1

reprezintă un tip de asistenţă medicală

specializată şi este cea mai ră spîndită metodă
de profilaxie a patologiei ereditare.

În strategia profilaxiei maladiilor genetice,

congenitale şi ereditare o însemnă tate
practică foarte mare se acordă consultului
medico-genetic, care este considerat veriga
principală , pilonul ce uneşte strâ ns diferite
aspecte din domeniile medicale, genetice,
psihologice, pedagogice şi sociale.
 În cadrul consultului medico-genetic :
• se stabileşte diagnosticul patologiei genetice;
• se precizează natura genetică ;
• se acordă un consiliere genetică bolnavului şi/sau
familiei sale.

Scopul consultului medico-genetic constă în:

• determinarea riscului genetic;
• formarea grupelor de risc pentru apariţia
patologiei genetice la urmaşi;
• elaborarea planului de profilaxie a patologiei
ereditare în familie.
 Indicaţii pentru consultul medico-
genetic:

1. Prezenţa în familie a unor copii cu anomalii de

dezvoltare sau patologii ereditare;
2. Cupluri să nă toase la rudele că rora sau diagnosticat
patologii genetice;
3. Naşterea copiilor cu malformaţii congenitale, defecte de
tub neural, spina bifida etc.;
4. Unul din pă rinţi (mai rar ambii) sunt purtă tori de
aberaţii cromozomiale structurale echilibrate;
5. Copii cu deficienţe mentale, retard în dezvoltarea psiho-
motorie, cognitiv-verbală şi socială ;
6. Reţinerea în dezvoltarea fizică şi sexuală a copilului;
7. Că să toriile consangvine;
8. Avorturi spontane repetate, sarcini stagnate în
evoluţie, deces perinatal, naşteri premature în
anamneză ;
9. Sterlitatea primară a cuplului;
10. Evoluţie nesatisfă că toare a sarcinii (oligo-,
polihidroamnios, iminenţă de avort spontan);
11. Markeri ecografici caracteristici pentru aberaţii
cromozomiale, malformaţii fetale diagnosticate la
gravide în timpul sarcinii;
12. Mame purtă toare de patologie X-lincată ;
13. Naşterea copilului cu patologie recesivă gravă ;
14. Pă rinţi purtă tori sau bolnavi de patologii
monogenice cu mod de transmitere autozomal-
dominant, autozomal-recesiv, X-lincat, Y-lincat;
15. Acţiunea radiaţiei ionizante în timpul sarcinii;
16. Utilizarea unor remedii medicamentoase cu risc
posibil de dezvoltare a MC, in perioada
periconcepţională ;
17. Vâ rsta avansată a pă rinţilor (maternă peste 35
ani, paternă peste 40 ani);
18. Intoleranţa la unele produse alimentare şi
remedii medicamentoase;
19. Cazuri de patologii ce prezintă o evoluţie lent
progresivă şi rezistenţă la tratament.
 ETAPELE CONSULTULUI MEDICO-GENETIC

I. Înregistrarea datelor personale şi a motivelor de consult –

în cadrul ecestei etape sunt analizate şi documentele
medicale existente;
II. Anamneza familială, materno-fetală, neonatală şi
postnatală;
III. Examen fizic – corelarea datelor anamnestice cu rezultatele
examenului fizic permit stabilirea unor ipoteze de
diagnostic;
IV. Examenele paraclinice, inclusiv cele genetice;
V. Analiza şi sinteza datelor clinice şi paraclinice pe baza
că rora este satbilit diagnosticul pozitiv şi cel diferenţial;
VI. Evaluarea prognosticului, a posibilităţilor de recuperare şi
a riscului genetic;
VII. Comunicarea verbală şi scrisă a rezultatelor –
comunicarea acestor date trebuie fă cută individualizat,
verificînd dacă persoanele care sau adresat geneticianului
au înţeles interpretarea datelor medicale şi valoarea riscului
de recurenţă ;
VIII. Urmărirea evoluţiei bolii la pacienţii diagnosticaţi.
 Particularită ţile examenului clinic
obiectiv în cadrul consultului medico-
genetic:
– precoce (chiar de la naştere, începâ nd cu cele
mai timpurii stadii ontogenetice)
– complet (în caz că se determină o anomalie
unică izolată examenul este complet pentru a
se exclude altele deoarece anomaliile
congenitale sunt deseori asociate)
– repetat (deseori în evoluţie pot să apară
manifestă ri clinice noi, iar examenul repetat
permite stabilirea corectă diagnosticului )
 Consultul și sfatul genetic

