CHIMIA PRODUSELOR

FARMACEUTICE ȘI
COSMETICE
Scopul studierii disciplinei: Familiarizarea studenților cu principalele clase de compuși anorganici și organici
aplicați la prepararea remediilor medicamentoase și a produselor cosmetice

Cursul teoretic include:

• Informații despre obținerea produselor farmaceutice și cosmetice, istoricul domeniului, termenologia
specifică utilizată în farmaceutică și cosmetologie;
• Obiectul de studiu, sarcinile chimiei farmaceutice și cosmetice, legătura disciplinei cu alte domenii de studiu;
• Compuși anorganici cu destinație farmaceutică, preparatele medicamentoase care conțin elemente chimice
din diferite grupe ale sistemului periodic;
• Chimia farmaceutică a claselor principale de compuși organici. Hidrocarburile. Derivații halogenați;
• Compuși farmaceutici din clasa compușilor hidroxilici;
• Compușii farmaceutici din clasa fenolilor, eterilor și aminelor aromatice;
• Alcoolii în componența medicamentelor;
• Compușii farmaceutici din clasa aldehidelor, cetonelor, acizilor carboxilici;
• Compuși farmaceutici heterociclici;
• Componentele odorante și aromatizante, proprietățile organoleptice, clasificarea;
• Componentele odorante și aromantizante din clasa hidrocarburilor, alcoolilor, aldehidelor, cetonelor,
terpenelor etc.
• Lucrul experimental cupride:
• Studierea și cercetarea:
• Procedeele tehnologice de obținere a unor produse farmaceutice și parfumerice, cosmetice, cât și a unor
aromatizanți;
• Cunoașterea cu metode de determinare a caracteristicilor fizico- chimice ale unor produse farmaceutice și
cosmetice
• Detrminarea prezenței unor componente ca indici de calitate a produseloe farmaceutice și cosmetic.

• Finalități de studii ale cursului:

 CHIMIA PRODUSELOR FARMACEUTICE ȘI COSMETICE

• Studiează componența chimică a produselor farmaceutice, corelația structura chimică – activitate biologică, descoperirea
de noi medicamente, proprietățile, păstrarea, dependeța acțiunii produsului farmaceutic asupra organzmului in dependență
de structură și alte criterii
• Legătura cu alte discipline: cu chimia anorganică, organică, biochimia, chimia ecologică, biologia, chimia analitică,
toxicologică etc.
• Chimia farmaceutică este strâns legată de domenii noi ale dezvoltării farmaceuticii –biotehnologia farmaceutică,
farmacognozia, chimia toxicologică, criminalistică
• Obiectivele de bază:
• Căpătare și cercetare de noi produse farmaceutice în contextul neeficienței utilizării, efectelor adverse, termenului
mic de păstrare, aplicarea noilor rezultate științifice în corelare cu alte domenii;
• Descoperirea metodelor eficiente de cercetare a produselor farmaceutice;
• Controlul calității produselor farmaceutice în Moldova;
• Certificării inovaționale, computerizate a produselor farmaceutice și cosmetice;
• Comercializarea produselor farmaceutice și cosmetice de calitate. 
Obiectivele de bază sunt funcționale conform legislației în vigoare privitor la clasificare, componență chimică atât a
celor sintetice cât și a celor bazate pe plante medicinale.
Definiția medicamentului – orice compus chimic pur sau produs complex care datorită acțiunii exercitate asupra organismului
PRODUSE FARMACEUTICE (medicamente)

poate fi folosit pentru diagnosticul, prevenirea, tratamentul și ameliorarea bolilor.

