ANTIINFLAMATORII

NESTEROIDIENE
 INFLAMATIA
 Inflamatia = reacţie de raspuns normal, de
protectie a organismului, determinata de
diversi factorii nocivi:
 Traumatisme fizice sau chimice
 Microbi
 Alergeni
 Reactii autoimune
 INFLAMATIA
Semnele inflamaţiei
 Roşeaţă
 Căldură
 Tumefiere
 Durere
 Impotenţa funcţională
 INFLAMATIA
 Reactia de raspuns inflamatorie
determina eliberarea de diversi
mediatori:
 1927 - HISTAMINA
 1960 - BRADIKININA
 1975 - PROSTAGLANDINELE
 1980 - TROMBOXANII
 1981 - RADICALII LIBERI
INFLAMATIA
 ANTIINFLAMATORII NESTEROIDIENE

 Antiinflamatoriile nesteroidiene (AINS)

sunt medicamente care se folosesc in
tratamentul bolilor inflamatorii, dureri si febrei

 AINS sunt medicamente analgezice, antipiretice

si antiinflamatorii

 Mecanismul de actiune al AINS consta in

impiedicarea sintezei mediatorilor inflamatiei
pornind de la acidul arahidonic
Metabolismul acidului arahidonic
Fosfolipide membranare
Fosfolipaza A2
Acid arahidonic
Ciclooxigenaza Lipooxigenaza

Endopreoxizi Leucotriene
(PGH2, PGG2) LTB4, LTC4, LTD4, LTE4)
Prostaglandin- Tromboxan-sintetaza
sintetaza Prostaciclin-
sintetaza
Prostaglandine Prostacicline Tromboxani
E2, F2, D2 PGI2 = epoprostenol A2, B2

 Nomenclatura:PG = prostaglandine, LT = leucotriene, Litre E, F, H, I = sunt in functie de substituienti

legati de ciclul ciclopentanic,Cifrele = numar de legaturi duble la cele doua lanturi fixate de ciclu
Denumirea prostaglandinelor
Metabolismul acidului arahidonic

Prostaglandinele , prostaciclinele si
tromboxanii

inflamatie functii fiziologice

Efectele prostaglandinelor, prostaciclinelor si
tromboxanilor si leucotrienelor
Organ, Efecte Eicosanoide
sistem
Vase Vasodilatatie PGI, PGE
Agregare Stimuleaza agregarea TX din trombocite
plachetara Inhiba agregarea PGE, PGI din endoteliu
Bronsii Bronhoconstrictie PGF, TXA2,
LTC4, D4, E4
Bronhodilatatie PGE, PGI
Stomac Scaderea secretiei de HCl PGI2
Creșterea secreției de mucus PGE2
Intestin Diaree PGE, PGF
Rinichi Cresterea flux sanguin renal PGE1, PGI
Uter Contractie PGE, PGF
Sânge Chemotactism şi activare PMN LTB4
 Sinteza si efectele
prostaglandinelor
 Efectele prostaglandinelor,
prostaciclinelor si tromboxanilor

 Alte efecte:
 hipertermie
 efect nociceptiv
 reglare somn
 mentinerea la fat a canalului arterial
 scaderea presiunii intraoculare
ANTIINFLAMATORII NESTEROIDIENE

Mecanismul de actiune al AINS

INHIBITIA CICLOOXIGENAZEI
ANTIINFLAMATORII NESTEROIDIENE
ANTIINFLAMATORII NESTEROIDIENE
 TIPURI DE CICLOOXIGENAZE

 Ciclooxigenaza(COX1)
= ciclooxigenaza constitutiva
 Localizare in stomac, rinichi, trombocite

 Ciclooxigenaza tip II (COX2)

= ciclooxigenazaindusa
 Se formeaza in inflamatii sub influenta Il-1 si a
TNFα
TIPURI DE CICLOOXIGENAZE
 Mecanismul de actiune al AINS
Fosfolipide membranare
Fosfolipaza A2
Acid arahidonic glucocorticoizi
AINS Ciclooxigenaza Lipooxigenaza

