Caracterizarea geografica

a oraselor mari din

Romania..
Clasificarea oraşelor în raport cu numărul de
locuitori
Clasificarea oraşelor în
raport cu numărul de Numărul de oraşe Populaţia
locuitori
Total 262 12.387.000
sub 10.000 locuitori 68 475.000
între 10.000 - 50.000
147 3.128.000
locuitori
între 50.000 - 100.000
23 1.777.000
locuitori
între 100.000 - 300.000
16 2.669.000
locuitori
între 300.000 - 350.000
7 2.317.000
locuitori
peste 350.000 1 2.021.000
Oraşele.
 Unitate administrativa condusa de un consiliu local si de un
primar, ambele alese prin vot.
 Orasele cu functii importante sunt declarate municipii.
 In România sunt 262 orase dintre care 80 de municipii.
 Principalele orase in raport cu numarul de locuitori sunt:

 Bucuresti (2.032.000)
 Iasi (349.000)
 Constanta (344.000)
 Cluj-Napoca (333.000)
 Galati (332.000)
 Timisoara (327.000)
 Brasov (316.000)
 Craiova (314.000)
 Ploiesti (253.000)
 Braila (234.201).
 Bucureşti.
 Municipiu având populaţia de 2.032.000 (1998). Situat in sudul ţării, în
Câmpia Română (altitudine 85 m), orasul dateaza din secolul al 14-lea si
este atestat pentru prima data in 1459 ca resedinta a domnitorului Vlad
Tepes.
Bucuresti este capitala tarii, cel mai mare oras si principalul centru politic,
administrativ, economic, financiar, bancar, educational, stiintific si cultural din
Romania.
Situat in S-SE tarii, la o altitudiine de 60-90 m, pe râurile Dâmbovita si
Colentina, la 44°25'50" latitudine nordica (ca si Belgradul, Geneva, Bordeaux,
Minneapolis) si 26°06'50" longitudine estica (ca si Helsinki sau Johannesburg).
Orasul are o suprafata de 228 kmp si o o populatie de 2.021.000 (la 1 ianuarie
1998), ceea ce inseamna cam 9% din totalul populatiei si cam 15% din cea
urbana.
Din punct de vedere al numarului de locuitori Bucurestiul este al treilea oras din
regiune, dupa Atena si Istanbul.
Clima: vara este foarte cald (in iulie temperatura medie este de 23°Celsius) si
iarna este geroasa (in ianuarie temperatura medie este de -3°Celsius).
Precipitatiile sunt scazute, in medie 585mm pe an, dar au debitul mai ridicat vara.
 Oraşul azi.
Oraşul a crescut rapid, suprafaţa dublându-se dupa al doilea război mondial. A apărut
de timpuriu pe malul stâng al râului Dâmboviţa. În anul 1860 acest satuleţ a fost
înlocuit de o capitală elegantă cu arhitectură de inspiraţie franceză, din acest motiv
fiind cunoscut drept Parisul din Balcani.
Comuniştii plănuiau extinderea marilor bulevarde începute în secolul al 19-lea. De
asemenea, au proiectat parcuri şi au înălţat construcţii masive-multe dintre ele cu
pronunţat stil sovietic -ca de exemplu sediile partidului comunist si clădirile
gigantice care găzduiau lucrările guvernului. După al doilea război mondial s-au
construit blocuri mari cu apartamente de tip utilitar fară nici un aspect distinctiv. Un
număr de biserici istorice si sinagogi au fost dărâmate, din ordinul presedintelui
dictator al României Nicolae Ceauşescu, pentru a-şi putea pune in aplicare planurile
lui de construcţie.
Evoluţia
demografică
Bucureşti
 Iaşi
 Conform datelor recensământului din anul 2002, Municipiul Iaşi număra 320.888 de
locuitori şi era astfel al doilea oraş ca mărime din România. Zona Metropolitană Iaşi,
care include 13 localităţi învecinate, avea o populaţie de aproximativ 400.000 de
locuitori.
 Prin extinderea lui, Iaşul este legendara urbe a celor 7 coline Cetăţuia, Galata, Copou,
Bucium-Păun, Şorogari, Repedea şi Breazu, cu altitudini variind între 40 m în Lunca
Bahluiului şi 400 m pe Dealul Păun şi Dealul Repedea. Principalele coline sunt Copou,
Cetăţuia, Tătăraşi şi Galata. Oraşul mai este traversat de râul Nicolina şi de pârâul
Şorogari(numit în evul mediu Cacaina, deoarece aici se aruncau gunoaiele); la răsărit de
oraş, curge pârâul Ciric, pe care sunt create artificial trei lacuri cu scop de agrement.
 Clima prezintă un caracter continental pronunţat, fiind influenţată de masele de aer cu
provenienţă răsăriteană; iernile sunt geroase, iar verile călduroase. Temperatura maximă
înregistrată a fost 40 °C (27 iulie 1909), în timp ce minima a fost de - 36,3 °C (1
februarie 1937).
 Suprafaţa totală a judeţului este de 5 476 km².
 Judeţul se află situat pe o câmpie între râul Siret şi râul Prut. De asemenea, râul Jijia
traversează judeţul, iar oraşul Iaşi se află pe malurile unui afluent al său, Bahluiul. Partea
de sud este ocupată de dealurile Podişului Central Moldovenesc, cu altitudini de peste
400 de metri, iar partea de nord este ocupată de Câmpia Moldovei. În vest, judeţul este
traversat de Culoarul Siretului şi de ultimele fragmente ale Podişului Fălticenilor şi, de
asemenea, de Dealul Mare, cu altitudini de peste 500 de metri.Are un numar numeros de
locuitor, si de aceea, aer curat prin imprejurimi.
