IGIENA LP 8

CONTAMINAREA
MICROBIANĂ A
AERULUI ŞI
SUPRAFEŢELOR
Forme de existență a germenilor microbieni în aer
(d.p.d.v. igienic)

• 1. Picături Flügge

• 2. Nuclee de picături

• 3. Praful microbian
1. Picături Flügge
picături de secreţie nazală, buco-faringiană şi bronşică
conţin mucus, resturi celulare rezultate din descuamarea
epiteliilor şi germeni
sunt eliminate de orice persoană prin vorbit/strănut/tuse
datorită existenţei mucusului, ce acţionează ca un strat
protector, germenii îşi păstrează întreaga puterea de
contagiozitate (100%)
datorită dimensiunilor mari (100 μm) contaminarea se face pe
distanţe mici 1-2 metri – contaminare prin contact direct
1. Picături Flügge
1. Picături Flügge
 Carl Georg Friedrich Wilhelm Flügge (n. 12 septembrie 1847 - d. 10 decembrie 1923) a fost un
bacteriolog, epidemiolog și igienist german, originar din Hanovra.

 A studiat medicina la Göttingen, Bonn, Leipzig și München, iar în 1878 a fost lector de igienă în
Berlin. În 1881 el a fost profesor de igienă de la Universitatea din Göttingen, și apoi profesor la
Universitatea din Breslau și Berlin, unde l-a succedat pe Max Rubner (1854-1932) la Catedra de
Igienă. Flügge a fost coleg cu Robert Koch (1843-1910), și cu doi cunoscuți asistenți ai lui de la
Breslau: Wolfgang Weichardt (1875-1943) și Walther Kruse (1864-1943).

 Carl Flügge a pledat ca igiena să fie o disciplină medicală independentă și a efectuat ample
cercetări privind transmiterea bolilor infecțioase, cum ar fi malaria, tuberculoza și holera. În 1890, el
a demonstrat că chiar și în timpul unui "discurs liniștit", picături foarte mici (picăturile lui
Flügge) sunt pulverizate în aer.

 Printre publicațiile sale sunt și două lucrări importante cu privire la igienă, Lehrbuch der
hygienischen Untersuchungsmethoden (Manual de metodologia cercetării în domeniul igienei) și
Grundriss der Hygiene (Bazele igienei).
1. Picături Flügge

Măsuri igienico-sanitare pentru evitarea transmiterii bolilor :

Purtarea măștilor de protecție în
Anumite încăperi din unitățile saniare cu paturi
Cabinetele stomatologice

În contextul actual (SARS-CoV-2) - în toate spațiile

interioare publice; în exterior doar dacă nu este posibilă o
distanță mai mare de 1-2 m între persoane
2. Nuclee de picături

• nucleele de picături (droplet nuclei) sunt picături Flügge care au

pierdut apa prin evaporare
• aceste particulele au dimensiuni mici și rămân în suspensie în
aer
• se pot fi deplasa pe distanţe de 10-12 m, fiind posibilă
contaminarea între încăperi, între etaje.
• puterea de contagiozitate este mai scăzută, fiind deci o formă
prin care se transmit germenii rezistenţi în mediul exterior
2. Nuclee de picături

• Wells WF (1934) a descoperit că, în condiții normale ale aerului,

picăturile mai mici de 100 μm în diametru, se usucă complet
înainte de a cădea pe sol în aproximativ 2 m.