Endopreoxizi Leucotriene
(PGH2, PGG2) LTB4, LTC4, LTD4, LTE4)
Prostaglandin- Tromboxan-sintetaza
sintetaza Prostaciclin-
sintetaza
Prostaglandine Prostacicline Tromboxani
E2, F2, D2 PGI2 = epoprostenol A2, B2

 Nomenclatura:PG = prostaglandine, LT = leucotriene, Litre E, F, H, I = sunt in functie de substituienti

legati de ciclul ciclopentanic,Cifrele = numar de legaturi duble la cele doua lanturi fixate de ciclu
 CLASIFICAREA AINS

1. Inhibitori nespecifici de ciclooxigenaza

2. Inhibitori preferentiali ai ciclooxigenazei 2

3. Inhibitori selectivi de ciclooxigenaza 2

CLASIFICAREA AINS
1. Inhibitori nespecifici de ciclooxigenaza
1) Salicilaţii
• Acidul acetilsalicilic (aspirina)
• Diflunisal
2) Derivaţi de paraaminofenol
• Fenacetina
• Paracetamolul
3) Derivaţi de pirazolon şi pirazolidindionă
• Fenilbutazona , fenazona, aminofenazona, metamizolul (algocalminul)
4) Derivaţi de acid acetic
• Indometacina
• Sulindacul
• Etodolacul
1. Inhibitori nespecifici de ciclooxigenaza
5) Derivaţi arilacetici
• Tolmetinul
• Ketorolacul (Ketorol)
• Diclofenacul (Voltaren) - derivat arilacetic
• Aceclofenacul (Aflamil)

6) Derivaţi de acid arilpropionici

• Ibuprofenul (Advil, Paduden, Nurofen cp. 200mg),
• Naproxenul (Aleve cp. 220mg , Reuxen cp. 250mg)
• Ketoprofenul (Ketonal, Profenid cp 100mg)
• Dexketoprofenul (Tador cp 200mg)
1. Inhibitori nespecifici de ciclooxigenaza

7) Fenamaţii
• Acidul flufenamic
• Acidulul mefenamic (Vidan cp. 500mg)
• Acidulul niflumic (Nifluril cp. 250mg)

8) Oxicamii (derivaţi de acid enolic)

• Piroxicamul (Feldene cp. 10mg, Famexin cp. 20mg)
• Tenoxicamul (Tilcotil cp. 10mg)
• Meloxicamul
Meloxicamul (Movalis cp 15mg)
2. Inhibitori preferentiali ai ciclooxigenazei 2

 Meloxicam (Movalis cp. 15mg)

 Nimesulid (Aulin cp. 100mg)

 Nabumetona (Nabucox cp. 1g)

3. Inhibitori specifici de ciclooxigenaza 2

 Celecoxib (Celebrex cp. 100, 200mg)

 Etoricoxib (Arcoxia cp. 60, 90, 120 mg)

 Valdecoxib (Bextra)

 Parecoxib (Dynastat)
 Efecte farmacologice ale AINS
1. antiinflamatoare: RAA. PR, SA
 Fenacetina si paracetamolul nu au actiune periferica => nu
sunt antiinflamatorii, ci numai antipretice si analgezice
2. analgezice
 cresc pragul sensibilitatii dureroase
 pentru dureri mici sau moderate
3. antipiretice
 prin inhibare prostaglandine din hipotalamus
4. antiagregante plachetare (aspirina în doze mici)
5. inhibiţia contractiile uterului = efect tocolitic
6. protectia impotriva razelor UV
7. inhibiţia dezvoltarii a cancerului de colon
 Indicatiile AINS

1. Antiinflamatorii
 boli reumatice
 reumatismul articular acut
 poliartrita reumatoida
 spondilita anchilozanta
 artroze
 lombagie
 artrite
 periartrite
 tendinite
 Indicatiile AINS

 2. Analgezice
 cefalee
 dismenoree
 nevralgii
 mialgii
NB. Doza analgezica este mai mica decit cea
antiinflamatoare
Cele mai folosite: ibuprofen, ketoprofen
 Indicatiile AINS
 3. Antipiretice
 ibuprofen mai ales
 NU metamizol (algocalmin) pentru că are
efecte toxice medulare (aplazie medulară)

