Ludoterapia (terapia prin joc)

Nițișoară Maria-Mădălina
Kpot anul 2 master

https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.tonica.ro%2Fterapia-prin-joc-benefica-celor-mici
%2F&psig=AOvVaw13YWUKrlVDRoM6t7CZPTuS&ust=1616414892773000&source=images&cd=vfe&ved=0CA0QjhxqFwoTCPiV5u-swe8CFQAAAAAdAAAAABAP
Definitia jocului

În “Dicționarul de psihologie” (1978), Popescu-Neveanu precizează : jocul este un mod de dobândire si precizare a cunoștințelor prin
acțiune. Prin joc se dezvoltă
procesele psihice de reflectare directă și nemijlocită a realitații– percepțiile (mânuind
diferite obiecte și materiale, copilului i se dezvoltă percepțiile de mărime, formă, culoare,
greutate, distanța etc.) si reprezentările, dar și procesele psihice intelectuale, memoria,
gândirea, imaginația. Jocul este o activitate de gândire, arată Popescu-Neveanu, întrucât
este orientat spre rezolvarea de probleme, spre găsirea căilor în vederea depășirii unor
obstacole, acțiunea și cuvântul constituind principalele mijloace ale jocului.

Dumitriu C., (2011), Fundamentele psihologiei, Ed. Alma Mater, Bacău

 Funcțiile jocului
Activitatea ludică îndeplinește funcții importante atât pentru copil cât și pentru adult.
Pentru copil, modul “serios” și pasiunea cu care se joacă constituie indicatorii ai dezvoltării
și perfecționării proceselor de cunoaștere: percepția, reprezentarea, gândirea, spiritul de
observație, memoria, imaginația, limbajul și structurile de personalitate.
Analiza lucrărilor centrate pe problematica jocului în preșcolaritate și școlaritatea mică
evidențiază următoarele funcții ale jocului:
funcții esențiale (funcția de cunoaștere)
funcții secundare (de exersare a mișcărilor, a operațiilor care contribuie la creșterea și dezvoltarea copilului- de la mânuirea obiectelor până la
jocurile sportive)
funcții marginale (caracterul terapeutic)

Funcția terapeutică devine funcție principală in procesul de terapie complexă

recuperatorie integrată la diferitele categorii de copii cu tulburări de dezvoltare.

Ochiană, G. (2006), Ludoterapia in recuperarea disabilitatilor psiho-neuro-motorii ale

copiilor, Ed. Performantica, Iași
 Terapia prin joc este o practica ce are la baza o gama
larga de teorii psihologice iar eficienta sa este atestata
de o multitudine de cercetari stiintifice.

Ludoterapia sau terapia prin joc este o formă de terapie

demonstrată științific cu eficiență în multe tulburări
psihologice. Terapia prin joc  foloseste  o serie de
tehnici si precum: terapia prin miscare și dans, jocuri
de societate, jocuri strategice, povesti terapeutice, jocul
cu papusi, desenatul, pictura si modelajul, jocul cu
nisip, vizualizarea creativa, jocurile de rol, etc.

https://autismartaadhd.ro/ludoterapie/
https://psihologroxanachirea.wordpress.com/2014/03/30/ludoterapia-terapia-
prin-joc/
Terapia prin joc este de ajutor in urmatoarele
cazuri:

 
* probleme de socializare
* dificultati de vorbire
* anxietate, tristete sau furie
* probleme scolare
* refuzul de a vorbi
* fobii
* divort
* neglijenta
* probleme in familie
* abuz

https://psihologroxanachirea.wordpress.com/2014/03/30/ludoterapia-terapia-prin-joc/
Cu ajutorul terapiei prin joc, un copil poate fi ajutat:
 
* sa se dezvolte din punct de vedere emotional, comportamental si cognitiv
* sa capete o imagine de sine sanatoasa
* sa caute solutii alternative de rezolvare a problemelor cu care se confrunta
* sa isi gestioneze emotiile si impulsurile
* sa se refaca dupa o experienta dificila de viata
* sa exprime ce se intampla in lumea sa interioara: felul in care percepe si intelege ce se intampla in jurul sau,ce-l sperie si ce-l face
fericit
* sa isi dezvolte aptitudinile sociale cu ajutorul carora se poate imprieteni si mentine relatii de prietenie cu alti copii

https://psihologroxanachirea.wordpress.com/2014/03/30/ludoterapia-terapia-prin-joc/

https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fcrinanedelcu.ro%2Fportfolio-item%2Fcurabitur-et-ligula
%2F&psig=AOvVaw13YWUKrlVDRoM6t7CZPTuS&ust=1616414892773000&source=images&cd=vfe&ved=0CA0QjhxqFwoTCPiV5u-swe8CFQAAAAAdAAAAABAV
Terapia prin joc nu se concentreaza in totalitate asupra
copilului, ci ii implica si pe parinti, profesori, educatori,
bunici sau alti adulti care au in grija copilul. De cele mai
multe ori, adultii incearca sa-i inteleaga pe copii si sa discute
cu ei intr-o maniera detasata si intelectualizata, dar pentru a
intelege cu adevarat un copil este necesar sa vorbim pe limba
lui; numai asa putem crea o relatie puternica si multumitoare.

https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fclinicaintegracao.com%2Fatuacao%2Fludoterapia%2F&psig=AOvVaw13YWUKrlVDRoM6t7CZPTuS&ust=1616414892773000&source=im
ages&cd=vfe&ved=2ahUKEwih6JvtrMHvAhVs7LsIHRnLDYoQr4kDegQIARA0

https://autismartaadhd.ro/ludoterapie/
Iata si cateva dintre beneficiile pe care le poti avea daca te
folosesti de metoda jocului cu copilul tau:
 
