Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Caracterizarea Geografica A Oraselor Mar
Caracterizarea Geografica A Oraselor Mar
Bucuresti (2.032.000)
Iasi (349.000)
Constanta (344.000)
Cluj-Napoca (333.000)
Galati (332.000)
Timisoara (327.000)
Brasov (316.000)
Craiova (314.000)
Ploiesti (253.000)
Braila (234.201).
Bucureşti.
Municipiu având populaţia de 2.032.000 (1998). Situat in sudul ţării, în
Câmpia Română (altitudine 85 m), orasul dateaza din secolul al 14-lea si
este atestat pentru prima data in 1459 ca resedinta a domnitorului Vlad
Tepes.
Bucuresti este capitala tarii, cel mai mare oras si principalul centru politic,
administrativ, economic, financiar, bancar, educational, stiintific si cultural din
Romania.
Situat in S-SE tarii, la o altitudiine de 60-90 m, pe râurile Dâmbovita si
Colentina, la 44°25'50" latitudine nordica (ca si Belgradul, Geneva, Bordeaux,
Minneapolis) si 26°06'50" longitudine estica (ca si Helsinki sau Johannesburg).
Orasul are o suprafata de 228 kmp si o o populatie de 2.021.000 (la 1 ianuarie
1998), ceea ce inseamna cam 9% din totalul populatiei si cam 15% din cea
urbana.
Din punct de vedere al numarului de locuitori Bucurestiul este al treilea oras din
regiune, dupa Atena si Istanbul.
Clima: vara este foarte cald (in iulie temperatura medie este de 23°Celsius) si
iarna este geroasa (in ianuarie temperatura medie este de -3°Celsius).
Precipitatiile sunt scazute, in medie 585mm pe an, dar au debitul mai ridicat vara.
Oraşul azi.
Oraşul a crescut rapid, suprafaţa dublându-se dupa al doilea război mondial. A apărut
de timpuriu pe malul stâng al râului Dâmboviţa. În anul 1860 acest satuleţ a fost
înlocuit de o capitală elegantă cu arhitectură de inspiraţie franceză, din acest motiv
fiind cunoscut drept Parisul din Balcani.
Comuniştii plănuiau extinderea marilor bulevarde începute în secolul al 19-lea. De
asemenea, au proiectat parcuri şi au înălţat construcţii masive-multe dintre ele cu
pronunţat stil sovietic -ca de exemplu sediile partidului comunist si clădirile
gigantice care găzduiau lucrările guvernului. După al doilea război mondial s-au
construit blocuri mari cu apartamente de tip utilitar fară nici un aspect distinctiv. Un
număr de biserici istorice si sinagogi au fost dărâmate, din ordinul presedintelui
dictator al României Nicolae Ceauşescu, pentru a-şi putea pune in aplicare planurile
lui de construcţie.
Evoluţia
demografică
Bucureşti
Iaşi
Conform datelor recensământului din anul 2002, Municipiul Iaşi număra 320.888 de
locuitori şi era astfel al doilea oraş ca mărime din România. Zona Metropolitană Iaşi,
care include 13 localităţi învecinate, avea o populaţie de aproximativ 400.000 de
locuitori.
Prin extinderea lui, Iaşul este legendara urbe a celor 7 coline Cetăţuia, Galata, Copou,
Bucium-Păun, Şorogari, Repedea şi Breazu, cu altitudini variind între 40 m în Lunca
Bahluiului şi 400 m pe Dealul Păun şi Dealul Repedea. Principalele coline sunt Copou,
Cetăţuia, Tătăraşi şi Galata. Oraşul mai este traversat de râul Nicolina şi de pârâul
Şorogari(numit în evul mediu Cacaina, deoarece aici se aruncau gunoaiele); la răsărit de
oraş, curge pârâul Ciric, pe care sunt create artificial trei lacuri cu scop de agrement.
Clima prezintă un caracter continental pronunţat, fiind influenţată de masele de aer cu
provenienţă răsăriteană; iernile sunt geroase, iar verile călduroase. Temperatura maximă
înregistrată a fost 40 °C (27 iulie 1909), în timp ce minima a fost de - 36,3 °C (1
februarie 1937).
Suprafaţa totală a judeţului este de 5 476 km².
