Nervul glosofaringian

Nervul glosofaringian este un nerv

mixt, senzitiv şi motor.
Fibrele motorii ale nervului se
distribuie muşchiului stilofaringian.
Fibre parasimpatice secretomotorii
inervează glanda parotidă.
Fibrele senzitive se distribuie cavităţii
timpanice, tubei faringoauditivă, lojelor
amigdaliene, tonsilelor, nazofaringelui,
uvulei, feţei inferioare a palatului
moale şi cele 2/3posterioare
(postsulcale) ale limbii din care cauză
este numit şi nerv gustativ al limbii.2
3
 Originea aparentă
Nervul glosofaringian se
formează prin trei sau patru
rădăcini la nivelul părţii rostrale
a bulbului, în şanţul dintre oliva
bulbară şi pedunculul cerebelos
inferior, deasupra rădăcinii
nervului vag. 4
5
6
Originea reală
Originea reală a nervului
glosofaringian se află în
nucleii senzitivi şi motori.
Nucleii senzitivi
Aferenţele nucleilor senzitivi
sunt reprezentate de axonii
neuronilor unipolari din
ganglionii glosofaringieni
superior şi inferior; fibrele
nervoase care conduc
sensibilitatea gustativă se
termină în partea rostrală a
tractului nucleului solitar, în
timp ce fibrele nervoase
legate de aferenţele viscerale
generale se termină ambele în
partea caudală, fiind probabil
interconectate cu nucleul
comisural controlateral, dar şi
7
în nucleul spinal trigeminal.
Nucleii motori
Partea rostrală a nucleului
ambiguu este situată
profund în formaţia
reticulată, medial de
tractul spinal şi de nucleul
nervului trigeminal.
La acest nivel ajung fibre
corticonucleare directe şi
încrucişate care părăsesc
tractul la nivelul nucleului
ambiguu sau în punte şi
coboară prin lemniscusul
medial.
Partea glosofaringiană a
nucleului ambiguu se află
ventrolateral de vârful
coloanei principale,8şi
inervează stilofaringianul.
Fibrele parasimpatice ale
nervului glosofaringian se
alătură fibrelor motorii
din nucleul salivator
inferior situat în
formaţiunea
reticulată,dedesubtul
nucleului salivator
superior; fibrele nucleare
se alătură ramurii
timpanice glosofaringiene
şi nervului pietros mic şi
sinapsează în ganglionul
otic; fibrele
postganglionare
inervează împreună cu
nervul auriculotemporal
glanda parotidă.
9
Traiect
De la nivel bulbar, nervul glosofaringian se
orientează anterolateral spre depresiunea
triunghiulară a apeductului cohlear de pe faţa
inferioară a părţii pietroase a osului temporal, pe
tuberculul jugular al osului occipital, sub floculus;
se încurbează inferior, părăsind craniul prin partea
anteromedială a găurii jugulare, într–o teacă
durală proprie, anterior de nervul accesor.
La nivelul găurii jugulare se află situat într–un
şanţ adânc, osificat în 25% din cazuri, separat prin
sinusul pietros inferior de nervii vag şi accesor, şi
prezintă doi ganglioni, superior şi inferior.
10
11
Ganglionul superior (Ehrenritter), mic,
aflat în partea superioară a şanţului
străbătut de nervul glosofaringian, nu
prezintă ramuri şi se consideră extensia
superioară a ganglionului inferior.
Ganglionul inferior Andersch), mare, se
află într–o incizură pe marginea inferioară
a părţii pietroase a osului temporal. Conţine
neuroni unipolari tipici ale căror dendrite
primesc impulsuri gustative şi tactile de la
mucoasa linguală (1/3posterioară inclusiv
sulcus terminalis şi papilele valate) şi
aferenţe somatice generale de la nivelul
orofaringelui şi palatului moale.
12
 Nervul trece anterior, între vena
jugulară internă şi artera carotidă internă,
posterior de procesul stiloid şi ajunge pe
marginea posterioară a stilofaringianului.
Se dispune pe faţa anterioară a
muşchiului, trece printre fibrele inferioare
ale constrictorului faringian superior sau
între acesta şi constrictorul mijlociu şi se
distribuie tonsilelor, mucoasei faringiene
şi părţii postsulcale a limbii, vălului
palatin şi glandelor mucoasei orale.