Surse de obținere:
• Vegetală – diferite părți ale plantelor;
• Animală – hormoni(insulina), enzime(tripsina, amilaza);
• Minerală – caolinul, apa lacurilor, mărilor diferite gaze;
• Semisintetice – unele antibiotice;
• Sintetice – sulfamidele antibacteriene, chimioterapicele etc.
Principiile active – substanțe medicamentoase chimice pure, care uneori în cantități mici produc efect famacodinamic
puternic. Ele pot fi clasificate în funcție de structură chimică, proprietăți fizico – chimice, efectele biologice în: alcoloizi,
glicozide, saponine, flavonoide, polifenoli, vitamine, uleiuri eterice etc.
Compoziția produselor farmaceutice:
• Substanța activă principală - răspunde de efectul tetrapeutic;
• Substanțe adjunctive – care au rolul de a intensifica efectul substanței active principale sau de a încetini unele efecte
negative, nedorite ale acestuia;
• Substanțe cu rol corectiv – se folosesc pentru ameliorarea proprietăților organoleptice necorespunzătoare ale
substanțelor active principale ;
• Excipientul – o substanță inertă, cu rol de completare a cantităților de înglobare a tuturor ingradientelor;
• Substanțe ajutătoare tehnice – conservanții, emulgatorii, stabilizatorii
Clasificarea produselor farmaceutice:
• După starea de agregare- solide, semisolide și moi, lichide, gazoase.
• După calea de administrare:
 Pentru uz extern-se aplică pe tegumente și mucoasele acesibile;
Pentru uz intern- care se administrează prin îngițire;
Pentru administrare parenterală sau injectabile-injecțiile și
perfuziile.
Pentru a preveni unele erori, pe etichetele medicamentelor cu chenar
roșu și mențiunea extern sunt predestinate pentru a fi utilizate –extern,
cele cu chenar albastru cu inscripția intern, iar cele cu chenar galben
sunt injectabile.
După modul de prescriere și preparare :
Magistrale- se prepară în farmacie după prescripția medicului, având o compoziție individualizată, indicată de rețetă.
Oficinale – se prepară în farmacie după modul de preparare prevăzut de farmacopee.
Tipizate – se prepară în formă finită pe scară industrială în fabricile de medicamente, fiind eliberate bolnavilor în farmacie.
Au compoziție fixă, aspectul exterior ca formă, culoare și ambalaj este constant.
După intensitatea acțiunii:
Toxice și stupiante (stupiantetele sunt medicamente care pot determina dependență, de tipul toxicomaniilor). În farmacopee
se noteză sub denumirea de VENENA. Acestea trebue păstrate în dulap special, cu uși duble, sub cheie. Recipientele care le
păstrează au etichete cu inscripție albă pe fon negru, se eliberează cu mențiunea OTRAVĂ.
Puternic active – în doze mai mici au efecte terapeutice bine definite dar în doze mari determină intoxicații primejdioase.
Sunt notate prin denumirea SEPARANDA. În farmacie se păstrează în dulap separat, recipoientele au etichete cu inscripția
roșie pe fond alb.
Anodine (obișnuite )- au efecte de intensitate mică, se păstrează în farmacie în recipiente etichetate cu inscripție neagră pe
fond alb.
După modul de calculare a dozelor prescrise:
Forme divizate – se eliberează în doze parțiale (сomprimatele, fiole, supozitive);
Forme care se eliberează nedivizat, dar se împart în doze parțiale la administrare (picături pentru uz intern);
Forme care nu necesită divizare (unguente, pudre, soluții pentru uz extern).
Denumirea medicamentelor:
Denumirea chimică-indică structura chimică a produselor. Uneori este complicată, fiind folosită numai pentru
compuși cu structură simplă, de obicei anorganici. Ex.sulfatul de magneziu.
Denumirea generică
Denumirea comună internațională (DCI)-recomandată de OMS, derivă uneori din denumirea chimică, este
scurtă și se folosește ca denumire științifică a substanțelor medicamentoase. De ex.pornind de la denumirea
chimică de metil-propil-propandiol dicarbonat s-a stabilit denumirea comună internațională de meprobamat.
Denumirea oficinală- este prevăzută de FAMACOPEE în limba latină. Se folosește pentru prescrierea rețetelor
magistrale. Uneori coencide cu DCI.
• Denumirea comercială- este înregistrată și patentară, stabilită de compania farmaceutică producătoare.
Denumirele comerciale reprezintă patentele referitoare la medicamentele în formă de finită (substanța activă
și forma farmaceutică).
• Famacopeea prezintă un cod privitor la denumirea, prepararea și controlul medicamentelor.
• Fiecare țară dispune de o farmacopee proprie, cu o istorie specifică, însă un deosebit fenomen este înoirea
permanentă a informațiilor vechi cu altele noi. Un aport dicisv au și completarea informativă cu cercetările
savanților din țară și de peste hotare.
• Deosebit interes prezintă cunoașterea dozelor maxime de administrare a produselor farmaceutice. Dozele
maxime de administrare sunt valabile pentru adulți între 18-60 ani, fără insuficiență hepatică și renală. Dozele
maxime de administrare pentru copii se calculează prin anumite formule luându-se în considerație vârsta
copilului, doza adulților, greutatea copilului.
• Aceste formule nu sunt valabile pentru nou/născuți și sugari.
 REGLAMENTĂRI PRIVIND INTRODUCEREA MEDICAMENTELOR ÎN
TERAPEUTICĂ:

Ministerul sănătății emite o serie de reglamentări asupra metodologiei, etapelor cercetărilor, autorizarea
fabricării și înregistrarea medicamentelor și produselor de uz uman.
Pentru utilizare în terapeutică orice medicament trebue autorizat.
Pentru ca medicamentul să fie autorizat se efectuează anumite cercetări:
• Cercetarea farmacologică preclinică- stabilirea proprietăților farmacodinamice și farmacologice ale
medicamentului la animalele de laborator. Cercetarea se efectuează în comparație cu alte medicamente
cu datele din literatură etc.
• Cercetarea toxicologică clinică-se efectuează conform legislației în vigoare în clinicele desemnate de
Ministerul Sănătății CU CONSIMȚĂMÂNTUL SUBIECȚILOR iar cei care aplică experimentul sunt
responsabili de securitatea acestora.
• Rezultatele cercetărilor se prelucrează statistic.
Important este să rețineți că orice medicament este o otravă! Paracelsus
afirma că numai doza contează!
Agenția națională a medicamentului deține sarcina de a organiza un sistem
național de supraveghere, monitorizare a calității medicamentului.
Centrul național de famacovigelență este responsabil de examinarea reacțiilor
adverse provocate de medicamente, alcătuirea unor fișe de reacții adverse
provocate de produsul farmaceutic, includerea acestor reacții în prospectele de
medicamente(în unele cazuri se solicită retragerea medicamentului din
circulație). Personalul medico- sanitar este informat de rezultatele cercetărilor
și riscul utilizării produselor cu reacții adverse periculoase pentru sănătate.
 DEFINIREA ȘI DIMENSIONAREA PROBLEMEI MEDICAMENTELOR
CONTAFĂCUTE

• Există mai multe definiri a medicamentului contrafăcut:

• Un medicament contafăcut e acela care în mod intenționat și fraudulos a
fost etichetat greșit;
• Un medicament fabricat de cineva diferit față de producătorul original,
realizându-se o copie sau imitație a unui produs original;
• Un medicament vândut fără a fi autorizat deține o mare probabilitate de a fi
falsificat;
• Înlocuirea unor componenți cu alții formează un medicament contrafăcut.
• Țările cele mai dezvoltate comercializează 1-10% medicamente contra
făcute iar țările din Africa, America Latină, comercializează 30%, țările în
curs de dezvoltare, unde mai mult de 50% din medicamente sunt vândute pe
site-uri ilegale sunt contrafăcute.
Există mai multe definiri a medicamentului contrafăcut:
• Un medicament contafăcut e acela care în mod intenționat și fraudulos a fost
etichetat greșit;
• Un medicament fabricat de cineva diferit față de producătorul original,
realizându-se o copie sau imitație a unui produs original;
• Un medicament vândut fără a fi autorizat deține o mare probabilitate de a fi
falsificat;
• Înlocuirea unor componenți cu alții formează un medicament contrafăcut.
Țările cele mai dezvoltate comercializează 1-10% medicamente contra făcute iar
țările din Africa, America Latină, comercializează 30%, țările în curs de dezvoltare,
unde mai mult de 50% din medicamente sunt vândute pe site-uri ilegale sunt
contrafăcute.
Ce medicamente sunt sunt supuse contra facerii?
• Țări în curs de dezvoltare –medicamente care salvează vieți: antibiotice, antimalarie, antituberculoză
etc.
• Țări dezvoltate – medicamente scumpe care îmbunătățesc calitatea vieții: medicamente pentru
disfuncții erectile, stereoizi, medicamente care suprimă pofta de mâncare, medicamente psihotrope etc .
De ce cumpărăm medicamente contafăcute:
• Costul medicamentelor este destul de mare;
• Nu sunt disponibile în țara noastră;
• Ne este rușine să le cumpărăm la farmacie;
• Doctorul refuză înscrierea unei prescripții;
• Sunt ilegale.
Acestea sunt răspunsurile unei chestionări!
 METODE ȘI TEHNOLOGII DE CERCETARE A PRODUSELOR
FARMACEUTICE
Noțiunea de structură-activitatea produsului farmaceutic este dependentă de un complex de proprietăți fizico-chimice care
este legată de natura substanței din componența produsului. Până în prezent sunt cunoscute doar câteva legități care ar
putea lămuri orientativ acțiunea produselor farmaceutice asupra organismului viu:
• Compușii chimici nesaturați din punctul de vedere al acțiunii farmacologice sun mai activi decât compușii saturați;
• Lungimea lanțului de carbon al substanței întroduse în molecula produsului farmaceutic are impact asupra activității
cât și a toxiocității, cresterea activității are loc mai puternic în cazul când se înlătură atomii de carbon până la 6 atomi,
omologii superiori pierd din activitate;
• Întroducerea halogenilor în produsul farmaceutic mărește activitatea, iar activitatea depinde de numărul de atomi de
halogeni și de poziția lor. Cel mai mare efect de nocivitate o are atomul de halogen întrodus în ciclul aromatic.
Halogenoderivații care conțin clor și brom intensifică acțiunea narcotică și micșorează tensiunea sangvină. Derivații
iodului sunt mai puțin activi, manifestă acțiuni antiseptice;
• Acțiunea oxigenului depinde de grupa funcțională din care face parte. Întroducerea unei grupe OH intensifică absorbția
lor în orhganism la alcooli, produsele cu inel benzenic care au atât grupa OH cât și grupa carbonil manifestă
farmactivitate înaltă iar dacă conțin numai grupa carboxilă atuncă farmactivitatea scade și crește solubilitatea;
• Prezența nitrogrupelor nu micșorează toxicitatea dar se intensifică în benzen dacă se întroduc halogenii, în urma
reducerii nitrobenzenei rezultă anilina cu un impact deosebit de nociv asupra sistemului nervos;
La activitatea oricărui produs influențiează structura, solubilitatea, cis- și transizomeria ș. a.
Toate aceste criterii demonstrează importanța luării deciziilor corecte pentru a produce un produsul
farmaceutic.
• Metodele de cercetare a produselor farmaceutice sunt foarte diferite și se axsează pe tipul de
produs. Metodele de cercetare utilizate în farmaceutică pot fi diferențiate în metode:fizice, fizico-
chimice, optice, cromatografice, chimice și biologice.
• Metodele fizice sunt acele metode care dețin de identificarea unor constante fizice specifioce-
transparența, culoarea, umeditatea, temperatura de topire, temperatura de fierbere, temperatura
de solidificare, pH-ul soluției, determinarea turbidității soluției etc.
• Metodele chimice de cercetare se axează pe anumite reacții chimice:
Identificarea – determinarea prezenței cationilor și anionilor în prodse farmaceutice cu scopul
stabilirii originalității :
Reacții de sedimentare a cationior și anionilor;
Reacții de oxido-reducre;
Reacții de neutralizare;
Schimbarea culorii flacării la ardere;
Modificări, care intervin la încălzire.
• Identificarea elementală-cercetarea prezenței în molecule a atomilor de sulf, fosfor, halogeni, arsenium,
bismut, mercur, deoarece atomii acestor elemente nu sunt ionizați este necesaă mineralizarea produsului.
• Identificarea substanțelor organice se realizează:
Reacții generale- de înlocuire, substituție, oxido-reducere;
Reacții care urmează cu formarea de compuși complecși;
Reacții specifice de identificare a compusului dat după grupele funcționale.
Pentru cercetarea produsului farmaceutic sau a prezenței substanței active, a modului ei de acțiune pot fi
utilizate m ai multe metode: cromatografice, metode optce , calorimetrice, ionometrice titrometrice etc.
• Metode fizico-chimice care se bazeză pe determinarea unor constante fizice specifice domeniului de
cercetare cu includerea anumitr aparate:
• Cercetări cu ajutorul spectrofotometrulu –UV:
Analiza calitativă a soluțiilor care conțin un singur produs farmaceutic cu scopul stabilirii veridicității
lui(analgina, acidul acetis salicilic, papaverina);
Determinarea cantitatiovă a substanței active din soluția cu un singur component(a riboflavinei,
vitamina B2 în soluție, a leucomicinei);
Determinarea calitativă a substanțelor active dintr- un produs farmaceutic cu mai multe componente(a
dibazolului);
Determinarea cantitativă a substanțelor active dintr- un produs farmaceutic cu mai multe componente.
 Cercetări cu ajutorul polarografului:
Determinarea conținutului de glucoză în soluțiile pentru injecții;
Determinarea conționutului de validol în pastile;
Determinarea conținutului de mentolîn menovazină.
 Cercetări cu ajutorul refractrometrului:
Determinarea calitativă și cantitativă a uleiurilor folosite în farmaceutiocă;
Determinarea componenților soluției date din doi ingredienți cân unul este solubil în apă iar altul este
solubil în alcool.
 Metode biologice de analiză a produselor farmaceutice constau în cercetarea efectului biologic
pozitiv al produsului sau a acțiunii lui txice asupra organismului. Acest experimet se efectuează pe
aumite animale.
 Controlul microbiologic constă în cercetarea și aprecierea nivelului de sterilitate a produselor
farmaceutice, în stabilirea conținutului microflorei din produs.
 PRODUȘI FARMACEUTICI ANORGANICI AI ELEMENTELOR DIN
PRIMA GRUPA A SISTEMULUI PERIODIC