Vei descoperi fascinanta lume interioara a copilului tau, asa
cum nu o poti vedea decat prin intermediul jocului
Cu ajutorul jocului, vei descoperi noi metode de a te destinde
si de a iti rezolva blocajele emotionale care pot pune in
pericol relatia pe care o ai cu copilul tau
Fiind cea mai importanta fiinta din viata micutului tau,
implicarea ta in aceasta metoda va face ca schimbarile
pozitive din viata sa sa fie si mai puternice, si mai de lunga
durata, in special daca vei continua metoda jocului si dupa
terminarea terapiei
Vei crea o legatura puternica si durabila intre tine si copil, o
legatura in care nu este nevoie sa te folosesti de metode
drastice si periculoase de disciplina (pedeapsa-recompensa,
amenintari, pedepse fizice) ci doar de comunicare, intelegere
si respect reciproc. Iar odata cu crearea acestei legaturi, relatia
va continua sa fie una buna chiar si in perioada dificila a
adolescentei.

https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fpages%2Fcategory%2FCommunity%2FGrupo-de-Ludoterapia-
469254693210012%2F&psig=AOvVaw13YWUKrlVDRoM6t7CZPTuS&ust=1616414892773000&source=images&cd=vfe&ved=2ahUKEwih6JvtrMHvAhVs7LsIHRnLDYoQr4kDegQIARA4

https://psihologroxanachirea.wordpress.com/2014/03/30/ludoterapia-terapia-prin-joc/
 Ce facem?
Pas cu pas terapeutul construiește relația cu copilul, îl observă, punând la dispoziția acestuia și ținând cont de vârsta și diagnosticul copilului mai
multe jucării, jocuri, obiecte, crează situații în care copilul să exprime ceea ce simte.

În perioada de evaluare, nu se intervine în jocul copilului, ci se notează observațiile făcute conform itemilor de evaluare. La finalul perioadei de
evaluare se elaborează un program de intervenție personalizat în care se specifică obiectivele ce urmează a fi atinse .
Aceste obiective se comunică în microechipa de specialiști, se discută iar mai apoi în întâlnirea cu părinții copilului evaluat sunt prezentate și
părinților.

În terapia prin joc individual se caută a fi atinse cu copilul, următoarele obiective generale:
1 : Stimularea autocunoaşterii, cunoaşterii celorlalţi şi a mediului înconjurător
2 : Formarea și dezvoltarea deprinderilor de joc
3: Formarea conduitelor independente pentru integrarea în plan social
Clasificarea jocurilor

Există o varietate de clasificări.

Piaget spune că jocul este activitatea prin care copilul se dezvoltă conform etapelor formării sale intelectuale, iar aceste etape sunt marcate
prin trei tipuri succesive de “structuri mintale”:
a) scheme senzorio-motrice
b) scheme simbolice
c) forme noționale (socializate ale gândirii).

La baza clasificării jocurilor, Piaget fixează 3 structuri genetice după care evoluează jocul: exercițiul, simbolul și regula. Astfel jocurile pot
fi clasificate după mai multe criterii: formă, conținut, sarcină didactică prioritară, grad de evoluție.
 Jocurile simbolice primare:
1.jocuri de manipulare
2.jocuri imitative.
1.Prin jocuri de manipulare se îmbogățește experiența senzorială a copilului, deoarece el are posibiliatea să învețe despre culoarea, forma, mărimea obiectelor din jur,
segmentele corpului păpușii sau își dă seama că bețișoarele nu sunt la fel de lungi sau de groase.

2.Jocure imitative oferă copilului posibilitatea de a-și dezvolta creativitatea, de a imita acțiuni specifice omului sau animalelor sau de a imita altele care l-au impresionat
cel mai mult, ajutându-l să-și creeze o lume proprie desprinsă de realitate, să opereze cu simboluri accesibile și să acționeze în mod creativ.

https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.creatoys.ro%2Fprodus%2Fmemoreaza-si-imita-joc-de-motricitate%2F&psig=AOvVaw3DY50oNlDPsmC7FWBlTw2Y&ust=1616420580683000&sour
ce=images&cd=vfe&ved=0CA0QjhxqFwoTCMCk_oXCwe8CFQAAAAAdAAAAABAE
https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Ftribunainvatamantului.ro%2Fjoc-invatare-timp-liber-si-educatie
%2F&psig=AOvVaw3h1mYej6dc6dBXY0Ny5MFW&ust=1616420413171000&source=images&cd=vfe&ved=0CA0QjhxqFwoTCLi-hbfBwe8CFQAAAAAdAAAAABAJ
Jocurile de conviețuire socială se bazează pe
cunoaștere, motivație și îndemânare.
Exemplele de jocuri cel mai des folosite: De-a mama,
De-a doctorul, De-a șoferul, De-a frizerul

Jocurile de construcții folosesc materiale variate care

dau posibilitatea copilului de a compara, de a descoperi
calități ale pieselor de joc, de a descoperi prin exercițiu
noi tehnici de îmbinare și a realiza lucrări originale.

Jocurile cu reguli:
A. Jocuri didactice
B. Jocuri distractive
A. Având în vedere domeniul dezvoltării, jocurile
didactice cuprind jocuri de mișcare(jocuri motrice) și
jocuri pentru dezvoltarea intelectuală.
 Jocurile motrice contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă a copilului, la călirea organismului și la dezvoltarea motricității generale.
Din categoria jocurilor didactice fac parte și jocurile senzoriale ce se desfășoară sub formă de surpriză și dau posibilitatea copilului să-și
antreneze analizatorii olfactivi, vizuali, gustativi, auditivi.
Exemple de jocuri senzoriale: Sub forma de surpriză: să găsească forma obiectelor denumite, gustul și denumirea unor alimente, mirosul
alimentelor ori a oțetului, parfumului, spirtului fără a antrena analizatorul vizual(să identifice meseria după miros:spirt-doctor, zugrav- miros de
vopsea, etc).
Jocurile intelectuale sunt practicate în cadrul activităților pe domenii: de educare a limbajului, de autocunoaștere și cunoaștere a mediului
înconjurător, etc.
Jocurile distractive au rolul de a relaxa copilul după activitate .

https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.casutacujucarii.ro
%2Fapa-curgatoare-joc-motricitate-jucarii-educative-
gonge&psig=AOvVaw3DY50oNlDPsmC7FWBlTw2Y&ust=1616420580683000&sourc
e=images&cd=vfe&ved=0CA0QjhxqFwoTCMCk_oXCwe8CFQAAAAAdAAAAABAK
JOCURI SIMBOLICE PRIMARE-DE MANIPULARE
Corpul uman

Materiale necesare: păpușa, șabloane, panou .

