa de patru cai albi,frumoasa cum
nimeni din oras nu mai vazuse .Parca erau din gheata cu
ornamente minunate care semanau foarte tare cu florile de
gheata de la ferestre . In sania manata cu strasnicie de un
vizitiu cu mustatile acoperite de promoroaca era o femeie
invaluita intr-o blana alba .Femeia era atat de alba incat parea
facuta din gheata si zapada.Insa frumusetea ei l-a cucerit pe
Karl .Sania a facut de doua ori inconjurul pietei si a treia oara
Karl nu a ezitat ,si-a agatat saniuta de sania cea mare a
doamnei in alb.In zadar a strigat Gretchen ca e tarziu si
noaptea se asterne cu repeziciune ;Karl era vrajit.
 Ninsoarea se intetise ,intunericul se adancise si bietul Karl
statea incremenit de frig si teama pe saniuta lui care prinsese o
viteza nemaivazuta .
Cand a ajuns in padurea de la marginea orsului sania cea mare
s-a oprit brusc ,iar doamna cea misterioasa a coborat si s-a
indreptat catre baiat.
-Ti-e frig micutule ?De ce nu vi langa mine ? a spus ea .
Karl era aproape inghetat si s-a gandit ca tare bine ar fi in
blana alba si moale .Insa tare s-a inselat !Blana era de fapt o
tesatura din gheata si fulgi de zapada si sania era chiar din
gheata ,iar femeia cea frumoasa era de fapt Craiasa Zapezii ,de
care Karl auzise doar din povestile bunicii sale.
- De ce tremuri? Ti-e frig ?a intrebat Craiasa. Si l-a sarutat pe
frunte,iar de data inima i s-a transformat intr-un bulgare de
gheata .
 Frigul parca disparuse si Karl parca nu isi mai amintea
de nimic :nici de casa ,nici de trandafiri, nici macar de biata
Gretchen carea acum statea si palngea la fereastra asteptand in
zadar sa-l vada !De altfel acasa toata lumea era ingrijorata
.Doar bunica statea langa soba si ,nebagata in seama de nimeni
mormaia ca pentru sine:
-Craiasa Zapezii e de vina !Karl este la Craiasa
Zapezii !...S-a saturat de gheata si de zapada si vrea ca palatul
ei sa rasune de rasete de copii si veselie .Dar cine sa asculte
de biata bunicuta si cum sa craeda cineva ca un personaj de
poveste ar fi real si ar putea sa faca asa ceva!Doar Gretchen s-
a apropiat si stergand lacrimile bunicii ,a intrebat-o ce si cum .
-Craiasa Zapezii nu este rea cum ai putea crede ,draga
Gretchen ,zice bunica. E doar tare singura !Insa ea nu stie ca
in camera de gheata nu poate rezista nimeni din cauza frigului
.
 Karl trebuie salvat repede ,pentru ca ,pe masura ce trece
timpul ,el uita tot mai mult de cei de acasa si pana la urma va
deveni stana de gheata .Insa oamenii mari nu cred ca povestea
este adevarata ,si numai un copil ca tine care crede inca in
povesti ,il poate salva pe Karl .
Du-te la palatul Craiasei Zapezii si adu-l pa Karl inapoi !
-Dar de unde sa stiu eu unde este palatul ?Cum voi ajunge
acolo? A intreabat Gretchen plangand .
-Nu-ti face griji ,trebuie doar sa crezi povestea ,iar dragostea
ta pentru Karl te poate ajuta.
Gretchen nu a mai stat pe ganduri .Fara sa spuna nimanui a
pornit la fuga spre marginea orasului, acolo unde vazuse ca s-a
indreptat sanioara misterioasa care ii rapise prietenul cel
drag .Cand a ajuns in padurae inghetata ,iata caa s-a apropiat
un ren care,spre uimirae ei a vorbit :
 -Suie-te repde in spinarae mea ,nu mai sta pe ganduri !Te voi
duce la Finlandeza cea batrana si inteleapta care te va invata ce
sa faci .Si au alergat in padurea cea deasa pana au ajuns la
coliba batranei .
-Hai, inta eu te astept aici ,a spus renul .
Nici nu a intrat bine in coliba ,ca finlandeza cea batrana si
inteleapta i-a spus:
-Stiu pentru ce ai venit .Afla ca prietenului tau ii place in palat
si crede ca acolo e mai bine ca oriunde pe lumea asta .Dar toate
sunt din pricina sarutului inghetat ,din cauza caruia nu-si mai
aminteste nimica .Inima lui nu este decat pe jumatate inghetata
asa ca inca mai ai timpa sa il salvezi …
-Dar ce trebuie sa fac?Cum sa-l salvez ?
