Sunteți pe pagina 1din 14

CAPITOLUL I:

OMUL
SENSUL VIEȚII

Prof. ORDEAN ADELA EMANUELA


Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu” Orăștie
Are viaţa omului vreun sens? Respectiv, are vreun rost, vreun scop sau
menire? A căuta răspunsuri la asemenea întrebări este similar cu a
căuta un punct de sprijin care să justifice demersurile omului, care să
justifice, în ultimă instanţă, însăşi existenţa umană.
• Un răspuns afirmativ a fost dat de viziunea
umanistă, care consideră că omul are un loc
privilegiat în univers.
• Viziunea umanistă nu este una unitară. Aceasta se
deosebește în:
• umanismul clasic
• noul umanism.
1. Umanismul clasic
 a cultivat ideea unei raţiuni absolute și perfecte;
 a cultivat ideea că viaţa omului are un sens: cunoaşterea,
fericirea, binele sau orientarea către Dumnezeu.

2. Noul umanism
 are o viziune pesimistă asupra ființei umane;
 este de părere că adevărul constă în contradicții;
 neagă existența lui Dumnezeu;
 nu susține predestinarea vieții;
 consideră că omul inventează acţiuni, îşi creează valori, îşi propune
idealuri şi, prin toate acestea, el dă sens propriei vieţi.
Eudaimonia – reprezintă „Binele suprem”, după
cum lasă să se înțeleagă filosofia greacă antică.
Fericirea sau „Binele suprem” este suprapusă
problematicii sensului vieții.
Concepții filosofice:
Jean-Paul Sartre
Evanghelia după Matei
Emil Cioran
 Sigmund Freud
 Albery Camus
„Existenţialismul ateu, pe care îl reprezint, este mai coerent. El
afirmă că, dacă Dumnezeu nu există, există măcar o fi inţă în
care existenţa precedă esenţa, o fi inţă care există înainte de a
putea fi defi nită de vreun con cept: această fi inţă este omul,
sau, cum spune Heidegger, realitatea umană. Ce înseamnă, în
acest caz, că existenţa precedă esenţa? Înseamnă că omul
există, înainte de toate, se afl ă, se înalţă în lume şi se defi neşte
doar după aceea. Conform concepţiei existenţialiste, omul nu
poate fi definit prin faptul că la început nu este nimic. El va
exista după cum va acţiona. Astfel, nu există o natură umană, fi
indcă nu există un Dumnezeu care să o conceapă. Omul nu este
doar cel care se concepe, ci şi cel care vrea să fi e. El se
concepe doar după existenţă, după impulsul către existenţă:
omul nu este altceva decât ceea ce face din el însuşi. Acesta
este principiul existenţialismului. Şi mai este acela care poartă
numele de subiectivitate, termen care ni se reproşează într-atât.
Dar ce vrem să spunem noi, astfel, decât că omul are o
demnitate mai mare decât piatra sau masa? Fiindcă noi vrem să
Jean-Paul Sartre (1905-1980) spunem că omul, mai întâi de toate, există, fi indcă se lansează
către viitor şi fi indcă este conştient că se proiectează către
viitor. [...]”
(Jean-Paul Sartre, Existenţialismul este un umanism)
Văzând mulțimile, Isus S-a suit pe munte și, așezându-se,
ucenicii lui au venit la El. Și deschizându-și gura, îi învață
zicând:
Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor.
Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul.
Fericiți cei care flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se
vor sătura.
Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui.
Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor
chema.
Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția
cerurilor.
Fericiți veți fi voi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice
tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea.
Sf. Apostol și Evanghelist Matei
Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri.
(sec. I d.Hr.)

Aplicație: Comentează concepția biblică.


„Tot mai mult mă conving că omul este un animal nefericit,
abandonat în lume, sortit să-şi găsească o modalitate
proprie de viaţă, aşa cum natura n-a mai cunoscut înaintea
lui. De pe urma aşa-zisei lui libertăţi, suferă mai mult decât
după cel mai mare prizonierat posibil în existenţa naturală.
Şi atunci, nu mă mir de ce omul ajunge uneori să invidieze
o fl oare sau o altă plantă. A voi să trăieşti ca o plantă, să
creşti înrădăcinat, înfl orind şi uscându-te sub soare, în cea
mai deplină inconştienţă, a dori să fi i o parte intimă din
fecunditatea pământului, o expresie anonimă a cursului
vieţii, este a fi disperat de rosturile şi sensul omenirii. Şi de
ce să nu schimb cu o fl oare? Cunosc ce înseamnă a fi om,
a avea idealuri şi a trăi în istorie. Ce mai pot aştepta de la
asemenea realităţi? Este, desigur, mare lucru a fi om;
încerci una dintre cele mai serioase tragedii, o dramă
aproape monumentală, căci a fi om înseamnă a vieţui într-o
ordine de existenţă cu totul nouă, mai complicată şi mai
dramatică decât cea naturală.
(Emil Cioran, Pe culmile disperării)
Emil Cioran (1911-1995)
„Fiecare om își poartă destinul său fără ca altul să-și poată lua
vreo responsabilitate, întocmai cum în suferință ești singur,
nimeni altul neputându-și-o lua asupra lui. Acela care s-a crezut
mântuitorul lumii a fost mai mult decât iluzionat când a conceput
o răscumpărare a păcatelor sau o preluare a suferințelor
oamenilor. Cu cât sunte fericiți astăzi, dacă s-a jertfit pentru noi?
Mântuire? Dar mântuirea este o iluzie și o imposibilitate.
Concepția creștină a durerii este tot atât de ineficace, ca bucuria
pentru bucuriile lumii. Ea nu a înțeles că nu se poate suferi pentru
altul și că este inutil să scoți pe om din singurătatea durerii”.
(Emil Cioran, Relevațiile durerii. Eseuri)

Aplicație: Analizați cele două concepții aparținătoare lui Emil Cioran.


 Considera că fericirea, fie ca
stare permanentă, fie ca ideal, nu
poate fi obținută;

 Întreaga noastră viață stă sub


semnul principiului plăcerii, fapt
ce ne va determina să adoptăm
căi diferite pentru a deveni
fericiți.
Sigmund Freud (1856-1939)
Albert Camus (1913-1960)

 afirmă că „Fericirea și absurdul sunt doi copii ai


aceluiași părinte. Ei sunt nedespărțiți. Ar fi greșit
să spunem că fericirea se naște neaparat din
descoperirea absurdului. Se întâmplă la fel de
bine ca sentimentul absurdului să se nască din
fericire”.
Aplicații

• Realizați o listă cu obiecte, activități, stări sufletești,


dorințe etc. care ar putea să contribuie la fericirea voastră,
ierarhizați aceste elemente. Formulați concluzii cu
caracter general.