Hidrobiologie

CURS 5: Procese in ecosistemele acvatice

Conf. Luiza Florea

Universitatea Dunărea de Jos din Galați
 Limnobiologia

râul
Curgatoare
fluviul
APELE DE
SUPRAFAŢĂ
lacul
Statatoare
balta
 Râul

superior crenon

Sectoare
mijlociu rithron
longitudinale

inferior potamon
 Parametrul Tipul de apă curgătoare
 ABIOTIC Pârâu Râu Fluviu
Panta medie 30 m/km 3 m/km 0,3 m/km
Viteza medie a apei 5 m/s 1 m/s 0,1 m/s
Adâncimea medie x cm xm x zeci de m
Ordinul de mărime al râului 1÷3 4÷6 >6
Substratul bolovănos pietros, nisipos nisipos, mâlos
Transparenţa medie până la fund medie mică
Lăţimea medie 1-2 m 20-100 m 500-1000 m
Temperatura medie 8 0c 16 0c 19 0c
anuală a apei      
Variaţia anuală a 1 0c ÷9 0c 3 0c ÷18 0c 6 0c ÷23 0c
temperaturii apei      
Ph-ul apei acid (3 ) neutru (6-7) alcalin (8)
Media oxigenului solvit 10 mg o2/l 5 mg o2/l 4 mg o2/l
Provenienţa materiei alohtonă alohtonă autohtonă
organice   +autohtonă  
Dimensiunile materiei materie organică materie organică materie organică ultrafină
organice moarte grosieră fină (aminoacizi, zaharuri)
 Parametrul Tipul de apă curgătoare
 BIOTIC Pârâu Râu Fluviu
Fitoplancton +
Tipul de comunitate perifiton perifiton + macrofite
vegetală dominantă   macrofite  
în masa apei +
Locul de instalare al pe bolovani pe pietre şi la La malul apei
comunităţii vegetale   malul apei  
Tipul de comunitate organisme organisme organisme
bentonică dominantă trituratoare răzuitoare filtratoare
  sfărâmătoare rozătoare  
Media numărului de ≤ 10 specii 10-25 specii 25-45 specii
specii de peşti      
Tipul de zonă piscicolă zona zona mrenei zona crapului
  păstrăvului şi a lipanului    
Tipul dominant al nevertebrato- ierbivor omnivor
nutriţiei la peşti vor    
Secţiunea corpului la peşti rotundă ovală aplatizată
 Râul
Ordinul de mărime al râurilor
 Râul
Evoluţia substratului, pantei şi vitezei râurilor
 Râul
Evoluţia temperaturii apei râurilor
 Râul

patul, talvegul
albia minoră
sau şenelul

Sectoare Luncă cu amplasare

centrală, situat
transversale între două braţe
ale fluviului (numit
insule sau
luncă sau zonă ostroave)
albia majoră
inundabilă

Luncă cu amplasare
laterală, situat între
albia minoră şi
terasa continentală
 Râul
Luncă cu amplasare centrală, situat între
două braţe ale fluviului (numit insule
sau ostroave)
 Râul
Luncă cu amplasare laterală, situat între
albia minoră şi terasa continentală
 Râul
Evoluţia procesului de eroziune și acumulare în râuri
 Râul
Evoluţia secțiunii longitudinale și transversale în râuri
 Râul
Evoluţia caracteristicilor structurale şi
funcţionale ale râurilor

• “ The River Continuum Concept” - RCC

(Teoria râului continuu)-
Vannote et al., 1980.

