ARTA COMUNICĂRII ŞI ETICĂ

PROFESIONALĂ
 TEMA I. Iniţiere în studiul
comunicării
1. A defini conceptele: comunicare, limbă, limbaj;
2. A distinge obiectivele comunicări;
3. A dobândi informaţii cu privire la istoria
comunicării;
4. A identifica nivelurile, tipurile, genurile şi speciile
comunicării umane
5. A analiza structura/modelul procesului de
comunicare;
6. A clasifica barierele comunicării (interpersonale şi
de grup);
Etimologia cuvântului comunicare
a) (sec. XIV-lea): a
pune în comun, a
fi în relaţie;
►“Communis”
(latină)

b) (sec. XVI-XVII): a
tansmite, a
împărtăşi;
 1.1. Definirea conceptului de:
comunicare

• Accepţie

a face cunoscut pe cale

orală sau scrisă,
Comminicare a informa, a înştiinţa,
a transmite, a da de ştire,
a spune; a pune în legătură,
în contact cu...;
a vorbi cu...;
a duce la cunoştinţa...
 Din definiţii ale comunicării (1)
1.Teoreticianul francez 1. „…schimbul de
Bernard VOYENNE . informaţii, de idei...”

2./3. “furnizarea de
2. Clarence L. informaţii/ştiri pe cale
BARNHART şi orală sau scrisă…”
3. Robert K.
BARNHART;
4. ,,…ansamblu de
4. BĂLĂNICĂ Silviu procese prin care se
(„Comunicare în efectuează schimburi
afaceri”); de informaţii şi de
semnificaţii între
persoane.”
 Din definiţii ale comunicării(2)
4 “… un proces tranzacţional,
5. Ştefan PRUTIANU: unul de predare – primire,
în care se schimbă
semnificaţii, idei, dar şi
energii, emoţii,
sentimente”
6. Nicki STANTON: 5. Scopuri:
1. a fi receptaţi (auziţi, citiţi);
2. a fi înţeleşi;
3. a fi acceptaţi/negaţi;
4. a provoca o reacţie (o
schimbare de
comportament sau de
atitudine…”
Caracteristici principale ale comunicării:

• Mecanism esenţial al socializării;

• Interacţiune umană ce produce schimbări;
• Cale/mijloc de percepţie a informaţiei;
• Metodă de persuadare;
• Element determinant în schimbarea comportamentelor;
• Reacţii de răspuns – feedback;
 Definiţia comunicării

• Activitate umană de
• socializare,
•
extrem de importantă şi complexă, care presupune
transmiterea unor conţinuturi şi semnificaţii
(informaţii, mesaje, opinii, idei, decizii etc.), prin
intermediul unor canale (mijloace) specifice, în
vederea influenţării şi declanşării unor efecte
generatoare de feedback şi de schimbări cu
scopul atingerii anumitor obiective.
Mijloace, forme: limbă, limbaj,
vorbire
• limbă Sistem de comunicare specific oameni-
lor, alcătuită din sunete articulate,
având anumite reguli de exprimare şi
de scriere
Procesul de exprimare a gândurilor
şi sentimentelor prin intermediul
Limbaj mijloacelor de limbă (cuvintelor),
gesturilor, semnelor etc.

Vorbire Forma, procesul de realizare concretă

a limbii şi de transmitere a limbajului.
 Categoriile limbajului

• A) Limbaj exterior;

• B) Limbaj interior.
Forme de realizare a limbajului exterior

vorbirea
tăcerea

mimica
gesturile
.

extracorporal
Limbaj interior
 Forme de realizare a limbajului interior

Gândul (discuţia cu sinele)

mijloace lingvistice, intonaţionale;

 Coordonatele limbajului
• Coordonate interne • Factorul fiziologic al
individului: voce, timbru,
tempou, tonalitate,
intensitate, articulaţie;

• Schimbările de ordin social

acţionează influenţează
• Coordonate externe limbajul:
• împrumuturi ale cuvintelor,
schimbarea sensurilor
acestora, formarea
cuvintelor noi etc.
 Exemplu de coordonată externă:

„a face”: „Vremea trece şi ne trecem

a face carte – a învăţa; Cum trec toate pe pământ.
Şi pe lângă toate trecem
a face casă - a construi;
Observându-le trecând.
a face duş - a se spăla; Însă, fie spus în treacăt,
a face copii - a naşte; Relele ce s-au trecut
a face avere - a agonisi Nici prin gând să nu ne treacă
etc. Să le trecem la trecut.”
(P. Zadnipru)
 1.2. Din istoria comunicării
Arta oratorică a Greciei antice – copilul culturii

retorică –
rhetorik (ars dicendi),
elocinţă.

