Lirica lui Mihai Eminescu

şi marile teme ale poeziei universale

 Etapele creației

A doua
Prima etapă A treia etapă
etapă
•1866-1870 •1870-1881 •1881-1883
 Tudor Vianu

 „cercul de idei ale poeziilor de tinereţe ale lui Eminescu aparţine

mai cu seamă romantismului de nuanţă franceză, aşa cum el şi-l va

fi asumat nu numai din contactul direct al lecturilor sale de tânăr,

despre care avem puţine ştiri, dar şi din atmosfera generală a

literaturii noastre, care, pe la 1870, gravita încă în aceeaşi sferă”

[T. Vianu, Alecsandri, Eminescu, Macedonski, București, 1974, p. 50].

 Epigonii
 Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine
Și în jur parcă-mi colindă dulci și mândre primăveri,
Sau văd nopți ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,
Cu izvoare-ale gândirii și cu râuri de cântări.

Văd poeți ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere

Cichindeal gură de aur, Mumulean glas cu durere,
Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist și mic,
Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară,
Cantemir croind la planuri din cuțite și pahară,
Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic.

Liră de argint, Sihleanu - Donici cuib de-nțelepciune,

Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune
Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;
Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?
S-au dus toți, s-au dus cu toate pe o cale nenturnată.
S-au dus Pann, fiul Pepelei, cel isteț ca un proverb.

Eliad zidea din visuri și din basme seculare

Delta biblicelor sfânte, profețiilor amare,
Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nțeles;
Munte cu capul de piatră de furtune deturnată,
Stă și azi în fața lumii o enigmă nesplicată
Și vegheaz-o stâncă arsă dintre nouri de eres.

Bolliac cânta iubagul ș-a lui lanțuri de aramă;

L-ale țării flamuri negre Cârlova oștirea cheamă,
În prezent vrăjește umbre dintr-al secolilor plan;
Și ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii,
Palid stinge- Alexandrescu sânta candel-a sperării,
Descifrând eternitatea din ruina unui an.
 Literatura germană

Johnan Ludwig Tieck,

 Friedrich Leopold van Hardenberg,
 Johhan Christian Friedrich Hölderlin,
Nikolaus Lenau,
Joseph Freiherr Eichendorff,
Friedrich Rückert,
 August von Platen,
Friedrich Schiller,
Heinrich Heine.
 Teme romantice
(după G.Călinescu)

Facere și Lumile Muzica

Luna
desfacere siderale sferelor

Mortul
Regnul frumos,
Cristalul Statuile
vegetal
viul cadaveric

Dublul Magnetismul Nebunia Geniul

Femeia Speranța
Omul veșnic Iubirea liberă
titanică
 Facere și desfacere

Thales din Milet;

„Śatapatha Brāhmaṇa” din „Yajurveda albă”;

„Rig-veda” (unde se pomenește de Ocean);

„Metamorfoza” lui Ovidiu;

„Edda” de F. Rühs;

„Theogonia” lui Hesiod;

 „L'immortalité” de Al. de Lamartine.

 „Scrisoarea I”

La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă,

Pe când totul era lipsă de viață și voință,
Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns...
Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns.

Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l

Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!...

În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte,

Ci-ntr-o clipă gându-l duce mii de veacuri înainte;
Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roș
Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoși,
 Luna

„Simbolul credinței” de Fray Luis de Granada;

„Divina comedie” de Dante;

„Statele și imperiile Lunii” de Cyrano de Bergerac.

 Lumile siderale

La steaua care-a răsărit

E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

„La steaua”
 Texte și contexte

„Timaios” de Platon;
„Somnul lui Scipio” de Cicero;
„Conversații despre pluralitatea lumilor” de
Fontenelle;
„Faust” de Goeth;
Schopenhauer.
 „În vremi demult trecute…”

Când Dumnezeu creează de geniuri o ceată

Să cerce vrea p-oricare de-i rău ori de e bun,
Căci nu vrea să mai vadă cum a văzut odată
Că cete rele d-îngeri la glas nu se supun,
Că cerul îl răscoală cu mintea turburată
Pân-ce trăsniţi se prăval în caosul străbun;
De-aceea în om ce naşte, din îngeri orişicare
O dată-n vecinicia-i coboară spre cercare.