• Stabilește diagnosticul unei boli

• Estimează implicarea factorilor genetici în patologia bolii
• Asigură consilierea bolnavului și/sau a familiei sale
• Este realizat de către un medic genetician cu pregătire
medicală de bază și o pregătire specifică în domeniul
geneticii medicale
• Reprezintă lucru în echipă, în care geneticianul reprezintă
punctul de convergență ce stabilește concluziile finale.
 CM genetic = proces de comunicare a
unei informaţii genetice
(CMG – act medical specializat şi complex)

Anomaliile cromozomiale
1. Informaţii despre boală;
• Neechilibrate - A/G:
2. Natura genetică a bolii + – Tri / monosomii
modul de producere;
– Complete / parţiale
3. Mărimea riscului; – Omogene / mozaic
4. Alternativele şi – Fenotip anormal: ACM, ±RM;
opţiunile reproductive. T.Sex, D.Gonadice
• Echilibrate: t, inv, ins
– Fenotip normal
– ±T.reprod: St (AP; AS) / ASR
 Consultul medico-genetic – cerinţe:
Comunicare la nivelul de
înţelegere al persoanelor
• Cunoştinţe şi pricepere
Informaţii clare, complete,
• Abilitate de comunicare corecte, nepărtinitoare

• Caracter non directiv Decizia (informată) finală

aparţine părinţilor (cuplului)
Nu este posibil un SG complet
non directiv →SG “coparticipativ,
• Umanism şi suport dar fără coerciţie informaţională
“Riscul se calculează la rece şi se
psihologic transmite cu căldură”
• Scris ± revenire Multe informaţii se uită sau
sunt greşit interpretate
 Consultul medico-genetic premarital
• Se acordă în urmă toarele situaţii:
unul/ambii membrii ai cuplului sunt afectaţi de o
boală cu determinism genetic,
evidenţierea unei anomalii cromozomiale
echilibrate la unul din membrii cuplului,
consanguinitatea,
în familia unuia dintre parteneri există cazuri de
boli genetice,
femeia > 35 de ani, bă rbatul > 55 de ani,
unul /ambii parteneri lucrează în mediu mutagen.
 Consultul medico-genetic
postmarital
• Se acordă în cazul în care:

 cuplul consultant are un copil afectat de o boală

genetică ,

 există tulbură ri reproductive manifestate fie prin:

• sterilitate (masculină , feminină sau de cuplu)
• infertilitate (avorturi spontane repetate, nou-nă scuţi
morţi malformaţi),

 există o afecţiune de bază a femeii ce solicită sfat genetic

şi tratamentul acestei afecţiuni poate influenţa
dezvoltarea fă tului.
 Consultul medico-genetic :
3. mărimea riscului de recurenţă
Se discută riscul pentru
Mărimea riscului de părinţi / cuplu dar şi pentru
recurenţă depinde de: rudele apropiate
1. Tipul de anomalie
cromozomială; F. importantă este înţelegerea riscului
2. Vârsta maternă; de către consultand dar şi a şanselor:
3. ± sexul purtătorului - formă de prezentare: 1%; 1 la 100;
- valabil pt. fiecare sarcină ulterioară;
- comparare cu riscul populaţiei generale

Majoritatea anomaliilor
- avort spontan: 20 %
cromozomiale au un risc f.mic
- malf.cong.majoră: 3 %
de recurenţă, în special dacă
- handicap mental / fizic: 2 %
părinţii au un cariotip normal
 Consultul medico-genetic
• Concepţii false referitoare la afecţiunile ereditare:

o Absenţa cazurilor de boală în familie înseamnă că

boala nu este ereditară şi viceversa.

o Orice condiţie prezentă la naştere este ereditară .

o Traume psihice sau mentale din cursul sarcinii

produc malformaţii.

o Dacă în familie există doar femei sau bă rbaţi afectaţi,

boala se transmite legat de unul dintre comozomii
sexuali.
 Consultul medico-genetic
• Concepţii false referitoare la afecţiunile ereditare:

o Bolile genetice sunt netratabile.

o Toate bolile genetice pot fi detectate prin analizele

citogenetice.

o Un risc de 1:2 ar însemna că tot al doilea copil va fi

afectat.