Populaţie şi mediul urban
 Conform datelor recensământului din 1930, populaţia judeţului
era de 275.976 de locuitori, dintre care 81.6% români, 14.6%
evrei, 0.6% ruşi, 0.5% maghiari, 0.4% germani ş.a. Din punct de
vedere confesional, populaţia era alcătuită din 82.0% ortodocşi,
14.9% mozaici, 2.3% romano-catolici ş.a.
 În 1930 populaţia urbană a judeţului era de 107.804 locuitori,
dintre care 60.8% români, 33.6% evrei, 0.9% germani, 0.9%
ruşi ş.a. Ca limbă maternă la oraş predomina limba română
(72.5%), urmată de limba idiş (22.2%), rusă (1.8%), germană
(0.9%) ş.a. Din punct de vedere confesional, orăşenimea era
alcătuită în majoritate din ortodocşi (61.4%), urmaţi de mozaici
(34.4%), romano-catolici (3.0%) ş.a.
Condiţiile geografice
   Cine priveşte de pe înălţimile de la Repedea spre nord, are în
faţa sa o regiune de un pitoresc mai puţin obişnuit.
 Oraşul ese întins pe mai mule coline şi sclipeşte spre scăpătaul
soarelui sau în dimineţile luminoase de vară într-o ceaţă uşoară
cu nuanţe viorii. Regiunea are un aspect vălurit, şi este cunoscută
sub denumirea de Cîmpia Moldovei, subunitate a Podişului
Moldovenesc, caracterizată tocmai prin această formă de relief,
mai joasă, care atinge înălţimi medii de 150 m. Depresiunea în
care se află aşezat Iaşul se deosebeşte de depresiunile
înconjurătoare şi mai ales de Podişul central moldovenesc căruia
îi aparţin înălţimile de la Repedea şi Bârnova.
 În jurul ei, în afară de acestea, se înlănţuie alte înălţimi, lăsând
comunicarea  mai uşoară prin câteva şei tăiate de ape sau de alţi
agenţi fizici externi. În regiunea oraşului Iaşi, ca şi în restul ţării,
clima este continentală temperată.
Vegetaţia.
 Vegetaţia regiunii este variată. Pe înălţimile de la Repedea şi Bârnova, pădurea de foioase, în
care predomină fagul şi teiul, s-a păstrat intactă.
 Spre nord, se mai întâlnesc petece de pădure formate din stejari, carpeni, ulmi, tei şi diferiţi
arbuşti.
 Din loc în loc, pădurile cuprind poiene, foarte mult căutate în recut pentru albinărit.Iaşul a apărul
pe latura nordică a Bahluiului, deoarece pe partea opusă lui nu sunt terase sau sînt foarte mici.
 S-a preferat, desigur, şi expunerea spre sud şi s-au evitat astfel, pe cât posibil, alunecările de
teren. Iaşul a început ca o aşezare rurală, însă ceea ce interesează din punct de vedere geografic,
nu este atât data înfiinţării unei localităţi, cât, mai mult, epoca de trecere a satului spre târg.
 Din acest punct de vedere, se poate spune că oraşele din depresiunea Prutului, fără a ţine seama
de rolul lor administrativ, au început să se urbanizezetârziu şi într-un ritm destul de lent.
Excepţie face oraşul Iaşi. În ceea ce priveşte aspectul, aceste oraşeerau mai apropiae de sate. În
cuprinsul lor, procentul agricultorilor ese destul de ridicat.
 Linia de contact între aşanumita "coastă" şi depresiunea din această regiune a avut şi ea o
anumită importanţă.  S-a observat că de-a lungul ei, în partea nordică a Moldovei, satele se ţin
lanţ. Aceasa se explică prin faptul că locuitorii puteau beneficia de resursele materiale a două
medii deosebite, pădurea şi ogorul.
 Pe de altă parte, această linie de contact îl punea pe om la adăpost "în vremuri de restrişte".
Oraşele Dorohoi, Botoşani, Hârlău, Tg. Frumos şi Iaşi nu s-au format ca şi satele de pe această
linie de contact. Deplasae puţin spre interiorul depresiunii, au apărut acolo unde linia de contact
face nişte ondulări în formă de semilune, ele constituind tocmai focarul acestora.
Vecini.
 Republica Moldova la est - Raionul Ungheni,
hotar pe Prut.
 Judeţul Neamţ la vest.
 Judeţul Botoşani la nord.
 Judeţul Suceava în nord-vest.
 Judeţul Vaslui la sud.
Monumente istorice de viaţă
 În domeniul construcţiilor, Iaşul a ocupat, începând din
ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, un loc de frunte în
Moldova.   
 Aici, sub influenţa unor elemente arhitectonice preluate de
la unele edificii constriuite în diferite părţi ale ţării în epoca
anterioară şi valorificate în câteva creaţii artistice reuşite,
s-au obţinut, prin adăugarea unor împrumuuriluate din
arhitectura Ţării Româneşti sau din alte părţi, realizări de
mare valoare.
 Nu este vorba numai de edificii cu proporţii monumentale,
ci de construcţii, adeseori de dimesiuni modeste, dar la
care meşterii constructori, dăltuitorii în piatră şi lemn,
precum şi pictorii, au reuşit adesea să îmbineîn aşa fel
diferitele elemente ale artei lor, încât să obţină lucrări de
mare valoare artistică.