„ştiinţă a discursului,
arta de a convinge”

Azi: Arta de a convinge şi

a emoţiona un auditoriu
de justeţea ideilor expuse
printr-o argumentaţie bogată,
riguroasă, pusă în valoare de
un stil ales
 Oratorii ai Greciei antice

Aristotel(384-322)

Corax din Siracuza

“Arta retoricii” Socrate Platon
.)
(469-399 î.e.n (427-347 î. Hr.)

Demostene
384 - 322
Arta oratorică a Romei antice

Marcus Tullius Cicero

(106-43 î. Hr.), Seneca Retorul

„Oratorul”, „
“Despre orator”, Şcoală de retorică
„Oratorii iluştri” a antichităţii.
 Teoriile moderne ale comunicării
1. Sec. al XV-lea,Germania
2. Sec. al XVII-lea, Germania, Anglia
şi Franţa
3. 1827 francezul Niepce
George Eastman
4. 1845 (New York)
5. 1876, americanul Graham Bell:
brevetează telefonul.
6. 1895
1. Prima tiparniţă, prima carte –
Biblia (1445).
2. Publicaţii săptămânale, primul
cotidian (Londra, 1702.)
3. Primele fotografii - 1827.
1888 - aparatul Kodak;
4. Telegraful;
5. Apare telefonul.
6. Primul film;
 Ştiinţa comunicării în sec.XX
1. Eric Bern, Richard 1. Teoriile dezvoltate la
Bandler şi John Bern,
1950 -1970:
Şcoala de la Palo Alto:
Analiza tranzacţiilor
comunicative; Programarea
neuro-lingvistică;
3. Claud Shannon şi Warren 3. Teoria matematică a
Weaver, 1949: comunicării;

4. Albert Mehrabian, 1972: 4. Bazele comunicării

nonverbale ;
5. Charlies Morris, în 1938: 5. Teoria semnelor;

6. Etc.
6. Etc.
1.2. Nivelurile comunicării umane

interpersonală

intrapersonală de grup (maximum: 3-11p.)

Publică
Comunicarea de masă şi
mediată telefonic
 1.3. Tipuri (moduri) de comunicare
• ♦ Comunicare verbală
directă
•

• ♦ Comunicarea
verbală indirectă

• ♦ Comunicarea
nonverbală
 Ponderea recepţionării

Comunicare
verbală – 7%
Comunicare
nonverbală – 55%
Comunicare
paraverbală – 38%
Metacomunicarea şi paralimbajul

• › Metacomunicarea –
• interpretarea cuvintelor
şi expresiilor pentru a ghici
intenţiile şi ideile vorbitorului.