Judeţul se află situat pe o câmpie între râul Siret şi râul Prut. De asemenea, râul Jijia
traversează judeţul, iar oraşul Iaşi se află pe malurile unui afluent al său, Bahluiul. Partea
de sud este ocupată de dealurile Podişului Central Moldovenesc, cu altitudini de peste
400 de metri, iar partea de nord este ocupată de Câmpia Moldovei. În vest, judeţul este
traversat de Culoarul Siretului şi de ultimele fragmente ale Podişului Fălticenilor şi, de
asemenea, de Dealul Mare, cu altitudini de peste 500 de metri.Are un numar numeros de
locuitor, si de aceea, aer curat prin imprejurimi.
Populaţie şi mediul urban
Conform datelor recensământului din 1930, populaţia judeţului
era de 275.976 de locuitori, dintre care 81.6% români, 14.6%
evrei, 0.6% ruşi, 0.5% maghiari, 0.4% germani ş.a. Din punct de
vedere confesional, populaţia era alcătuită din 82.0% ortodocşi,
14.9% mozaici, 2.3% romano-catolici ş.a.
În 1930 populaţia urbană a judeţului era de 107.804 locuitori,
dintre care 60.8% români, 33.6% evrei, 0.9% germani, 0.9%
ruşi ş.a. Ca limbă maternă la oraş predomina limba română
(72.5%), urmată de limba idiş (22.2%), rusă (1.8%), germană
(0.9%) ş.a. Din punct de vedere confesional, orăşenimea era
alcătuită în majoritate din ortodocşi (61.4%), urmaţi de mozaici
(34.4%), romano-catolici (3.0%) ş.a.
Condiţiile geografice
Cine priveşte de pe înălţimile de la Repedea spre nord, are în
faţa sa o regiune de un pitoresc mai puţin obişnuit.
Oraşul ese întins pe mai mule coline şi sclipeşte spre scăpătaul
soarelui sau în dimineţile luminoase de vară într-o ceaţă uşoară
cu nuanţe viorii. Regiunea are un aspect vălurit, şi este cunoscută
sub denumirea de Cîmpia Moldovei, subunitate a Podişului
Moldovenesc, caracterizată tocmai prin această formă de relief,
mai joasă, care atinge înălţimi medii de 150 m. Depresiunea în
care se află aşezat Iaşul se deosebeşte de depresiunile
înconjurătoare şi mai ales de Podişul central moldovenesc căruia
îi aparţin înălţimile de la Repedea şi Bârnova.
În jurul ei, în afară de acestea, se înlănţuie alte înălţimi, lăsând
comunicarea mai uşoară prin câteva şei tăiate de ape sau de alţi
agenţi fizici externi. În regiunea oraşului Iaşi, ca şi în restul ţării,
clima este continentală temperată.
Vegetaţia.
Vegetaţia regiunii este variată. Pe înălţimile de la Repedea şi Bârnova, pădurea de foioase, în
care predomină fagul şi teiul, s-a păstrat intactă.
Spre nord, se mai întâlnesc petece de pădure formate din stejari, carpeni, ulmi, tei şi diferiţi
arbuşti.
Din loc în loc, pădurile cuprind poiene, foarte mult căutate în recut pentru albinărit.Iaşul a apărul
pe latura nordică a Bahluiului, deoarece pe partea opusă lui nu sunt terase sau sînt foarte mici.
S-a preferat, desigur, şi expunerea spre sud şi s-au evitat astfel, pe cât posibil, alunecările de
teren. Iaşul a început ca o aşezare rurală, însă ceea ce interesează din punct de vedere geografic,
nu este atât data înfiinţării unei localităţi, cât, mai mult, epoca de trecere a satului spre târg.
Din acest punct de vedere, se poate spune că oraşele din depresiunea Prutului, fără a ţine seama
de rolul lor administrativ, au început să se urbanizezetârziu şi într-un ritm destul de lent.
Excepţie face oraşul Iaşi. În ceea ce priveşte aspectul, aceste oraşeerau mai apropiae de sate. În
cuprinsul lor, procentul agricultorilor ese destul de ridicat.
Linia de contact între aşanumita "coastă" şi depresiunea din această regiune a avut şi ea o
anumită importanţă. S-a observat că de-a lungul ei, în partea nordică a Moldovei, satele se ţin
lanţ. Aceasa se explică prin faptul că locuitorii puteau beneficia de resursele materiale a două
medii deosebite, pădurea şi ogorul.
Pe de altă parte, această linie de contact îl punea pe om la adăpost "în vremuri de restrişte".
Oraşele Dorohoi, Botoşani, Hârlău, Tg. Frumos şi Iaşi nu s-au format ca şi satele de pe această
linie de contact. Deplasae puţin spre interiorul depresiunii, au apărut acolo unde linia de contact
face nişte ondulări în formă de semilune, ele constituind tocmai focarul acestora.
Vecini.