Evolutia demografica
Iaşi
 Constanţa
Constanţa (turcă Köstence, greacă Tομή Tomí, bulgară Кюстенджа) este un municipiu aflat pe coasta
Mării Negre, în partea de sud-est a României, în regiunea istorică Dobrogea, reşedinţă a judeţului cu
acelaşi nume şi cel mai mare oraş al regiunii de dezvoltare Sud-Est. Constanţa este alături de Cluj
Napoca oraşul cu cel mai ridicat standard de viaţă din România. Conform recensământului din anul
2002, Constanţa avea 310.471 locuitori. În jurul municipiului există o arie metropolitană importantă care
face din Constanţa a doua zonă metropolitană a ţării după Bucureşti. Având o suprafaţă de 1013,5 km² şi
446.595 de locuitori,Zona metropolitană Constanţa reuneşte în afara oraşului alte 13 localităţi: Agigea,
Corbu, Cumpăna, Eforie, Lumina, Mihail Kogălniceanu, Murfatlar, Năvodari, Ovidiu, Poarta Albă,
Techirghiol, Tuzla şi Valu lui Traia.
Constanţa este cel mai vechi oraş de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din 657
î.Hr. când pe locul actualei peninsule (şi chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului) s-a format o
colonie greacă numită Tomis. Localitatea a fost cucerită de romani în 71 î.Hr. şi redenumită
Constantiana după sora împăratului Constantin cel Mare. În cursul secolului XIII Marea cea mare (cum
era denumită atunci Marea Neagră) a fost dominată de negustorii italieni din Genova care au ajutat la
dezvoltarea oraşului. Ulterior, Constanţa a declinat sub conducerea otomană, devenind un simplu sat
locuit de pescari greci şi de crescători de cai şi oi, tătari. Localitatea a redevenit un oraş după construirea
căii ferate Cernavodă-Constanţa şi a portului, în 1865, pentru exportul grânelor româneşti. După
Războiul Ruso-Turc(1877-1878=, când Dobrogea a devenit o parte a Regatului României, Constanţa,
principal port al statului, a crescut continuu, deţinând acest rol până astăzi.
Portul Constanţa acoperă o suprafaţă de 39,26 km², are o lungime de aproape 30 km, este cel mai mare
 Amplasare

 Constanţa se află în judeţul cu acelaşi nume, în partea de

sud-est a României, la 44°10′24″N 28°38′18″E,
28.63833. Se situează pe coasta Mării Negre, într-o zonă
lagunară la est, deluroasă la nord şi în partea centrală, şi de
câmpie la sud şi vest. Oraşul Constanţa posedă o plajă
proprie în lungime de 6 km. Partea de nord a municipiului,
Mamaia, cea mai populată staţiune turistică de pe Litoral,
se află pe malul unei lagune, având o plajă de 7 km
lungime, plajă care se continuă cu alţi 6 km pe teritoriul
oraşului Năvodari.
Vecini.
 Municipiul se învecinează cu oraşele Năvodari şi
Ovidiu la nord, cu comuna Agigea la sud (cu aceste trei
localităţi fiind lipit), oraşul Murfatlar şi comuna Valu
lui Traian la vest, oraşul Techirghiol şi comuna
Cumpăna la sud-vest şi Marea Neagră la est. Constanţa
este împărţită în cartiere, cele mai renumite fiind Mamaia
şi Tomis Nord, însă fără ca acestea să aibă vreo
autonomie administrativă, precum sectoarele
Bucureştiului, graniţele neputând fi exact delimitate, cu
excepţia staţiunii-cartier Mamaia care are graniţe bine
delimitate.
Climă
 Clima municipiului Constanţa evoluează pe fondul general al
climei temperate continentale, prezentând anumite particularităţi
legate de poziţia geografică şi de componentele fizico-geografice
ale teritoriului. Existenţa Mării Negre şi, la nivel mai mic, a
Dunării, cu o permanentă evaporare a apei, asigură umiditatea
aerului şi totodată provoacă reglarea încălzirii acestuia.
Temperaturile medii anuale se înscriu cu valori superioare mediei
pe România + 11,2ºC. Temperatura minimă înregistrată în
Constanţa a fost -25ºC la data de 10 februarie 1929, iar cea
maximă +38,5ºC la data de 10 august 1927. Vânturile sunt
determinate de circulaţia generală atmosferică. Brizele de zi şi de
noapte sunt caracteristice întregului judeţ Constanţa.
Evoluţia demografică
Constanţa
 Cluj-Napoca
 Cluj-Napoca (până în 1974 Cluj; în maghiară Kolozsvár, germană Klausenburg, latină
Claudiopolis, poloneză Kluż) este reşedinţa judeţului Cluj, precum şi una dintre capitalele
istorice ale Transilvaniei.
 Cu o populaţie 10 660 de locuitori, cetatea se transformă în capitala Transilvaniei, lucru care
duce la modernizarea acesteia, dar şi la sporirea numărului locuitorilor români. Importantele
mişcări revoluţionare de la 1848 cuprind şi Clujul. Deşi un important centru revoluţionar, avea
un statut contradictoriu, datorită nobilimii. Doctrina a cuprins tineretul de la facultăţi, academii
şi gimnazii, care s-au ocupat de popularizarea acesteia. Oraşul va adăposti tratativele dintre
Nicolae Bălcescu şi Cezar Bolliac pentru unirea revoluţiei române cu cea maghiară.
Înfrângerea revoluţiei ungare a dus la instaurarea regimului absolutist. Capitala a fost mutată la
Sibiu, pentru a exista o influenţă austriacă mai mare asupra autorităţilor. Mai târziu, Clujul a
devenit unul dintre cele şase districte militare transilvănene, administrând un teritoriu de
400 000 de locuitori.