o În cazul unui cuplu consultant cu un copil afectat de o

boală autozomal recesivă , cu risc de 1:4, ar înseamna că
urmă torii trei copii vor fi să nă toşi.
 Consultul medico-genetic :
alternativele şi opţiunile reproductive

• Contracepţia ± adopţia

• Reproducere asistată (FIV cu gameţi de

la un donator normal)

• Diagnostic preimplantator (screening

embrioni concepuţi prin FIV)

Covic, Stefănescu, Sandovici – “GENETICĂ MEDICALĂ” - 2011

• primară
• secundară
• terţiară
 Profilaxia primară:
* Evitarea factorilor teratogeni din mediu
* Educaţia sanitară adecvată a cuplurilor tinere
(fumat,
evitarea bă uturilor alcoolice şi administră rii
neautorizate a
orică rui medicament
* Evitarea agenţilor infecţoişi preconcepţional

Profilaxia periconcepţională:
* Adminstrarea acidului Folic (400-800 μkg/zi )
preconcepţional şi în primul trimestru de sarcină
(profilaxia M.C. a SNC – defecte de tub neural, spina
bifida)
şi a complexelor de vitamino-minerale
 PROFILAXIA PRECONCEPŢIONALĂ

Conceptia unui copil trebuie sa se faca pe baza

unui planning familial, de preferat pana la
35 de ani, deoarece vâ rstă mai mare de 35
ani procesele metabolice încetinesc şi scad
capacitatea funcţiei reproductive a
organismului.
Consultul medico-genetic prospeciv cu ţel
profilactic este binevenit pentru toate
categoriile.
Gradul de risc pentru orice cuplu să nă tos este
de 3-5%.
 Profilaxia secundară:
Vizează evitarea naşterii unui fă t anormal prin
diagnostic prenatal şi depistarea precoce,
neonatală a defectelor congenitale, în scopul
prevenirii complicaţiilor şi realiză rii unor mă suri
medicale adecvate de recuperare.
 Diagnosticul prenatal
reprezintă o preocupare
importantă , permanentă pentru
medicina contemporană şi una
dintre problemele prioritare din
domeniul Geneticii Medicale.
 Diagnosticul prenatal (DP) cuprinde un complex
de mă suri şi metode, îndreptate spre diagnosticarea
dereglă rilor morfologice, structurale, funcţionale şi
biologice de dezvoltare intrauterină a organismului
fă tului.

DP a devenit un instrument important de

cercetare în MEDICINĂ, ce contribuie la
reducerea semnificativă a mortalită ţii infantile
şi micşorarea numă rului copiilor nou-nă scuţi
cu anomalii cromozomiale şi malformaţii
congenitale.
 Se dezvoltă din 1966 când Steel si Berg
analizează structura cromozomilor din lichidul
amniotic. În 1967 Jacobson si Barter efectuează
primul diagnostic prenatal al anomaliilor
cromozomiale.

Esenţa şi valoarea diagnosticului prenatal este

determinată , în special, de informaţia cu privire
la genotipul şi manifestă rile fenotipice la feţi şi
evitarea naşterii copiilor cu patologii genetice
grave incompatibile cu viaţa şi/sau cu impact
major asupra să nă tă ţii mentale, fizice, sociale a
individului.
 sunt considerate nişte teste sigure, aplicate
pe scară largă , iar specialistul, medicul
genetician în cadrul consultului medico-
genetic informează corect şi complet, pe
înţelesul gravidei (probandului), rolul,
avantajele, gradul de risc, indicaţiile şi
contraindicaţiile acestor investigaţii.
 se realizează în cadrul unui serviciu de
asistenţă medico-genetică şi de diagnostic
prenatal bine organizat (Centrul de Să nă tate a
Reproducerii şi Genetică Medicală ), în care îşi
reunesc eforturile medici-geneticieni,
obstetricieni-ginecologi, biologi, medici de
laborator biochimic, citogenetic şi molecular
genetic.
 Potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Să nă tă ţii
(OMS) circa 2,5 – 3% din toţi nou-nă scuţii prezintă
la naştere diverse anomalii de dezvoltare şi
malformaţii congenitale. Totodată circa 1% sunt
determinate de boli monogenice, aproximativ 0,5% -
reprezintă anomalii cromozomiale şi în jur de 1,5 –
2% revine malformaţiilor congenitale multiple
(MCM), cauzate de acţiunea teratogenă a factorilor
exogeni şi endogeni.
 În Republica Moldova DP se realizează la
nivel populaţional prin intermediul metodelor
de DP invazive (biotehnologii de diagnostic
citogenetic şi molecular-genetic) şi neinvazive
(testele screening – ului biochimic şi
ecografic).
 Strategii de diagnostic
Țara Depistaj Indicații pentru cariotipare USG, Întreruperea
ul sg sarcinii
Marea TN, Teste Vârsta maternă ≥35 ani, USG T1 :11-14 La orice termen
Britanie serologice T2 : 18-20
T3 : 30- 34