13
 Anastomoze
> trunchiul simpatic
> nervul vag
> nervul facial
> ganglionul simpatic cervical
superior
14
 Ramuri colaterale
Nervul timpanic: părăseşte ganglionul
inferior, pătrunde în cavitatea timpanică prin
canaliculul timpanic inferior şi se împarte în două
ramuri formând plexul timpanic evidenţiabil pe
suprafaţa promontoriului.
Din plexul timpanic pornesc:
> un ram care realizează conexiunea cu nervul
pietros mare superficial din nervul facial
> ram spre mucoasa cavităţii timpanice
> ram spre tuba auditivă
> ram spre celulele mastoidiene
> ram spre nervul pietros mic
15
Ram carotidian: deseori dublu, ia naştere sub
gaura jugulară, coboară pe artera carotidă
internă, pe peretele sinusului carotidian, şi spre
glomusul carotidian. Conţine fibre aferente
primare de la chemoreceptorii bulbului
carotidian şi de la baroreceptorii din pereţii
sinusului carotidian; poate fi interconectat cu
nervul vag şi ganglionul cervical superior
Nervul pietros mic este format din fibre
secretomotorii parotidiene; pătrunde în canalul
inferior celui pentru tensor tympani, primeşte
un ram de la ganglionul facial şi ajunge pe faţa
anterioară a stâncii temporalului, printr–o
deschidere mică situată lateral de hiatusul
nervului pietros mare, trece prin foramen ovale
şi canaliculul innominatus spre ganglionul otic.
16
Ramuri faringiene: 3-4 fibre nervoase
care se unesc în apropierea
constrictorului faringian mijlociu cu
ramul faringian al vagului, şi cu ramuri
laringofaringiene ale trunchiului
simpatic formând plexul faringian, prin
care nervul glosofaringian inervează
senzitiv mucoasa faringiană.
Ramuri musculare care inervează
stilofaringianul.
17
 Ramuri tonsilare care formează un
plex din care se desprind nervii palatini
posterior şi mijlociu; aceştia se distribuie
tonsilei, palatului moale.
Ramuri linguale
> ram pentru papilele valate şi mucoasa
din jurul sulcusului terminalis
> ram pentru mucoasa din partea
postsulcală a limbii, care comunică cu
nervul lingual; asigură sensibilitatea
gustativă şi generală a regiunii linguale
posterioare. 18
Ganglionul otic
Ganglionul otic este o formaţiune mică,
ovalară, roşiatică, situată sub foramen ovale.
Este un ganglion periferic parasimpatic
corelat topografic cu nervul mandibular şi
funcţional cu glosofaringianul.
Rapoarte
Lateral de nervul mandibular, lângă
joncţiunea sa cu rădăcina motorie
trigeminală, ganglionul înconjură originea
nervului pterigoidian medial.
Medial, tensor veli palatini separă ganglionul
otic de partea cartilaginoasă a tubei auditive.
Posterior se află artera meningee mijlocie.19
Rădăcina motorie, parasimpatică: Nervul
pietros mic, cu fibre preganglionare; aceste
fibre provin din neuronii nucleului salivator
inferior; sinapsează în ganglionul otic, iar
fibrele postganglionare trec prin ramuri
comunicante în nervul auriculotemporal şi se
distribuie glandei parotide.
Rădăcina simpatică, care provine din plexul
arterei meningee mijlocii, conţine fibre
postganglionare din ganglionul simpatic
cervical superior, care traversează ganglionul
otic fără a face aici sinapsă. Emerg
împreună cu fibrele parasimpatice împreună
cu nervul auriculotemporal şi inervează
vasele de sânge ale glandei parotide. 20
 Ramuri
> ram pentru coarda timpanului
> ram pentru nervul canalului
pterigoidian
Aceste ramuri formează o cale
secundară prin care fibrele gustative
ale ariei presulcale ale limbii ajung
direct în ganglionul facial fără a
21
trece prin ureche medie.
 Leziuni
> Leziuni ale nervului glosofaringian,
rareori singulare, implică de obicei
nervii cranieni inferiori.
> Leziuni izolate produc pierderi ale
senzaţiei ipsilateral la nivelul
palatului moale, faringelui, părţii
posterioare ale limbii.
> Reflexele palatale şi faringiene sunt
reduse sau abolite.
22