 Clujul avea o populaţie de 16.763 locuitori evrei în 1941. După ocuparea Transilvaniei de
către guvernul horthyst, în 1944, evreii au fost duşi în mai multe ghetouri (inclusiv Ghetoul Iris
din Cluj), unde au stat în condiţii inumane, lipsiţi de orice facilităţi. Lichidarea ghetoului a fost
efectuată prin 6 deportări la Auschwitz în perioada mai-iunie 1944
 Geografie
 Municipiul Cluj-Napoca este situat în zona centrală a Transilvaniei, având o suprafaţă
de 179,5 km². Situat în zona de legătură dintre Munţii Apuseni, Podişul Someşan şi
Câmpia Transilvaniei, oraşul este plasat la intersecţia paralelei 46° 46’ N cu
meridianul 23° 36’ E. Se întinde pe văile râurilor Someşul Mic şi Nadăş şi, prin
anumite prelungiri, pe văile secundare ale Popeştiului, Chintăului, Borhanciului şi
Popii. Spre sud-est, ocupă spaţiul terasei superioare de pe versantul nordic al
dealului Feleac, fiind înconjurat pe trei părţi de dealuri şi coline cu înălţimi între 500
şi 825 metri. La sud oraşul este străjuit de Dealul Feleac, cu altitudinea maximă de
825 m, în vârful Măgura Sălicei. La est, în continuarea oraşului, se întinde
Câmpia Someşană, iar la nordul oraşului se află dealurile Clujului, cu piscuri ca
Vârful Lombului (684 m), Vârful Dealul Melcului (617 m), Techintău (633 m). Înspre
vest se află o suită de dealuri, cum ar fi Dealul Hoia (506 m), Dealul Gârbăului (570
m) ş.a. Odinioară în afara oraşului, acum în interior însă, se află dealul Calvaria şi
dealul Cetăţuia.
 Cluj-Napoca, văzut de pe Dealul Feleacului
 Prin municipiul Cluj-Napoca trec râurile Someşul Mic şi Nadăş, precum şi câteva
pâraie: Pârâul Ţiganilor, Canalul Morilor, Pârâul Popeşti, Pârâul Nădăşel, Pârâul
Chintenilor, Pârâul Becaş, Pârâul Murătorii.
Climă şi vegetaţie
 Zona din jurul oraşului este în mare parte acoperită cu păduri şi ierburi. Pot fi găsite plante rare
cum ar fi păpucul doamnei, stânjenelul, căpşunica, şerpariţa .

 Există două rezervaţii botanice cunoscute - Fânaţele Clujului şi Rezervaţia Valea Morii. În
pădurile din jurul oraşului (cum ar fi Pădurea Făget sau Pădurea Hoia) trăieşte o faună
diversificată cu specii precum porcul mistreţ, bursucul, vulpea, iepurii, veveriţele. În rezervaţia
Fânaţele Clujului trăiesc exemplare de viperă de fânaţă, o specie destul de rară. O floră foarte
bogată se găseşte şi în interiorul oraşului la Grădina Botanică loc în care şi-au găsit adăpostul şi
unele specii de animale.

 Clima Clujului este plăcută, de tip continental moderată. Este influenţată de vecinătatea Munţilor
Apuseni, iar toamna şi iarna resimte şi influenţele atlantice de la vest. Trecerea de la iarnă la
primăvară se face, de obicei, la mijlocul lunii martie, iar cea de la toamnă la iarnă în luna
noiembrie. Verile sunt călduroase, iar iernile în general sunt lipsite de viscole.

 Temperatura medie anuală din aer este de cca 8,2 °C. Temp. medie in ianuarie este de - 3°C, iar
cea a lunii iulie, de 19 °C. Temp. minimă absolută a fost de - 34,5 °C (înregistrată în ianuarie
1963), iar maxima absolută, de 38,5 °C (înregistrată în august 1952). Media precipitaţiilor anuale
atinge 663 mm, cea mai ploioasă lună fiind iunie (99 mm), iar cea mai uscată, februarie (26 mm).
În ultimii ani, se observă faptul că iernile devin din ce în ce mai blânde, cu temperaturi care
rareori scad sub - 15°C şi cu zăpadă din ce în ce mai puţină. Verile sunt din ce în ce mai calde,
crescând numărul de zile tropicale (în care maxima depăşeşte 30°C).
Comune
 Zona metropolitană Cluj-Napoca este o unitate
teritorială de planificare, compusă din comunele
Apahida, Cojocna, Suatu, Căianu, Jucu, Pălatca,
Cluj, Bonţida, Dăbâca, Borşa, Chinteni, Aluniş,
Corneşti, Panticeu, Vultureni, Aşchileu, Sânpaul,
Baciu, Gârbău, Aghireşu, Căpuşu Mare, Gilău,
Floreşti, Săvădisla, Ciurila, Feleacu, Aiton, Recea-
Cristur şi municipiul Cluj-Napoca, principalul pol de
dezvoltare al acestei unităţi.
Evolutia demografica
Cluj-Napoca
 Galaţi
 Galaţiul este reşedinţa şi totodată cel mai mare oraş al judeţului
Galaţi, judeţ situat în apropiere de colţul celor trei frontiere în
Moldova, România. Populatia oraşului, la recensământul din
2002, a fost de 298.861 locuitori,fiind al saptelea ca populaţie
din ţară după Bucureşti, Iaşi, Cluj Napoca, Timişoara,
Constanţa şi Craiova. Este unul dintre cele mai mari centre
economice din România, respectiv Moldova. Oraşul Galaţi are o
istorie încărcată şi datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea
mai importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul
Dunăre–Main–Rin. Viaţa economică s-a dezvoltat în jurul
Şantierului Naval, Portului Fluvial, în jurul Combinatului
Siderurgic Arcelor-Mittal şi a Portului Mineralier .