 4. Antiagregante – aspirina în doze mici

 5. Accelerarea inchiderii canalului arterial
la nou nascut
 indometacin
 ibuprofen
 Efectele nedorite ale AINS
1. dureri epigastrice, ulcer gastric si duodenal, HDS
ex. : fenilbutazona, indometacina, naproxen,
piroxicam

2. singerarare

3. agravarea IRC - inhiba sinteza PG cu rol vasodilatator

arterial renal

4. retentia hidrosalina - stimulare secretie renina si

aldosteron => contraindicate in HTA, IC, edeme, ascita

5. nefropatie: fenacetina , paracetamol

Efectele nedorite ale AINS
 Efectele nedorite ale AINS

6. inchiderea prematura de canal arterial

7. prelungirea sarcinii

8. scaderea functiilor spermatozoizilor

9. scaderea rezistenta organismului in infectii

10. crize de astm bronsic

11. alergii, soc

 Efectele nedorite ale AINS
Inhibitorii de COX2 nu intervin decit la
nivelul inflamatiei

au putine reactii adverse

AINS si functia renala
Reactii
adverse
la AINS
Efectele adverse ale AINS
 Interactiuni medicamentoase
 AINS + antivitaminele K (Trombostop) →
risc hemoragie

 AINS + sulfamide hipoglicemiante →

risc hipoglicemie
Particularitatile farmacologice ale unor
AINS
Aspirina și acidul salicilic
Acidul acetilsalicilic
 ASPIRINA
(Acidul acetilsalicilic)
 Cel mai folosit AINS.
 Particularități comparativ cu celelalte AINS.
 gruparea acetil a aspirinei este cedată COX.
 se formeaza acidul salicilic = principalul
metabolit activ al aspirinei
 COX (prin acetilare) trece din formă activă în
formă inactivă.
 Comparativ cu alte AINS aspirina inhibă
ireversibil COX.
 ASPIRINA
(Acidul acetilsalicilic)
Indicatii si efecte farmacologice in functie de
doza

 doze mici (50 – 150mg/zi)

 inhiba ireversibil COX plachetara care determina
sinteza de TX ( cu rol proagregant)
 inhiba reversibil COX endoteliala (care poate să fie
resintetizată) și care este responsabilă de sinteza de
PGE2 si PGI1 (cu rol antiagregant)
=> actiune antiagreganta cu o durata de
actiune de10 zile
 ASPIRINA
(Acidul acetilsalicilic)
Indicatii si efecte farmacologice in functie de doz a

 actiunea antiagreganta = 10 zile

 Indicații - prevenirea trombozelor cardiace și
cerebrale

 Tratamentul antiagregant pe termen lung, la

bolnavii cardiovasculari mărește speranța de viață.

 Folosirea concomitentă a altor AINS, (ibuprofenul)

=> se împiedica efectul antiagregant al aspirinei
(prin împiedicăarea acetilării COX1)
 => se asociază acoxibi care nu au acțiune pe
COX1.
 ASPIRINA (Acidul acetilsalicilic)
Indicatii si efecte farmacologice in functie de doza
 doze medii (1,5 – 2g/zi) – analgezic, antipiretic
Nu se administreaza cind T < 39°C
Trebuie evitata la copii cu infecții virale pt. ca poate
determina sindrom Reye (hepatita acută gravă și
encefaplopatie, moarte)

 doze mari peste 3g/zi – antiinflamator

 doze f.mari – actiune anticancerigena

 Acidul salicilic = antiscuamos si keratolitic =>

folosit în dermatologie în tratamentul leziunilor
scuamoase și hiperkeratozelor.
 ASPIRINA
 Reactii adverse
 Dureri epigastrice, voma
 Pierderi singe prin scaun – mecanisme multiple
 Tinitus – la doze mari
 Toxicitate hepatica si renala – la doze mari (Sindrom
Reye la copil)
 Reactii alergice – incrucisare cu alte AINS
 Astm indus de aspirina
 Salicilism – la doze mari, timp indelungat
 Ameteli, greata, voma
 Tinitus, tulburari de vedere
 Somnolenta sau excitatie
 Hipertermie
 Acnee
 ASPIRINA
 Intoxicatia acuta cu aspirina
 Semne
 Tulburari neuropsihice
 Hipertermie
 Convulsii, coma, colaps
 Dezechilibre metabolice
 Doze mari – alcaloza respiratorie prin stimulare centrii
respiratori - de mica durata
 Doze toxice – acidoza respiratorie prin deprimare
respiratie apoi acidoza metabolica prin
metabolitii activ
 ASPIRINA
 Intoxicatia acuta cu aspirina
 Tratament
 Combaterea hipertermiei prin impachetari reci
 Combaterea dezechilibrelor metabolice
 Bicarbonat de sodiu
 Combate acidoza
 Creste aliminarea renala a salicilatilor
 Tratament simptomatic
 Paracetamolul (acetaminofen)

