Tehnici de manevrare a

bolnavului

Curs 11
Sindromul de imobilitate –
efecte asupra aparatului
digestiv- Partea I
 Influenţa sindromului de
imobilitate asupra aparatului
digestiv
 sindromul de imobilitate
induce modificări ale:
 apetitului
 tranzitului intestinal
Scăderea apetitului

 Are o serie de cauze:

 reducerea necesarului energetic datorită
imobilizării
 dificultatea hrănirii din poziţia de decubit dorsal (+
risc de aspiraţie)
 durerea
 tratamentul medicamentos (care poate provoca
greaţă, inapetenţă)
 Tulburări de masticaţie (inclusiv datorită
protezelor dentare la vârstnici)
 Scăderea senzaţiei gustative cu vârsta (preferinţa
pentru gustul dulce – dulcele este mai bine
perceput)→obiceiuri alimentare nesănătoase
→alimentaţie dezechilibrată
 Factori psihosociali
 Afecţiuni digestive cronice
 Subalimentaţia duce la:
 pierderea în greutate
 astenie, slăbiciune→pericol de
cădere→fracturi→imobilizare→cerc vicios
 scăderea imunităţii
 Necesar un bilanţ nutriţional
Apetit bun

 + lipsa de mişcare pot duce la creşterea în

greutate→obezitate
Tulburările de tranzit intestinal-
constipaţia
 Constipaţia =
evacuarea materiilor
fecale la intervale mai
mari de 48 de ore sau
prin evacuări zilnice
fracţionate şi
insuficiente.
 Complicaţii:
 Ileus (gr. a închide, a înghesui)- închiderea
pasajului intestinal prin paralizia musculaturii
intestinale
 Ocluzie- blocarea intestinului prin dop (fecalom)
Factori favorizanţi:

 Lipsa de mişcare:
 mişcarea stimulează peristaltica intestinală
 Hipotonia musculaturii utilizate în eliminarea
materiilor fecale (m. abdominali, diafragm)
 Alimentaţie necorespunzătoare (inclusiv
“cadourile” primite la spital: ciocolata,
banane, fursecuri etc.)
 Aport insuficient de lichide sau pierderi mari
(febră, vărsături, secreţii patologice)
 Dezechilibre electrolitice (peristaltica intestinală
depinde de raportul optim Na/K între celule şi
interstiţiu)- diuretice, boli renale, dializaţi
(dializă=înlocuirea artificială a funcției renale)
 Psihici. Disconfortul şi reticenţa la eliminarea
scaunului de faţă cu alte persoane sau în salon
 Intervenţii chirurgicale abdominale clasice
 Anumite medicamente
Profilaxie

 Alimentaţie echilibrată
 Aprecierea posibilităţilor de autoservire şi
asigurarea unor ustensile adaptate la nevoile
pacientului
 Poziţionarea corectă a pacientului în timpul
alimentaţiei, astfel încât aceasta să fie
confortabilă şi să evite aspiraţia (aşezat la
marginea patului, poziţia Fowler înaltă)
Profilaxia constipaţiei
 Aport de lichide (2 l/zi)
 Mobilizare precoce
 Alimentaţie bogată în fibre alimentare
 Evitarea alimentaţiei care constipă
 Respectarea unui program zilnic astfel încât
defecaţia să se producă aproximativ la
aceeaşi oră
 Masajul abdomenului în sensul cadrului colic
 Respectarea intimităţii pacientului
 Administrarea de laxative (substanțe care
produc evacuarea conținutului intestinal prin
stimularea motilității intestinului) nu se
justifică dacă nu se înlătură cauza.
 Dacă nu se obţin rezultate cu măsurile de
mai sus – clismă
 Profilaxia se consideră eficace dacă
pacientul elimină un scaun la cel mult 2 zile
 Clisma constă în injectarea unui fluid în rect
cu scopul de a curața colonul sau pentru a
administra unele medicamente sau chiar
substante nutritive
 În constipație se utilizează 1 l apă la 37⁰
 lichidul injectat exercită presiune asupra
sfincterului anal și a musculaturii intestinale,
stimulează peristaltismul și reflexele de
defecație.