• “The Flood Pulse Concept” - FCP

(Teoria inundaţiilor ritmice) –
Junk et al., 1989.
 Râul
Evoluţia planctonului în râuri

are loc o descreştere a cantităţii de

transversal plancton, dinspre mal spre centru,
datorită creşterii vitezei

are loc o descreştere de la suprafaţă

în profil vertical
spre adânc

are loc o creştere progresivă a

cantităţii de plancton datorită
longitudinal micşorării vitezei şi cumulării aportului
autohton fluvial şi aportului alohton
din afluenţi şi din zona inundabilă
 Râul
Evoluţia bentosului în râuri
Bolovăniș sau
biocenoze litoreofile
pietris grosier

Funduri argiloase biocenoze argiloreofile

Tip de
substrat Funduri nisipoase biocenoze psamoreofile

Funduri mâloase biocenoze peloreofile

Mâluri populate
cu plante biocenoze fitoreofile
acvatice
 Râul
Evoluţia nectonului în râuri

zona păstrăvului Salmo trutta labrax

Thymallus thymallus și
zona lipanului și
Barbus meridionalis
a moioagei
petenyi
Zone
piscicole
(Bănărăscu zona scobarului Condostroma nasus
, 1964)
Leuciscus
zona cleanului
cephalus
zona mrenei Barbus barbus
Perca
zona bibanului
fluviatilis
zona crapului Cyprinus carpio
 Râul
Evoluţia nectonului în râuri
 Râul
Particularităţile biotice de-a lungul râurilor

      RHITRON         POTAMON  
  Epi-   Meta-   Hypo- Epi-     Meta- Hypo-
                     
plancton     Lipseşte       Alohton + autohton
             
bentos Număr mic de specii, Varietate mare de specii:Isopode,
  majoritaea larve de insecte Amfiode, Anelide,Insecte,
                  Moluşte  
  Zona Zona   Zona Zona   Zona   Zona
necton superioară a superioară a lipanului scobarului   mrenei   crapului
  păstrăvului păstrăvului                
 Râul
Productivitatea piscicolă a râurilor, după Leger

Leger a introdus noţiunea de capacitate biogenică (B) pentru râurile de munte, din zona salmonidelor, ca fiind
“expresia valorii nutritive a unui curs de apă”, analizat din punct de vedere al bogăţiei lui în componente vegetale şi
animale ce constituie hrană pentru peştii ce populează apa respectivă.
1. Se realizeaza un examen "clinic" al cursului de apă de către un specialist care realizaza o serie de observaţii şi
măsurători (abundenţa în pește si nevertebrate bentonice, vegetaţia acvatică, vegetaţia malurilor, natura bentalului,
caracteristicile fizice şi chimice ale apei, regimul de curgere).
2. Se conferea o notă pentru capacitatea biogenică (B), de la 0 pentru cele mai sărace, până la 10 pentru cele mai
bogate cursuri de apă.
3. Se calculează productivitatea piscicolă anuală astfel:
• pentru cursurile de apă cu salmonide:P(kg/ha) = 10B sau P (kg/km) = BxL, unde L= lăţimea medie în m
• pentru cursurile de apă cu ciprinide:P(kg/ha) = 20B sau P (kg/km) = 2BxL, unde L= lăţimea medie în m
 Râul
Productivitatea piscicolă a râurilor, după Huet

Huet a propus introducerea în formula lui Leger a unui coeficient k, având în vedere dificultăţile aplicării
formulei pentru unele tipuri de ape curgătoare din zona ciprinidelor, deoarece acţiunea câtorva factori fizici
(temperatura, viteza apei, natura bentalului) este mult mai însemnată, astfel încât formula de calcul este:
P(kg/km) =10 B k,
unde k este produsul a 3 coeficienţi k1, k2, k3 care se referă la:

• k1-temperatura apei: 10 grade C   → k1= 1  

    16 grade C   → k1= 2  
    22 grade C   → k1= 3  
    28 grade C   → k1= 4  
• k2 -aciditatea sau alcalinitatea apei: ape acide → k2 =1
      ape alcaline → k2 =1,5
• k3 -tipul peştilor: salmonide   → k3 =1  
  ciprinide de ape curgătoare → k3 =1,5
  ciprinide de ape calme → k3 =2  
 Lacul

lacul

balta

mlaștina

Ape
iazul
stătătoare

heleșteul

lacul de
acumulare
lacul de
baraj
 Lacul
Clasificarea lacurilor
originea depresiunii tectonice, vulcanice, glaciare, carstice, de
lacustre baraj natural, fluviatile, marine

permanente şi temporare, cu scurgere şi

regimul hidrologic
fără scurgere, închise şi deschise

regimul termic polare, temperate şi tropicale

După
mineralizare şi compoziţia
dulci, salmastre şi sărate
chimică

poziţia geografică de munte, podiş, câmpie, litorale

potenţialul trofic oligotrofe, mezotrofe, eutrofe şi politrofe

 Lacul
Clasificarea lacurilor

Lacuri dulci, cu salinitatea sub 0,5 g/l;

Lacuri salmastre, cu salinitatea între 0,5 g/l –

După 30 g/l;
mineralizare şi
compoziţia
chimică Lacuri sărate, cu salinitatea între 30 g/l – 40
g/l;

Lacuri hipersărate, cu salinitatea peste 40 g/l;

 Lacul
Clasificarea lacurilor
OLIGOTROFE - încărcare redusă cu nutrienţi, producţie scăzută de alge, lacuri limpezi cu
transparenţă mare, grad mare de saturaţie în oxigen, până la fundul lacului, pe toată
perioada anului. La sfârşitul perioadei de stagnare apele sunt încă saturate cu oxigen
peste 70%;

MEZOTROFE: încărcare medie cu nutrienţi, producţie moderată de alge, temporar

posibilă explozia algelor, transparenţă medie, de peste 2 m, oxigenul este absent în mică
măsură în apele de pe fundul lacului, apele de adâncime fiind saturate în oxigen, la
După sfârşitul perioadei de stagnare, în proporţie de 30%-70%;
potenţialu
l trofic
EUTROFE: încărcare puternică cu nutrienţi, producţie ridicată de alge, temporar posibilă
explozia algelor, transparenţă mai mică de 2m. Periodic, se manifestă dispariţia totală a
oxigenului în apele de adâncime, la sfârşitul perioadei de stagnare saturaţia în oxigen este
de 0%-30%, în schimb, apele de suprafaţă sunt suprasaturate în oxigen;

POLITROFE: încărcare extrem de puternică cu nutrienţi permanent disponibili,

dezvoltarea masivă a algelor, predominând adesea algele albastre, transparenţă foarte
mică de ordinul centimetrilor, consum extrem de ridicat de oxigen care cuprinde cea mai
mare parte a volumului de apă; temporar, în apele de adâncime apare hidrogenul sulfurat
 Caracteristici Oligotrof Eutrof Distrof
Răspândire regiuni alpine generală regiuni mlăştinoase
Aspectul apei curată limpede tulbure
Transparenta mare redusa variabila
Culoarea albastră- verzuie,galbenă,b galbenă-cafenie
  verzuie rună  
Temperatura rece variabilă,stratific variabilă
    ată, vara şi iarna  
Adâncimea mare variabilă variabilă
       
Coeficient mal mic mare variabil
       
Săruri nutritive reduse abundente foarte puţine
Duritatea redusă variabilă variabilă
Materii humice lipsesc puţine abundente
Reacţia variabilă neutru alcalin acidă
Substanţe foarte puţine foarte multe acizi humici
organice în mâl      
Putrescibilitatea redusă crescută variabilă
Depozite de fund gyttia cu Ca gyttia(sapropel) gyttia
  sau marne    
O2 în mult puţin variabil
hipolimnion      
Plancton puţin şi uniform bogat şi variat sărac
Flora macrofită săraca bogată foarte redusă
Peşti salmonide ciprinide nevaloroşi
Biomasa bentoica      
în indiv. / m2 300-1.000 2.000-10.000 10-20
în g/m2 1-4 20-100 0,1
Stadiul evolutiv tinereţe maturitate îmbătrânire
Evoluţie viitoare spre eutrof prin colmatare turbarie cu Sphagnum
    spre baltă  
     
