El s-a născut trăind pentru iubire Şi a luptat pentru un vis măreţ: UNIRE.
Când faţa sa privim, ne este clară
Trăirea-i vie: dragostea de ţară. Măria Ta, ţi-aducem mulţumire Pentru un dar de preţ numit UNIRE! Alexandru Ioan Cuza • “…că în toată domnia mea, voi priveghea la respectarea legilor pentru toţi şi în toate, uitând toată prigonirea şi toată ura, iubind deopotrivă pe cel ce m-a iubit şi pe cel ce m-a urât, neavând în faţa ochilor mei decât binele şi fericirea naţiei române.“ În baza sursei anterioare meditați,care erau valorile pe care domnul A.I.Cuza le promovează în timpul domniei sale ? Totul are un inceput …
• Alexandru Ioan Cuza provenea dintr-o veche familie
moldoveană din părțile Fălciului, Tatăl lui Alexandru Cuza, Ioan a ocupat diferite dregătorii:spătar, ispravnic de Covurlui si de Fălciu. Mama lui Alexandru Cuza, Sultana, soția lui Ioan era născută Cozadini, dintr-o familie de origine greco-italiană din Constantinopol dar românizată.Sultana știa limba greacă;de la ea a învățat-o si Cuza copil fiind. Al.Ioan Cuza s-a născut la 20 martie 1820 la Bârlad.A învățat până în 1831 la pensionul francez al lui Victor Cuenin, la Iași unde a avut colegi pe câțiva dintre viitorii săi colaboratori Mihail(Mihalache)Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Eugen Alcaz,pe verii săi primari Nicolae,Ioan și Panaite Docan precum și pe viitorul mare artist Matei Millo. E trimis apoi la Paris unde își ia bacalaureatul în litere,diplomă iscălită de Franćoise Guizot ministrul instrucțiu- nii publice din decembrie 1835 Îl atrăgea medicina dar spectacolul sălii de disecție l- a făcut să renunțe și să se înscrie la drept.N-a isprăvit însă facultatea,devenind în schimb membru al Societății economiștilor din Paris. • Reântors în țară, intra în armată cu gradul de cadet adică aspirant la ofițer la 15 septembrie 1837.Și-a dat demisia din armată în 1840 la 8 februarie.În 1842 luna februarie este numit prezident al Judecătoriei ținutului Covurlui unde ramâne până în 1845 .Al.I.Cuza s-a căsătorit la 30 aprilie 1844 cu Elena Rosetti-Solescu, fiica postelnicului Iordache și a Ecaterinei nascuta Sturdza. În februarie 1866, în urma unui complot, Alexandru Ioan CUZA a fost silit să abdice. Cei şapte ani de domnie – perioadă relativ scurtă – au înscris însă adânci semnificaţii în viaţa politică a ţării noastre. Ziua de 11 februarie 1866 punea capăt unei domnii. În momentul plecării de la Cotroceni spre Braşov, în lungul drum al exilului, a adresat un ultim salut izvorât din profunzimea unui emoţionant sentiment patriotic rostind cuvintele: “Să trăiască România!” Era totodată şi un salut de despărţire pentru popor şi pentru patria pe care a iubit-o până în ultima zvâcnire a inimii. Apoi a fost îndepărtat peste graniţă din ţara-i dragă în care nu avea să se mai întoarcă decât şapte ani mai târziu, în 1873, adus pe ultimul său drum, spre Ruginoasa. Concluzionând Personalitatea lui Cuza s-a integrat în memoria acestui popor ca un simbol al aspiraţiilor sale pentru progres.
● Perioada domniei lui Cuza a constituit o temelie
solidă pentru noul stat format.
● Poporul român îl va păstra în conştiinţa sa ca pe
unul care a contribuit mult, alături de oamenii progresişti ai epocii, la construirea şi progresul României moderne. • Aici, la Ruginoasa, istorie s-a scris; Unirea e aievea, dar încă mai e vis. Cand s-a unit Moldova cu Țara Românească, Noi am ales pe Cuza în cinste sa domnească.
Aici are mormântul ilustrul Voievod
Care -a schimbat viața umilului norod. Noi vrem să-l stim în criptă,cum încă ne mai spune Dreptatea cum se face in Țările Române