MANAGEMENTUL

PROIECTELOR DE SANATATE

CURSUL 2
 I. GENERALITATI DESPRE
PROIECTELE DE SANATATE
1.1. Noţiuni generale despre proiecte

 Sistemul de sănătate românesc a suferit transformări majore în

ultimele decenii, trecînd de la forma centralizată la organizarea
pe principiul asigurărilor sociale de sănătate.
 Anterior momentului ′90, sistemul de sănătate avea o planificare
centralizată, fondurile necesare desfăşurării tuturor activităţilor
din domeniul sănătăţii erau asigurate în totalitate de stat, care
furniza serviciile de sănătate “gratuit” pentru întreaga populaţie.
 În acest model de organizare, proiectele nu îşi găseau locul,
sistemul funcţionând în general pe bază de normative emise de
administraţia centrală.
 Dupa 1990, în România au demarat numeroase iniţiative de tip
proiect sau program, în general cu expertiză tehnică şi resurse
financiare internaţionale.
 Aşadar, proiectele în domeniul sănătăţii au o tradiţie relativ scurtă,
iar oportunităţile de a acumula cunoştinţele necesare pentru
elaborarea sau implementarea unui proiect sunt conjuncturale,
sistemul general de formare în medicină neavând astfel de obiective.
 Ca urmare, profesioniştii din sănătate se confruntă adesea cu
întrebarea “Ce înseamnă un proiect? ”, întrebare care poate genera
răspunsuri variate.
 În mod implicit, munca în proiecte este asociată cu un acces mai bun
la informaţii, la publicaţii internaţionale, cu contacte externe şi
bunăstare financiară, fiind considerată o oportunitate.
 Mai mult, recenta intrare în vigoare a Legii nr. 95/2006
privind reforma în sănătate introduce managementul
prin proiecte chiar la nivelul sectorului spitalicesc,
impunând selecţia managerilor de spital pe baza unui
proiect de management apreciat ca oportun, proiect care
este urmează să fie evaluat anual în ceea ce priveşte
stadiul de implementare, furnizând astfel o bază de
evaluare a performanţelor manageriale.
 1.2. Definirea principalilor termeni utilizaţi

 Din punct de vedere teoretic, un proiect se poate

defini ca succesiunea de activităţi menite să
îndeplinească obiective definite, într-o perioadă
limitată de timp şi cu un buget anumit .
 Practic el constituie o combinaţie de resurse umane,
materiale şi financiare, adunate într-o organizaţie
temporară, pentru a atinge un anumit scop.
 Proiectul are, aşadar, următoarele caracteristici specifice:
 • este o intervenţie limitată, cu un scop clar definit şi încadrat în timp;
 • are resurse (materiale, financiare, umane şi de timp) definite pentru
toată durata sa de viaţă;
 • se compune dintr-o succesiune de activităţi care sunt planificate,
coordonate şi interdependente;
 • este influenţat şi influenţează mediul în care se desfăşoară, de aceea
este un sistem deschis;
 • implică actori şi organizaţii, mobilizaţi în jurul aceloraşi scopuri,
obiective, rezultate, medii şi condiţii critice – este un sistem social.
 Principalele elemente care definesc un proiect sunt
reprezentate de:
 a. părţile implicate, respectiv: • finanţatorul; •
implementatorul; • beneficiarii; • alte entităţi care pot
influenţa proiectul (ex.: grupuri care sunt interesate să îl
promoveze sau să îl susţină, sau grupuri care sunt
interesate să îl împiedice).
 b. managementul proiectului;
 c. aranjamentele financiare, care trebuie clar definite;
 d. sistemul de monitorizare şi evaluare.
 1.3. Clasificarea proiectelor în sănătate
 Noţiunea de proiect nu este specifică domeniului sănătăţii, fiind întâlnită
practic în orice domeniu.
 Criterii de clasificare:
 A. În funcţie de domeniul de aplicabilitate:
 • inginerie; • construcţii; • cercetare – dezvoltare; • intervenţie
comunitară; • realizarea unui eveniment; • dezvoltare internaţională.

 B. În funcţie de mărimea proiectului (evaluată după durata şi bugetul

proiectului):
 • proiecte mici: cu durata sub 1an, cu bugetul sub 1 milion EUR;
 • proiecte medii: cu durată de 1-2 ani şi buget de 1-50milioane EUR;
 • proiecte mari: cu durată de 2-5 ani şi buget între 50-500 milioane EUR;
 • mega proiecte: cu durata de peste 5 ani şi buget peste 500 milioane
EUR. În general Uniunea Europeană finanţează proiecte cu durata pănâ
la 5 ani.

 C. În funcţie de complexitate, proiectele pot fi simple (în general

proiectele scurte) sau complexe (durată mare, buget consistent,
reunesc intervenienţi multipli).