 Lacul

acoperită de vegetaţie de mal şi

Zona litorală subacvatică, cantitatea de oxigen
(de ripal sau este optimă, se întrepătrunde
de mal) acţiunea factorilor din mediul
terestru cu cei din mediul acvatic
Zonare pe
orizontală
lipsită de vegetaţie macrofită
bentonică, căreia pe verticală îi
Zona limnetică
corespunde o zonă cu adâncimi
(pelagială, de
mari, este zona în care bentalul nu
larg)
are nici o contribuţie la procesele ce
se desfaşoară în această zonă
 Lacul

epilimnion

Zonare pe După factorul metalimnion

verticală temperatură

hipolimnion
 Lacul

zona fotică

După
Zonare pe zona oligofotică
factorul
verticală
lumină

Zona afotică
Zonarea lacurilor și mărilor după penetrarea luminii, temperatură și adâncimea apei
Zonarea mărilor
după penetrarea
luminii,
temperatură și
adâncimea apei
 Lacul
Variația sezonieră a stratificării în lacurile din zona temperată
lacul îngheaţă la suprafaţă având temperatura de 0 ºC, chiar dacă
în atmosferă sunt geruri mult mai mari. Apele de sub gheaţă se
Iarna -stagnaţia de
încălzesc spre fund, unde se acumulează apa cu densitatea ce mai
iarnă
mare (4 ºC). Această situaţie determină o stratificaţie negativă
care se păstrează ca atare tot timpul iernii

gheaţa se topeşte sub acţiunea căldurii solare. Apa care rezultă ia

Primavara - temperaturi pozitive de 1º,2º,3 ºC, şi, în final, de 4 ºC, astfel că, la
circulaţia de un anumit moment, tot bazinul are ape cu temperatura de 4 ºC.
primăvară Aaceastă mişcare a apelor uniformizează regimul termic şi
S conţinutul în oxigen.

apele se încălzesc ziua la suprafaţă, iar noaptea acestea se răcesc şi

Vara - stagnaţia de coboară spre fund, valorile termice ridicându-se mereu astfel,
vară obţinându-se o stratificaţie directă a temperaturii lacurilor ce se
păstrează ca atare până toamna

apele se răcesc din nou, cele de suprafaţă coboară spre fund

Toamna - circulaţia
antrenând şi oxigenul dizolvat. Este o nouă uniformizare termică şi de
de toamnă
oxigen a apei lacului,
 Lacul
Variația sezonieră a stratificării în lacurile din zona temperată
 Lacul
Variația sezonieră a stratificării în lacurile din zona temperată
 Lacul
Variația sezonieră a oxigenului în lacurile din zona temperată
 Lacul
Variația sezonieră a temperaturii în lacurile din zona temperată
 Lacul
Variația sezonieră a temperaturii în lacurile din zona temperată
 Lacul
Variația sezonieră a parametrilor în lacurile din zona temperată
 Lacul
Grupele funcţionale de organisme

pe seama sărurilor minerale din apă şi a energiei solare, pot

sintetiza în corpul lor substanţe proteice, glucidice, lipidice, enzime
producătorii sau alte substanţe; ei realizează aşa-numita “producţie primară” a
bazinelor acvatice pe seama căreia se hrănesc toate organismele
animale

animalele care nu pot realiza sinteza de substanţă organică şi trebuie

S consumatorii să se hrănească cu produse organice sintetizate de producători;
Consumatorii realizeaza producția secundară.