 Este utilizat ca analgezic și antipiretic.

 Este medicamentul de primă intenție în

tratamentul artrozelor.
 Numai dacă nu este răspuns terapeutic la
paracetamol se folosesc alte AINS în
tratamentul artrozei.
 Paracetamolul (acetaminofen)

 Nu are acțiune antiinflamatorie și nu

determină efecte nedorite gastroduodenale.

 Mecanismul de acțiune constă în inhibiția

preferențială a COX3 din SNC.

 Doza zilnică de paracetamol este de până în 3

grame, repartizată în mai multe prize.
 Paracetamolul (acetaminofen)
 Intoxicația acută cu paracetamol
 => epuizarea glutationului endogen responsabil de
metabolizarea lui normală prin conjugare, =>
formarea de metaboliți toxici => necroză hepatică,
moarte
 antidotul eficace = aceticisteina
 aduce aportul necesar de glutation pentru metabolizarea
paracetamolului
 acetilcisteina trebuie administrată în primele 8 ore de la
igerarea paracetamolului înainte de formarea metaboliților
toxici.
 Paracetamolul (acetaminofen)
 Fenacetina = precursorul său metabolic al
paracetamolului
 puțin folosita astăzi (mai ales în combinații)

 determină nefrită interstițială (paracetamolul

determină mai puțin nefrită interstițială)
 Mesalazina
(mesalamina, acidul 5-aminosalicilic)
 Propietățile antiinflamatorii la nivelul
colonului
 Indicații: boala Chron și rectocolita hemoragică

 Mecanismul de acțiune
 mai puțin cunoscut,
 se pare că pe lângă inhibiția COX, inhibă și LOX.
 Mesalazina
(mesalamina, acidul 5-aminosalicilic)
 A fost folosită inițial în combinație cu sulfapiridina
(combinație cunoscută sub denumirea de
sulfasalazină sau salazopirina)
 sulfamidă antibacteriană neresorbabilă
 permite mesalazinei să ajungă în colon fără să fie absorbită
 în colon prin hidroliză se eliberează mesalazina și sulfapiridina.
 Astăzi există forme farmaceutice capabile să
împiedice absorbția intestinală a mesalazinei și să o
elibereze la nivelul colonului, fără să fie asociată
sufasalazinei.
 Inhibitorii specifici de COX2
(coxibii)
 Efectul antiinflamator, analgezic și antipiretic a
inhibitorilor de COX2 este aproximativ similar cu
inhibitorii neselectivi de COX (AINS convenționale).

 Avantajul lor
 determină mai puține efecte nedorite
(tulburări digestive, sîngerări și de favorizarea
crizelor de astm)
 Inhibitorii specifici de COX2
(coxibii)
 Celecoxibul și etoricoxibul
 sunt folosiți în tratamentul bolii artrozice și ai
poliartritei reumatoide.
 Parecoxibul
 condiționat sub formă injectabilă, este folosit și în
dureile postoperatorii.
 Rofexoxibul
 a fost retras de pe piață deoarece a determinat
apariția de reacții grave de tipul infarcului de miocard.
 Inhibitorii specifici de COX2
(coxibii)
 Rofecoxibul (Vioxx)
 a fost determinat tromboze datorită efectului proagregant

 Mecanismul efectului proagregant

 inhibitorii selectivi de COX2 inhibă sinteza de PGI2 din
endoteliu (care au efect antiagregant)
+

 nu inhibă sinteza de TXA2 sintetizați numai pe

calea COX1 (care au efect proagregant).