 D. În funcţie de scopul vizat proiectele pot fi:

 • strategice; • de creare de capacităţi; • de schimbare de
comportamente; • de îmbunătăţire a calităţii vieţii unor persoane etc.
 Programul, spre deosebire de proiect, este un ansamblu de resurse
alocate şi utilizate pentru a furniza unei populaţii definite servicii
organizate într-o manieră coerentă în timp şi spatiu, în vederea
atingerii obiective determinate, legate de o problemă specifică de
sănătate.
 Un program se caracterizeaza prin:
 a. problema sau problemele şi clientela căreia i se adresează;
 b. obiective stabilite în scopul de a diminua intensitatea sau frecvenţa
problemei / problemelor;
 c. proiectele, intervenţiile sau serviciile cerute sau realizate;
 d. resursele umane, materiale şi financiare puse la contribuţie; e.
legăturile care se stabilesc cu alte programe;
 f. indicatorii de performanţă planificaţi.
 Definiţia programului aduce în atenţia cititorului şi problema de
sănătate.
 În limbaj laic, problema de sanatate reprezintă o situaţie neplacută,
inconfortabilă sau neavantajoasă, pe care dorim să o rezolvam.
 Termenul de problemă de sănătate este asociat, dar nu sinonim,
termenului de nevoie de sănătate.
 Nevoia reprezintă diferenţa între starea de sănătate actuală şi cea
dorită, optimă, definită în manieră normativă. Nevoile de sănătate
antrenează la rândul lor nevoi de servicii de sănătate.
 1.4. Diferenţa program / proiect
 PROIECTUL
 1-Scop limitat
 2-Obiective specifice
 3-Are o durată limitată în timp, cunoscută de
la începutul proiectului. Se termină chiar dacă
problema vizată nu a dispărut. Pentru a nu se pierde rezultatele proiectului, acestea
trebuie integrate în ansamblul formal de activităţi permanente desfăşurate în
comunitatea în care a fost implementat proiectul.
 4-Are un buget limitat, cunoscut de la începutul proiectului.
 5-Implementat de o organizatie temporară, caracterizată prin dinamism şi flexibilitate.
 6-Proiectul reuneşte indivizi cu pregătire diferită, cu cultură diferită, animaţi de
propriile lor scopuri şi aparţinând unor organizaţii diferite .
 7-Poate să constituie o parte a unui program.
 8- Poate precede unui program sau poate constitui suportul de decizie pentru
implementarea unui program.
 PROGRAMUL
 1-Scop mai general .
 2-Obiective generale.
 3-Se derulează în mod continuu până când problema vizată
dispare sau se minimizează, ocupând un loc tot mai jos în ierarhia
problemelor de sănătate ale populaţiei ţintă .
 4-Este finanţat sistematic, până dispare problema de sănătate.
 5-Este implementat de o organizaţie permanentă, cu reguli bine
definite; trebuie luată în calcul birocraţia.
 6-Deoarece organizaţia care implementează programul este
permanentă, oferă mai multă stabilitate.
 7-Poate include mai multe proiecte.
 8- Poate fi urmarea unui proiect
1.5. Managementul proiectelor – abordări conceptuale, funcţii
şi caracteristici ale acestora
 Managementul, prin definiţie, reprezintă un proces de proiectare şi
de menţinere a unui mediu în care persoanele, lucrând impreună în
grupuri, îndeplinesc în mod eficace scopuri selectate şi bine definite .
 Managementul se realizează propriu-zis prin 5 funcţii manageriale,
care reunesc activităţile generale desfăşurate de manageri pentru
atingerea obiectivelor organizaţiei, prin utilizarea resurselor umane,
materiale, financiare şi de timp: planificarea, organizarea, funcţia de
personal, conducerea şi controlul .
 Managementul unui proiect reprezintă procesul de organizare şi
supraveghere a proiectului, pentru a ne asigura că acesta se
realizează conform programării.
 1*PLANIFICAREA cuprinde selectarea misiunilor şi a obiectivelor,
precum şi stabilirea acţiunilor necesare pentru îndeplinirea acestora,
înainte de a acţiona. Principalele argumente în favoarea planificării
constau în: direcţionarea şi coordonarea eforturilor, reducerea şocului
schimbării, minimizarea riscurilor şi a risipei, stabilirea normelor pe
baza cărora se va realiza controlul. Planificarea se face la toate nivelele
de management, pe termen lung sau scurt. De exemplu, pentru
sistemul de sănătate, o planificare strategică poate să vizeze eliminarea
disparităţilor în acoperirea cu servicii medicale sau farmaceutice pe
medii de rezidenţă (ceea ce implică un program de acţiune pe termen
de 5 – 10 ani), iar planificarea operaţională stabileşte modul în care se