bacteriile şi ciupercile acvatice care descompunând materia organică

moartă (cu ajutorul enzimelor) o degradează prin fenomene de oxidare
reducătorii
sau de reducere până la stadiul de elemente minerale solubile, pe care
le redau apoi apei
 Lacul
Diversitatea organismelor din lac
Lacul
 Lacul
Diversitatea comunităților din lac
Lacul
 Lacul
Diversitatea lanțurilor trofice
din lac
 Lacul
Caracteristicile fenomenului de eutrofizare
îmbogățirea apei în nutrienți, în special în compuși cu azot și/sau fosfor, determinând o creștere accelerată a algelor  =
inflorirea apei și a altor forme vegetale superioare, care conduce la o perturbare nedorită a echilibrului organismelor
prezente în apă și asupra calității apei, în special prin creșterea sau îmbogățirea substanței organice din apele
stătătoare
 Lacul
Caracteristicile fenomenului de eutrofizare

Procesul de îmbogăţire a apei cu

elemente nutritive (azot şi/sau fosfor)
care produc dezvoltarea accelerată a
algelor şi a speciilor vegetale
Eutrofizare superioare, fapt ce duce la o
naturală modificare a structurii ecosistemului
acvatic în ansamblu. Se desfăşoară pe
o perioadă mai mare de timp, fiind un
proces natural de îmbătrânire a
ecosistemelor acvatice.
E
Procesul de îmbogăţire cu nutrienţi,
de pe urma activităţilor umane, se
accelerează enorm, depăşind limitele
Eutrofizare
care condiţionează echilibrul
antropică
ecosistemului. Este o formă a poluării
(culturală)
prin efluenţi cu ape uzate, prin
scurgerea de pe terenurile agricole,
etc.
 Lacul
Caracteristicile fenomenului de eutrofizare
 Lacul
Cauzele fenomenului de eutrofizare

-aportul de nutrienţi în exces într-un corp de apă

-dispersia nutrienţilor

-ciclul oxigenului în corpul de apă

-hidrodinamica ecosistemelor

CAUZE -surse difuze - care provin din antrenarea unor substanţe minerale de la nivelul bazinului hidrografic

- surse naturale (precipitaţiile sub forma lichidă sau solidă şi procesele de eroziune şispălare a
solurilor)
-surse artificiale (activităţile umane agricole şi silvice, responsabile de îngrăşăminteleorganice, irigaţii
şi resturile vegetale);
-surse punctuale naturale sau artificiale sunt reprezentate de afluenţii care ajung în ecosistemele
lacustre.
 Lacul
Cauzele fenomenului de eutrofizare
 Lacul
Cauzele fenomenului de eutrofizare

Indicatorii eutrofizării pentru lacurile din Delta Dunării

Clorofila a
  P-total (mgP/l) N-total (mgN/l) (μg/l)
       
Oligotrof 0,005-0,013 0,4-1,2 1-3
       
mezotrof 0,015-0,05 0,5-1,2 3-7
       
 
eutrof  
0,05-0,19  
0,9-4,1 7-31
 

Indicatorii eutrofizării pentru lacurile de acumulare

  Saturatia minima P-total N-mineral Biomasa fito-
  de O2 (% ) (mgP/l) (mgN/l) planctonică (mg/l)
Oligotrof 70 0,030 – 0,1 0,300-1,00 0-10
         
Mezotrof 50 0,10-0,15 1,00-1,5 10-20
         
Eutrof 0-10 > 0,150 > 1,5 >20
         
 Lacul
Cauzele fenomenului de eutrofizare
 Lacul
Consecintele fenomenului de eutrofizare
 Lacul
Consecințele fenomenului de eutrofizare
 Lacul
Consecințele fenomenului de eutrofizare
 Lacul
Consecințele fenomenului de eutrofizare