• Această constatare a permis stabilirea teoriei transmiterii

picăturilor și a nucleelor ​ de picături în funcție de mărimea
picăturii infectate.
2. Nuclee de picături
• Curba Wells de evaporare-cădere a picăturilor
2. Nuclee de picături

• Datele publicate au sugerat că:

• strănutul poate produce până la 40 000 de nuclee de
picături cu diametrul între 0,5-12 μm (Cole & Cook, 1998;
Tang și colab., 2006) care pot fi expulzate la viteze de până
la 100 m / s (Wells, 1955; Cole & Cook, 1998)
• tusea poate produce până la 3000 de nuclee de picături,
cam același număr ca și vorbirea normală timp de cinci
minute (Cole & Cook, 1998; Fitzgerald și Haas, 2005; Tang și
colab., 2006).
2. Nuclee de picături

• Măsuri igienico-sanitare pentru evitarea transmiterii bolilor

• se face izolarea persoanelor cu boli infecto-contagioase

• spitalele de boli infecțioase sunt distribuite pe pavilioane

3. Praful microbian

• ia naștere prin unirea nucleelor de picături cu alte particule

aflate în suspensie din aer formând conglomerate de
dimensiuni mari, care se depun pe suprafeţe

• prin această formă se pot transmite sporii bacteriilor patogene,

dar și unele virusuri
3. Praful microbian

• Măsuri igienico-sanitare pentru evitarea transmiterii bolilor

• în spaţiile medicale nu se mătură şi nu se scutură (s-ar

readuce în aer praful microbian) ci se spală sau se șterge
umed
• nu se recomandă în cabinetele medicale existenţa de
ornamente inutile care să reţină praful.
• este interzisă amenajarea de tavane false casetate din
materiale microporoase şi cu asperităţi.
• se interzice mochetarea pardoselilor.
DETERMINAREA CONTAMINĂRII MICROBIENE A AERULUI ŞI SUPRAFEŢELOR

• Determinarea microorganismelor din aer sau de pe suprafeţe şi obiecte

se utilizează pentru controlul condiţiilor de igienă, îndeosebi în
încăperile în care posibilităţile de contaminare sunt mai ridicate, cum ar fi
cele din: spitale, alte unităţi curativo-profilactice, fabrici de medicamente,
instituţii de copii, unele sectoare ale industriei alimentare.
• Din punct de vedere epidemiologic, încărcătura microbiană a aerului şi
suprafeţelor reflectă un risc potenţial de îmbolnăvire, ce creşte
proporţional cu densitatea bacteriilor.
• Contaminarea aerului este în strânsă dependenţă cu gradul de
contaminare al suprafeţelor, deoarece germenii din aer sedimentează pe
suprafeţe, iar germenii de pe suprafeţe pot reveni în aer prin măsuri de
igienizare necorespunzătoare (măturat uscat, scuturarea lenjeriei etc.) ce
se aplică în aceste încăperi.
CLASIFICARE GERMENI DIN AER SI DE PE SUPRAFETE

• Specii saprofite - sunt psihrofile (cu temperatură optimă de

dezvoltare 15 - 22ºC): bacili sporulaţi (B. Subtilis, B.
Mezentericus, B. Megaterium, B. Mycoides, B. Vulgatus), coci
(Acromobacter, micrococi etc), actinomicete, levuri şi fungi.

• Microorganisme patogene şi condiţionat patogene, (flora

mezofilă care se dezvolta optim la 37ºC ), legate de prezenţa
omului şi a animalelor cu sânge cald, cum ar fi: stafilococul,
streptococul, pneumococul, B. Koch, B. Difteric, E. Coli, B.
Piocianic, virusuri (rujeolic, rubeolic, gripal etc), micete din
genul Candida şi Aspergillus etc.
DETERMINAREA MICROORGANISMELOR DIN AER