Aşezare geografică
 Municipiul Galaţi este situat în zona estică a României, în extremitatea sudică a
platoului Moldovei, la 45° 27' latitudine nordică şi 28° 02' longitudine estică.
 Situat pe malul stâng al Dunării, ocupă o suprafaţă de 246,4 km2, la confluenţa
râurilor Siret (la vest) şi Prut(la est), lângă Lacul Brateş, la circa. 80 de kilometri
de Marea Neagră. Cel mai apropiat oraş este Brăila, la doar 15 kilometri spre sud.
 Oraşul se întinde pe trei terase: Valea oraşului, cu altitudine între 5 - 7 m şi altele
două, trasate aproape în formă de evantai, prima cu o altitudine între 20 - 25 m
(nucleul oraşului medieval, actualmente centrul oraşului) şi a doua cu altitudini
care depăşesc 40 m (oraşul modern).
 Viaţa comunităţilor umane a fost influenţată în mod direct de către Dunăre, cel de-
al doilea fluviu din Europa ca lungime (2.850 km), cu un debit mediu pe acest
sector de 6.199 mc/s, după ce primeşte în amonte apele râului Siret cu un debit
mediu de 210 mc/s (cel mai mare afluent de pe teritoriul românesc).
 Fluviul îşi continua drumul spre Marea Neagră după ce primeşte, în avalul
porturilor din Galati, apele râului Prut, cu un debit mediu de 86 mc/s. Debitele
Dunării au o variaţie importantă, în funcţie de anotimp şi an, cu valori maximale în
luna mai (18.000 - 19.000 mc/s) şi minimale in cursul verii (2.000 - 2.450 mc/s).
Datorită senalului adânc până în zona oraşului Brăila, Dunărea este declarată
maritimă.
Evolutia demografica
Galaţi
 Timişoara
 Timişoara (în germană Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în maghiară
Temesvár, în sârbă Темишвар/Temišvar, în limba bulgarilor bănăţeni Timišvár. În
traducere: „cetatea de pe Timiş”) este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Timiş din
regiunea istorică Banat, vestul României. La 1 ianuarie 2009, având 311.586 mii de
locuitori, era al doilea oraş ca populaţie din România.Numele localităţii vine de la râul
Timiş (trecând la sud de municipiu), numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus.
 Timişoara este situată în sud-estul Câmpiei Panonice (respectiv în sudul Câmpiei de Vest),
în zona de divagare a râurilor Timiş şi Bega. Apele celor două râuri au format aici un ţinut
foarte mlăştinos şi frecvent inundat. Timişoara însă s-a dezvoltat într-unul din puţinele
locuri pe unde se puteau trece mlaştinile. Acestea au constituit pentru mult timp o autentică
fortificaţie în jurul cetăţii, însă au favorizat şi o atmosferă umedă şi insalubră, precum şi
proliferarea epidemiilor de ciumă şi holeră, care au menţinut relativ scăzut numărul de
locuitori şi au împiedicat semnificativ dezvoltarea cetăţii.
 Cu timpul însă reţeaua hidrografică a zonei a fost desecată, îndiguită şi deviată. În urma
acestor lucrări râul Timiş a încetat să mai străbată oraşul. Îmbunătăţirea terenului a fost
realizată în mod ireversibil prin construirea Canalului Bega începând cu 1728 şi desecarea
completă a mlaştinilor din împrejurimi. Totuşi, terenul de pe raza oraşului moşteneşte o
pânza freatică aflată la o adâncime de numai 0,5 - 5 metri, factor care nu permite
construirea edificiilor înalte.
 Ora locală este în avans cu 1h 25min 8sec faţă de ora meridianului 0, dar se află în
întârziere cu 34min 52sec faţă de ora oficială a României.
Evolutia demografica
 T

Timişoara
 Braşov
 Braşov (în dialectul săsesc Kruhnen, Krűnen, Krînen, în germană Kronstadt, maghiară
Brassó, în latină Brassovia/Corona; de asemenea pe hărţile vechi trecut Cron∫tadt sau Braßov)
este reşedinţa şi cel mai mare municipiu al judeţului Braşov, România. Potrivit
recensământului din 2002, are o populaţie de 284.596 locuitori,fiind unul dintre cele mai mari
oraşe din ţară (totuşi în scădere în ultimele două decenii datorită exodului saşilor şi a reducerii
activităţii industriale) . Conform ultimelor estimări oficiale ale Institutului Naţional de
Statistică, populaţia municipiului Braşov era, la 1 ianuarie 2009, de 278.048 locuitori.
Staţiunea de iarnă Poiana Braşov se află la 12 km distanţă de centrul municipiului, dispunând
de o infrastructură dezvoltată pentru practicarea sporturilor de iarnă. Patron al oraşului este
considerată a fi Fecioara Maria Statuia acesteia se află pe unul dintre contraforturile Bisericii
Negre, îndreptat spre Casa Sfatului, având stema Braşovului sculptată dedesubt în relief.
 În acest oraş a fost confecţionată şi instalată o copie a „Statuii Lupoaicei”(„Lupa Capitolina
”), simbolul latinităţii poporului român.
 Braşovul este cunoscut şi datorită Festivalului Internaţional „Cerbul de Aur”, ce se ţine
aproape în fiecare an în centrul oraşului. Acesta a avut pe scena sa nume celebre precum Tom
Jones. Ray Charles, Pink sau Christina Aguilera.