CONSECINTE

-aparţia -coloraţie verde -colmatarea -creşterea -apariţia în apă a

datorită -scăderea accentuată substanţelor toxice -înlocuirea
modificărilor biologică a lacului şi accentuată a
a conţinutului de eliminate de anumite speciilor
organoleptice conţinutului mare deci o reducere a concentraţiei de
oxigen dizolvat, mai specii de valoroase de
(culoare, gust, de alge verzi sau volumului util bioxid de carbon,
ales în zona de fund cianobacterii(Microcy
miros şi turbiditate) diatomee, culoarea datorată creşterii fier,mangan, peşti cu specii de
a lacului, datorită stis aeroginosa şi
ale apei prin roşie,conferită de conţinutului de
intensificării
amoniac şi hidrogen Anabaena flos- calitate inferioară
creşterea biomasei prezenţa speciilor materie organică sulfurat datorită şi chiar
reacţiilor de aquae), care
de alge planctonice de alge albasru- respectiv de apariţiei condiţiilor
descompunere a provoacă afecţiuni mortalitatea
în corpul de apă = verzi ,sau chiar detritus organic la de descompunere gastrointestinale
materiei organice; intregii populaţii.
Inflorirea apei maronie; fundul lacului anaerobă omului;
 Lacul
Consecințele fenomenului de eutrofizare
 Lacul
Consecințele fenomenului de eutrofizare
 Lacul
Măsuri externe de prevenire a fenomenului de eutrofizare

MĂSURI

-epurarea -monitorizare şi
avansată a apelor
-aplicarea de -epurarea control al calităţii
uzate provenite îngrăşăminte apelor uzate -canalizare apelor are la bază
din zootehnie, agricole în -înlocuirea reglementări
din industrie - inelară în legislative menite să
compostarea sau dozele fosfaţilor din protejeze resursele
incinerarea corespunzătoar şi reîmpăduriri. jurul
detergenţi; de apă şi să asigure
reziduurilor de la e, asimilabile municipalităţ lacurilor; o calitate
crescătoriile de corespunzătoare
animale de către plante; i acestora.
 Lacul
Măsuri interne de prevenire a fenomenului de eutrofizare

MĂSURI

-aerarea -destratificare -introducere

hipolimnică termică prin -dragarea -aplicarea de
de specii
şi amestecul amestecul -eliminarea mâlului -cosirea şi substanţe
alohtone
apelor din apelor din apei anoxic de pe extragerea toxice pentru
fitoplanconof
epilimniom epilimniom hipolimnice. fundul vegetaţiei; alge,
cu cele din
age sau
cu cele din lacului; algicide.
hipolimnion hipolimnion; fitofage.
Monitorizarea calitatii apelor pe baza algelor
Unde se gasesc algele??

Fito
Licheni
plancton

Sol
Dimensiunile algelor??

Dimensiunile algelor pot fi 10 microni - Chlorella

reduse, microscopice (1-
5 microni), dar pot
atinge şi dimensiuni 1-10 cm - Spirogira
mari, de zeci şi chiar sute
de metri (de exemplu,
alga brună Macrocystis 1 – 200 m algele marine
ajunge până la 200 m).
Corpul algelor

unic pluri
colo
elula celul
r nial ar
Nutritia algelor = fotosinteza
 Alge albastre – sub microscop

Nostoc Microcystis /Aphanizomenon Merismopedia

Oscillatoria

Asterionella Anabaena
Alge silicioase – sub microscop
Alge verzi– sub microscop
Inflorirea apelor = dezvoltarea excesiva a
algelor din fitoplancton

valoarea pragului de înflorire algală =

14 x 10 5 exemplare /l
Determinarea algelor din fitoplancton

microscopie microscop laborator

spectrofotometric spectofotometru laborator

fluorometric fluorometru teren

Analiza microscopica a fitoplanctonului
 Analiza microscopica a fitoplanctonului

densitatea
Concentrarea Analiza biomasa algală
algală (număr
probelor microscopica (grame alge/l).
alge/l);
Analiza microscopica a fitoplanctonului
Analiza la spectofotometru a clorofillei „a”.
 Analiza la spectofotometru a clorofillei „a”.

filtrarea,

extracţia,

citirea densităţii optice a extractului clorofiliă „a” la spectofotometru

calcularea concentraţiei de clorofilă „a” (mg clorofilă „a” /m3)

 Determinarea cu fluorometru a clorofillei „a”.