•Punerea în evidenţă a microorganismelor menţionate este

foarte dificilă din cauza diluţiei acestora în masa de aer, de aceea
se recurge la anumiţi indicatori sanitari bacteriologici:
•- numărul total de germeni care se dezvoltă la 37ºC
•- streptococi β hemolitici
•- stafilococi patogeni
•- coliformi
DETERMINAREA MICROORGANISMELOR DIN AER
• Numărul total de germeni care se dezvoltă la 37ºC (flora mezofilă din
aer) reprezintă totalitatea coloniilor microbiene care se dezvoltă la
această temperatură pe un mediu solid (geloză simplă 2%). Acest
indicator permite aprecierea prezenţei şi densităţii microorganismelor
de provenienţă umană şi animală. Totuşi, temperatura de 37ºC nu
selecţionează numai flora mezofilă, existând un număr de germeni
psihrofili care se dezvoltă la această temperatură.
• Un examen mai amănunţit al microorganismelor din aer se realizează
printr-o incubare diferenţiată şi paralelă a plăcilor cu medii de cultură
expuse, la 22ºC şi 37ºC. Flora care se dezvoltă la 22ºC nu este de
provenienţă umană sau animală, fiind în majoritatea cazurilor de
origine telurică. Germeni care se dezvoltă la 37ºC provin din: nazo-
faringe, expectoraţii, de pe tegumente, din dejecte etc. şi indică o
probabilitate mare de existenţă a germenilor patogeni în aerul analizat.
DETERMINAREA MICROORGANISMELOR DIN AER

• Streptococii. Deoarece streptococii β hemolitici au habitat nazo-

faringian, prezenţa lor în aerul atmosferic semnifică existenţa unei
contaminări a aerului de către persoane bolnave sau de către
purtători sănătoşi.
• Streptococii viridans se găsesc la majoritatea persoanelor în
faringe şi cavitatea bucală (cu excepţia tulpinilor hemolitice de
enterococi) şi de aceea ei constituie indicatori fideli de contaminare
a aerului.
• Pentru identificarea streptococilor se utilizează ca mediu de cultură
geloza-sânge 5 – 7%. Coloniile de streptococ se identifică după
aspectul morfologic şi se notează separat numărul de colonii cu
hemoliză de tip α şi cele de tip β. Exprimarea se face la 1 m³ de
aer, după modelul de calcul al florei mezofile.
DETERMINAREA MICROORGANISMELOR DIN AER

• Stafilococii. Pot fi prezenţi în căile respiratorii superioare (mai ales la nivelul

nasului) şi pe suprafaţa cutanată, astfel încât prezenţa lor în aerul atmosferic
indică o contaminare de origine umană. Aceşti germeni sunt rezistenţi în mediul
exterior şi sunt uşor de izolat şi identificat, fapt pentru care au o largă utilizare în
aprecierea contaminării aerului. Se pot determina toţi stafilococii sau numai
tulpinile care au caractere de patogenitate (hemoliză, coagulazo-pozitivi, manito-
pozitivi etc.). Se foloseşte ca mediu de cultură geloza-sânge şi se ia în
consideraţie aspectul morfologic al coloniilor, folodindu-se aceleaşi formule de
calcul.
 
• Coliformii. Sunt germeni în special de origine intestinală. Prezenţa lor în aer
indică un grad ridicat de insalubrizare a încăperii. Izolarea lor pe mediul de
cultură (geloza-sânge) se face după aspectul coloniilor. Confirmarea se face prin
trecerea pe medii speciale (Levine – EMB). Nu se recomandă recoltarea directă a
probelor de aer pe medii speciale, deoarece acestea inhibă dezvoltarea
coliformilor.
Metodele de determinare a microorganismelor din aer

1.Metoda prin sedimentare (metoda clasică Koch)

• Această metodă constă în expunerea plăcilor Petri cu medii solide
(geloză simplă pentru determinarea numărului total de germeni şi
geloză-sânge pentru ceilalţi indicatori folosiţi) în cele 4 colţuri ale
încăperii şi în centrul acesteia. Dacă spaţiul este mic sau nu
dispunem de material suficient ne putem rezuma la centrul încăperii
şi un singur colţ. Timpul de expunere al plăcilor poate varia între 5
minute şi o ora (invers proporţional cu gradul de impurificare a
aerului.
• După expunere, Plăcile Petri sunt închise şi incubate la termostat, la
37ºC timp de 24 de ore. Numărarea coloniilor crescute se face
considerând că fiecare microorganism existent a dat naştere la o
colonie microbiană. Plăcile cu colonii dese se numără cu ajutorul
unei reţele de numărat, prevăzute cu o lupă.
Metoda prin sedimentare
• Pe plăcile expuse pentru streptococ, stafilococ, bacili gram-negativi se numără
numai coloniile cu aspect morfologic caracteristic pentru germenele cercetat.
• Numărul de germeni găsit pe placă trebuie exprimat la m³ de aer, pentru aceasta
aplicându-se formula:

• N = (n x 10.000) / S x K
In care:
• N = numărul de germeni/m³ aer
• n = numărul de colonii dezvoltate pe suprafaţa mediului de cultură
• S = suprafaţa plăcii Petri
• K = constantă de timp = t/5, unde t = timpul de expunere (minute)
• Deşi metoda prezintă un grad de eroare ridicat (pe plăcile expuse sedimentează
numai particulele cu dimensiuni mari; iar particulele pot sedimenta suprapuse
sau aglomerate), fiind o metodă foarte simplă, este frecvent utilizată în practică.
Metodele de determinare a microorganismelor din aer

2.Metodele prin aspirare

• Prin aceste metode se determină direct microorganismele dintr-un
volum determinat de aer.Sunt necesare: un aspirator, un dispozitiv
de măsurare a volumului de aer (gazometru, debitmetru) şi
dispozitive de reţinere a microorganismelor. În functie de
dispozitivele de reţinere a microorganismelor se disting:
• A. Metoda prin filtrare
• B. Metoda prin barbotare
• C. Metoda prin impact
• D. Metoda prin electroprecipitare
A. Metoda prin filtrare

•Aerul aspirat este trecut prin filtre, care reţin

microorganismele din aer. Se poate folosi ca material filtrant:
nisipil de cuarţ, sulfatul de sodiu, diverse zaharuri (zaharoză,
lactoză).
• În momentul aspiraţiei se montează în serie: pompa de
aspiraţie – debitmetrul – filtrul de sticlă sterilă. După aspirarea
unui volum de aer măsurat de debitmetru, nisipul de cuarţ este
spălat cu lichid izotonic steril, iar materialele solubile se dizolvă
în lichidul izotonic steril. Suspensia microbiană obţinută se
însămânţează nediluată şi în soluţii zecimale succesive pe
medii de cultură (geloză simplă şi geloză-sânge).
Metoda prin filtrare
• Exprimarea rezultatelor se face la 1 ml de lichid, apoi la numărul de ml
de lichid folosiţi la spălarea filtrului de nisip de cuarţ, ceea ce reprezintă
numărul de microorganisme din volumul de aer aspirat. Pentru a se face o
raportare comparabilă a rezultatelor, numărul de microorganisme se
împarte la numărul de m³ de aer aspirat; în acest fel se află numărul de
germeni/m³ aer.
• Dintre metodele prin filtrare, mai avantajoasă este utilizarea
membranelor filtrante, confecţionate din esteri de celuloză cu porozitate
cunoscută. Ele se montează în suportul filtrului, care se ataşează
dispozitivului de aspiraţie. După recolatare, membranele se aplică pe mediul
solid de cultură, iar germenii reţinuţi se dezvoltă pe suprafaţa filtrului după
24 de ore de incubare la 37ºC. Se numără apoi coloniile crescute şi se
raportează la volumul aspirat, obţinându-se rezultatul în germeni/m³ aer.
B. Metoda prin barbotare
• Aerul aspirat este barbotat direct într-o soluţie izotonică sterilă,
care se găseşte în vase de barbotare de diferite modele. Apoi,
câte 1 ml din soluţia barbotată se însămânţează pe plăci Petri
sterile (se lucrează cu două plăci în paralel), peste care se
toarnă geloză topită şi răcită la 45ºC (temperatură la care
geloza este lichidă şi nu distruge germenii însămânţaţi).
• Aceasta este metoda plăcilor turnate a lui Petri. După
incubarea la 37ºC timp de 24 ore, se numără coloniile şi apoi se
raportează la 1 ml soluţie, la numărul total de ml soluţie
izotonică din barbotor, ceea ce reprezintă numărul de germeni
din volumul de aer aspirat, şi în final se împarte la volumul de
aer aspirat şi se află numărul de germeni/m³ aer.
• 
C. Metoda prin impact