vor desfăşura acţiunile prevăzute la nivelul unui judeţ, sau al unui
furnizor de servicii medicale.
 Într-un proiect, planificarea presupune:
 a. dezvoltarea scopului, obiectivelor, a strategiilor de intervenţie;
 b. stabilirea activităţilor şi resurselor;
 c. dezvoltarea unei scheme de lucru pentru a stabili relaţiile logice
dintre activităţi şi punctele critice în implementarea proiectului;
 d. programarea în timp;
 e. realizarea unui plan de protejare a resurselor proiectului;
 f. identificarea de planuri alternative.
 2*ORGANIZAREA presupune alocarea resurselor, pentru
îndeplinirea sarcinilor esenţiale. Ea cuprinde stabilirea structurii de
intenţie a organizaţiei şi definirea rolurilor formale ale persoanelor în
cadrul diferitelor compartimente şi a relaţiilor dintre compartimente şi
dintre oameni (relaţiile de autoritate şi de responsabilitate).
 Reprezentarea grafică a structurii organizaţiei poartă numele de
organigramă.
 În proiect, organizarea cuprinde:
 a. stabilirea structurii echipei;
 b. identificarea şi repartizarea rolurilor membrilor echipei în cadrul
proiectului;
 c. definirea procedurilor de lucru;
 d. stabilirea standardelor de autoritate şi de responsabilitate la nivelul
echipei;
 e. alocarea resurselor pe activităţi.
 3*FUNCŢIA DE PERSONAL (COORDONAREA) include
activităţi de management al resurselor umane şi are ca scop
principal desemnarea persoanelor celor mai potrivite în funcţie
de specificul posturilor şi motivarea acestora, astfel încât să
contribuie cât mai mult la îndeplinirea obiectivelor organizaţiei.
Angajaţii nu trebuie să fie nici sub, nici supracalificaţi. Această
funcţie include recrutarea şi selectia angajaţilor, alocarea
personalului în posturile existente, determinarea modului de
remunerare, precum şi acţiunile desfăşurate în vederea
întreruperii activităţii angajaţilor datorită unor situaţii speciale
(pensionare, transfer, concediere).
 În proiect coordonarea cuprinde: a. alegerea echipei;
b. instruirea personalului; c. monitorizarea modului de lucru al
membrilor echipei; d. îndeplinirea formalităţilor de încetare a
activităţii la terminarea proiectului.
 4*CONDUCEREA (COMANDA) presupune orientarea membrilor
organizaţiei spre ceea ce trebuie să realizeze.Implică crearea unui
mediu de comunicare şi motivare, astfel încât membrii organizaţiei
(spital, secţie, centru medical, cabinet medical individual) să
înţeleagă exact ce se aşteaptă de la ei pentru îndeplinirea scopului
organizaţiei. În general, managerii trebuie să fie flexibili şi să îşi
adapteze stilul de conducere la situaţiile cu care se confruntă şi la
nevoile şi aşteptările angajaţilor.La baza funcţiei de conducere stă
motivarea, care reprezintă „corelarea satisfacerii nevoilor şi
intereselor angajaţilor cu gradul de participare la îndeplinirea
obiectivelor organizaţiei”.
 În proiect conducerea include: a. stabilirea modului de analiză a
opţiunilor, luare a deciziilor şi comunicare a acestora; b.
dezvoltarea de tehnici de luare a deciziei în echipă; c. dezvoltarea
de mecanisme de analiză a stadiului de implementare a proiectului.
 5*CONTROLUL presupune monitorizarea şi evaluarea
performanţelor obţinute, în încercarea de îmbunătăţire continuă a
calităţii. Etapele procesului de control au fost descrise prima dată
de F. W.Taylor (fondatorul managementului organizaţional) şi
constau în esenţă în:
 a. stabilirea de standarde de timp, calitate sau cantitate;
 b. măsurarea rezultatelor reale;
 c. compararea rezultatelor cu standardele;
 d. luarea măsurilor necesare pentru a minimiza pe cât posibil
diferenţa dintre rezultatele obţinute şi standardele stabilite.
 Pentru a fi eficient, controlul trebuie să inducă măsuri
constructive de rezolvare a cauzelor ce generează devierea în
sens negativ faţă de standarde şi respectiv măsuri de fructificare
a experienţelor pozitive.
 În proiecte, controlul se referă la:
 a. Stabilirea faptelor,evenimentelor ce se monitorizează;
 b. stabilirea criteriilor şi indicatorilor de performanţă;
 c. stabilirea standardelor de performanţă;
 d. stabilirea şi implementarea unui mecanism de monitorizare şi
evaluare integrat in planificarea proiectului;
 e. stabilirea unui sistem informaţional;
 f. planificarea revizuirii regulate a strategiei de implementare, în
funcţie de rezultatele evaluărilor.
MULTUMESC PENTRU ATENTIE !!