Descrierea jocului. Se prezintă copilului păpușa și segmentele principale ale corpului.
Se solicită ca acesta să indice, segmentul de corp denumite verbal.
Se prezintă elementele corpului ilustrate pe cartoane colorate și un panou pe care pot fi așezate.
Se încurajează copilul să selecteze fiecare element al corpului după denumirea verbală și să-l așeze pe panou
La final se solicită să să formeze perechi de elemente obiect-imagine și să arate pe propriul corp elementul denumit verbal de către terapeut.

https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.forbes.ro%2Fjocul-trebuie-sa-fie-
munca-tuturor-copiilor-
159850&psig=AOvVaw3h1mYej6dc6dBXY0Ny5MFW&ust=1616420413171000&source=images&
cd=vfe&ved=0CBQQtaYDahcKEwi4voW3wcHvAhUAAAAAHQAAAAAQDQ
JOCURI SIMBOLICE PRIMARE- IMITATIVE
FĂ CA MINE!

Materiale necesare: oglinda, jetoane cu expresii emoționale

Descrierea jocului: Jetoanele sunt așezate cu fața în jos pe măsuță, după care se solicită copiilor pe rând să vină la măsuță și să aleagă unul dintre ele .
Copilul imită expresia corespunzătoare la auzul expresiei “Fă ca mine!”.
Variante:1. Se inițiază cu ajutorul unei marionete, un joc prin care copilul să fie încurajat să imite diverse expresii faciale.
2. Se caută doar acele expresii emoționale denumite de către terapeut, pe care mai apoi copilul trebuie să le imite.

JOCURI DE CONVIEȚUIRE SOCIALĂ

De-a doctorul
Materiale necesare: trusa de joc medicală, o păpușă-băiețel.

Descrierea jocului: Jocul se joacă în grup. Un copil are rolul de doctor, iar ceilalți pe rând vor veni la doctor și folosind dialogul cu acesta vor incerca
să-l trateze pe băiețelul care s-a rănit la joacă din neatenție sau intenționat .(în funcție de situațiile prezentate de către copii și pe care trebuie să le
recunoască dacă terapeutul solicită prin sarcina de joc acest lucru).
De-a mama
Materiale necesare:jucării
Descrierea jocului: Jocul copilului este dirijat prin mesaj verbal.
Jocurile cu subiecte din basme și povești:
De-a “Căsuța din oală”

Materiale necesare: carte de povești, imagini din poveste, o cutie mare din carton care reprezintă căsuța.

Descrierea jocului. Se citește povestea, iar copiii interpretează acțiunea fiecărui personaj prezentat cronologic intrând în
cutia de carton care l-a final se va rupe la comanda “POC”( cuvânt imitat de către toți copiii).
Scopul este ca fiecare să știe care este titlul poveștii, care au fost personajele prezentate, care sunt personajele din
poveste ce i-au impresionat cel mai mult.
La preșcolarii mai mari se solicită să deseneze sau să coloreze imaginea din poveste care i-a impresionat mai mult.

JOCURI SENZORIALE
Mijloace de călătorie

Materiale necesare: miniaturi din ghips reprezentând mijloace de călătorie(avion, rachetă, barcă, mașină, camion), o cutie
transparentă din plastic, orez, jetoane cu imagini ilustrând mijloacele de călătorie, jetoane tăiate în 2-3 bucăți reprezentând mijloace
de călătorie, un fular.

Descrierea jocului: se prezintă materialele și se reamintesc mijloacele de călătorie cunoscute de către copii.Copii sunt legați la ochi
și pe rând identifică prin pipăire miniatura din ghips ascunsă în orez și denumită verbal de educator. Se solicită apoi să identifice
imaginea corespunzătoare și să așeze miniatura pe ea. La final copilul primește imaginile tăiate ale mijloacelor de călătorie pe care
trebuie să le reîntregească corespunzător.
 JOCURI SENZORIALE
TE ROG SĂ-MI DAI?
Materiale necesare: planșă cu scai, diverse obiecte, cartonașe ilustrate alb-negru și color reprezentând obiectele prezentate
Descrierea jocului :
Pas 1.Se prezintă planșa cu obiecte, se solicită copilului să denumească fiecare obiect pe care il atașează pe planșa cu scai.
Pas 2.Se prezintă imagini alb-negru care ilustrează obiectele . Se solicită să selecteze obiectele în funcție de cartonașele
prezentate de către terapeut
Pas 3.Se prezintă imaginile color . Se solicită să găsească perechea ilustrată alb-negru.
La final se cere copilului să găsească după denumirea verbală atât obiectul cât și cele 2 cartonașe ilustrate și să le dea
terapeutului

https://first7.ro/blog/dezvoltare-prin-joc-senzorial
/
https://nejucam.ro/cum-pregatesti-pungute-
senzoriale-pentru-bebelusi-si-copii-mici/
Săculețul cu surprize

Materiale necesare:Săculeț cu jucării

Descrierea jocului: Copilul scoate câte o
jucărie , o așează
pe masă și o denumește verbal.
Variante: se pot folosi jetoane cu imagini întregi
sau secționate.
La imaginile secționate copilului i se solicită să
denumească imaginile doar când pe masă sunt
identificate jumătățile corespunzătoare întregului.

http://activitybox.ro/index.php/2017/09/20/punguta-cu-surprize/
JOCURI DE MIȘCARE
Mingea , broasca și statuia
Materiale necesare:minge, broscuța de pluș
Descrierea jocului:Se prezintă copilului cele două obiecte
și regula de joc.La auzul cuvântului minge, copilul ia
mingea și o rostogolește spre terapeut, la cuvântul
“broscuța” ia broscuța și sare, la cuvântul “Statuia”
copilul rămâne nemișcat până la semnalul terapeutului
de a lua un alt obiect .
Dacă nu reușește să stea nemișcat, are de numărat până
la 3 apoi jocul se repetă.

https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A
%2F%2Fwww.magulcuaripi.ro%2Fjoc-de-micare-
pe-locuri-fii-gata-start%2F&psig=AOvVaw1IDvFW
CAIyQLAdlTOTMrDW&ust=1616422215378000&
source=images&cd=vfe&ved=0CA0QjhxqFwoTCK
iG8pfIwe8CFQAAAAAdAAAAABAD

https://proedukat.wordpress.com/2012/05/10/j
ocuri-de-miscare-in-perechi/
JOCURI DISTRACTIVE

Sunt jocuri pe care copilul le realizează pentru a se relaxa după activitate. Acestea pot fi libere sau dirijate.

