PATOGENITATEA BACTERIILOR

• Patogenitatea: este capacitatea unui microorganism de a

induce o stare morbidă într-un organism receptiv  boală =
pierderea stării de sănătate;
- este apanajul unor specii microbiene, cu anumite caracteristici
structurale;
- este un caracter dobândit de-a lungul evoluţiei filogenetice;
- este rezultatul interacţiunii a doi factori:
gradul de dotare a microbului cu factori de agresiune;
eficienţa mecanismelor de apărare antiinfecţioasă a gazdei;
- această proprietate a microorganismelor nu este o constantă ci
este condiţionată;
- este definită de: virulenţa şisau toxigeneza unui germen.
 VIRULENŢA
• Virulenţa:
- este capacitatea unor germeni de:
 a pătrunde în gazdă;
 a persista prin neutralizarea mecanismelor de apărare;
 a se multiplica;
 a invada direct sau prin produsele elaborate organismul;
 a produce leziuni în ţesuturi şisau tulburări funcţionale.
- reprezintă un caracter individual, de tulpină;
- este influenţată de mediul de provenienţă;
- este măsurabilă:
DLM (doza letală minimă = cantitatea minimă de microbi
care ucide un animal inoculat într-un anumit interval de timp);
DL50 (doza letală 50 = cantitatea de microbi care omoară
50 % din animalele inoculate).
O tulpină e cu atât mai virulentă cu cât DLMDL50 e mai mică.
 PĂTRUNDEREA ÎN GAZDĂ
•Colonizarea şi pătrunderea în organism depind de:
- capacitatea de adaptare la condiţiile nutritive şi fizico-chimice;
- capacitatea de aderare la suprafeţe  prin liganzi:
fimbrii;
glicocalix;
proteine din membrana externă.
•Tegumentul intact – în general nu permite pătrunderea
germenilor.
•Strategii de pătrundere în ţesuturi:
- elaborează bacteriocine în scopul anihilării florei microbiene
normale;
- degradează mucusul de la nivelul mucoaselor;
- lezează celulele epiteliale  declanşează endocitoza prin
stimularea lor;
- secretă enzime proteolitice - clivează Ig A secretorii.
 INVADAREA ORGANISMULUI
• Bacteriile:
- pot rămâne cantonate la poarta de intrare;
- pot disemina în organismul gazdei:
pe cale sanguină;
pe cale limfatică;
prin continuitate.
• Invadarea tisulară: este posibilă datorită echipamentului
enzimatic complex al germenilor patogeni (invazine):
- enzime care degradează ţesutul conjunctiv;
- enzime care lizează reţeaua de fibrină;
- enzime ce delimitează focarele inflamatorii;
- enzime cu efecte citotoxice;
- enzime ce intervin direct în patogenitate.
 PERSISTENŢA ÎN ORGANISM
• Supravieţuirea în organism se datorează:
- componentelor structurale;
- produşilor de secreţie;
- strategiilor de evitare a apărării antiinfecţioase:
componente capabile să neutralizeze factori ai apărării
antiinfecţioase specifice – exemplu opsoninele:
- proteina A a Staphylococcus aureus;
- fracţiunea C3b a complementului;
- proteina M a Streptococcus pyogenes
capsula – caracter de virulenţă  acţiune antifagocitară
glicocalixul
dezvoltarea intracelulară
schimbarea configuraţiei antigenelor de suprafaţă
 LEZAREA TISULARĂ
• Producerea de leziuni tisulare:
- rar prin efect citotoxic direct;
- de obicei este rezultatul unei acţiuni combinate:
toxine bacteriene;
fenomene de inflamaţie nespecifică;
hipersensibilizarea.