Republica Moldova la est - Raionul Ungheni,
hotar pe Prut.
Judeţul Neamţ la vest.
Judeţul Botoşani la nord.
Judeţul Suceava în nord-vest.
Judeţul Vaslui la sud.
Monumente istorice de viaţă
În domeniul construcţiilor, Iaşul a ocupat, începând din
ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, un loc de frunte în
Moldova.
Aici, sub influenţa unor elemente arhitectonice preluate de
la unele edificii constriuite în diferite părţi ale ţării în epoca
anterioară şi valorificate în câteva creaţii artistice reuşite,
s-au obţinut, prin adăugarea unor împrumuuriluate din
arhitectura Ţării Româneşti sau din alte părţi, realizări de
mare valoare.
Nu este vorba numai de edificii cu proporţii monumentale,
ci de construcţii, adeseori de dimesiuni modeste, dar la
care meşterii constructori, dăltuitorii în piatră şi lemn,
precum şi pictorii, au reuşit adesea să îmbineîn aşa fel
diferitele elemente ale artei lor, încât să obţină lucrări de
mare valoare artistică.
Evolutia demografica
Iaşi
Constanţa
Constanţa (turcă Köstence, greacă Tομή Tomí, bulgară Кюстенджа) este un municipiu aflat pe coasta
Mării Negre, în partea de sud-est a României, în regiunea istorică Dobrogea, reşedinţă a judeţului cu
acelaşi nume şi cel mai mare oraş al regiunii de dezvoltare Sud-Est. Constanţa este alături de Cluj
Napoca oraşul cu cel mai ridicat standard de viaţă din România. Conform recensământului din anul
2002, Constanţa avea 310.471 locuitori. În jurul municipiului există o arie metropolitană importantă care
face din Constanţa a doua zonă metropolitană a ţării după Bucureşti. Având o suprafaţă de 1013,5 km² şi
446.595 de locuitori,Zona metropolitană Constanţa reuneşte în afara oraşului alte 13 localităţi: Agigea,
Corbu, Cumpăna, Eforie, Lumina, Mihail Kogălniceanu, Murfatlar, Năvodari, Ovidiu, Poarta Albă,
Techirghiol, Tuzla şi Valu lui Traia.
Constanţa este cel mai vechi oraş de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din 657
î.Hr. când pe locul actualei peninsule (şi chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului) s-a format o
colonie greacă numită Tomis. Localitatea a fost cucerită de romani în 71 î.Hr. şi redenumită
Constantiana după sora împăratului Constantin cel Mare. În cursul secolului XIII Marea cea mare (cum
era denumită atunci Marea Neagră) a fost dominată de negustorii italieni din Genova care au ajutat la
dezvoltarea oraşului. Ulterior, Constanţa a declinat sub conducerea otomană, devenind un simplu sat
locuit de pescari greci şi de crescători de cai şi oi, tătari. Localitatea a redevenit un oraş după construirea
căii ferate Cernavodă-Constanţa şi a portului, în 1865, pentru exportul grânelor româneşti. După
Războiul Ruso-Turc(1877-1878=, când Dobrogea a devenit o parte a Regatului României, Constanţa,
principal port al statului, a crescut continuu, deţinând acest rol până astăzi.
Portul Constanţa acoperă o suprafaţă de 39,26 km², are o lungime de aproape 30 km, este cel mai mare
Amplasare
Există două rezervaţii botanice cunoscute - Fânaţele Clujului şi Rezervaţia Valea Morii. În
pădurile din jurul oraşului (cum ar fi Pădurea Făget sau Pădurea Hoia) trăieşte o faună
diversificată cu specii precum porcul mistreţ, bursucul, vulpea, iepurii, veveriţele. În rezervaţia
Fânaţele Clujului trăiesc exemplare de viperă de fânaţă, o specie destul de rară. O floră foarte
bogată se găseşte şi în interiorul oraşului la Grădina Botanică loc în care şi-au găsit adăpostul şi
unele specii de animale.
Clima Clujului este plăcută, de tip continental moderată. Este influenţată de vecinătatea Munţilor
Apuseni, iar toamna şi iarna resimte şi influenţele atlantice de la vest. Trecerea de la iarnă la
primăvară se face, de obicei, la mijlocul lunii martie, iar cea de la toamnă la iarnă în luna
noiembrie. Verile sunt călduroase, iar iernile în general sunt lipsite de viscole.
