Macroeconomie

Paul HEYNE, Peter BOETTKE, David PRYCHITKO

13. AVUŢIA NAŢIUNILOR:

GLOBALIZARE ŞI CREŞTERE
ECONOMICĂ
Obiective curs
Cum se explică faptul că unele țări reușesc să se dezvolte și unele nu;
Care sunt factorii/determinații creșterii economice
Cum influențează crizele creșterea economică? Cazul specific al UE în
condițiile crizei din 2008/2009
Ce rol au investițiile străine directe (ISD)? Dar libertatea economică sau
comerțul?
Cât de important este capitalul uman?
Dar instituțiile?
Cazul țărilor emergente din Asia vs cazul țărilor slab dezvoltate din Africa
Opinii asupra globalizării
PIB ca instrument al comparațiilor internaționale și analiza creșterii
economice
Concepte/idei cheie
Creștere economică
Dezvoltare economică
PIB
Clasificarea țărilor funcție de PIB
ISD
Capital uman
Libertate economica
Globalizare
Ţări bogate, ţări sărace...
Un sistem economic reprezintă un sistem social prin intermediul
căruia indivizii cooperează în vederea creării şi utilizării resurselor,
spre a-şi satisface unii altora dorinţele.
Diferenţele dintre state din punctul de vedere al nivelului de
dezvoltare economică demonstrează clar faptul că unele sisteme
economice funcţionează mai bine decât altele.

De ce unele sisteme au performanţe mai mari decât altele?

Posibile explicaţii (vehiculate de-a lungul timpului, dar contrazise
de realitate): resurse naturale, dimensiunea teritoriului, mărimea
şi/sau densitatea populaţiei etc.
Cine este bogat şi cine este
sărac?
World Development Report (Banca Internaţională pentru Reconstrucţie
şi Dezvoltare – Banca Mondială) utilizează următoarea clasificare a
ţărilor lumii (în funcţie de PNB/locuitor):
◦ ţări cu venit naţional ridicat: SUA, Canada, statele din Europa
Occidentală, Japonia, Coreea de Sud, Singapore, Australia, Noua
Zeelandă, Israel, ţări exportatoare de petrol (Brunei, Kuweit, Qatar,
E.A.U.) etc.;
◦ ţări cu venit naţional mediu: statele din America Latină (exceptând
Nicaragua, Honduras, Haiti şi Guyana), Africa de Sud şi de Nord,
majoritatea statelor din Orientul Mijlociu, ţări din centrul şi estul
Europei, Thailanda, Malaezia, Indonezia şi Filipine;
◦ ţări cu venit naţional redus (PNB/locuitor < 1.000 USD): China, India,
Pakistan, Bangladesh, Birmania, Cambodgia, Laos, Vietnam, statele
cele mai sărace din cadrul fostei URSS, Albania, Africa Centrală etc.
Noua clasificare (dupa 1 iulie
2017)
ThresholdGNI/Capita (current US$)
- Low-income< 1,005
- Lower-middle income1,006 - 3,955
- Upper-middle income3,956 - 12,235
- High-income> 12,235
 Saracia la nivel global
1 miliard de oameni (15% din populatia lumii) traiesc cu mai putin de un dolar pe
zi
2,5 miliarde traiesc cu mai putin de 2 dolari pe zi
Peste 600 milioane sunt afectati de 'sǎrǎcia extremǎ", cu un venit mediu anual mai
mic de 275 $.
15% din populatia lumii trǎiestecu mai putin de 1 $/zi - standard pe care Europa de
Vest si SUA il atinseserǎ cu douǎ secole in urmǎ.
Date istorice
Analiza comparativă a ritmului de creştere economică din
SUA şi India:

Ţara PIB/locuitor PIB/locuitor Mărimea Ritm

(2006) (1820) creşterii anual de
(de n ori) creştere
SUA 37.791 $ ~51 $ 742 ~3%
India 2.122 $ ~81 $ 26 ~0,1%
 De ce au fost atât de diferite evoluţiile celor două
ţări? Sa fie exploatarea?
Creşterea economică
creşterea economică = creşterea PIB-ului real pe termen lung;
precondiţia esenţială: ordinea socială stabilă (indivizii să poată
iniţia proiecte, având suficientă încredere că vor fi capabili
săse bucure de rezultatul muncii lor);
dezvoltarea economică depinde, de fapt, de trei chestiuni:
◦ Oameni;
◦ Resurse;
◦ Instituţii (furnizează regulile jocului în baza cărora
interacţionăm şi obţinem câştiguri de pe urma
schimburilor).
 Sursele creşterii
posibilitatea de a supune schimbului, la un cost redus, atât bunurile, cât şi ideile (costuri de tranzacție reduse);
sisteme de transport şi de comunicaţii ieftine;
stocuri de capital;
progresul tehnic;
procesul de reducere a decalajului tehnologic.
investiţiile străine şi comerţul exterior;
sprijinul financiar extern (ATENŢIE! vs. ISD);
investiţiile private;
educaţia şi capitalul uman;
importanţa cunoştinţelor – combustibilul îşi are sursa în minţile noastre;
gradul de libertate economică – libertatea economică permite oamenilor să-şi caute avantajul comparativ, să
pornească motorul antreprenorial care pune în mişcare mecanismul pieţei.
Libertatea economică și creșterea
(sursă: EcoL, C. Marinescu)
..
O problemă fundamentală a
creșterii: ciclicitatea economică
.
Era modernă
Dinamica economică la nivel
global
Ciclicitate, criza 2008-2009 și
rolul actorilor globali
Cazul UE
Aspecte specifice privind criza 2008-2009
Dinamica economică
Contribuție redusă la
relansarea economică
Structura PIB
Ocupare și șomaj
Experienţa asiatică – cauzele creşterii
economice din Asia

Coreea de Sud (1960-2006):

◦ PIB a crescut de aprox. 28 ori, cu o rată medie anuală de circa 7,3%;
◦ PIB/locuitor a crescut de aprox. 15 ori, cu o rată medie anuală de circa 5,8%.
Cum se explică aceste performanţe economice deosebite?
◦ atenţie deosebită acordată educaţiei, inclusiv, instruirii femeilor;
◦ conectarea la economia mondială;
◦ folosirea eficientă a fondurilor atrase din străinătate;
◦ concentrarea pe prodcţia pentru export;
◦ oficialii guvernamentali au conlucrat cu industriaşii pentru a influenţa investirea
resurselor în domenii-cheie şi pentru a dezvolta anumite industrii;
◦ cheltuielile guvernamentale au fost menţinute la un nivel rezonabil;
◦ populaţia a practicat o rată relativ ridicată a economisirii;
◦ s-a ţinut cont de domnia legii, deşi corupţia au fost o problemă, iar unele politici
publice discreţionare au deturnat fonduri publice de la alte întrebuinţări.
Japonia şi Taiwan
performanţe economice şi politici economice aplicate similare
celor înregistrate de Coreea de Sud (Japonia intră, chiar, în
rândul celor mai bogate ţări);
populaţie educată, dispusă să muncească din greu şi să
economisească;
cadru economic cu reguli ale jocului stabile;
deschidere faţă de economia mondială;
absenţa unor cheltuieli guvernamentale excesive şi a unei
inflaţii rapide;
utilizarea tehnologiilor dezvoltate de naţiuni mai avansate din
acest punct de vedere.
Alte naţiuni ale Asiei s-au descurcat mai
puţin bine...