• Elementele chimice din prima grupă de elemente a sisstemului periodic formează unele
săruri care la justa valoare pot fi numite produse farmaceutice datorită importanței lor
pentru viața și activitatea normală a orgnsmului.
• Sarea Glauber (mirabilita) – Na2SO4×10 H2O
• Din cele mai vechi timpuri se folosește pentu curățirea organismului de nocivități,
manifestă proprietatea de a forța organismul să slăbească.
• Sarea de bucătărie –NaCl
• De-a lungul timpului sarea de bucătărie s-a dovedit a fi și un medicament de nădejde în
multe afecțiuni. Sarea de bucătărie mai poate servi și ca un produs cosmetic natural.
• Rețineți! Sarea de mare are aceieași compoziție ca și sarea de bucătărie!
• Soluțiile de sare de bucătărie sun antiseptice și efective la dezinfectarea rănilor .
• Clorura de sodiu se administrează: în cazuri de intoxicații, deshidratare a organismului,
scurgeri de sânge în organele interne, arsuri grave, insuficiențe cronice de sodiu, la
prepararea soluțiilor perntru injectare.
Soluție fiziologică –ser fiziologic 9mg/ml face parte din clasa de medicamente cunoscută
sub denumirea de soluții pentru administrarea intravenoasă. El poate servi ca diluent
pentru administrarea unor medicamente compatibile cu clorura de sodiu. Serul fiziologic
este primul ajutor în caz de hemorogii puternice.
Nu se administrează dacă bolnavul suferă de insuficiență cardiacă, are reacții alergice la
clorura de sodiu, dacă suferă de ciroză, hipertensiune, aciditate sporită în sânge.
Hidrocarbonatul de sodiu – NaHCO3 (Sodium hydrocarbonate), 84 mg/ml- soluție
perfuzabilă
Utilizarea:
• Pentru a neutraliza substanșele acide, prezente în sânge;
• Pentru a face urina mai bazică în cazul intoxicațiilor cu substanțe acide;
• Pentru accelerarea eliminării nocivităților acide din organism;
• Pentru prevenirea blocării activităților rinichilor cauzate de fragmentările
hemoglobinei, în cazul unei distrugeri masive a globulelor roșii de sânge.
• KMnO4-permanganatul de potasiu
Contraindicații:
• În caz de alergii la componentele produsului;
• Dacă sângele are o reație alcalină;
• Dacă numărul de respirații este sub normele admisibile;
• Dacă în sânge este prea mult sodiu;
• Dacă în sânge este prea puțin potasiu;
• În cazuri de pierderi mari ale clorurilor;
• Dacă valorile calciului din sânge sunt anormale de mici.
• REȚINEȚI! Administrarea acestui produs se efectuiează sub
prescrierea medicului și în prezența lui!
Produse farmaceutice care conțin litiu- Li
Printre produsele farmaceutice care conțin litiu putem numi următoarele: carbonatul
de litiu, nicotinatul de litiu(LITONIT),
• Pentru prima dată sărurile de litiu au fost folosite în anul 1859 în lecuirea podagrei,
au fost încercări de a înlocui sarea de bucătărie cu carbonat de litiu dar s-a terminat
cu decesul a 4 persoane din grupul experimental.

• Ionii de litiu manifestă o acțiune specifică asupra activității sistemului nervos, poate
juca rolul de antagonist pentru ionii de sodiu

• În așa mod ionii de litiu slăbesc impulsurile nervoase, se întrebuințează în lecuirea

depresiilor, stărilor maniacale ale bolnavilor, epilepsiei, schzofreniei. Experimentul a
demonstrat că în urma lecuirii cu carbonatul de litiu a scăzut numărul potențialilor de
sineucideri.

• Lecuirea cu produsele care conțin litiu necesită stabilirea corectă a dozei pentru
lecuire, ele pot ataca rinichii
Sulfatul de cupru- CuSO4 ×5H2O (Cupri sulfas pentahydricus)
• Căpătarea :
3Сu + 3H2SO4 + 2HNO3 = 3CuSO4 + 4H2O + 2NO
După evaporarea soluției obținute rămâne CuSO4 ×5 H2O.
• Identificarea:
1.Ionul de cupru se identifică cu soluție amoniacală cu formarea precipitatului
2CuSO4 + 2NH4OH = (NH4)2SO4 + Cu2(OH)2SO4
Sarea bazică obținută se dizolvă în exces de reactiv cu formarea complexului de culoare albastru-închis
Cu2(OH)2SO4 + 6NH4OH + (NH4)2SO4 = 2[Cu(NH3)4]SO4 + 8H2O
2.La 2-adăugarea soluției de clorură de bariu în soluția de sulfat de cupru se formează precipitat-sulfat de bariu
SO4 + BaCl2 BaSO4+ 2Cl