 Municipiul Braşov a reprezentat, de secole, unul dintre cele mai importante, puternice şi
înfloritoare oraşe din zonă. Datorită poziţiei geografice privilegiate şi a infrastructurii sale de
astăzi, el permite dezvoltarea multor activităţi economice, culturale şi sportive.
Localizare
 Municipiul Braşov, resedinţa judeţului, se află în centrul ţării, în
Depresiunea Braşovului, situat la o altitudine medie de 625 m, în
curbura internă a Carpaţilor, delimitat în partea de S şi SE de
masivele Postăvaru care pătrunde printr-un pinten (Tâmpa) în oraş
şi Piatra Mare, la 161 km de Bucureşti.
 Este accesibil cu automobilul/autobuzul sau cu trenul. În apropierea
sa se găsesc localităţile Predeal, Buşteni, Sinaia, Făgăraş şi
Sighişoara. Municipiul are o suprafaţă de 267,32 km². Treptat, în
procesul de dezvoltare, Braşovul a înglobat în structura sa satele
Noua, Dârste, Honterus (astăzi cartierul Astra) şi Stupini. De
asemenea, pe lângă Tâmpa, municipiul a mai înconjurat şi Dealul
Şprenghi, Dealul Morii, Dealul Melcilor, Dealul Warthe, Straja
(Dealul Cetăţii) şi Dealul Pe Romuri, Stejărişul şi chiar înglobează
în structura sa vârful Postăvaru. Prin înglobarea in structura sa a
vârfului Postavaru,Brasovul este orasul aflat la cea mai mare
altitudine din România.
Ape

 Prin municipiul Braşov trec pârâul Graft, (numit şi

Pietrele lui Solomon în partea lui superioară), pârâul
Valea Tei, Valea Răcădău, Valea Plopilor cu Valea
Scurtă, Valea Florilor, Valea Gorganu, Râul Timişul
Sec şi Canalul Timiş.
Flora şi faună
 Flora municipiului nu diferă de cea a judeţului. Animalele
sălbatice sunt rare, trăind retrase în pădurile din
împrejurimi. Turiştii care se aventurează în acestea sunt
avertizaţi că pot întâlni urşi, lupi sau vulpi. Muntele
Tâmpa este declarat rezervaţie naturală (203,4 ha) care
protejează câteva specii de plante rare şi endemice. Spre
exemplu, pe versantul sudic există mici suprafaţe cu
vegetaţie de stepă. Municipiul Braşov este singurul oraş
din lume care include in teritoriul său administrativ o
rezervatie naturală, muntele Tâmpa şi un vârf muntos vf.
Postăvaru.

Demografie
Braşov
 Craiova
 Craiova este reşedinţa judeţului Dolj, denumită şi "capitala Olteniei". Conform
ultimului comunicat al Institutului Naţional de Statistică, la data de 1 ianuarie 2009
oraşul avea o populaţie de 298.928 de locuitori. Conditiile naturale de care a
beneficiat Craiova ca asezare au favorizat permanenta vietuirii populatiei in
aceste locuri si succesiunea civilizatiilor: pretracica, traco-dacica, geto-dacica,
daco-romana, daco-romana-bizantina si, mai apoi,romaneasca.
 Una din asezarile geto-dacice mai importante de pe raza Craiovei
(zona Mofleni) a purtat numele de Pelendava, datand din perioada 400-350
i.e.n. dupa cum indica descoperirile arheologice. La inceputul secolului al II-
lea e.n. romanii au construit aici un castru , intai din valuri de pamant
intarit , apoi din piatra si caramica . Datorita pozitiei geografice favorabile,
protectiei castrului roman si a garnizoanei militare, Pelendava romana a
cunoscut o viata infloritoare. Asezarea este mentionata pe Tabula
Peutingeriana - o harta a imperiului roman, realizata ca urmare a initiativei
imparatului roman Caracalla. Anul 225 este considerat data primei mentiuni
documentare a celei mai vechi asezari din vatra actualului oras.
Clima şi precipitaţii
 În Braşov, vara şi iarna durează aproximativ 50 de zile fiecare.
Clima municipiului Braşov are un specific temperat-
continental, caracterizându-se prin nota de tranziţie între clima
temperată de tip oceanic şi cea temperată de tip continental:
mai umedă şi răcoroasă în zonele de munte, cu precipitaţii
relativ reduse şi temperaturi uşor scăzute în depresiune.
 Temperatura obişnuită de vară se situează în intervalul 22 °C –
27 °C, iar cea de iarnă între -10 °C şi -2 °C. Deseori iarna,
temperatura în Poiana Braşov ajunge la +15 °C (la soare), în
această staţiune putând fi practicate aproape toate sporturile de
iarnă. Stratul de zăpadă prielnic pentru schiat durează
aproximativ 71 de zile la Braşov. Umiditatea aerului are valori
medii anuale de 75%.
Localizare
 Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe malul
stâng al Jiului, la ieşirea acestuia din regiunea deluroasă, la o
altitudine cuprinsă între 75 şi 116 m.
 Craiova face parte din Câmpia Română, mai precis din Câmpia
Olteniei care se întinde între Dunăre, Olt şi podişul Getic,
fiind străbătută prin mijloc de Valea Jiului. Oraşul este aşezat
aproximativ în centrul Olteniei, la o distanţă de 227 km de
Bucureşti şi 68 km de Dunăre. Forma oraşului este foarte
neregulată, în special spre partea vestică şi nordică, iar
interiorul oraşului, spre deosebire de marginea acestuia, este
foarte compact. Pentru populaţia sa, suprafaţa oraşului este
mică.