Austria, TN, Teste Vârsta maternă ≥35 ani, USG, Antecedente de T1 :10-12 După 23 săptămîni în cazul
Italia serologice anomalie genetică, Suspecție la aneuploidie, T2 : 19-21 malformațiilor grave cu
T3 : 30- 34 avizul comisiei locale de
Administrarea substanțelor teratogene sau rad X
experți
,Risc (TN și serologic) ≥ 1/250
Spania TN (11-14 USG, Anamnestic eredocolateral agravat, Risc T1 :11-14 Indicație legală pînă la 22
sg) , Test ser integrat ≥ 1/250 T2 : 20- 24 s.g sau în cazul defectelor
(8-14sg) T3 : 30- 34 severe și după 22 s.g

Suedia Nu este o Vârsta maternă ≥35 ani, USG , Anamnestic T2: 15-18 Pînă la 18 s.g în cazul
strategie eredocolateral agravat , La dorință maladiei incurabile la
organizată momentul diagnosticului,
după 18 sg cu permisiunea
CMN

Elveția TN, Test ser Vârsta maternă ≥35 ani, USG, Anamnestic T1 :10-12 La orice termen
(10-14, 15- eredocolateral agravat , Risc integrat ≥ 1/300 T2 : 20- 23
19sg)
/riscul serologic ≥ 1/380
R.M. TN(11-14 Vârsta maternă ≥35, USG, Anamnestic T1 :11-14 Pînă la 12 s.g la dorința,
sg), dublul eredocolateral agravat, Risc (TN și ser.) ≥ 1/250 T2 : 18-21 după 12-21s.g la indicații
test (8-11 sg) T3 : 32- 34 medicale şi sociale
 Algoritmul de diagnostic prenatal
în Republica Moldova
PPAP-A
hCG Nu Examinările din
Modificări ?
trimestrul II

Da
Naşterea
Trimestrul I
10-14s.g TN<
2,5mm
USG BVC Normal
TN
TN ≥
Diagnosticul 2,5mm
Cariotip ?
prenatal

AFP,hCG Amniocenteza
E3
Aberant
Da
Modificări ?
Trimestrul II Avort /
15-20s.g Păstrarea
Nu sarcinii
USG Naşterea
 Dintre metodele de diagnostic prenatal
neinvaziv al bolilor genetice, inclusiv al
malformaţiilor congenitale, menţionă m
screening-ul biochimic (triplu test), care
presupune examinarea nivelului alfa-
fetoproteinei, gonadotropinei corionice şi
estriolului neconjugat, cel mai frecvent în
să ptă mâ na a 15 – 16 de sarcină .
 Screeningul prenatal

• Se efectuează prin :
determinarea concentraţiei unor markeri
biochimici fetali din serul matern
ecografie fetală
• Markerii fetali:
proteine produse de fă t
hormoni produşi de unitatea feto-placentară .
 Triplu test şi dozarea
alfa-fetoproteinei

• Triplu test constă în determinarea:

 alfa-fetoproteinei (AFP),
gonadotropinei corionice umane (hCG-
fracţiunea beta),
estriolului neconjugat (E3),
între să ptă mâ na 15-17 de sarcină , preferabil în
să ptă mâ na 15-16.
 Triplu test
• Nivelul ↓ AFP în serul matern se corelează cu
prezenţa unei boli cromozomiale la fă t.