Temperatura medie anuală din aer este de cca 8,2 °C. Temp. medie in ianuarie este de - 3°C, iar
cea a lunii iulie, de 19 °C. Temp. minimă absolută a fost de - 34,5 °C (înregistrată în ianuarie
1963), iar maxima absolută, de 38,5 °C (înregistrată în august 1952). Media precipitaţiilor anuale
atinge 663 mm, cea mai ploioasă lună fiind iunie (99 mm), iar cea mai uscată, februarie (26 mm).
În ultimii ani, se observă faptul că iernile devin din ce în ce mai blânde, cu temperaturi care
rareori scad sub - 15°C şi cu zăpadă din ce în ce mai puţină. Verile sunt din ce în ce mai calde,
crescând numărul de zile tropicale (în care maxima depăşeşte 30°C).
Comune
Zona metropolitană Cluj-Napoca este o unitate
teritorială de planificare, compusă din comunele
Apahida, Cojocna, Suatu, Căianu, Jucu, Pălatca,
Cluj, Bonţida, Dăbâca, Borşa, Chinteni, Aluniş,
Corneşti, Panticeu, Vultureni, Aşchileu, Sânpaul,
Baciu, Gârbău, Aghireşu, Căpuşu Mare, Gilău,
Floreşti, Săvădisla, Ciurila, Feleacu, Aiton, Recea-
Cristur şi municipiul Cluj-Napoca, principalul pol de
dezvoltare al acestei unităţi.
Evolutia demografica
Cluj-Napoca
Galaţi
Galaţiul este reşedinţa şi totodată cel mai mare oraş al judeţului
Galaţi, judeţ situat în apropiere de colţul celor trei frontiere în
Moldova, România. Populatia oraşului, la recensământul din
2002, a fost de 298.861 locuitori,fiind al saptelea ca populaţie
din ţară după Bucureşti, Iaşi, Cluj Napoca, Timişoara,
Constanţa şi Craiova. Este unul dintre cele mai mari centre
economice din România, respectiv Moldova. Oraşul Galaţi are o
istorie încărcată şi datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea
mai importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul
Dunăre–Main–Rin. Viaţa economică s-a dezvoltat în jurul
Şantierului Naval, Portului Fluvial, în jurul Combinatului
Siderurgic Arcelor-Mittal şi a Portului Mineralier .
Aşezare geografică
Municipiul Galaţi este situat în zona estică a României, în extremitatea sudică a
platoului Moldovei, la 45° 27' latitudine nordică şi 28° 02' longitudine estică.
Situat pe malul stâng al Dunării, ocupă o suprafaţă de 246,4 km2, la confluenţa
râurilor Siret (la vest) şi Prut(la est), lângă Lacul Brateş, la circa. 80 de kilometri
de Marea Neagră. Cel mai apropiat oraş este Brăila, la doar 15 kilometri spre sud.
Oraşul se întinde pe trei terase: Valea oraşului, cu altitudine între 5 - 7 m şi altele
două, trasate aproape în formă de evantai, prima cu o altitudine între 20 - 25 m
(nucleul oraşului medieval, actualmente centrul oraşului) şi a doua cu altitudini
care depăşesc 40 m (oraşul modern).
Viaţa comunităţilor umane a fost influenţată în mod direct de către Dunăre, cel de-
al doilea fluviu din Europa ca lungime (2.850 km), cu un debit mediu pe acest
sector de 6.199 mc/s, după ce primeşte în amonte apele râului Siret cu un debit
mediu de 210 mc/s (cel mai mare afluent de pe teritoriul românesc).
Fluviul îşi continua drumul spre Marea Neagră după ce primeşte, în avalul
porturilor din Galati, apele râului Prut, cu un debit mediu de 86 mc/s. Debitele
Dunării au o variaţie importantă, în funcţie de anotimp şi an, cu valori maximale în
luna mai (18.000 - 19.000 mc/s) şi minimale in cursul verii (2.000 - 2.450 mc/s).
Datorită senalului adânc până în zona oraşului Brăila, Dunărea este declarată
maritimă.
Evolutia demografica
Galaţi
Timişoara
Timişoara (în germană Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în maghiară
Temesvár, în sârbă Темишвар/Temišvar, în limba bulgarilor bănăţeni Timišvár. În
traducere: „cetatea de pe Timiş”) este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Timiş din
regiunea istorică Banat, vestul României. La 1 ianuarie 2009, având 311.586 mii de
locuitori, era al doilea oraş ca populaţie din România.Numele localităţii vine de la râul
Timiş (trecând la sud de municipiu), numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus.