Relief

 Relieful oraşului Craiova se identifică cu relieful

judeţului Dolj, respectiv de câmpie. Spre partea
nordică se observă o uşoară influenţă a colinelor, în
timp ce partea sudică tinde spre luncă.
Populatie
 Craiova are o populaţie de 312 200 locuitori (2008), în timp ce zona
metropolitană a Craiovei numără în jur de 380 000 locuitori (2008).
 Conform statisticilor, pe lângă cei in jur de 300 000 de cetăţeni craioveni,
Craiova are un număr de 46 000 de flotanţi, 34 000 de studenţi, veniţi
pentru a continua studiile la centrul universitar din Craiova, precum şi alţi
22 000 de cetăţeni, fie străini, fie din alte localităţi ale ţării, care locuiesc în
Craiova, dar nu au domiciliul stabil în reşedinţa judeţului Dolj.
 Conform datelor recensământului din martie 2002, 97,48% din populaţie
este de etnie română, 1,5% sunt ţigani, 1% alte naţionalităţi.
 Conform datelor furnizate de Primăria Craiova 2005, 99,2% din populaţie
este de etnie română, 0,74% ţigani, 0,1% alte naţionalităţi.
 Conform recensământului din 2002 populaţia este sub aspect confesional
majoritar ortodoxă (97,9%), existând însă şi o mică dar veche comunitate
romano-catolică (0,4%). La aceştia se adaugă adventiştii (0,3%), creştinii
după evanghelie (0,2%), penticostalii (0,2%) şi greco-catolici (0,1%).
Craiova are de asemenea cel mai mare cartier, din punct de vedere al
numărului de locuitori, din ţară (exceptând cartierele Bucureştiului).
Cartierul Craioviţa Nouǎ numǎra 107 997 locuitori la recensǎmântul din
2002.
Demografie
Craiova
 Ploieşti
 Municipiul Ploieşti, unul din oraşele mari ale României, reşedinţă a
judeţului Prahova, este situat la 60 km nord de Bucureşti, pe
coordonatele de 25°2'48" longitudine estică şi 44°56'24" latitudine
nordică. Suprafaţa actuală a Ploieştiului este de aproape 60 km². Se
învecinează la nord cu comuna Blejoi, la sud cu comunele
Bărcăneşti şi Brazi, la vest cu comuna Târgşoru Vechi, la est cu
comuna Bucov. Municipiul Ploieşti se găseşte în apropierea
regiunii viticole Dealul Mare-Valea Călugărească şi are acces
direct la Valea Prahovei, cea mai importantă zonă de turism alpin
din România.
 Ploieştiul este un important nod de transport, situându-se pe
drumurile care leagă capitala Bucureşti de Transilvania şi Moldova.
 Este supranumit „capitala aurului negru”, oraşul fiind vechi centru
al industriei petroliere, având patru rafinării şi alte industrii legate de
această ramură (construcţii de maşini, echipamente electrice,
întreţinere).
Date geografice
Aşezare
 Municipiul Ploieşti este aşezat în centrul Munteniei, în partea central-nordică a
Câmpie Române.
 Ploieştiul, unul dintre oraşele cele mai importante ale ţării, se află la cea mai mică
distanţă de capitală, şi cu toate că pe parcursul a patru secole a avut strânse legături
cu aceasta, el şi-a păstrat personalitatea.
 Oraşul Ploieşti este traversat de meridianul 26°E (în partea sa de vest) şi de
paralela 44°55’N (în partea de sud). Paralela 45°N trece prin comunele suburbane
Păuleşti, Blejoi şi Bucov. Municipiul ocupă o suprafaţă de peste 60 km2, din care
35 km2 reprezintă comunele suburbane.
 Ploieştiul se găseşte între două mari râuri, primul dintre ele, Prahova, spre sud-vest,
atingând uşor municipiul prin comuna suburbană Brazi, iar cel de-al doilea,
Teleajenul, spre nord şi est, străbătându-l prin comunele suburbane Blejoi, Bucov,
Berceni. Oraşul este aşezat pe râul Dâmbu, care izvorăşte în zona de dealuri a
oraşului Băicoi, trece prin oraş şi prin două comune suburbane şi apoi prin comuna
Râfov, unde se varsă în Teleajen. Dâmbu are astăzi apa puţină; este canalizat pe
aproape toată partea ploieşteană a traseului său, în el deversându-se, la ieşirea din
oraş, sistemul de canalizare al acestuia.
Clima
Clima
 Temperatura medie anuală este de 10,5 °C, iar valorile minime şi maxime
înregistrate în secolul nostru au fost de -30 °C la 25 ianuarie 1942 şi
respectiv de 43 °C la 19 iulie 2007.În medie, pe an sunt 17 zile geroase, 26
reci, 99 calde, 30 tropicale, restul fiind zile cu o temperatură moderată.
 Cantitatea medie multianuală de precipitaţii este de 600 mm, cu 30-40 mm
în ianuarie şi 88 mm în luna iunie. Anul cel mai ploios a fost 1901, cu
963,9 mm, iar cel mai secetos 1930, cu 305,3 mm. Pe an, sunt în medie
104 zile cu precipitaţii lichide, 26 cu ninsoare, 112 cu cer senin, 131 cu cer
noros şi 122 cu cer acoperit.
 Oraşul se află sub influenţa predominantă a vânturilor de nord-est (40 %)
şi de sud-est (23 %), cu o viteză medie de 3,1 m/sec. În medie, sunt 11 zile
pe an cu vânt cu viteză de peste 11 m/s şi numai 2 zile cu vânt de peste 16
m/s. Presiunea atmosferică este de 748,2 mm.