 Folosirea celorlalalți coxibi la persoanele cu risc

cardiovascular impune prudență.
 se asociază la coxibi a unui inhibitor de COX1 de tipul aspirinei.
 Medicația antigutoasă
  Guta = artrită determinată de depunerea de urați în cartilaje și articulații
(mai ales la haluce) datorită creșterii acidului uric în plasmă 

 Acidul uric rezultă din catabolismul purinelor

 Când concentrația acesteia acidului uric crește (hiperuricemie) se
depune în țesuturi,
 în special a articulatiilor
 renal (calculi renale)
 la nivelul pielii (tofi gutoși) 
 O reacție inflamatorie dezvoltă în jurul acestor depuneri de urați

 Hiperuricemie acute pot fi observate

 boli maligne,
 la începutul de chimioterapie ( prin distrugerea brusca a celulelor
neoplazice = sindrom de liză tumorală) 
 consum de alcool, exces de carne, boli renale
 Medicația antigutoasă
 Patogenie gută
I. Depunere de urați în cartilaje și articulații
II. Fagocitarea cristalelor uraților de sinoviocite
III. Eliberarea de molecule inflamatorii: PG, LTB4, Il1,
enzime lizozomale
IV. Chemotactism pt. macrofage și neutrofile
V. Fagocitarea cristalelor de macrofage și neutrofile
VI. Eliberarea de noi molecule inflamatorii
VII. Scăderea pH local care favorizează depunerea de
noi urați
 Medicația antigutoasă
 Tratamentul gutei
 Obiective
 Scaderea concentrației de acid uric
 Inhibarea sintezei de acid uric (inhibitori de xantinoxidază)
 ALOPURINOL
 Creșterea eliminării de acid uric (uricozurice)
 Tratamentul crizei de gută
 COLCHICINĂ
 AINS
Scaderea concentrației de
acid uric
 ALOPURINOLUL
 Analog purinic
 Mecanism de acțiune
 Inhibă xantinoxidaza care determină formarea
de acid uric din xantină și hipoxantină (care
precipită mai puțin decât acidul uric).
 Indicații
 Gută
 Hiperuricemia din boli maligne sau renale
 ALOPURINOLUL
 Efecte nedorite
 Atacuri de gută – la începutul tratamentului =>
 asocierea cu colchicină sau AINS
 administrarea de lichide (diureza de 3 l) pt. a împiedica
precipitarea xantinei
 Erupții cutanate – 3%
 Tulburări digestive
 Interacțiuni medicamentoase la nivelul
metabolizării – scade metabolizarea 6-
mercaptopurinei și azatioprinei
 URICOZURICE
 Mecanism de acțiune
 Doze mari - inhibă reabsorbția la nivelul TCP a
acizilor organici
 Doze mici – inhibă secreția tubulară de acid uric

 PROBENECIDUL
 Risc de depunere de calculi => necesară diureză de 3l/zi
 Inhibitor tubular al secreției de penicilină
 SULFINPIRAZONA
 Derivat de fenilbutazonă
 Uricozuric și antiinflamator
Tratamentul crizei de
gută
 COLCHICINNA
 Alcaloid din Colchicum autumnale
(brândușa de toamnă)
 Mecanism de acțiune
 Se leagă de tubulina => împiedica
polimerizarea ei în microtubuli => nu se mai
formează fusul mitotic (toxic al fusului)
 Consecințe
 Inhibiția migrarii leucocitare și a fagocitozei
 Inhibă sinteza și eliberarea de LTB4
Tratamentul
gutei
 COLCHICINNA
 Indicații
 Atacul de gută
 Profilaxia atacurilor recurente (NOU!!!)
 Efecte nedorite
 Diaree, greață – în administrarea în crize
 Leucopenie, anemie aplastică alopecie – în trat. cronic
 Prezentare: Colchicină cp 1 mg
 Doze
 În crize
 Inițial 1cp, apoi ½ cp la 3 ore până la dispariția durerii sau apariția
diareei
 Doza maximă – 4 mg
 Doză letală – de la 8mg => indice terapeutic mic
 Profilactic – 1cp seara până la dispariția tofilor (maxim 6 luni)