• › Paralimbajul - presupune
utilizarea modalităţilor de
exprimare vocală pentru a da
anumite întelesuri cuvintelor din
discurs.
• Paralimbajul poate transmite
sensul opus al cuvintelor.
 METACOMUNICAREA
1. Cumpăraţi: ocazie 1. Avem probleme
unică. cu vânzarea.
2. Folosire optimă a
spaţiului. 2. Foarte mic.
3. Stil casă de ţară. 3. Înghesuită, neîncă-
pătoare.
4. Reşedinţă cu multiple 4. Cartier ieftin, sub
posibilităţi de dezvoltare. nivelul standard.
5. Într-o zonă bună, 5. Departe de magazine
liniştită. şi şcoli.
6. Dă spre o grădină care 6. Grădină foarte mică
nu necesită multă
întreţinere. (nu are grădină.)
 Expresii cu sens de metalimbaj 
1. "Nu suflaţi o vorbă despre ceea ce v-am spus", "nu vreau să
stârnesc zvonuri" (negaţia este inutilă, intenţia e contrară.)
2. „Cu vreo ocazie, să ne faceţi odată o vizită"  (Aşteptaţi până vă
vom chema.)
3. "Sper să vă placă cafeaua " – “Indiferent de opţiune, veţi fi nevoit
să beţi cafea."
4. “Acum arăţi cu adevărat suplă” - "Ai fost o grasă.“
5. “Doar n-ai crezut că eu am spus aceasta..."  mută pe umerii
celuilalt culpabilitatea de a fi gândit de rău despre cineva.“
6. "Nu te deranja pentru mine" - “Nu sunt obişnuit să fiu bine tratat,
nu am pretenţii la un tratament deosebit.”
7. "Nu vrei să bei o cafea?"- Întrebarea negativă care poate sugera un
răspuns negativ.
8. "Daca nu ajung în 10 minute, înseamnă că nu mai vin." - puţine
şanse de a veni.
Dicţionar al metalimbajului cotidian 
a) Sincer îţi spun..." a) Vorbitorul urmează să
fie mult mai puţin sincer
sau onest decât
pretinde;
b) „Voi încerca", b) Vor să “se spele pe
"să vedem ce se mâini”;
poate face " :
c) vorbitorul simte că va fi
c) "Credeţi-mă", greu de crezut;
"vorbesc serios“:
d) sarcastic; plin de sine.
d) "Sigur că da,
chiar aşa voi
face!"   
 1.4. Genurile şi speciile comunicării
.
1. referatul, conferinţa,
1. Genul de comunicare
discursul politic, discursul
social-politic: diplomatic, alocuţiunea
militară, alocuţiunea la
miting, cuvântarea de
propagandă, lecţia publică;
2. Genul de comunicare 2. prelegerea universitară,
academic: referatul ştiinţific, darea de
seamă ştiinţifică, rezumatul
ştiinţific, comunicare
ştiinţifică.
3. alocuţiunea de elogiere,
3. Genul de comunicare toastul, alocuţiunea
cotidian: funerară.
1.4. Genurile şi speciile comunicării
4. Genul de comunicare 4. discursul oficial, darea de
oficial-administrativ: seamă, raportul;

5. logotipurile, semnul
5. Genul de comunicare
iconic, packaginu-l
de afaceri:
(ambalajul), publicitatea;

6. Genul de comunicare 6. rechizitoriul, cuvântarea

judiciar: judecătorului, pledoaria,
cuvântarea de autoapărare;
7. Genul de comunicare 7. predica, cuvântarea la
religios: sinod, alocuţiunea funerară
1.5. Structura procesului de
comunicare
 Modelul elementar al comunicării
(Shannon & Weaver - 1948)

Sursa de
informaţie Mesaj Receptor/
Canal/ Mesaj
(Emiţător) Mijloc Destinatar

Sursa de
zgomot/
Paraziţi
 Elementele procesului de comunicare
• Sursa  – factorul de decizie.
• Mesajul – informaţia, ştirea, ideea, emoţia,
sentimerntul;
• Canalul – mijlocul fizic prin care se transmit
mesajel ( vocal, auditiv, vizual, canal olfactiv,
tactil) etc.;
• Bruiajul/ zgomotul - factori de alterare a
comunicării;
• Receptorul/destinatarul  - punctul terminus al
comunicării;
• Feedbackul/reacţia de răspuns - răspunsul
propriu-zis primit de la receptorul mesajului.
1.6. Bariere ale comunicării (interpersonale şi
de grup) (1)
• Orice interferează cu procesul de
comunicare poartă denumirea de
barieră, dificultate.
Consecinţe:

• Receptorul mesajului comunicat nu

receptează sau interpretează greșit sensul
dorit de către emițător.
1.6. Bariere ale comunicării
(interpersonale şi de grup)
Stereotipuri
Lipsa de interes
Lipsa de cunoaştere
Diferențe de perceptie
Dificultăţi în exprimare
 Stresul
PERSOANA NU PERCEPE SAU
INTERPRETEAZĂ GREŞIT MESAJUL
Emoţii
Ciocnirea personalităţilor
Concluzii grabite
 Bariere care apar pe traseul
comunicari
• Bariere de limbaj – dificultăţi de exprimare
care sunt expresii sau cuvinte confuze ori cu sensuri
diferite pentru persoanele implicate în actul de
comunicare; neîntelegerea mesajului de specialitate;
•
 Bariere de mediu
Ţin de climatul de muncă necorespunzător,
caracterizat prin poluare; suporţii
informaţionali necorespunzători;
Bariere fiziologice
Definiţie: Bariere de comunicare

perturbaţii care pot intervenii de-a lungul

procesului de comunicare şi care reduc
fidelitatea sau eficienţa mesajului
transmis, astfel încât informaţia ajunsă
la destinatar să fie distorsionată sau cu
totul diferită faţă de cea transmisă de
emitent.