Dar pân-ce corpu-n lume un înger îl cuprinde

 Deasupra vămii lumii pe luminoase căi
 Imperiul lui cel mare o stea în cer aprinde –
Acolo el domneşte, lăsând a lumii văi.
Dar de viaţa-i lumească domnia-n cer depinde:
De-i rău, steaua s-aruncă în noaptea celor răi
Şi lumile nestinse pe-a cerului cununi
 Imperii sunt întinse a îngerilor buni.
 Muzica sferelor

Ptolomeu;
Pythagora;
„Despre ceruri” de Aristotel;
„Republica” de Platon;
„Somnul lui Scipio” de Cicero;
„Automatele” de Hoffmann;
 „Scrisoarea V”

Ca un maistru ce-asurzeşte în momentele supreme,

Pân-a nu ajunge-n culmea dulcii muzice de sfere,

Ce-o aude cum se naşte din rotire şi cădere

 Cristalul

Giordano Bruno
Iakob Böhme
Hegel
„Runenberg” de Ludwig Tieck
„ Minele de la Falun” de Hoffmann
 „Memento mori”

Şi în fundul mării aspre, de safir mândre palate

Ridic bolțile lor splendizi, ș-a lor hale luminate.

 Regnul vegetal

„Metamorfoza plantelor” de Goethe

„Runenberg” de Ludwig Tieck

„Mireasa regelui” de Hoffmann

 „Miron și frumoasa fără corp”

Fierul, aurul, tombacul,

Ardă-l focul să mi-l ardă,
L-a strâns tot şi, ştie dracul,
A făcut din ele-o bardă;
Iar din codri, huci, poiene
 Şi din alte buruiene
A făcut num-un copac.
Cin se simte mai cu vene
Să li vie-ăstor de hac?
 Statuile

„Divina comedie” de Dante;

„Aventurile lui Lyderic” de Al Dumas;

„Automatele” de Hoffmann.
 Mortul frumos, viul cadaveric

Phlegon
„Pasul mumiei” de Th. Gautier;
„Lenore” de Bürger;
„Mireasa din Corint” de Goethe;
 „Strigoii”

Între făclii de ceară, arzând în sfeșnici mari,

E-ntinsă-n haine albe, cu fața spre altar,
Logodnica lui Arald, stăpân peste avari;
Incet, adânc răsună cântările de clerici.
 „Din valurile vremii...”

Din valurile vremii, iubita mea, răsai

Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălai -

Și fața străvezie ca fața albei ceri -

Slăbită e de umbra duioaselor dureri!

 Dublul

Shakespeare
Jean Rotrou
Jean-François Regnard
„Morella” de Edgar Poe
„Cavalerul dublu” de Th. Gautier
„Noaptea de decembrie” de Alfred de Musset
 „Gemenii”

Prin salele pustie un om în neagră haină

Temându-se de pașii-i, se strecură în taină.
Sub mantia lui lungă ascunde un pumnar,
Tot îndărăt privește cu spaimă și amar
El râde... Se repede spre umbra-i ... umbra sare.
Din dreptul unor ziduri, încet ea iar apare...
Asupră-i se repede și iar se dă-napoi:
„O, Sarmis, luptă lungă, grozavă e-ntre noi!
Ce fugi? Ce fugi? Nu vezi tu la luptă că te chem?
Nu crede cum că tremur, nu crede că mă tem!"
Ș-atuncea iar răsare și fața-i slabă piere,
Și ochiul fix se uită cu spaimă și durere:
„O, inima mea lașă, de ce-nlemnești în sân,
Sfârșește! Și pumnarul îmi scap-acum din mâni...
Dar îl voi strânge bine... Stai... stai, nebun mișel..."

Lovește crud o dată și cade mort Brigbel.

 Magnetismul

„Teoria științei spiritelor” de Johann Heinrich Jung-

Stilling;
„Cupa” de Ludwig Tieck;
„Magnetizatorul” de Hoffmann;
„Spirite” de Th. Gautier;
„Adevărul asupra cazului domnului Voldemar” de
Edgar Poe
Nebunia