India (1960-2006):
◦ PIB creşte de la 606$ la 2.122$, de numai 3,5 ori, ceea ce presupune un ritm
anual de creştere de sub 0,1%;
◦ explicaţii posibile: creşterea demografică, disensiuni interne, conflicte cu
vecinii, războaie, politicile aplicate de guvernul indian etc.
◦ a manifestat o împotrivire extremă în a lăsa alocarea resurselor în seama
preţurilor, încredinţând autoritatea unor birocraţi guvernamentali;
◦ guvernul a distorsionat masv preţurile;
◦ autorităţile guvernamentale au fost seduse de planificarea centrală după
model sovietic;
◦ investiţiile au fost canalizate spre proiecte care s-au dovedit a fi incapabile să
producă venituri mai mari decât costurile;
◦ domeniile mai puţin planificate erau decurajate printr-o reglementare
excesivă din partea birocraţilor (licenţe, autorizaţii, aprobări, avize etc.).
America Latină
Ţările Americii Latine au avut evoluţii foarte diferite în perioada postbelică:

Ţara Modificarea procentuală a

PIB/locuitor (1960-2006)
Argentina 46,6
Brazilia 177,8
Chile 217,5
Columbia 142,2
Mexic 150,0
Peru 55,0
Venezuela 0,00
Africa Subsahariană
Prezintă o situaţie “tragică”, cu excepţia Africii de Sud şi a Botswanei;

Ţara PIB/locuitor (2006)

Zair (Congo) 91 $
Etiopia* 146 $
Ghana 294 $
Tanzania 335 $
Nigeria 440 $
Kenya 446 $
Coasta de Fildeş 555 $
Cauze ale subdezvoltării Africii
Subsahariene

utilizarea ineficientă a sprijinului financiar primit din străinătate (cazul

Tanzaniei);
absenţa unui sol fertil;
lipsa unor căderi de precipitaţii corespunzătoare;
maladii specifice zonei tropicale;
variaţii mari ale debitului râurilor;
varietatea populaţiilor din interiorul graniţelor a stimulat menţinerea
unei lipse de unitate şi a izbucnirea de războaie civile;
unele “explozii” demografice care au anulat efectele pozitive ae unor
perioade de creştere economică;
regimuri politice violente, corupte, mincinoase şi incompetente.
Tendința de reducere a
decalajelor la nivel global
 Globalizarea – speranţe şi
deziluzii
globalizarea - “paratrăsnetul” perioadei ce a urmat Războiului Rece;
proteste de stradă anti-globalizare (Seattle, Praga, Geneva, Washington
D.C. etc.);
criticii subliniază că acest “consensul de la Washington” (set de
reguli/principii de stabilitate macroeconomica, 1989) constituie un set
de politici privitoare la responsabilitatea fiscală şi la liberalizarea
comercială care sunt “impuse” ţărilor mai puţin dezvoltate ale lumii, în
schimbul împrmuturilor şi asistenţei financiare externe oferite de
instituţii internaţionale;
sunt vizate, mai ales, Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional şi
Organizaţia Mondială a Comerţului, principala lor “vină” fiind
condiţionalitatea (în special, în ceea ce priveşte împrumuturile
acordate de F.M.I.).
Aspecte particulare aflate în dezbatere în ceea ce
priveşte “Consensul de la Washington”

Criticii globalizării susţin că acesta duce la:

◦ accentuarea inegalităţii în materie de venit, pe măsură ce decalajul
dintre ţările bogate şi cele sărace se adânceşte;
◦ o “cursă către adâncuri” în privinţa politicilor de mediu (amplasarea de
capacităţi de producţie în state care oferă o legislaţie mai permisivă din
punctul de vedere al protecţiei mediului înconjurător);
◦ o “cursă către adâncuri” pe piaţa muncii (marile corporaţii caută să îşi
desfăşoare activitatea în zone care oferă condiţii mai puţin costisitoare
din punctul de vedere al salariilor şi al condiţiilor de muncă).
Totuşi, dovezile sugerează că, în realitate, globalizarea produce efecte
opuse celor descrise mai sus.
 Puterea opiniei publice
Opiniile ferme nu sunt sinonime cu argumente valide! Trebuie subliniată
importanţa pregătiri profesionale adecvate;
Opinia publică se concentrează adesea pe consecinţele evidente ale politicilor
publice. Dar ştiinţa economică încearcă să lămurească şi consecinţele
neintenţionate, adesea ascunse şi de durată.
Globalizarea duce din ţările mai dezvoltate în cele mai puţin dezvoltate acele
elemente care se constituie în surse de sporire a productivităţii reale, baza
creşterii venitului real:
◦ perfecţionarea abilităţilor de lucru;
◦ înmulţirea cunoştinţelor tehnice;
◦ mai buna organizare a activităţilor economice.
Nu trebuie neglijată puterea intereselor speciale, politica înclinând spre
manifestarea unei îngustimi şi a unei concentrări părtinitoare a beneficiilor.
Controversa legată de externalizarea
producţiei: lozincă versus analiză