3.Soluția apoasă de sulfat de cupru (1:20) în contact cu fierul se acoperă cu un strat subțire de cupru metalic
CuSO4 + Fe = FeSO4 + Cu
4. Soluția apoasă de sulfat de cupru prin interacține cu sulfura de sodiu formează un precipitat negru la culoare
CuSO4 + Na2S = CuS + Na2SO4
Sulfura de cupru este solubilă în acid azotic
5. La interacțiunea sulftului de cupru cu ferocianida se formează precipitat de culoare roși care este solubil
în soluție de amoniac
2CuSO4 + K4[Fe(CN)6 ] = Cu[Fe(СN)6] + 2K2SO4  
6.Pentru ionul de cupru mai este specifică reacția cu polialcoolii
7.Soluțiile de sulfat de cupru la cercetare trebuie să fie transparente
• Determinarea cantitativă :
La baza determinării cantitative stă metoda titrimetrică
CuSO4 +4 KI = 2CuI2 + 2K2SO4
2CuI2 = Cu2I2 + I2
I2 + 2Na2S2O3 = 2NaI + Na2S4O6
• Utilizarea:
Principala utilizare este – capacități antiseptice, produs gomeopatic, component al polivitaminelor.
Nitratul de argint - AgNO3 (Argenti nitras, Lapis internalis)
• Căpătarea :
Prin dizolvarea în acid azotic a aliajului din argint și cupru la teperaturi ridicate
Ag .Cu + 4HNO3= AgNO3 + Cu(NO3)2 + NO + 2H2O
Nitratul de argint este un praf de culoare albă ușor solubil în apă și în alcoolul etilic.
Identificarea :
• Pentru identificare se folosesc reacțiile specifice cunoscute din chimia anorganică pentru nitrați
AgNO3 + HCl = AgCl + HNO3
AgCl + 2NH4OH = [Ag(NH3)2]Cl + 2H2O
• Reacția oglinzii de argint
AgNO3 + 2NH4OH = [Ag(NH3)2]Cl + 2H2O
• Reacția cu difenilamină
• Aprecierea purității prin cercetarea aspectului extern
• La baza determinării cantitative stă tiocianotometria
AgNO3 + NH4SCN = AgSCN + NH4NO3
3NH4SCN + FeNH4(SO4)2 = Fe(SCN)3 + 2(NH4 )2SO4
• Utilizarea:
• Se utilizează în profilaxia oftalmiei gonococice la nou născut, sub formă solidă de creioane pentru a
descompune țesuturile din plăgi, țesuturilor granulate (nigeii), este un bun antiseptic.
• Produse farmaceutice care conțin argint
• Collargol(Collargolum)
• Obținerea:
Sursele de căpătare sunt proteinele din lapte (сazeina ) și nitratul de argint
După prelucrarea proteinelor cu soluții de acizi sau baze, cu vapori de apă se formează niște substanțe (de
natura acizilor) care capătă proprietăți reducătoare .
Prin acțiune asupra nitratului de argint cu hidroxidul de sodiu se formează oxidul de argint.
AgNO3 + NaOH = AgOH + NaNO3
2AgOH = AgO + H2O
Oxidul de argint purificat se amestecă cu lizalbinatul sau protalbinatul de sodiu (săruri de sodiu a
aminoacizilor) are loc reducerea argintului care în soluție coloidală se leagă ușor cu proteina.
• Collargolul conține nu mai puțin de 7% de argint.
• Identificarea :
La încălzirea collargolului el se înegrește și capătă miros de proteină arsă
După mineralizare enușa căpătată se dizolvă în acid azotic și se filtrază. Dacă la filtrat se adaugă acid
clorhidric atunci se formează precipitat.
AgNO3 + HCl = AgCl + HNO3
• Utilizarea:
Collargolul prezintă proprietăți antiseptice pentru mucoase.
Forma de prezentare – picături nazale cu concentrația de 0,1%, seprescrie pentru lecuirea rinitelor vasomotorii
rinitelor alergice, inflamații ale sinusurilor paranazale, inflamații caterale ale urechii medii.
Dozele de administrare : 1-2 picăturiîn fiecare nară, de cel mult 3 ori pe zi, maxim 5 zile.
Contraindicații: hipersensibilitate, prezența glaucomei, particulariățile de vârstă și nivelul de graviditate a
situației.
• Atenționări:tratamentul cronc afectează mucoasa, o atrofiează, hipertiroidie, diabet zaharat, sarcină și
alaptare,șoferi și activități de precizie, intracțiunile medicamentoase.
• Reacții adverse: insomnie, iritații locale, tulburări de vedere, tahicardie, hipertensiune arterială.