Relief şi vegetaţie
 Altitudinea medie a aşezării este de 150 m, oraşul fiind deci plasat într-o zonă de
câmpie. Aspectul solului şi subsolului este determinat de aşezarea sa pe structurile
vechiului con de dejecţie al râului Prahova, ce trece prin albia situata în prezent la
circa 25 km - vest şi de vecinătatea râului Teleajen (latura de est), cu afluentul sau,
pârâul Dâmbu, care străbate cartierele din nord-est.
 Vegetaţia de odinioară a Ploieştiului a fost aceea a unei păduri de câmpie, în care
predomina stejarul pedunculat (Quercus robur), alături de alte varietăţi de stejar şi
gorun. Resturi din pădurea de altădată s-au mai păstrat până târziu şi chiar în prezent
mai există, ca arbori ocrotiţi, doi stejari bătrâni, la Ghighiu, dincolo de marginea de
sud a oraşului.
 În prezent vegetaţia este cea specifică marilor aglomerări urbane, formată îndeosebi
din esenţe ornamentale şi de aliniament, plantaţii de castani, plopi şi salcâm, spaţiile
verzi şi parcurile fiind destul de restrânse (zona bulevardului, parcul de la Sala
Sporturilor, parcul din nordul oraşului, parcul „Mihai Viteazul”, parcul de la Bariera
Bucov). Acestea ocupa numai 85,5 ha, revenind, în medie, 3,2 mp. pe locuitor.
 Pe raza oraşului pot fi văzute şi câteva exemplare de arbori endemici, aclimatizaţi în
timp, care se află sub ocrotirea legii, printre care şi „arborele mamut” secular -
sequoia dendron giganteum - din curtea Muzeului Memorial „Paul Constantinescu”
(str. Nicolae Bălcescu nr. 15), smochini, dar şi câteva exemplare de stejari seculari,
amintind de vestiţii codrii ai Vlăsiei. În vechile cartiere, cu case „pe pământ”,
locuitorii continuă să planteze pomi fructiferi (vişinul, cireşul, mărul, nucul etc.) şi să
cultive legume şi flori.
Demografie
Ploieşti
 Brăila
 Brăila este un oraş în sud-estul României, cu populaţia 216.929 locuitori,
reşedinţa judeţului cu acelaşi nume. Oraşul este situat pe malul stâng al
Dunării, la distanţă de aproximativ 20 de kilometri de Galaţi.
 Oraşul vechi se afla în spaţiul delimitat de Dunăre şi actuala Stradă a Unirii
(fosta a Cetăţii), ce urmeză şi azi traseul fostului zid al oraşului. După
readucerea în cuprinsul Ţării Româneşti a oraşului, în 1829, autorităţile ruse
de ocupaţie au hotărât retrasarea planului urbanistic, plan ce viza aşezarea
noilor străzi sub forma unui arc semicerc, fiecare stradă urmând să
pornească de la Dunăre şi să se oprească tot la Dunăre. Astfel se prezintă şi
astăzi Bulevardele Cuza Vodă, Independenţei şi Dorobanţilor, dar şi străzile
Plevnei, Rahovei, Griviţei şi Ştefan cel Mare. De altfel, Brăila este unul din
puţinele oraşe din ţară care a păstrat neschimbate denumirile străzilor în
ultimii 130 de ani, aceste nume nefiind schimbate nici în perioada
comunistă. De asemenea, oraşul păstrează neschimbate foarte multe clădiri
din secolul al XIX-lea, fiind o adevărată rezervaţie arhitectonică pentru cei
interesaţi.
Clima
  Braila se afla in zona climatica continentala, in tinutul climei de campie la contact cu clima
specifica Luncii Dunarii.
 Clima este influentata de Muntii Macinului care reprezinta un baraj natural in calea vanturilor din
est, determinand fenomenul de fohnizare a aerului care trece peste Braila cu mase mari de aer
cald si uscat.
 De asemenea terenurile saraturoase din jurul orasului, mai ales de la Lacu Sarat, constituie alt
factor de incalzire mai accentuata a atmosferei.   
 De aceea la Braila verile sunt secetoase, calduroase si uscate, iar iernile sunt reci si au zapada
putina. Temperatura are o medie anuala de 11,1* C, in timpul verii variind intre 22* si 35* ( in
ultimii ani mai ridicate) astfel incat 122 zile pe an au o medie de peste 25* iar in mijlocul verii se
ating valori tropicale. In timpul iernii temperatura medie este ridicata osciland in jurul a 2* C.   
 Presiunea atmosferica se caracterizeaza printr-un maxim in sezonul rece de 754,9 mm si printr-
un minim in sezonul cald de 734 mm. Radiatia solara vara este mare insumand 123 000 cal/cm2 ,
o parte propagandu-se o parte in sol, alta parte consumandu-se prin evaporarea apei iar restul se
pierde in atmosfera.    Precipitatiile nu depasesc 500 mm anual, cele mai reduse precipitatii fiind
toamna si iarna, iar cele mai ridicate primavara. Stratul mediu de zapada este de 20 cm, iar durata
medie a acestuia este de 45 zile.   
 Vanturile reprezinta un element climatic de mare importanta pentru aceasta zona. Cele mai
frecvente sunt vanturile din N – NV. Viteza medie a vantului este de 3m/sec., dar vantul din
directia N poate ajunge la maxime de peste 100 km/ora. Iarna bate Crivatul, un vant uscat si rece
provocat de anticiclonul siberian. In oras se inregistreaza o perioada de calm de 12% anual, cu
frecventa mai ridicata in lunile septembrie – octombrie, ianuarie si iulie.
Demografie
Brăila