Se menţine butonul

stâng al mouse-ului
apăsat şi se trage peste
roata cu care se face
legătura
 clic dreapta

Clic pe butonul săgeată dreapta

Se scrie expresia relaţiei dintre rotaţii
 clic pe butonul Connect
 Se menţine butonul
stâng al mouse-ului
apăsat şi se trage peste
roata cu care se face
legătura
 clic dreapta

Clic pe butonul săgeată dreapta

Se scrie expresia relaţiei dintre rotaţii
 clic pe butonul Connect
Front – Cylinder – Cap Semg: 2; Sides: 12;
Text – Extrude
Box – Edit Poly – Vertex, Scale si Move
Miscare completa pentru minutar: 0-360; cadrul
360: 360
6 cadre – 1min; 30 cadre – 5 min
Minutar - Wire cu orarul: Yrot/12
Minutar - Wire cu secundarul: 60*Yrot;
Front – Cylinder – Radius: 20; Sides: 20;
Convert to Editable Mesh
Polygon: Extrude: 5; Bevl: -1
Box – Height: 125.6
Convert to Editable Mesh
Polygon: Extrude: 5; Bevl: -1
Miscare completa pentru roata: 0 – -360;
 Expresii dependente de timp

Expresiile produc rezultate animate deoarece valoarea de intrare a unei variabile din cadrul
expresiei, se modifică cu fiecare cadru. Cel mai important tip de variabilă este acela care urmăreşte
valoarea curentă a altui parametru animat, aşa cum s-a putut vedea în exerciţiul precedent. Timpul
curent, exprimat în mod obişnuit prin numărul cadrului, poate fi, de asemenea, utilizat ca variabilă.
Ca exemplu, cel mai simplu, să presupunem că unui obiect i se atribuie un controller Position
Expression, cu expresia [0, 0, F]. Variabila de intrare F reprezintă numărul cadrului curent.
Utilizând această expresie, obiectul se va deplasa din punctul (0,0,0) în punctul (0,0,100) pe măsură
ce glisorul cadrelor de animaţie se va deplasa între cadrul 0 şi cadrul 100.
Exemplul devine însă mult mai interesant şi mai util atunci când se folosesc funcţii
trigonometrice. Expresia [0,0,100*sin(4*F)] provoacă obiectului o urcare de la 0 la 100, după axa Z
a sistemului universal de coordonate, o cădere la –100 şi o revenire la 0 – toate pe parcursul a 90 de
cadre. O funcţie sinus are o creştere de la 0 pentru 0 grade, la 1 pentru 90 de grade, o scădere la 0
pentru 180 de grade şi la –1 pentru 270 de grade, urmate de o revenire la 1 pentru 360 de grade.
Multiplicarea cu 4 a lui F, provoacă o creştere a argumentului funcţiei sinus, astfel încât pe parcursul
a 90 de cadre, acesta să ia valori între 0 şi 360 de grade. În acest fel curba funcţională rezultată,
urmăreşte forma unei curbe sinus, multiplicată cu 100 (figura).
 Curba funcţională a poziţiei Z, pentru un obiect, utilizând controllerul Position Expression
Dacă unui corp i se atribuie o mişcare după un vector ale cărui componente sunt date de expresia
[6*F,0,100*sin(4*F)], acesta se va deplasa după axa X o distanţă de 600 de unităţi, având după axa
Z o mişcare care urmăreşte o sinusoidă cu amplitudinea de 100 de unităţi. În figură se prezintă un
astfel de exemplu, la care mişcarea a fost atribuită unei sfere. Pentru o vizualizare a poziţiei sferelor,
pe parcursul întregii simulări, a fost folosită comanda Snapshot.
 Curbele funcţionale ale poziţiilor X şi Z pentru simularea unei deplasări după o sinusoidă
În final se va prezenta un exemplu în care un controller Position Expression este combinat cu
un controller de tip Noise Position în cadrul unui controller Position List. Folosind exemplul
precedent, în prima etapă se va selecta, în caseta de dialog Track View, ramura Position a sferei,
căreia i se atribuie un controller Position List. După cum se cunoaşte, atribuirea unui controller
Position List unei ramuri, va include în mod automat, controllerul de poziţie al cărui loc îl ia,
respectiv în această situaţie controllerul Position Expression va ocupa prima ramură a controllerului
Position List. În ramura Available se va atribui un controller de tip Noise Position, ceea ce face ca
în urma acestei acţiuni controllerului Position List să i se adauge o nouă ramură Available.
În funcţie de intensitatea zgomotului care se doreşte a fi introdus, sau de direcţiile pe care acesta
îşi va face efectul, curbele funcţionale ale ramurii Noise Strength se vor putea modela utilizând
toate facilităţile de interpolare cunoscute. În figură, pentru zgomot s-a utilizat doar curba funcţională
a direcţiei Z, pe celelalte două direcţii valorile curbelor funcţionale fiind 0.
Curbele funcţionale ale poziţiilor X şi Z pentru simularea unei deplasări după o sinusoidă şi zgomot
pe verticală