• Se folosesc diverse aparate (Krotov, Bourdillon, Ardelean etc.)

care prezintă o fantă îngustă cu lungimea apropiată de raza
unei cutii Petri de dimensiuni medii. Aparatul este prevăzut cu
un suport, pe care se aşează placa Petri cu mediul de cultură,
care se roteşte cu o viteză mică şi constantă. În momentul în
care se pune în funcţiune aspiratorul aparatului, motorul
determină concomitent şi rotirea plăcii Petri.
• După ce se aspiră un volum de aer convenabil, pentru a obţine
o încărcare corespunzătore a plăcii, placa Petri se scoate din
aparat şi se incubează 24 de ore la 37ºC, numărându-se apoi
coloniile dezvoltate.
Metoda prin impact
• Cunoscând timpul de aspiraţie şi debitul de aer (l/minut) se află
volumul de aer aspirat, iar prin împărţirea numărului de colonii la
volumul de aer aspirat (exprimat în litri) şi înmulţind cu 1.000
obţinem numărul de microorganisme/m³ aer.

• N = (n x 1.000) / V
In care:
• N = numărul de microorganisme/m³ aer
• n = numărul de colonii dezvoltate pe placa Petri
• V = volumul de aer aspirat (exprimat în litri)
• Metoda este bună, dar relativ costisitoare.
D. Metoda prin electroprecipitare

• Această metodă foloseşte principiul ionizării particulelor din aer,

care se depun pe electrozi, unde se găsesc medii de cultură
solide, care sunt astfel însămânţate.
DETERMINAREA MICROORGANISMELOR DE PE SUPRAFETE

• Încărcarea microbiană a suprafeţelor rezultă prin depunerea

germenilor existenţi în aer şi, de asemenea, prin contact cu
omul sau produsele patologice ale acestuia.

• O încărcare microbiană crescută a suprafeţelor de orice fel

(pereţi, plafon, duşumea, mobilier, lenjerie, mâini, tegumente în
general, echipament de protecţie etc.) poate traduce un
potenţial epidemiologic ridicat şi este dovada unor condiţii
deficitare de curăţenie în încăperea respectivă.
DETERMINAREA MICROORGANISMELOR DE PE SUPRAFEȚE

• Pentru controlul bacteriologic al suprafeţelor se recurge ca şi pentru

aer, la indicatori igienico-sanitari, determinarea germenilor
patogeni cu scop de diagnostic epidemiologic efectuându-se în
condiţii speciale. Indicatorii microbilogici folosiţi pentru suprafeţe sunt
următorii:
• - numărul total de germeni/cm² de suprafaţă
• - prezenţa E.coli
• - prezenţa B. proteus
• - prezenţa streptococului β hemolitic
• - prezenţa stafilococului patogen
• În plus, se pot identifica şi alţi germeni: salmonele, enterococi etc.
 
