Comunicarea didactică

Oamenii comunică între ei permanent, având anumite

ţeluri. Adeseori, comunicarea se face fără a conștientiza
importanța acțiunii și fără a face o analiză a acesteia.
Scopul și mijloacele comunicării sunt exploatate natural,
sunt rezultatul unor experiențe și doar uneori necesită
pregătiri speciale.
Procesul de comunicare presupune transferul de
informaţie de la un emiţător la un receptor, dar şi
schimbarea rolurilor celor doi subiecţi care sunt în relaţie
şi care au disponibilitatea de a reacţiona unul în raport cu
celălalt. Având în vedere acest aspect, putem afirma ca un
atribut fundamental al viului este comunicativitatea.
Definiţii ale comunicării didactice
 Comunicarea didactică este un ansamblu de activităţi, un mod
prin care relaţionează educatorii si educaţii, în cadrul căruia
comunicarea verbală, prin limbaj, este doar una din
componente. Comunicarea are un caracter foarte complex
datorită multitudinii de factori care o influenţează, dar şi prin
multitudinea de acţiuni pe care le conţine.
 Comunicarea didactică este una direcţionată/ orientată, de
ghidare, de dirijare în funcţie de obiectivele stabilite, o
comunicare centrată pe obiective, pe nevoile, pe posibilităţile şi
dorinţele elevilor.
 Comunicarea didactică urmăreşte capacitatea de a pune în
legătură informaţiile anterioare cu cele noi, evaluarea în raport
cu noile achiziţii, mobilizarea unitară a cunoştinţelor pentru a
crea nevoia de cercetare şi a elevilor.
Caracteristici ale comunicării didactice
 Este proiectată şi se desfaşoară în vederea
atingerii unor obiective instructiv-educative
anterior stabilite, de aceea putem spune că:
 vehiculează conţinuturi purtătoare de instruire;
 urmăreşte influenţarea, modificarea şi stabilizarea
comportamentelor individuale şi de grup;
 generează învatare, educaţie şi dezvoltare în
acelaşi timp;
 presupune o implicare activă a educatului în actul
comunicării.
Caracteristici ale comunicării didactice

 Comunicarea didactică reprezinta o comunicare complexă şi

totală, integrând: comunicarea verbală, paraverbală şi
nonverbală.
 Intre cele trei forme ale comunicării se stabilesc anumite
relaţii temporale şi de sens. Astfel, comunicarea verbală şi
paraverbală sunt obligatoriu simultane, în timp ce
comunicarea nonverbală poate fi simultană acestora, dar poate
şi să le preceadă sau să le urmeze. In ceea ce priveşte sensul,
comunicarea paraverbală şi nonverbală sunt concordante (o
voce veselă se corelează obligatoriu cu o figură veselă), pe
când între verbal şi paraverbal, între verbal şi nonverbal pot să
apară discordanţe voite (o apreciere laudativă poate fi
transformată în contrariu prin ton şi mimică).
Caracteristici ale comunicării didactice
 Este o comunicare structurată conform logicii
pedagogice, urmărind nu simpla enunţare a unor
adevăruri ştiinţifice, ci înţelegerea profundă a acestora,
ceea ce îl obliga pe profesor să găsească cele mai
potrivite modalităţi de transmitere a informaţiilor,
astfel încât să devină accesibile elevilor;
Structurarea comunicării didactice conform logicii
pedagogice conduce la necesitatea ca profesorul să
selecteze, să organizeze şi să personalizeze
conţinuturile transmise, raportandu-se permanent la
prevederile programei şcolare şi la manualul dupa care
elevii învata;
Strategii de comunicare didactică

 Acestea sunt: introductive, pentru învăţare, de prezentare a

unei teme/sarcini, apropierea socio-afectivă, utilizarea
eficientă a timpului.
 
 Profesorul, in momentul când aplică aceste strategii de
comunicare didactică, trebuie să aibă în vedere numeroase
aspecte, cel mai important fiind, din punctul meu de vedere,
caracteristicile de personalitate şi de temperament ale
elevilor. Pentru o comunicare eficientă cadrul didactic
trebuie să se plieze pe cerinţele elevilor pentru ca informaţia
să ajungă într-un mod corect iar aceştia să o poată folosi nu
numai la orele de curs, ci şi în situaţii concrete de viaţă.
Optimizarea comunicării didactice

 În comunicarea didactică intervin, determinând-o sau numai

influențând-o, factori multipli care pot fi grupați în următoarele
categorii: caracteristicile profesorului, caracteristicile elevului sau
clasei, caracteristicile canalului de transmitere și ale contextului în
care se desfășoară actul comunicativ.
 Din perspectiva cadrului didactic contează stilul didactic, strategiile
de instruire abordate, competențele de exprimare clară, precisă,
argumentată, accesibilă, implicarea profesională, formele de motivare
utilizate, tipuri de relații pedagogice (de conducere, afective).
 Foarte importante sunt și caracteristicile elevului: acuitatea senzorială
(vizuală și auditivă), nivelul dezvoltării intelectuale, experiența
cognitivă și lingvistică, motivația învățării, nivelul competențelor de
comunicare, gradul de cultură, ritmul de lucru, atitudinile cognitive și
sociale, trăirile emoționale, individuale și de grup (anterioare și
simultane actului de comunicare).
Concluzii
 Prin comunicarea didactică profesorul nu transmite doar informaţii, el poate fi un
model de urmat de către cei care îl ascultă, de aceea trebuie să se gândească foarte
bine atunci când îşi alege strategiile de comunicare şi modul în care face această
comunicare pentru ca mesajul să poată fi receptat aşa cum a fost transmis. După
cum s-a putut observa în rândurile de mai sus, există situaţii când acest lucru nu se
întâmplă, iar comunicarea didactică nu mai este eficientă. In acest caz trebuie
identificate cauzele (de cele mai multe ori fiind neascultarea din diferite motive) şi
luate cele mai bune decizii.
 Profesorul trebuie să dea dovadă de o bună pregătire, atât ştiinţifică, cât si
psihopedagogică pentru a putea comunica eficient, pentru a putea transmite
informaţiile specifice disciplinei predate, pentru ca elevii să atingă obiectivele
propuse de programele şcolare dar şi pentru a dobândii competenţe specifice, a-şi
însuşi valori şi atitudini pozitive, benefice dezvoltarii ulterioare, ca adulţi
responsabili din toate punctele de vedere.
 În comunicarea didactică trebuie să fim expresivi şi precişi, în acelaşi timp, prin
claritate şi concizie facilitând atât transferul cât şi înţelegerea mesajului transmis;
informaţiile transmise trebuie adaptate scopului, obiectivelor didactice şi nivelului
intelectual al cursanţilor.