JOCURI INTELECTUALE
Găsește sunetul /Spune o propoziție!

Materiale necesare: pungulițe pe care sunt trecute vocale, obiecte corespunzătoare în care vocala solicitată( în poziția inițială, mediană sau în
cea finală) se află în denumirea obiectului.

Descrierea jocului: Copilul împreună cu terapeutul vor iniția un joc în doi în care sunt invitați pe rând să scoată din pungulița prezentată un
obiect. Cel care a luat obiectul îl denumește , desparte în silabe cuvântul și spune în ce poziție se află vocala corespunzătoare ilustrată pe
punguliță.La final copilul formează propoziție cu cuvântul corespunzător denumirii obiectului.

Variante: se pot folosi cifre, pentru identificarea acestora.

Se pot folosi obiecte de mărimi diferite pentru identificarea mărimilor.
Se pot folosi imagini colorate pentru identificarea culorilor, etc.
 Concluzii

“Jocul este singura atmosfera in care fiinta sa psihologica poate sa respire si in consecinta poate sa actioneze. A intreba
de ce se joaca copilul inseamna a ne intreba de ce este copil, nu ne putem imagina copilaria fara rasete si jocurile sale.”
Eduard Claparede
BIBLIOGRAFIE:

Alternativa educațională de pedagogie curativă-programa activității”Joc liber/Joc în aer liber, București 2008, Nivelele I-III Învățământ special
Ludoterapie – programa școlară clasele I-X, București 2008, Nivelele I-III, ARIA CURRICULARĂ:„TERAPIA EDUCAŢIONALĂ COMPLEXĂ ŞI INTEGRATĂ”
www.cost.eu/COST_Actions/tdp/TD1309.
Dumitriu C., (2011), Fundamentele psihologiei, Ed. Alma Mater, Bacău
https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.tonica.ro%2Fterapia-prin-joc-benefica-celor-mici
%2F&psig=AOvVaw13YWUKrlVDRoM6t7CZPTuS&ust=1616414892773000&source=images&cd=vfe&ved=0CA0QjhxqFwoTCPiV5u-
swe8CFQAAAAAdAAAAABAP
Ochiană, G. (2006), Ludoterapia in recuperarea disabilitatilor psiho-neuro-motorii ale
copiilor, Ed. Performantica, Iași
https://autismartaadhd.ro/ludoterapie/
https://psihologroxanachirea.wordpress.com/2014/03/30/ludoterapia-terapia-prin-joc/
https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.magulcuaripi.ro%2Fjoc-de-micare-pe-locuri-fii-gata-start%2F&psig=AOvVaw1IDvFWCAIyQLAdlTOTM
rDW&ust=1616422215378000&source=images&cd=vfe&ved=0CA0QjhxqFwoTCKiG8pfIwe8CFQAAAAAdAAAAABAD

https://proedukat.wordpress.com/2012/05/10/jocuri-de-miscare-in-perechi/
http://activitybox.ro/index.php/2017/09/20/punguta-cu-surprize/
https://first7.ro/blog/dezvoltare-prin-joc-senzorial/
https://nejucam.ro/cum-pregatesti-pungute-senzoriale-pentru-bebelusi-si-copii-mici/
https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.forbes.ro%2Fjocul-trebuie-sa-fie-munca-tuturor-copiilor-159850&psig=AOvVaw3h1mYej6dc6dBXY0Ny5
MFW&ust=1616420413171000&source=images&cd=vfe&ved=0CBQQtaYDahcKEwi4voW3wcHvAhUAAAAAHQAAAAAQDQ

https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.creatoys.ro%2Fprodus%2Fmemoreaza-si-imita-joc-de-motricitate%2F&psig=AOvVaw3DY50oNlDPsmC7
FWBlTw2Y&ust=1616420580683000&source=images&cd=vfe&ved=0CA0QjhxqFwoTCMCk_oXCwe8CFQAAAAAdAAAAABAE

https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Ftribunainvatamantului.ro%2Fjoc-invatare-timp-liber-si-educatie
%2F&psig=AOvVaw3h1mYej6dc6dBXY0Ny5MFW&ust=1616420413171000&source=images&cd=vfe&ved=0CA0QjhxqFwoTCLi-
hbfBwe8CFQAAAAAdAAAAABAJ
 Terapia prin joc și copilul spitalizat în perspectiva
părinților
studiu de caz

Fernanda Cristina Custodia de Faria Fioreti1;

Bruna Figueredo Manzo2;
Alline Esther Ferreira Regino3
1. Enfermeira. Especialista em CTI Neonatal e Pediátrico. Hospital Municipal Odilon Behrens. Belo Horizonte, MG - Brasil
2. Enfermeira. Doutora em Enfermagem. Professora Adjunta. Universidade Federal de Minas Gerais - UFMG, Escola de Enfermagem-
EE. Belo Horizonte, MG - Brasil
3. Acadêmica do Curso de Enfermagem. UFMG, EE. Belo Horizonte, MG - Brasil
Endereço para correspondência
Fernanda Cristina Custodia de Faria Fioreti
E-mail: fernandafioretienfermeira@hotmail.com
Submetido em: 12/08/2015
Aprovado em: 23/09/2016
 ABSTRACT
Spitalizarea aduce tulburări care, în copilărie, devin mai evidente în manifestările de nemulțumire sau deteriorare momentană și pot
rămâne chiar și după externarea în spital. În pediatrie, copiii sunt supuși unor proceduri dureroase, pe lângă faptul că se confruntă cu
diverse situații, precum prezența constantă a persoanelor străine de viața lor obișnuită, precum profesioniștii din domeniul sănătății din
diferite zone, alți pacienți spitalizați și însoțitorii lor. În acest scenariu, aplicarea terapiei prin joc în mediul spitalicesc devine o metodă
benefică în procesul de adaptare al copilului. Este o cercetare calitativă, descriptivă, care a urmărit să analizeze utilizarea jocului în
asistarea copiilor spitalizați din perspectiva părinților. Studiul a fost realizat în Pediatrie la un spital municipal din Belo Horizonte-MG.