Despre utilizarea argintului se cunoaște din cele mai vechi timpuri – ecologic eficient în dezinfectare, se
isprăvește la cel mai înalt nivel, este un biocid puternic pentru microbi, viruși etc.
În acest context a crescut interesul față de acest metal care în același timp se socoate puțin nociv
Crește interesul spre utilizarea argintului în multe produse farmaceutice și cosmetice.
Produși farmaceutici cu elementele din gr.I a
tabelului periodic
Utilizarea produșilor farmaceutici cu K
Utilizarea Na în farmaceutică
• 
 Sulfatul de mamneziu – MgSO4× 7H2O (Magnesii sulfashepta hydricus)
• Căpătarea:
La dizolvarea magnezitei în exces de acid sulfuric
MgCO3 + H2SO4 = MgSO4 + CO2 + H2O
• Identificarea:
Reacții calitative pentru ionii de Mg2+ și SO42-
Metoda complexonometrică
• Utilizarea :
Pentru stimularea secreției biliare, stimularea activității musculare
 Carbonatul de magneziu- 3MgCO3 * Mg(OH)2 * 3H2O(Magnesii subcarbonas levis)
• Obținerea:
La interacțiunea soluțiilor de sulfat de magneziu cu carbonat de magneziu la temperatura de 70-80
4MgSO4 + 4Na2CO3 + 4H2O = MgCO3 .Mg(OH)2 . 3H2O + 3Na2SO4 + CO2
La încălzirea termică a hidrocarbonatului de magneziu la temperatura 40-50
4Mg(HCO3)2 = MgCO3. Mg(OH)2. 3H2O
• Identificarea
Practic nu este solubil în apă, se dizolvă ușor în soluții diluate de acizi cu eliminări intense de gaze, pentru determinarea calitativă se
folosesc reacțiile specifice respective.
Determinarea cantitativă se efectuează prin metoda complexonometrică.
Citratul de magneziu, C6H6O7Mg:
- Prezintă un supliment de Mg pentru organism;
- Proprietăți diuretice,
- Împotriva convulsiilor;
- Însoțitor al substanțelor biologic active;
- Reglează echilibru acido-bazic din organismul uman;
- Proprietăți de liniștire a SNC somnifer;
- Previne oboseala, relaxează flexibilitatea mușchilor.
MAGNE B6 forte-manifestă proprietăți duble față de Mg și vitamina
B6;
-Se administrează ca sursă de Mg;
-Pentru reglarea proceselor metabolice (la fel ca în cazul precedent).
Produși farmaceutici cu implicarea Mg
Produse farmaceutice care conțin Ca
• Produse farmaceutice ce conți calciu sunt mai multe. Care din ele este mai buneste o întrebare dificilă.
Produsele contemporane care conțin calciu sun în principiu săruri de natura carbonaților, gluconaților, citraților.
Producătorii de aceste produse se diferențiează prin conținutul calciului din produs. Conținutul calciului din
carbonat alcătuește 40%, în gluconat 21% iar în citrați 8,9%. Se menționează faptul că un conținut mare de calciu
asta nu înseamnă că tot acest calciu se asimilează. Din carbonați se pot asimila 17-22% însă în cazul acidității
mărite se pot asimila doar 2%.
Utilizarea gliconatului sau carbonatului este determinată ca una fără efect pozitiv, doar o cale dreaptă spre formarea
pietrelor în vizica biliară și rinichi.
• Citratul de calciu asimilează calciu la orice aciditate din stomac în cantitate de 45%.
• Cel mai efectiv calciul se asimilează împreună cu vitamina D 2 și D3. Produsele care conțin și aceste vitamine
implică în procesul de asimilare ficatul și alte organe.
• Preparatul- Calciu nicomed D3 Forte dar și multe altele care conțin 500 mg, ar putea contribui la
Hipercalcemie.
Hipercalcemia este tot atât de periculoasă ca și insuficiența calciului. În afară de depuneri pe organele
digestive substanțele minerale se mai depun pe vasele sangvine , mărind riscul apariției insultului
et.Organismul luptă cu surplusul de minerale pentru ca ele să nu nimerească țn sânge unde
CONȚINUTUL CALCIULUI ESTE ÎNTOTDEAUNA CONSTANT!
Osteomed și Osteomed Forte sunt o categorie de biocomponente care conțin calciu ușor accesibil. La
baza lor stă produsul natural din familia de albini-larvele trântorilor din familie care induc în produsul