Metodele de determinare a microorganismelor de pe suprafețe

• Aceste metode urmăresc desprinderea germenilor de pe

suprafaţa cercetată şi trecerea lor pe medii de cultură solide.
Se pot folosi mai multe metode:

• 1. Metoda tamponului
• 2. Metoda amprentelor
• 3. Metoda peliculelor adezive
• 4. Metoda spălării
1. Metoda tamponului

• Prin această metodă se recurge la un şablon metalic cu aria interioară

bine cunoscută (de obicei 100 cm²), sterilizat în prealabil, care se aplică
pe suprafaţa cercetată.
• Se folosesc tampoane sterile de vată, montate pe o tijă şi introduse într-o
eprubetă de 10 cm³ de ser fiziologic. Se şterge bine cu tamponul întreaga
suprafaţă delimitată şi apoi se descarcă în serul fiziologic din eprubetă,
realizându-se o suspensie de germeni şi totodată, o diluţie de 1/10.
• Apoi se procedează la efectuarea de diluţii succesive, în fincţie de gradul
de contaminare presupus.
• Din suspensia nediluată şi din diluţiile succesive obţinute se
însămânţează câte 0,1 ml pe suprafaţa mediului de cultură (geloza
simplă) într-o placă Petri sterilă. Aceasta se incubează 24 de ore la 37ºC,
se lasă 24 de ore la temperatura camerei şi apoi se numără coloniile
dezvoltate.
1. Metoda tamponului

• Numărul germenilor/cm² de suprafaţă se determină utilizând

formula:

• N = (n x 100 x d )/ (np x S)
În care:
• N = numărul de microorganisme/cm² de suprafaţă
• n = numărul de colonii citit pe plăci
• d = valoarea reciprocă a diluţiei (10 pentru diluţia 1/10, 100
pentru diluţia 1/100 etc.)
• np = numărul de plăci Petri luate în calcul
• S = suprafaţa cercetată (cm²)
2. Metoda amprentelor

• Această metodă constă în aplicarea suprafeţei de cercetat

direct pe suprafaţa mediului de cultură, lăsându-se cele două
suprafeţe în contact timp de 15 secunde.
• După incubarea 24 de ore la 37ºC a mediului însămânţat, se
numără numărul coloniilor apărute pe suprafaţa de contact.
• Această metodă este utilizată pentru controlul mâinilor, al unor
alimente etc.
3. Metoda peliculelor adezive

• Se folosesc etichete cu suprafaţă cunoscută (2, 8 cm²),

confecţionate dintr-o peliculă adezivă de tip scotch, sterile.
• Acestea se aplică pe suprafaţa de cercetat cu ajutorul unei
pense sterile, apoi se ridică şi se aplică pe suprafaţa mediului
de cultură timp de 30 de secunde, după care se aruncă.
• După incubare la 37ºC timp de 24 de ore, pe locul în care au
fost puse, se numără coloniile dezvoltate şi se raportează la
cm².
4. Metoda spălării

• Se foloseşte mai frecvent pentru controlul bacteriologic al

mâinilor.
• Se introduc mâinile într-un vas cu ser fiziologic steril, în care se
fac mişcări de spălare.
• Din suspensia microbiană obţinută se fac însămânţări ca atare
şi din diluţii pe medii de cultură solide.
• Raportarea rezultatului se face la întreaga suprafaţă a mâinii.
Mediile de cultură folosite

• Mediile de cultură folosite în determinarea contaminării microbiene

a aerului sunt medii solide diferite, funcţie de germenele cercetat – în
general este vorba de geloză nutritivă 2% (geloză simplă) şi
geloză-sânge 5-7%.
• Pentru identificări se folosesc şi alte medii:
• • Drigalski – pentru germenii gram-negativi
• • Chapman – pentru stafilococi
• • Levine – pentru E. Coli
• • Saboureau – pentru Candida etc.
Mediile de cultură folosite
• În cazul suprafeţelor, pe lângă determinarea numărului total
de germeni, care se face pe geloză simplă, se utilizează în
paralel medii de îmbogăţire specifice pentru germenii
contaminanţi (bulion lactozat pentru coliformi, Chapman lichid
pentru stafilococ, geloză înclinată pentru Proteus, mediu cu
selenit acid de sodiu pentru Salmonela etc.), în care se
însămânţează 1 – 2 ml din lichidul de spălare al suprafeţelor.
• Eprubetele cu mediile de cultură se incubează la 37ºC, iar după
etapa de îmbogăţire se trece la izolarea şi identificarea
germenilor respectivi pe medii speciale.
Interpretarea rezultatelor şi normele igienico-sanitare

• În încăperile de locuit, numărul total de germeni trebuie să

fie sub 2.500/m³ de aer, iar streptococii hemolitici să nu
depăşească 1 - 2% din numărul total de germeni.
• În instituţiile de copii se acceptă până la 1.500 – 2.000
germeni/m³.