AFP E3 hCG
Sdr. Down ↓ ↓ ↑
Sdr. Turner ↓ ↓ ↑
Trisomia ↓ ↓ ↓
18
 Triplu test
• Dozarea inhibinei A:
Recent adă ugată => cvadruplu test
Valorile ↑ în cazul unui triplu test pozitiv permit
identificarea a 79% din feţii cu trisomie 21
• Triplu test pozitiv:
Valoare orientativă
• Diagnosticul de certitudine:
Ex. citogenetică a celulelor fetale !!!!!
 Triplu test
• Nivel ↑ AFP în serul matern sau în lichidul
amniotic:

 apar ca urmare a unui defect fetal

 permite diagnosticul unor defecte fetale:

• Defecte deschise de tub neural (spina bifida, anencefalia)

• Omphalocel, gastroschizis,

• Atrezia esofagiană şi intestinală ,

• Sindromul nefrotic congenital,

• Hipoplazia dermică sau alte leziuni cutanate.

 Triplu test
• Alte cauze care determină ↑ AFP din serul matern
:
 Sarcini multiple
 Supraestimarea vâ rstei gestaţionale
 Iminenţele de avort tratate
 Decesul spontan intrauterin

Condition AFP uE3 HCG

Neural tube defect ↑ normal normal
Multiple gestation ↑ normal ↑
Fetal death (stillbirth) ↑ ↓ ↓
Molar pregnancy ↓ ↓ ↑↑↑
 Nivelul cvadruplului test
in diferite aneuploidii

Condiţia AFP uE3 hGC DIA

Defectul Crescut Normal Normal -
tubului
neural
Trisomia 21 Scazut Scazut Crescut Crescut
Trisomia 18 Scazut Scazut Scazut -
Trisomia 13 Normal Scazut Normal -
45,X Crescut Scazut Crescut -
3n Crescut Scazut Foarte Foarte
crescut crescut
are anumite limite şi specific de utilizare:
• nu poate stabili un diagnostic cert;
• nu poate determina toate cazurile de
anomalii cromozomiale;
• evidenţiază un grup de gravide, la care
riscul de dezvoltare a anomaliilor
cromozomiale şi malformaţii
congenitale este mai mare, comparativ
cu riscul complicaţiilor diagnosticului
prenatal invaziv.
 reprezintă , practic, cea mai utilizată
metodă de diagnostic prenatal neinvaziv şi
profilaxie secundară a bolilor genetice, la
care se recurge în scopul:
• determină rii exacte a termenului sarcinii,
• evaluă rii stă rii fă tului,
(corelâ nd datele obţinute în mai
multe etape de examinare).
• diagnostică rii anomaliilor de dezvoltare,
• depistă rii unor markeri ecografici specifici
pentru malformaţii şi aberaţii
cromozomiale (îngroşarea pliului nucal,
defectele de tub neural, spina bifida,
anencefalia - sunt doar unele semne
ecografice care pot suspecta patologii
fetale grave).
 Ecografia fetală de rutină
• Ecografia fetală :
• metodă neinvazivă ,
• screening-ul ecografic 11-
13s+6z. să ptă mâ ni
gestaţie
• Apoi: la 20-21 de s. g.
o echipament
performant,
o multă experienţă .
 Ecografia fetală de rutină
• Ecografia fetală :
• metoda poate eşua în detectarea unor anomalii
datorită :
o timpului limitat
o rezoluţiei reduse a aparatului,
• în cazul sarcinilor cu risc crescut pentru
anomalii congenitale sau boli genetice este
importantă recomadarea ecografiei de nivel II.
Ecografia
fetală
 Ecografia fetală detailată (de nivelul
II)
• Reprezintă o analiză de fineţe

• Indicată câ nd există riscul unei anomalii specifice

• Se efectuează de că tre medici specialişti în

medicină fetală

• Perioada optimă :
• între să ptă mâ na 16-18 şi 20-21de sarcină
 Ecografia fetală detailată (de
nivelul II)

• Necesită :
• aparatură de înaltă
performanţă
(focalizată pe un
anumit organ, ecografie
Doppler sau imagini
tridimensionale)
 Tră să turi fetale asociate cu risc crescut
de anomalii cromozomiale

• îngroşarea pliului nucal este sugestivă pentru:

• sdr. Down (se evidenţiază în trimestrul I de sarcină )

• excesul de piele pe ceafă apare în:

• sdr. Down
• sdr. Turner

• întâ rzierea precoce a creşterii este semnalată în:

• trisomii,
• triploidii,
Tră să turi fetale asociate cu risc crescut
de anomalii cromozomiale
• placenta mare apare în:
• triploidii
• poate fi prezentă şi în talasemii sau în hidrops fetal

• despică turile labio-palatine sunt observate la:

• fetuşii cu trisomii sau triploidii,
• în trisomia 13 se însoţesc de hipoplazie facială

 degete permanent flectate apar în:

• trisomia 18
• artrogripoze
 Tră să turi fetale asociate cu risc crescut
de anomalii cromozomiale
– hidropsul fetal sau higroma chistică apare în:
• sdr. Turner
• trisomii autozomale,

– omfalocel:
• trisomia 13
• trisomia 18

– atrezia duodenală apare în:

• sdr. Down

– că lcâ iul proeminent (în piolet) este sugetiv pentru:

• trisomia 18
 Diagnosticul prenatal (DP)
• act medical complex,
• înalt informativ,
• permite depistarea a numeroase anomalii congenitale
şi boli genetice în perioada vieţii fetale,
• se realizează prin colaborare multidisciplinară din
care fac parte:
• obstetricieni,
• ultrasonografişti,
• biochimişti
• geneticieni.
 Indicaţiile majore ale DP
• vâ rstă reproductivă avansată a pă rinţilor:
• femei > 35 de ani
• bă rbaţi > 55 de ani

• screening-ul serului matern pozitiv /anomalii suspecte la

ecografia de nivel I,

• prezenţa unei anomalii cromozomiale structurale la unul din

pă rinţi,

• naşterea în familie a unui copil cu o anomalie cromozomială

de novo,

• istoric familial de boală monogenică care poate fi

diagnosticată la fă t prin analize biochimice sau ale ADN-ului,
 Indicaţiile majore ale DP
• determinarea sexului fetal în cazul unui istoric familial
pentru o boală legată de X dar care nu beneficiază de un
test specific,

• rudele de gradul I ale pacienţilor cu:

• defecte de tub neural,
• malformaţie unică (în special de cord)
• sindrom plurimalformativ,

• agresiuni teratogene în cursul sarcinii,

• avorturi spontane recurente şi/sau nou-nă scuţi morţi,

• alţi factori de risc:

• consangvinitatea,
• DZ I matern prost echilibrat,
• epilepsie la mamă tratată cu anticonvulsionante cu acţiune anti-
folică .
 Tehnici de diagnostic prenatal
• investigaţii, de regulă invazive,

• trebuie efectuate câ t mai precoce

• prin metode neinvazive (ecografia de nivel II) :

 identificate malformaţiile şi anomaliile structurale caracteristice
unor boli genetice

• metode invazive (biopsia de vilozită ţi corionice,

amniocenteza sau cordocenteza) se folosesc în bolile al
că ror diagnostic necesită analize:
 citogenetice (bolile cromozomiale),
 biochimice (bolile metabolice)
 moleculare
Diagnosticul prenatal invaziv are o însemnă tate
excepţională pentru consultul medico-genetic,
deoarece permite trecerea de la probabilitate la
prognosticul concret al să nă tă ţii copilului în
grupele cu risc genetic înalt pentru boli genetice -
anomalii cromozomiale şi boli monogenice.
Amniocenteza cu studiul cariotipului
fetal efectuată la a 16 – 18 s. a.
permite diagnosticarea celor mai
frecvente anomalii cromozomiale
numerice şi structurale.
Amniocenteza este procedura de obţinere a unei
probe de lichid amniotic prin puncţie
transabdominală , ghidată ecografic în scopul
examină rii genomului fetal.
LA conţine celule de origine fetală , care pot fi supuse
investigaţiilor citogenetice şi moleculargenetice,
testelor ADN pentru depistarea mutaţiilor sau
cultivate pentru a efectua analiza cromozomilor.
* la 16-18 să pt. de gestaţie
• complicaţia majoră a amniocentezei
comportă un risc de 0, 5 – 0,7 %
de avort spontan.
• alte complicaţii rare sunt: infecţiile,
scurgerile de LA – în cca 0,3 % de cazuri.
 Selecţia gravidelor pentru diagnosticul prenatal
citogenetic este efectuată de medicii geneticieni
conform indicaţiilor clinice:
• vâ rsta avansată a genitorilor,
• sarcini cu anamneza obstetricală agravată
(avorturi spontane, sarcini stopate în evoluţie,
anembrionie, infertilitate etc.
• pă rinţi purtă tori de aberaţii cromozomiale
echilibrate sau mozaici,
• markeri ecografici pentru patologie cromozomială ,
• naşterea anterioară a copiilor cu malformaţii
congenitale unice sau multiple, nou nă scuţi morţi,
boli cromozomiale.
• acţiunea factorilor mutageni şi teratogeni în
perioada precoce a sarcinii, periconcepţional, per.
organogeneză etc.
 Amniocenteza
• Implică aspirarea a 10-20
ml de lichid amniotic prin
puncţie transabdominală ,
ghidată ecografic,