Treisprezece părinți au fost intervievați folosind un script semi-structurat și a fost efectuată o analiză a conținutului, potrivit lui Bardin,
pentru a interpreta datele. Constatările au arătat că jocul este un instrument de mare valoare pentru a minimiza stresul spitalizării și pentru
a contribui la o mai bună adaptare a copilului la mediul spitalicesc. În plus, aduce beneficii legate de promovarea bunăstării,
divertismentului, reducerea durerii și socializare în timpul spitalizării. S-a ajuns, prin urmare, la concluzia că utilizarea jocului poate fi
foarte benefică în rutina Pediatriei, favorizând o îngrijire mai umanizată și mai cuprinzătoare, pe lângă posibilitatea reducerii pierderilor
din dezvoltarea copilului, cauzate de experiența spitalizării.

Cuvinte cheie: jocuri și jucării; Copil spitalizat; Asistență medicală pediatrică; Ludoterapie
INTRODUCERE
Spitalizarea este o experiență stresantă pentru copii, deoarece implică adaptări profunde la schimbările care au
loc în viața lor de zi cu zi. Se știe că această situație provoacă tulburări care, în copilărie, devin mai evidente în
manifestările de nemulțumire sau pierderi de moment și pot rămâne chiar și după externarea în spital.
Majoritatea copiilor au o gândire fantezistă și egocentrică și, ca rezultat, unii dintre ei au dificultăți în
înțelegerea faptelor și situațiilor trăite, începând să creadă că boala și / sau spitalizarea sunt o pedeapsă pentru
un comportament rău sau o anumită eroare.

Copiii supuși unui spital de rutină experimentează mai multe abordări terapeutice care includ proceduri
dureroase, ingestia de arome neplăcute, în plus față de situații precum prezența constantă a persoanelor care
sunt străine de viața lor obișnuită ca profesioniști din domeniul sănătății din diferite zone, alți pacienți
internați și însoțitori . În plus, există alte puncte care alcătuiesc dinamica spitalului, cum ar fi respectarea
regulilor și rutinelor strict stipulate și adaptarea la obiceiuri alimentare neobișnuite, care pot agrava starea
clinică, starea sa psihologică - inclusiv stresul - și socială, făcându-le astfel mai dificil, adaptarea lor în acel
moment în care sănătatea lor este slăbită.
 Având în vedere necesitatea de a reafirma rolul copilului în societate, se evidențiază importanța ludicii pentru copiii
internați. Astfel, la 24 martie 2005, Congresul Național a adoptat Legea nr. 11.104, care a făcut camera de joacă a spitalului o
realitate, lege în care instalarea sălilor de joacă este obligatorie cu prezența unui educator în unitățile sanitare care îngrijesc
copiii

În acest scenariu, aplicarea terapiei prin joc în mediul spitalicesc devine o metodă benefică în procesul de adaptare al copilului,
în fața schimbărilor care vor avea loc atunci când copilul este supus spitalizării. Astfel, terapia prin joc ajută copilul în faza de
acceptare a procesului de spitalizare, fiind o metodă prin care jocul este calea firească și îi permite copilului, în special, să
stabilească o legătură între realitate și imaginar, prin intermediul jucăriilor și jocurilor. .6,7Utilizarea jocului reprezintă o
posibilitate de a juca un rol important în rândul copiilor spitalizați. Savanții subliniază că jocul este o necesitate, atât pentru
copilul sănătos, cât și în procesul de îmbolnăvire.8 Prin intermediul acestuia, copilul creează, recreează, socializează, învață și
se dezvoltă, ceea ce face ca această nevoie să nu înceteze să mai existe atunci când copilul se îmbolnăvește.Utilizarea jocului
ca modalitate de a explica copilului despre ceva ce va fi experimentat de el face posibilă înțelegerea diferitelor concepte,
permițându-i copilului să-și dezvolte raționamentul logic cu privire la asistența pe care o primește. Când manipulează obiecte,
vorbește și spune povești, copilul folosește comunicarea verbală și își extinde limbajul, fiind capabil să înțeleagă mai bine
lumea din jurul său, să-și reorganizeze sentimentele și să-i reducă anxietatea, ceea ce va facilita acceptarea unor situații noi și
înțelegerea a ceea ce se întâmplă într-un spital, clarificând astfel concepțiile greșite care pot apărea în timpul spitalizării,
reducând suferința și mai multă cooperare și respectarea tratamentului.
Pe scurt, se știe că activitățile recreative trebuie să fie prezente în toate fazele de creștere și dezvoltare a
copiilor și adolescenților, chiar și în perioadele de spitalizare. Astfel de activități favorizează dezvoltarea
motorie, senzorială și cognitivă a copilului, reduc la minimum stresul, anxietatea și disconfortul generat de
spitalizare, contribuie la socializarea copiilor și a însoțitorilor și îmbunătățesc interacțiunea dintre copii,
familiile lor și profesioniștii echipei. Prin urmare, introducerea acestui tip de activități devine esențială în
contextul spitalului.

Având în vedere aceste note, interesul pentru temă a fost stabilit pe baza nevoilor identificate de experiența în
pediatrie. Experiența în serviciul de sănătate a permis monitorizarea numărului mare de spitalizări prelungite în
unitățile pediatrice, condiții stresante pentru copil și familie, în plus față de copiii în afecțiuni cronice.În acest
scenariu, s-a observat că îngrijirea destinată copiilor și-a păstrat centralitatea în nevoile biologice, ignorând
dimensiunile psihologice, sociale și emoționale ale individului în creștere și dezvoltare. În plus, participarea
membrilor familiei și / sau a însoțitorilor în procesul de îngrijire este încă puțin apreciată.
Ca resursă care facilitează spitalizarea pediatrică, există joc. În acest context, proiectul „Asistența medicală în
îngrijirea copiilor și adolescenților: construirea unei sistematizări orientate spre îngrijire” articulează un
parteneriat între Școala de asistență medicală a Universității Federale din Minas Gerais (EEUFMG) și un
spital municipal din Belo Horizonte. Acest proiect urmărește să dezvolte activități sistematizate cu copiii,
membrii familiei și profesioniștii unității de spitalizare pediatrică, cu obiectivul de a construi îngrijiri care să
favorizeze abordarea procesului de îmbolnăvire și spitalizare experimentat de copii / adolescenți, membrii
familiei și, de asemenea, stimulează împuternicirea acestora pentru îngrijire.