farmaceutic vitamine, macro și microelemente, hormoni, proteine ușor asimilabile. 
• Clorura de calciu-- -CaCl2 . 2H2O (Сalcii chloridum dihidricum) și CaCl2 . 6H2O (Calcii
chloridum hexahydricum)
• Căpătarea
La prelucrarea cretei sau marmorei cu acid clorhidric după care uirmează purificarea și concentrarea
soluției.
CaCO3 + 2HCl = CaCl2 + H2O + CO2
 Mineralele care participă în reacții conțin ioni de magneziu și fier, iar în urma prelucrării cu acid
clorhidric se transformă în MgCl2 și FeCl2 care se oxidează formând FeCl3 după ce se mai tratează
cu clor liber în stare gazoasă. Pentru concentrare a soluției se prelucrează cu hidroxid de calciu.
2FeCl3 + 3Ca(OH)2 = 2Fe(OH)3 + 3СaCl2
MgCl2 + Ca(OH)2 = Mg(OH)2 + CaCl2
Precipitatele formate sunt înlăturate iar hidroxidul de calciu format se tratează cu HCl
Ca(OH)2 2 HCl = CaCl2 * 2H2O
Cristalohidrații sunt usor solubili în apă și în alcool concentrat
• Identificarea:
Reacții specifice pentru Cl-
Reacții specifice pentruionul de Ca2-
Metoda complexometrică de determinare cantitativă a calciului
• Utilizarea:
La o insuficiență gravă de calciu în organism, pentru lecuirea alergiilor în paralel cu utilizarea
produselor antihistaminice, ca antidot în cazul intoxicațiilor cu sărurile de magneziu, pentru
stoparrea hemoragiilor.
Domenii de utilizare a calciului în medicină
Produse farmaceutice care conțin Bariu
Sulfatul de bariu – BaSO4(Barii sulfas)
• Căpătarea:
Mineralele din care se capătă sulfatul de bariu sunt BaSO 4(barita) și BaCO3. Pentru obținerea BaSO4 ca produs farmaceutic, aceste două
substanțe practic insolubile în apă, acizi și baze se trec în cloruri conform reacțiilor
BaSO4 + 4C = BaS + 4CO
BaS + 2HCl = BaCl2 + H2S
BaCO3 + 2HCl = BaCl2 + H2O + CO2
Clorura de bariu obținută se prelucrează cui sulfatul de sodiu sau cu acid sulfuric.
BaCl2 + Na2SO4 = BaSO4 + 2NaCl
În soluția obținută pentru ai mări dispersibilitatea se adaugă soluții coloidale de in.
• Identificarea:
Se identifică după fierberea produsului cu carbonatul de sodiu
BaSO4 + Na2CO3 = BaCO3 + Na2SO4
Prin adăugarea clorurii de bariu asupra filtratului obținut se formează precipitatulde sulfat de bariu
Na2SO4 + BaCl2 = BaSO4 + 2NaCl
Deoarece acest produs se utilizează intern este necesar de controlat cu strictețe –puritatea, aciditatea, bazicitatea, timpul de sedimentare.
• Utilizarea
În renghenologie –bolnavul înghite sulfat de bariu pentru cercetarea organelor digestive fluorura de Ba ca monocristale în linza ochelarilor.
• Produse farmaceutice care conțin Zn
Oxidul de zinc-ZnO (Zinci oxydum)
• Căpătarea
Descompunerea carbonatului de zinc
ZnCO3 = ZnO + CO2
Descompunerea termică a amestecului de carbonat de zinc cu hidrozidul de zinc
2ZnCO3 . 3 Zn(OH)2 + 3H2O = 5 ZnO + 2 CO2 + 3H2O
• Identificarea
Determinarea calitativă după prezența ionilor
Determinarea calitativă-metoda complexometrică
• Utilizarea
Extern-sub formă de pudre, ungruente, geluri antiseptice în special pentru bolile de
piele.
Domenii de utilizare a Zn în farmaceutică
Produse farmaceutice care conțin Mercur
Clorura de miercur- HgCl2 (Hydrargyri dichloridum)
• Căpătarea:
Mai întâi se dizolvă mercurul în acid sulfuric apoi sulfatul de mercur obținut după interacțiunea cu
clorura de sodiu elimină HgCl2
Hg + 2H2SO4 = HgSO4 + 2H2O + SO2
HgSO4 + 2NaCl = HgCl2 + Na2SO4
Hg + Cl2 = HgCl2
• Utilizarea:
Se utilizează ca antiseptic, însă manifestă și o toxicitate destul de înaltă
Se utilizează în raport 1:1000 pentru dezinfecția albiturilor, hainelor pereților, obiectelor pentru
îngrigirea personală a bolnavilor. Uneori se întrebuințează pentru lecuirea bolilor de piele.

ATENȚIE! Mercurul este foarte nociv și poate, se merită a fi înlocuit cu alte produse mai puțin
nocive!
Mercazolil: diuretic puternic, oprește rapid
scurgerile de sânge din nas. Prezența Hg
limitează utilizarea!!!!!!!