Comerţul voluntar este reciproc avantajos, indiferent dacă are loc între
două persoane şi are ca obiect un anume produs, sau dacă avem de-a face
cu cumpărarea de servicii de muncă prestate într-o fabrică din America
Latină sau de către un medic radiolog din India.
Tiparul comercial care se derulează ca urmare a globalizării este doar o altă
manifestare a câştigurilor obţinute de pe urma schimburilor voluntare
Numărul locurilor de muncă pierdute în urma externalizării producţiei este
minuscul comparativ avantajele cresterii economice si a alocarii optime a
resurselor
Pe scurt, comerţul internaţional este un joc cu sumă pozitivă.
Rolul economiştilor este de a spune adevărul, însă, de multe ori, opiniile lor
au fost desconsiderate în numele eficienţei politice.
Milton Friedman

Cercetările arată limpede că eliberarea oamenilor din punct de vedere

economic dezlănţuie motivaţia şi iniţiativa individuale şi aşază o ţară pe
traiectoria creşterii economice. Pe de altă parte, prosperitatea economică
şi independenţa faţă de guvern promovează libertatea civilă şi politică.
Dificultatea comparaţiilor internaţionale și în
dinamică

Problema serviciilor care nu fac obiectul unor tranzacţii pe piaţă:

◦ ponderea acestora este mult mai mare în economiile mai puţin
dezvoltate, ceea ce face ca PIB-ul acestora să fie subapreciat;
◦ în acelaşi timp, este exagerată bunăstarea oamenilor din cele mai
bogate ţări.
Comparaţiile internaţionale care impică PIB-ul pe cap de locuitor sunt
foarte distorsionate şi de numitorul comun utilizat (utilizarea dolarului
american). Dar cursul de schimb nu exprimă totdeauna paritatea
puterilor de cumpărare!
Exprimarea PIB-ului pe cap de locuitor ajustat cu paritatea puterilor de
cumpărare duce la creşteri semnificative a valorii acestuia pentru
statele cu un nivel de dezvoltare redus sau, chiar, mediu.
PIB real vs. PIB nominal
Bibliografie
MODUL DE GÂNDIRE ECONOMIC,
Paul HEYNE, Peter BOETTKE, David PRYCHITKO, 13. AVUŢIA
NAŢIUNILOR: GLOBALIZARE ŞI CREŞTERE ECONOMICĂ
Rapoarte publice, Comisia Europeană
Tema: Decalaje globale (tari dezvoltate vs. tari in dezvoltare;
decalaje intr-UE) si perspectivele cresterii la nivel global

1. Folosind indicatorii PIB real, PIB nominal, PIB în PPC (total și pe locuitor) analizați
comparativ în dinamică (2005-2018) 3 țări la alegere. Observați diferențele în funcție de
indicatorul utilizat
2. Folosind indicatorii creșterea PIB real, rata inflatiei, rata somajului, rata ocuparii,
productivitatea muncii analizați în dinamică 3 țări la alegere, pentru perioada 2005-
2018. Stabiliți corelațiile între acești indicatori în condițiile crizei din 2008/2009. Puteți
extrapola pentru cazul crizei anticipate din anul curent ca impact al șocului virusului
COVID-19? (în baza documentării pe internet, puteți folosi cu trimitere opiniile
experților). Ce factori de creștere credeți că ar putea fi folosiți în cazul României pentru
depășirea acestui șoc?

Bibliografie: la alegere (lucrari de economie, relatii internationale, politici economice;

date statistice: UE, Banca Mondiala, FMI, OMC)
Tema este obligatorie si se va preda la prima intalnire de curs