Prezenţa concomitentă, în acelaşi loc şi în anumite proporţii,

a antigenelor bacteriene şi a anticorpilor specifici sau a
limfocitelor T sensibilizate poate determina leziuni secundare
care complică evoluţia infecţiei respective.
 VARIAŢIILE VIRULENŢEI
• Exacerbarea virulenţei:
- trecerea de la o gazdă la alta;
- transfer de material genetic;
- sinergism microbian.
•Sinergismul bacterian = bacterii cu echipament de patogenitate
sărac pot produce infecţii prin asocierea cu alţi germeni 
importanţă terapeutică.
•Selectarea unor tulpini cu virulenţă înaltă - în marile epidemii.
• Atenuarea virulenţei:
- condiţii neprielnice de mediu;
- prezenţa în mediu a unor agenţi chimici nocivi;
- culturi vechi;
- expunerea culturii la factori fizici.
 TOXIGENITATEA
•Toxigenitatea: capacitatea bacteriei de a elabora toxine.
•Toxinele: componente sau produşi de excreţie ai bacteriilor cu
o compoziţie chimică diferită şi anumite proprietăţi biologice care
le permit exercitarea unor efecte nocive asupra organismului
uman.
•Clasificarea toxinelor în funcţie de modul în care ajung în
contact cu ţesuturile umane:
- exotoxine;
- endotoxine.

Patogenitatea unui microb este influenţată şi de:

- capacitatea de a supravieţui în mediul extern;
- abilitatea de a trece de la o gazdă la alta;
- capacitatea de a-şi mări spectrul de gazdă.
 DIFERENŢE
Caracteristici Exotoxine Endotoxine
Natura produse de excreţie component celular
Localizarea în citoplasmă în peretele celular
Sursa mai frecventă bacterii Gram () bacterii Gram ()
Greutate moleculară 50-1000kDa 10kDa
Compoziţia chimică proteice lipopolizaharidice
Acţiunea specifică nespecifică
Toxicitatea DLM(1 ngkg.corp) DLM(1 mgkg corp)
Rezistenţa la căldură termolabile termostabile
Imunogenitatea intensă slabă
Obţinerea anatoxinei posibilă, prin tratare cu formol la nu este posibilă
cald
Codificare genetică cromozomială sau plasmidică cromozomială
Mod de eliberare după o perioadă de latenţă imediată, prin lizarea bacteriei
Pirogenitate ocazională constantă
 EFECTELE ENDOTOXINELOR
•
Structura endotoxinelor:
- lipidul A (unităţi dizaharidice de glucozamină legate de acizi
graşi comuni unor bacterii);
- miez polizaharidic (“core”);
- unităţi monozaharidice (dispunere variabilă).
Endotoxinele = antigenul somatic O la bacterii Gram negative.
• Acţiuni biologice ale endotoxinelor:
- inducerea unui fenomen inflamator;
- recrutarea în zonă a celulelor imunocompetente;
- stimularea macrofagelor (prelucrare Ag, eliberare mediatori).
• Efecte clinice:
- febra (interleukina 1 şi FNT  hipotalamus);
- hipotensiunea (extravazarea plasmei în ţesuturi);
- hipoglicemia (intensificarea reacţiilor catabolice intracelulare),
- CID = coagulare intravasculară diseminată (scăderea irigării
ţesuturilor).
 ŞOCUL TOXICO-SEPTIC
• Şocul toxico-septic:
- este un sindrom clinic şi biologic complex, de gravitate extremă,
letal în absenţa unui tratament prompt şi corect;
- o urgenţă medicală ce poate complica evoluţia oricărei infecţii;
- determinat frecvent de bacterii Gram negative şi rar de cele
Gram pozitive sau fungi.
• Tulburările metabolice şi hemodinamice care au ca rezultat
insuficienţa pluriorganică se datorează pătrunderii în curentul
circulator a germenilor sau a toxinelor acestora.
• Endotoxinele bacteriene sunt implicate în >70 % din cazuri -
mecanismele prin care îşi exercită acţiunile sunt complexe.
• În lipsa tratamentului adecvat  se instalează MSOF (Multiple
Systemic Organic Failure) şi apar tulburări hemodinamice severe
cu deces.