Activitățile sunt dezvoltate de către studenții care adaptează și sunt planificate lunar, în acord între profesori,
studenți și profesioniști ai echipei multidisciplinare a unității de internare pediatrică a spitalului în care sunt
desfășurate activitățile. Activitățile de recreere și stimulare, atât individuale, cât și de grup, sunt dezvoltate de
către studenți, sub supravegherea profesorilor spitalului și a echipei multidisciplinare, realizând un total de 24 de
ore pe săptămână.
În ceea ce privește inserția echipei multiprofesionale, se evidențiază faptul că, din interacțiunea și
observarea elevilor cu copiii, adolescenții și familiile acestora, este posibil să se discute despre
îngrijirea care trebuie efectuată, permițând modificarea practicilor și continuitatea acestora.Luând în
considerare experiența acestui proiect folosind jocul în spitalizarea copiilor, au apărut câteva întrebări:
care este percepția părinților / însoțitorilor despre utilizarea jocului în spitalizarea copiilor?Cum văd
implicațiile acestei metode în viața de zi cu zi a copilului internat?

Astfel, acest studiu urmărește să analizeze utilizarea jocului în îngrijirea copiilor spitalizați din
perspectiva părinților.Acest studiu poate contribui la o mai bună înțelegere a influenței proiectului de
joacă în Pediatrie, din perspectiva părinților și a însoțitorilor. În plus, va fi o oportunitate de a
îmbunătăți activitățile desfășurate și de a contribui la o asistență mai umanizată, mai puțin traumatică
și mai cuprinzătoare. Este de remarcat deficitul de cercetări produse în domeniul asistenței medicale
care abordează această temă.
METODOLOGIEAcesta este un studiu descriptiv cu o abordare calitativă care caută investigații bazate
pe descrierea și interpretarea fenomenelor, bazate pe semnificații obiective explicite și diseminate în
funcție de numărul de evenimente. Studiul a fost realizat în Unitatea de Pediatrie a unui spital municipal
mare orașul Belo Horizonte. Aceasta este o referință pentru urgențele clinice și chirurgicale din statul
Minas Gerais.Cercetarea a fost efectuată cu 13 părinți / îngrijitori ai copiilor internați în unitatea
respectivă și care au locuit în compania copiilor lor trei sau mai multe ateliere în care jocul a fost folosit
ca metodă pentru a ajuta în procesul de acceptare a spitalizării. Colectarea datelor a fost efectuată prin
interviuri semi-structurate, din aprilie până în mai 2015. Criteriile de saturație au fost utilizate pentru a
defini eșantionul, ceea ce înseamnă suspendarea includerii noilor participanți, atunci când datele arată
redundanță sau repetare.

Este de remarcat că părinții nu au refuzat să participe la cercetare sau cererea de a întrerupe

participarea.Subiecții au participat la cercetare în mod voluntar, au fost instruiți cu privire la
posibilitatea de a renunța în orice moment, fără nicio sarcină pentru ei înșiși sau pentru instituția
de muncă și au semnat formularul de consimțământ gratuit și informat.Interviul s-a bazat pe un
scenariu semi-structurat cu întrebări care se refereau la percepția părinților / însoțitorilor în timpul
experienței în activitățile de joc și posibilele implicații ale jucăriilor pentru copiii spitalizați.
 Interviurile au fost înregistrate cu autorizare prealabilă și au fost transcrise integral, pentru a fi analizate. Pentru
a menține anonimatul, fragmentele discursurilor fiecărui intervievat au fost codificate de litera A urmată de un
număr numeric pentru a reprezenta ordinea de participare, de la 1 la 13, de exemplu, A1 (Companion
1).Preceptele bioetice descrise în Rezoluția 466/2012 a Consiliului Național de Sănătate au fost respectate.
Cercetarea a fost supusă evaluării Comitetului de etică și cercetare al spitalului și autorizată în conformitate cu
avizul 1.106.019.Analiza datelor s-a bazat pe analiza conținutului, care constă din trei faze distincte: pre-analiză;
explorarea materialului; tratarea rezultatelor.11,12 Pre-analiza se referă la ordonarea datelor, după transcrierea
completă a interviurilor și organizarea materialului pentru a determina unitățile de înregistrări și forma de
clasificare. A doua etapă constă în explorarea materialului pentru procedura de codificare, clasificare și agregare
a rezultatelor. În cele din urmă, al treilea pas a fost tratarea rezultatelor în conformitate cu cadrul teoretic găsit.
Datele au fost analizate și organizate în categorii tematice în funcție de interpretarea calitativă propusă a datelor
și de cadrul teoretic găsit.
 REZULTATE SI DISCUTII
Caracterizarea părințilorIntervievații erau toți femei, cu o vârstă medie cuprinsă între 20 și 25 de ani.
Dintre copiii care au participat la ateliere, 38,5% erau supuși tratamentului clinic și 68,5% urmau
tratament chirurgical. Vârstele copiilor au variat de la unu la 10 ani. Timpul mediu de spitalizare a
copiilor a fost de 15 zile.Procesul de analiză a permis organizarea datelor în unități de semnificație
care vor fi prezentate mai jos:Percepția jocului în mediul spitalicesc din perspectiva părințilorCând
sunt întrebați despre percepția utilizării jocului în pediatrie, părinții consideră instrumentul de mare
valoare pentru a minimiza stresul spitalizării și pentru a contribui la o mai bună adaptare a copilului în
mediul spitalicesc.

Astfel, rapoartele subiecților cercetării confirmă beneficiile utilizării jocului în spitalizare.