• Pentru încăperile de spital normele sunt stabilite de către

Ministerul Sănătăţii (Ordinul Ministerului Sănătății nr. 961/2016)
Numărul de germeni admis în spitale

• Spaţii controlate tipuri:

• I = laborator de soluţii perfuzabile, depozit de materiale sterile,
salon de prematuri
• II = săli de operaţie, săli de naştere, saloane nou-născuţi si
sugari
• III = saloane, săli de alăptare, saloane ATI
• Nu se admite prezenţa în spaţiile de spitalizare şi tratament a florei
patogene. În cursul anchetelor epidemiologice se determină, după
caz, şi prezenţa altor bacterii sau fungi.
Interpretarea rezultatelor şi normele igienico-sanitare

Numărul de germeni admis în spitale

___________________________________________________________________________
Limite maxime admise la 10-15min Limite maxime admise
După curăţenie şi dezinfecţie în timpul lucrului
Spaţii _________________________________________________________________
Controlate NTG/m³ S-patogeni/ Str.β-hem/ NTG/m³ S-patogeni/ Str.β-hem/
Placă placă Placă placă
___________________________________________________________________________
I 200 0 0 300 0 0
II 300 0 0 600 0 0
III 500 0 0 1.000 0 0
Numărul de germeni admis în spitale

• Numarul total de germeni/mc aer nu trebuie sa depășească 500-

1500 dupa gradul de activitate din încăpere, începutul sau sfârșitul
zilei de lucru.
• În sălile de operații (în timpul lucrului), în saloanele de nou-nascuți și
sugari se admit maximum 300 germeni/mc aer, cu absența florei
hemolitice.

• Suprafeţele pot avea până la 5 colonii/cm², cu lipsa stafilococului

pathogen, E.coli enteropatogen si a altor germeni patogeni.
Numărul de germeni admis în spitale

• Se consideră o mână curată aceea la care:

• încărcătura microbiană nu este mai mare de 100 UFC/ml
pentru personalul îngrijitor și infirmiere;
• încărcătura microbiană nu este mai mare de 40 UFC/ml pentru
personalul mediu și medical;
• încărcătura microbiană nu este mai mare de 10 UFC/ml pentru
personalul care trebuie să efectueze intervenții aseptice;
• nu trebuie să conțină germeni patogeni
Examene suplimentare

1. Controlul bacteriologic al sterilizării (la autoclav)

• Pentru controlul sterilizării la autoclav, la temperatura de 120ºC cu durata
de 30 minute, se utilizează produsul Stearotest 120, preparat de Institutul
Cantacuzino. Acest produs este reprezentat de o suspensie de spori de
Bacillus steatotermophilus în soluţie nutritivă, cu indicator de pH.
Conţinutul fiolelor de Stearotest este limpede, de culoare violet. Fiolele se
introduc în autoclav în cursul procesului de sterilizare şi apoi se incubează
la termostat. Menţinerea aspectului nemodificat, după incubare, indică o
uşoară sterilizare corectă. Virajul spre galben a indicatorului de pH şi o
uşoară opalescenţă a conţinutului indică o sterilizare sub parametrii de
eficieţă optimă.

2. Controlul bacteriologic al sterilizării materialelor şi a apei sterile.

• Se însămânţează probe pe medii de cultură pentru germeni aerobi şi
anaerobi, se incubează la 37ºC şi se urmăresc timp de 7 zile. Pentru
probele nesterile se face identificarea germenilor.|