Timişoara este situată în sud-estul Câmpiei Panonice (respectiv în sudul Câmpiei de Vest),
în zona de divagare a râurilor Timiş şi Bega. Apele celor două râuri au format aici un ţinut
foarte mlăştinos şi frecvent inundat. Timişoara însă s-a dezvoltat într-unul din puţinele
locuri pe unde se puteau trece mlaştinile. Acestea au constituit pentru mult timp o autentică
fortificaţie în jurul cetăţii, însă au favorizat şi o atmosferă umedă şi insalubră, precum şi
proliferarea epidemiilor de ciumă şi holeră, care au menţinut relativ scăzut numărul de
locuitori şi au împiedicat semnificativ dezvoltarea cetăţii.
Cu timpul însă reţeaua hidrografică a zonei a fost desecată, îndiguită şi deviată. În urma
acestor lucrări râul Timiş a încetat să mai străbată oraşul. Îmbunătăţirea terenului a fost
realizată în mod ireversibil prin construirea Canalului Bega începând cu 1728 şi desecarea
completă a mlaştinilor din împrejurimi. Totuşi, terenul de pe raza oraşului moşteneşte o
pânza freatică aflată la o adâncime de numai 0,5 - 5 metri, factor care nu permite
construirea edificiilor înalte.
Ora locală este în avans cu 1h 25min 8sec faţă de ora meridianului 0, dar se află în
întârziere cu 34min 52sec faţă de ora oficială a României.
Evolutia demografica
T
Timişoara
Braşov
Braşov (în dialectul săsesc Kruhnen, Krűnen, Krînen, în germană Kronstadt, maghiară
Brassó, în latină Brassovia/Corona; de asemenea pe hărţile vechi trecut Cron∫tadt sau Braßov)
este reşedinţa şi cel mai mare municipiu al judeţului Braşov, România. Potrivit
recensământului din 2002, are o populaţie de 284.596 locuitori,fiind unul dintre cele mai mari
oraşe din ţară (totuşi în scădere în ultimele două decenii datorită exodului saşilor şi a reducerii
activităţii industriale) . Conform ultimelor estimări oficiale ale Institutului Naţional de
Statistică, populaţia municipiului Braşov era, la 1 ianuarie 2009, de 278.048 locuitori.
Staţiunea de iarnă Poiana Braşov se află la 12 km distanţă de centrul municipiului, dispunând
de o infrastructură dezvoltată pentru practicarea sporturilor de iarnă. Patron al oraşului este
considerată a fi Fecioara Maria Statuia acesteia se află pe unul dintre contraforturile Bisericii
Negre, îndreptat spre Casa Sfatului, având stema Braşovului sculptată dedesubt în relief.
În acest oraş a fost confecţionată şi instalată o copie a „Statuii Lupoaicei”(„Lupa Capitolina
”), simbolul latinităţii poporului român.
Braşovul este cunoscut şi datorită Festivalului Internaţional „Cerbul de Aur”, ce se ţine
aproape în fiecare an în centrul oraşului. Acesta a avut pe scena sa nume celebre precum Tom
Jones. Ray Charles, Pink sau Christina Aguilera.
Municipiul Braşov a reprezentat, de secole, unul dintre cele mai importante, puternice şi
înfloritoare oraşe din zonă. Datorită poziţiei geografice privilegiate şi a infrastructurii sale de
astăzi, el permite dezvoltarea multor activităţi economice, culturale şi sportive.
Localizare
Municipiul Braşov, resedinţa judeţului, se află în centrul ţării, în
Depresiunea Braşovului, situat la o altitudine medie de 625 m, în
curbura internă a Carpaţilor, delimitat în partea de S şi SE de
masivele Postăvaru care pătrunde printr-un pinten (Tâmpa) în oraş
şi Piatra Mare, la 161 km de Bucureşti.
Este accesibil cu automobilul/autobuzul sau cu trenul. În apropierea
sa se găsesc localităţile Predeal, Buşteni, Sinaia, Făgăraş şi
Sighişoara. Municipiul are o suprafaţă de 267,32 km². Treptat, în
procesul de dezvoltare, Braşovul a înglobat în structura sa satele
Noua, Dârste, Honterus (astăzi cartierul Astra) şi Stupini. De
asemenea, pe lângă Tâmpa, municipiul a mai înconjurat şi Dealul
Şprenghi, Dealul Morii, Dealul Melcilor, Dealul Warthe, Straja
(Dealul Cetăţii) şi Dealul Pe Romuri, Stejărişul şi chiar înglobează
în structura sa vârful Postăvaru. Prin înglobarea in structura sa a
vârfului Postavaru,Brasovul este orasul aflat la cea mai mare
altitudine din România.
Ape