Oamenii comunică între ei permanent, având anumite
ţeluri. Adeseori, comunicarea se face fără a conștientiza importanța acțiunii și fără a face o analiză a acesteia. Scopul și mijloacele comunicării sunt exploatate natural, sunt rezultatul unor experiențe și doar uneori necesită pregătiri speciale. Procesul de comunicare presupune transferul de informaţie de la un emiţător la un receptor, dar şi schimbarea rolurilor celor doi subiecţi care sunt în relaţie şi care au disponibilitatea de a reacţiona unul în raport cu celălalt. Având în vedere acest aspect, putem afirma ca un atribut fundamental al viului este comunicativitatea. Definiţii ale comunicării didactice Comunicarea didactică este un ansamblu de activităţi, un mod prin care relaţionează educatorii si educaţii, în cadrul căruia comunicarea verbală, prin limbaj, este doar una din componente. Comunicarea are un caracter foarte complex datorită multitudinii de factori care o influenţează, dar şi prin multitudinea de acţiuni pe care le conţine. Comunicarea didactică este una direcţionată/ orientată, de ghidare, de dirijare în funcţie de obiectivele stabilite, o comunicare centrată pe obiective, pe nevoile, pe posibilităţile şi dorinţele elevilor. Comunicarea didactică urmăreşte capacitatea de a pune în legătură informaţiile anterioare cu cele noi, evaluarea în raport cu noile achiziţii, mobilizarea unitară a cunoştinţelor pentru a crea nevoia de cercetare şi a elevilor. Caracteristici ale comunicării didactice Este proiectată şi se desfaşoară în vederea atingerii unor obiective instructiv-educative anterior stabilite, de aceea putem spune că: vehiculează conţinuturi purtătoare de instruire; urmăreşte influenţarea, modificarea şi stabilizarea comportamentelor individuale şi de grup; generează învatare, educaţie şi dezvoltare în acelaşi timp; presupune o implicare activă a educatului în actul comunicării. Caracteristici ale comunicării didactice
Comunicarea didactică reprezinta o comunicare complexă şi
totală, integrând: comunicarea verbală, paraverbală şi nonverbală. Intre cele trei forme ale comunicării se stabilesc anumite relaţii temporale şi de sens. Astfel, comunicarea verbală şi paraverbală sunt obligatoriu simultane, în timp ce comunicarea nonverbală poate fi simultană acestora, dar poate şi să le preceadă sau să le urmeze. In ceea ce priveşte sensul, comunicarea paraverbală şi nonverbală sunt concordante (o voce veselă se corelează obligatoriu cu o figură veselă), pe când între verbal şi paraverbal, între verbal şi nonverbal pot să apară discordanţe voite (o apreciere laudativă poate fi transformată în contrariu prin ton şi mimică). Caracteristici ale comunicării didactice Este o comunicare structurată conform logicii pedagogice, urmărind nu simpla enunţare a unor adevăruri ştiinţifice, ci înţelegerea profundă a acestora, ceea ce îl obliga pe profesor să găsească cele mai potrivite modalităţi de transmitere a informaţiilor, astfel încât să devină accesibile elevilor; Structurarea comunicării didactice conform logicii pedagogice conduce la necesitatea ca profesorul să selecteze, să organizeze şi să personalizeze conţinuturile transmise, raportandu-se permanent la prevederile programei şcolare şi la manualul dupa care elevii învata; Strategii de comunicare didactică
Acestea sunt: introductive, pentru învăţare, de prezentare a
unei teme/sarcini, apropierea socio-afectivă, utilizarea eficientă a timpului. Profesorul, in momentul când aplică aceste strategii de comunicare didactică, trebuie să aibă în vedere numeroase aspecte, cel mai important fiind, din punctul meu de vedere, caracteristicile de personalitate şi de temperament ale elevilor. Pentru o comunicare eficientă cadrul didactic trebuie să se plieze pe cerinţele elevilor pentru ca informaţia să ajungă într-un mod corect iar aceştia să o poată folosi nu numai la orele de curs, ci şi în situaţii concrete de viaţă. Optimizarea comunicării didactice
În comunicarea didactică intervin, determinând-o sau numai
influențând-o, factori multipli care pot fi grupați în următoarele categorii: caracteristicile profesorului, caracteristicile elevului sau clasei, caracteristicile canalului de transmitere și ale contextului în care se desfășoară actul comunicativ. Din perspectiva cadrului didactic contează stilul didactic, strategiile de instruire abordate, competențele de exprimare clară, precisă, argumentată, accesibilă, implicarea profesională, formele de motivare utilizate, tipuri de relații pedagogice (de conducere, afective). Foarte importante sunt și caracteristicile elevului: acuitatea senzorială (vizuală și auditivă), nivelul dezvoltării intelectuale, experiența cognitivă și lingvistică, motivația învățării, nivelul competențelor de comunicare, gradul de cultură, ritmul de lucru, atitudinile cognitive și sociale, trăirile emoționale, individuale și de grup (anterioare și simultane actului de comunicare). Concluzii Prin comunicarea didactică profesorul nu transmite doar informaţii, el poate fi un model de urmat de către cei care îl ascultă, de aceea trebuie să se gândească foarte bine atunci când îşi alege strategiile de comunicare şi modul în care face această comunicare pentru ca mesajul să poată fi receptat aşa cum a fost transmis. După cum s-a putut observa în rândurile de mai sus, există situaţii când acest lucru nu se întâmplă, iar comunicarea didactică nu mai este eficientă. In acest caz trebuie identificate cauzele (de cele mai multe ori fiind neascultarea din diferite motive) şi luate cele mai bune decizii. Profesorul trebuie să dea dovadă de o bună pregătire, atât ştiinţifică, cât si psihopedagogică pentru a putea comunica eficient, pentru a putea transmite informaţiile specifice disciplinei predate, pentru ca elevii să atingă obiectivele propuse de programele şcolare dar şi pentru a dobândii competenţe specifice, a-şi însuşi valori şi atitudini pozitive, benefice dezvoltarii ulterioare, ca adulţi responsabili din toate punctele de vedere. În comunicarea didactică trebuie să fim expresivi şi precişi, în acelaşi timp, prin claritate şi concizie facilitând atât transferul cât şi înţelegerea mesajului transmis; informaţiile transmise trebuie adaptate scopului, obiectivelor didactice şi nivelului intelectual al cursanţilor.