-Vei sti sigura ce e de facut ,a mai spus Finlandeza ,intorcandu-
se cu spatele si aruncand in ceaunul care fierbea pe foc cativa
pesti uscati .
 Biata Gretchen a iesit din coliba si a inceput sa planga
amarnic.Renul s-a apropiat si stergandu-i lacrimile cu botul lui
catifelat ,i-a zis :
-Batrana e tare inteleapta ,sa stii !Daca ea a spus ca vei izbandi ,asa
va fi .Suie-te din nou pe spinrea mea si hai sa pornim ! Nu mai e
vreme de pierdut !
Au mai mers multa vreme prin padurae cea inghetata si ,pe masura
ce intrasera mai adanc in ea ,frigul era mai naprasnic .Deocamdata
,prin crengile inghetate s-a zarit palatul Craiesei Zapezii .Era tare
frumos; peretii erau facuti din zapada ,viscolita ,ferestrele si usile
din vanturi vijelioase .Gretchen a intrat cu sfiala inauntru .Era
peste o suta de incaperi alcatuite din gheata si zapada ,toate
luminate de Aurora Boreala ,insa erau goale ,reci si sclipitoare .Nu
era de mirare ca nimeni nu dorea sa locuiasca acolo ,in frigul
acela .Tot mergand din camera in camera ,Gretchen a intrat intr-o
sala mare –de buna seama sala tronului.
 Pe partdoseala de gheta ,stralucitoare ca o oglinada ,l-a vazut pe
Karl . Se juca cu doua cioburi de gheata ,chinuindu-se sa
alcatuiasca un cuvant .Era asa de alb de frig ,ca si cand peretii si
pardoseala inghetata ,insa nu simtea gerul –inima lui era aproape
in totalitate un bulgare de gheata .Cand Gretchen s-a apropiat ,a
parut ca nici nu o vede .Atunci ea l-a luat in brate si lacrimile ei
fierbinti au incepit sa-i dezlege inima. Plangand ,a inceput sa
murmure cantecelul pe care il cautau amandoi sub tufele de
trandafiri de acasa: ,,Ce frumosi sunt trandafirii
Si cad prada ofilirii …
Mireasma lor imbatatoare
Va razbate iar la vara.
L-a sarutat pe Karl pe frunte si a inceput sa planga ,amintindu-
si brusc de toate .Inima i s-a dezghetat si ,uitandu-se imprejur ,a
spus :
-Vai ce frig e aici!Unde am fost atata vreme ?
Si s-a lipit de Gretchen ,incalzindu-se .Apoi
s-au prins de maini si au inceput sa se invartaesca de fericire
pe gheta stralucitoare.Tocmai atunci si-a facut aparitia Craiasa
Zapezii ,mai frumoasa ca niciodata .Gerul s-a intetit si mai tare
cand a prins sa vorbeasca :
-Stiam ca vi sa-l iei de la mine .Mi-ar placea sa am doi copii ca
voi .Din pacate in palatul meu e prea mult frig!Nu il poti lua pe
Karl de la mine pana nu veti forma cuvantul magic din bucatele
de gheata pe pardoseala inghetata .
Aplecandu-se peste cioburile de gheata ,Karl si Gretchen si-au
vazut imaginile in oglinda inghetata .Nu mai erau copii ,erau
doi tineri in toata frumusetae .Si prinzandu-se de mana au
asezat cioburile pe pardosela .Iar cuvantul cu pricina stralucea
puternic.
 Atunci Craiasa a zis :
-Nu ma mai pot impotrivi ,trebuie sa te las sa pleci .Aminteste-ti
de mine cand vei privi florile de gheata de pe ferestre.
Deocamdata ,ca prin minune,Karl si Gretchen s-au trezit in
odaita de acasa ,in care totul era neschimbat .
Acolo cu parul nins ii astepta bunica :
-Stiam ca veti reusi !Dragostea voastra a invins dorinta Craiesei
Zapezii .Megeti la fereastar va asteapta o surpriza!
Cand au ajuns in dreptul ferestreai ,au vazut o minune :trandafirii
–florile dragostei –erau infloriti si parca erau mai frumosi ca
niciodata .Langa ei erau scaunelele pe care sedeau cand erau copii
. S-a asezat fiecare pe scaunelul lui ,iar mareatia rece si pustie din
palatul Craiesei Zapezei parea acum un vis .Bunica i-a mangaiat
pe crestet si le-a spus :
-Trebuie sa fiti vesnic asa cum sunt copiii . Numai asa viata va fi
frumoasa !
 Si deci acum erau oameni in toata firea ,Karl si Gretchen au
ramas doar niste copii in inima lor, iar lumea povestilor le-au
fost mai aproapre.