FluoroProbe este un instrument de tip fluorometru care pe baza

masurarii fluorescentei pigmentilor fotosintetici ai algelor și
determinarea concentratiei de clorofila in apa.

Principii de functionare. Datorita faptului ca algele din aceasi

clasa contin pigment fotosintetici de aceasi calitate si in aceasi
cantitate, spectrul excitatiei fluorescentei este semnificativ (cu o
unda de lungime fixa, de 680nm).

Pentru excitarea fluorescentei pigmentilor fotosintetici ai algelor

FluoroProbe utilizeaza 6 LED-uri diferite care emit lumina cu 6
lungimi de unda fixe (370nm, 470nm, 525nm, 570nm, 590nm si
610nm).
 Determinarea cu fluorometru a clorofillei „a”.

Principiul de functionare - Fluorescența

clorofilei din celula de alge (in vivo) poate fi
utilizata cu ușurință pentru a determina:
• conținut de clorofilă
• activitatea fotosintetica

Sursele de lumină de excitație sunt LED-uri cu diferite

lungimi de undă .

Prezenta altor pigmenți este tipica pentru diferitele clase

de alge, rezultatul consta intr-un spectru special de
excitație pentru clasele diferite de alge.

Amprentele de patru clase de alge și de substanțe galben

sunt deja stocate în FluoroProbe . Amprentele speciale
definite de utilizator pot fi de asemenea adăugate .
 Determinarea cu fluorometru a clorofillei „a”.
Fluorometrele determina simultan:
•algele verzi,
•alge albastre
•alge brune
•alge silicioase.

Avantajele măsurare in vivo a fluorescenței:

• sensibilitate ridicată
• Nu necesita pregatirea probei
• performanță rapidă
• costuri reduse

Fluoroprobe determină continu pe teren, in

timp real :
1. clorofila totale,
2. clorofilei pe diferite clase de alge (pana
la 5 clase de alge cu posibilitate de
selectare)
3. adancimea apei
4. temperatura apei
5. ora determinarii
 Determinarea cu fluorometru a clorofillei „a”.

Clasa clorophyceae (alge verzi) arata un maxim de fluorescenta la

lungimea de unda de 470nm datorita clorofilei a si b. Clasa cyanophyceae
(alge verzi-albastre) arata un maxim de fluorescenta la 610nm datorita
pigmentului fotosintetic phycocyanin. Clasa cyanophyceae contine de
asemenea clorofila a, maximul de fluorescenta fiind determinat la o
intensitate mica, de 470nm; aceasta datorandu-seefectului de „mascare” al
pigmentului phycocyanin. Clasa bacillariophyceae arata un maxim in zona
de 525nm datorita pigmentului xanthophyll fucoxanthin si clasa dinophyceae
datorita pigmentului peridinin. Aceste clase contin de asemenea clorofila a si
c, maximul fiind determinat la o lungime de unda de 470nm. Clasa
cryptophyceae arata un maxim de fluorescenta la 570nm, datorita
pigmentului phycoerythrin.
 
Concentratia fiecarei clase de alge este masurata in µg clorofila-a/l.
Masurartorile concentratiei de clorofil a se fac in timp real cu o
frecventa de maxim o masuratoare la 5 secunde.
Determinarea cu fluorometru a clorofillei „a”.

FLUOROMETRU in teren
 Determinarea cu fluorometru a clorofillei „a”.

FLUOROMETRU in laborator
 Determinarea cu fluorometru a clorofillei „a”.

Captura de ecran la FluoroProbe

Masuratorile au fost facute in aceeasi Din cele 2 grafice se observa:
locatie dar la momente diferite : – migrarea verticala a algelor
• Graficul de sus: ora 10,00 silicioase
• Graficul de jos: ora 14,00 – dominanta algelor siliciose.