• Efectuată între
să ptă mînile 16-18 de
sarcină ,

• Amniocenteza precoce, la
12-14 să ptă mîni de
sarcină .
 Amniocenteza
• Lichidul amniotic obţinut:
conţine celule fetale
din descuamaţiile pielii/mucoaselor tractului urinar
sau digestiv

poate fi supus urmă toarelor analize:

doză ri enzimatice:
• AFP, şi acetilcolinesteraza (DTN)
• fosfataza alcalină intestinală (fibroza chistică )
teste ADN pentru detectarea mutaţiilor,
analiza cromozomială după cultivarea celulelor.
 Amniocenteza
• Complicaţiile:

 sunt rare

 constau în principal în:

 inducerea avortului (risc de 0,5-1%)
 eşecul aspiră rii prin contracţia reflexă a uterului
 scurgeri mici de lichid amniotic
 infecţii
 lezarea fă tului.
 Amniocenteza precoce
• Are o rată de avort mai ridicată (2,5%)

• Risc mai mare de:

• detresă respiratorie
• deformă ri benigne ortopedice (picior strâ mb).

• Dezavantajul metodei:
• durata de prelucrare şi obţinere al rezultatelor
>2-4 să ptă mâ ni
Amniocenteza
 Biopsia vilozită ţilor coriale
• Se obţin fragmente de vilozită ţi coriale:
 recoltare sub ghidaj ecografic pe cale :
o transcervicală (cu ajutorul unui cateter
flexibil)
o transabdominală
 Biopsia vilozită ţilor coriale
• Analiza citogentică :
 se poate realiza direct
 permite diagnostic provizoriu în 24-36 de ore sau după o
cultură prealabilă .
• Avantajul:
 efectuarea ei în trimestrul I, să ptă mâ nile 9 -12 de gestaţie
• Complicaţii:
 sâ ngeră ri (40%)
 avort (1-2%)
 malformaţii ale membrelor (anomalii transverse) şi feţei
mai ales în cazul practică rii biopsiei înainte de 10
să ptă mâ ni.
 Biopsia vilozită ţilor coriale
• Dificultă ţiile de diagnostic apar în momentul
decelă rii unui mozaicism cromozomial, apă rut în
urma:
 contamină rii celulelor fetale cu celule materne
 altor artefacte legate de condiţiiile de cultură .

• Detectarea unui mozaicism impune:

 monitorizarea sarcinii
 repetarea cariotipului prin amniocenteză .
 Cordonocenteza

Se efectuează de obicei la
saptamana 18-21 de gestație
Indicații:
• boli cromozomiale,
hemoglobinopatii, hemofilie
• rubeola, virus citomegalic
• incompatibilitate de grup
sangvin
• deficite imunologice
Riscul -5-15%. Se folosește
rar.
 Cordocenteza

• prelevarea a 2-3 ml de
sâ nge fetal,

• prin puncţie ghidată

ecografic, la ră dă cina
cordonului ombilical
 Cordocenteza
• Indicaţii:
• pacienta s-a prezentat prea tâ rziu la diagnosticul
prenatal,
• amniocenteza a dat rezultate ambigue sau
neinterpretabile,
• diagnosticul bolii se face prin teste biochimice ale
plasmei sau celulelor fetale (infecţii congenitale, boli
hematologice sau deficite imune ereditare).

• Complicaţii:
• risc de avort 2-3%,
• sâ ngerare fetală ,
• bradicardia secundară spasmului vascular.
 Fetoscopia
• Se realizează prin introducerea în uter, pe cale
transabdominală a fetoscopului

• Permite:
• vizualizarea fă tului,
• colectarea de ţesuturi de la acesta (piele, muşchi, ţesut
hepatic),
• detectarea unor defecte şi boli de obicei limitate
(genoderamtoze, distrofii musculare, tulbură ri metabolice
ce interesează ficatul), imposibil de detectat prin alte
metode.
 Fetoscopia
• Este utilizată numai în:

• trimestrul II de sarcină (> să ptă mâ na 20),

• centre de diagnostic prenatal specializate,

pentru tratamentul intrauterin al unor afecţiuni
fetale.
 Diagnosticul molecular-genetic prenatal

• FISH - precizie de 99% cu

5.7% probe fals-pozitive si
fals-negative
• QF-PCR
- mai puțin material
- elimină contaminarea cu
materialul mamei
- mai ieftină
- aproape complet
automatizată.
 Viitorul diagnosticii prenatale

aCGH – determină erori

submicroscopice
cromozomiale cu o
rezoluţie de pînă la o bază
azotată.
Ar putea evalua
cariotiparea moleculară a
materialuiui genetic al
fătului prelevat din singele
matern.
 Diagnosticul genetic
preimplantatoriu
• Accesibilă numai în centrele de fertilizare in vitro.

• Embrionul rezultat este crescut pînă la stadiul de 8

celule (blastomere)

• Înainte de implantare, la 3 zile de la fecundare, se

obţin prin biopsie 1-2 blastomere ce vor fi supuse
analizelor genetice.

• Embrionii neafectaţi sunt transferaţi în uterul

femeii, excizia celulelor neavâ nd efecte
detrimentale asupra dezvoltă rii ulterioare.
 Diagnosticul genetic
preimplantatoriu
• Indicaţii:
• selecţia sexului la embrionii cu mutaţii ale
cromozomului X,
• diagnosticul unor boli monogenice (fibroza
chistică , distrofia miotonică ),
• la purtă torii de anomalii cromozomiale
echilibrate.
• Se confruntă cu:
• numeroase limite tehnice
• probleme etice
 Rolul hotă râ tor în ansamblul de mă suri
profilactice în grupele de risc revine
diagnosticului prenatal invaziv (DPI), ce
permite aprecierea cariotipului fetal pâ nă la a
20-21 s.a., şi preîntâ mpinarea naşterii copiilor
cu aberaţii cromozomiale şi anomalii de
dezvoltare incompatibile cu viaţa, în acest mod,
micşorâ nd riscului genetic în populaţie.
În situaţiile câ nd sunt diagnosticate patologii
grave la fă t incompatibile cu viaţa, avortul
terapeutic poate şi trebuie să devină o
soluţie salvatoare, deoarece mai important
este să tră ieşti, dar să tră ieşti să nă tos.
Aceste aspecte sunt analizate din toate punctele
de vedere, în cadrul consultului medico-
genetic, luâ ndu-se în consideraţie
pronosticul vital, calitatea vieţii, iar decizia
de a pă stra sau nu sarcina revine cuplului,
pă rinţilor şi/sau viitoarei mame.
1. DP în grupele de risc, utilizâ nd tot arsenalul de
biotehnologii moderne, se indică în perioada
prenatală la termeni informativi de depistare a
patologiilor fetale.

2. Cunoaşterea şi efectuarea testă rilor prenatale la

gavide în I şi al II- lea trimestru de sarcină
determină diminuarea frecvenţei naşterii
copiilor cu boli genetice.
3. DP contribuie, în mod direct, la micşorarea
riscului genetic la populaţia Republicii
Moldova.
4. DP trebuie să devină preocuparea nu doar a
specialiştilor din domeniul Geneticii Medicale,
sau a medicilor fie obstetricieni-ginecologi,
neonatologi, pediatri, neurologi, cardiologi,
ecografişti sau biologi, ci, de asemenea, să -şi
facă loc printre priorită ţile de investigaţie a
întregului spectru al universului ştiinţific.
1. Covic M., Ştefă nescu D., Sandovici I. Genetica Medicală , 2011
2. Gorduza E. V. Compendiu de genetică umană şi medicală .
Iaşi, 2007
3. Bă nescu C. Noţiuni de genetică în asistenţă medicală , Tîrgu-
Mureş, 2013
4. Sprincean M. Bolile genetice. Elaborare metodică . Chişină u,
2013
5. Бочков, Н.П. Клиническая генетика / Н.П. Бочков.
Мocквa, 2006
6. Джонс К. Наследственные синдромы по Дэвиду Смиту.
Атлас-справочник. Пер с англ. Москва, 2011
7. Козлова C., Демикова Н. Наследственные синдромы и
медико-генетическое консультирование. Атлас-
справочник. Изд. 3-е дополн. Москва, 2007
 VĂ MULŢUMESC
PENTRU ATENŢIE !