Participanții au raportat că utilizarea acestei metode ajută la minimizarea tensiunilor generate de
spitalizare, promovând alinarea și impactul negativ al experienței."Cred că este foarte, foarte bun
pentru copii. Este așa, încurajează mai mult, petrece mai mult timp pentru că este tensionat să
rămână aici cu medicamente și lucruri, nu? Este așa, atât de bun pentru ei "
 Astfel, studiile arată că jocul permite reducerea anxietății, stresului și a angoasei copilăriei cauzate de
experiențe atipice, precum spitalizarea. Mai mult, ajută copilul internat să înțeleagă mai bine momentul specific
în care trăiește și să promoveze continuitatea dezvoltării sale.1 Jocul poate fi considerat, de asemenea, cea mai
importantă activitate din viața unui copil, deoarece prin aceasta comunică cu copilul. mediul în care trăiește și
exprimă sentimente de cele mai variate ordine, precum și criticile sale despre mediu și familie, promovând
astfel dezvoltarea armonioasă a personalității sale. Există o influență pozitivă asupra recuperării fizice și
emoționale a copilului, ceea ce accelerează recuperarea acestuiaSe știe că procesul de spitalizare în sine, legat
de schimbările din rutina copilului, poate fi un moment de stres, evidențiat de frică, iritabilitate, anxietate,
izolare socială, timp liber, printre altele.13 Studiile arată că jocul în mediul spitalicesc ajută la diagnostic,
stimulează recuperarea, transformă mediul înconjurător și favorizează îngrijirea copilului într-o atmosferă de
susținere și recunoaștere a nevoilor lor, fiind capabil să combine îngrijirea cu jocul.
 Pentru copil, spitalizarea reprezintă o situație diferită de toate cele deja experimentate. Se află într-un mediu
impersonal, diferit de contextul său zilnic, îndepărtat de familie și prieteni și este înconjurat de străini care o ating
constant și efectuează proceduri care, adesea, provoacă disconfort și durere.Importanța gestionării durerii acute este
legată de beneficiile oferite pacienților. Printre aceste beneficii se numără mobilizarea timpurie, o ședere mai scurtă la
spital și reducerea consecventă a costurilor. Prin ameliorarea durerii, copilului i se oferă condiții pentru a se restabili
în mod adecvat, luând în considerare principiile umanizării și eticii, care sunt esențiale în îngrijirea asistentelor
medicale.În experiența noastră în pediatrie, jocul abate atenția copilului de la procedura în sine și de la mediul
spitalicesc, reducând anxietatea, durerea și suferința în fața situației trăite.
 Joc și legătură
Respondenții au menționat pozitiv activitățile de joc și influența acestor momente în ceea ce privește
relațiile cu copiii lor. Reducerea legăturii, promovată de utilizarea jucăriei în timpul spitalizării, a fost
demonstrată de declarațiile:„De dragul timpului, nu sunt foarte prezent. Deci, aproape că nu avem nicio
ocazie de a juca și aici a fost diferit din cauza asta, nu? Participarea cu el, posibilitatea de a juca cu el,
într-adevăr o chestiune de apropiere. Pentru că, la fel ca mine, lucrez și învăț, ajung să-l văd foarte
puțin. Și la sfârșit de săptămână, el este de obicei cu bunicii sau cu tatăl său și cu greu ne jucăm. Și
aici, la spital, cu activitățile cu jucăriile, noi m-am apropiat, am avut ocazia să mă joc și să mă distrez
cu el ”
 Umple golurile cauzate de spitalizare
S-a evidențiat în rapoartele intervievaților importanța jocului în timpul spitalizării copiilor lor și recunoașterea
faptului că această măsură umple golurile cauzate de separarea cu membrii familiei și bunurile lor, precum și
suferința cauzată de o procedură intruzivă.„Pentru ea să nu gândească așa, că este departe de casă, fără lucrurile ei,
știi? Cred că este foarte important ca copiii să se joace” (A6).pentru că este foarte trist pentru tine să fii între ace și
ace. Aici distrag atenția, jucăriile sunt atât de frumoase pentru copii ... pentru toți acești copii de aici"
Mărturiile confirmă studiile care descriu utilizarea jucăriilor în îngrijirea copiilor ca un ingredient indispensabil pentru
un concept de asistență atraumatică. Acest tip de asistență, numit și îngrijire fără traume, constă dintr-o filozofie care
presupune utilizarea intervențiilor care elimină sau minimizează disconfortul fizic și psihologic experimentat de copii și
de familiile lor.Asistența atraumatică este în concordanță cu ceea ce este susținut de Politica Națională de Umanizare a
Ministerului Sănătății. Prin urmare, utilizarea jucăriilor se numără printre strategiile care fac posibilă crearea unui spațiu
de spital mai umanizat, distanțându-se de stereotipurile fricii. și anxietatea, atât de prezentă în viața de zi cu zi a copiilor,
atunci când sunt supuși unor proceduri considerate dureroase și dureroase. Studiul se concentrează, de asemenea, pe
faptul că jocul apare ca un semn de recuperare din perspectiva mamelor și, prin urmare, a vedea copiii distrându-se în
contextul spitalizării le permite să se simtă mai puțin tulburat și anxios.
Jucăria apare, de asemenea, ca o alternativă la satisfacerea nevoilor preșcolare, indiferent de locul în care se
află copilul, 15 după cum se arată în acest discurs:"[...] pentru că acolo unde locuim, el rămâne la grădiniță,
așa că îi lipsește. Aici înlocuiește lipsa îngrijirii de acolo!" (A11).Studiile arată că, printre numeroasele
avantaje pe care le prezintă utilizarea jocurilor în spital, se află și capacitatea de a conduce copiii către
experiențe care îi fac să se simtă în viață, chiar și în situații stresante. Această experiență păstrează evoluția
procesului său de dezvoltareJocul favorizează socializarea copilului, permițându-i să experimenteze roluri
sociale și să învețe să se raporteze la ceilalți; când vă permite să dramatizați roluri și conflicte cu care vă
confruntați, ameliorând tensiunea emoțională
 CONSIDERAȚII FINALE
Prin acest studiu, sa constatat, pe baza percepției părinților, că jocul este foarte eficient în tratamentul copiilor
spitalizați, deoarece facilitează comunicarea, participarea și motivația copilului pe tot parcursul procesului de
spitalizare, ceea ce îl face cel mai cuprinzător și mai uman îngrijire.Utilizarea acestui instrument a oferit, potrivit
celor intervievați, o îmbunătățire semnificativă atât a aspectelor emoționale, cât și clinice ale copilului, pe lângă
faptul că a servit pentru a promova o relație de încredere între membrii familiei și copil. Ca beneficii ale utilizării
acestui instrument, este posibil să se sublinieze abordarea mai atentă a părinților, o mai bună înțelegere a copiilor cu
privire la îngrijirea care trebuie efectuată și reducerea stresului cauzat de spitalizare.Astfel, este de așteptat ca această
investigație să încurajeze implementarea de activități ludice pentru a promova un tratament umanizat și că
profesioniștii din domeniul sănătății vor acționa mai eficient în reducerea tulburărilor cauzate de internarea la copii,
vizând întotdeauna bunăstarea acestora.
În cele din urmă, se subliniază faptul că această cercetare a fost limitată la o unitate publică de spitalizare pediatrică,
ceea ce limitează generalitatea rezultatelor obținute. Prin urmare, se recomandă realizarea de noi investigații care pot
investiga utilizarea jocului în asistarea copiilor spitalizați din perspectiva părinților.
REFERINȚE:
1. Lima KYN, Barros AG, Costa TDC, Santos VEP, Vitor AF, Lira ALBC. Atividade lúdica como ferramenta para o cuidado de
enfermagem às crianças hospitalizadas. REME - Rev Min Enferm. 2014[citado em 2016 maio 20];18(3):741-6. Disponível
em: http://www.reme.org.br/artigo/detalhes/959
2. Sousa RD, Schureoff LL, Pessoa RP, Sozinho MBR. A importância do brincar para as crianças oncológicas na percepção
dos cuidadores: em um hospital de referência na cidade de Belém, Estado do Pará, Brasil. Rev Pediatr SOERRJ.
2013[citado em 2016 maio 20];14(1): 21-5. Disponível em: 
http://revistadepediatriasoperj.org.br/detalhe_artigo.asp?id=629
3. Jansen MF, Santos RM, Favero L. Benefícios da utilização do brinquedo durante o cuidado de enfermagem prestado à
criança hospitalizada. Rev Gaúcha Enferm. 2010[citado em 2016 maio 20]; 31(2): 247-53. Disponível em: 
http://www.seer.ufrgs.br/RevistaGauchadeEnfermagem/article/download/12803/10232
4. Tondatti PC, Correia I. Use of music and play in pediatric nursing care in the hospital context. Invest Educ Enferm.
2012[citado em 2016 maio 20];30(3): 362-70. Disponível em: 
http://aprendeenlinea.udea.edu.co/revistas/index.php/iee/article/view/13973/12899
5. Weber FS. The influence of playful activities on childrens anxiety during the preoperative period at the outpatient
surgical center. J Pediatr (Rio J.). 2010[citado em 2016 maio 20];86(3):209-14. Disponível em: 
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20419272
6. Monteiro LS, Corrêa VAC. Reflexões sobre o brincar, a brinquedoteca e o processo de hospitalização. Rev Para Med.
2012[citado em 2016 maio 20];26(3):3. Disponível em: 
http://www.scielo.br/scielo.php?script=sci_nlinks&pid=S1983-1447201500020007600002&lng=en
7. Linge L. Joyful and serious intentions in the work of hospital clowns: a meta-analysis based on a 7-year research project
conducted in three parts. Int J Qual Stud Health Well-being. 2013[citado em 2016 maio 20];8:10.3402/ qhw.v8i0.18907.
Disponível em: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3538281/
8. Silva LF, Cabral IE, Chistoffel MM. As (im)possibilidades de brincar para o escolar com câncer em tratamento
ambulatorial. Acta Paul Enferm. 2010[citado em 2016 maio 20];23(3): 334-40. Disponível em: 
http://www.scielo.br/pdf/ape/v23n3/v23n3a04.pdf
9. Silva Júnior RF, Pereira JA, Ferreira TN, Nunes CJMC. O brinquedo terapêutico como prática de enfermagem pediátrica.
Rev Digital EFDeportes.com. 2014[citado em 2016 maio 20]; 19(191). Disponível em: 
http://www.efdeportes.com/efd191/o-brinquedo-terapeutico-enfermagem-pediatrica.htm
10. Berto RMVS, Nakano D. Revisitando a produção científica nos anais do Encontro Nacional de Engenharia de Produção.
Prod. 2014[citado em 2016 maio 20];24(1). Disponível em: 
http://www.scielo.br/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S0103-65132014000100018
11. Bardin L. Análise de conteúdo. Lisboa: Edições 70; 2009.
12. Minayo MCS. O desafio do conhecimento: pesquisa qualitativa em saúde. 10ª ed. São Paulo: Hucitec; 2010. 406 p.
13. Souza LPS, Silva CC, Brito JCA, Santos APO, Fonseca ADG, Lopes JR, et al. O brinquedo Terapêutico e o lúdico na
visão da equipe de enfermagem. J Health Sci Inst. 2012[citado em 2016 maio 20];30(4): 354-8. Disponível em: 
https://www.unip.br/comunicacao/publicacoes/ics/edicoes/2012/04_out-dez/V30_n4_2012_p354a358.pdf
14. Andrade ML, Mishima GFKT, Barbieri V. Vínculos familiares e atendimento psicológico: a escuta dos pais sobre a
alta da criança. Rev SPAGESP. 2012[citado em 2016 maio 20];13(1): 5-13. Disponível em: 
http://pepsic.bvsalud.org/scielo.php?script=sci_abstract&pid=S1677-29702012000100002
15. Junqueira MFPS. A mãe, seu filho hospitalizado e o brincar: um relato de experiência. Estud Psicol. 2003[citando em
2016 maio 20];8(1):193-7. Disponível em: http://www.scielo.br/pdf/epsic/v8n1/17250.pdf
16. Ribeiro CA, Borba RI, Rezende MA. O brinquedo na assistência à saúde da criança. In: Fujimori E, Ohara CV,
organizadores. Enfermagem e a saúde da criança na atenção básica. São Paulo: Manole; 2009. p.287-327.
Vă mulțumesc pentru
atenție!