DIMITRIE CANTEMIR

Elaborat: Cojocaru Daniela

Verificat: Damian Nina
 Biografie
  Dimitrie Cantemir s-a născut pe 26 octombrie 1673 la Iaşi în familia lui Constantin
Cantemir. Dimitrie Cantemir  a fost domnul Moldovei în două rânduri (martie-
aprilie 1693 și 1710 - 1711) și un mare cărturar al umanismului românesc. Printre
ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de enciclopedist, etnograf, geograf, filozof
, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. A fost membru al 
Academiei de Științe din Berlin. George Călinescu îl descria drept „un erudit de
faimă europeană, voievod moldovean, academician berlinez, prinț moscovit, un 
Lorenzo de Medici al nostru.”[7]
 Dimitrie era fiul domnului moldovean Constantin Cantemir. La moartea tatălui său
în 1693, a fost proclamat domn după modelul lui Constantin Brâncoveanu, însă
Poarta nu l-a confirmat în domnie. Și-a petrecut următorii ani la Constantinopol,
unde a fost capuchehaie (trimis la Poartă ca garant al fidelității) și a însoțit armata
otomană în expediția eșuată din Ungaria, fiind martor al înfrângerii oștilor
otomane ale sultanului Mustafa al II-lea de către austrieci în luptele de la 
Petrovaradin și Zenta, unde s-a convins de decadența Imperiului Otoman.
 În 1710 a fost numit la tronul Moldovei, având misiunea de a-l supraveghea pe
Brâncoveanu, bănuit de neloialitate față de Imperiul Otoman, în schimb a încheiat
el însuși un tratat cu Imperiul Rus al lui Petru cel Mare. Armata rusă ajutată de
moldoveni a suferit o înfrângere categorică din partea turcilor în 
Bătălia de la Stănilești. În consecință, Cantemir a fost nevoit să se refugieze în
Rusia, unde și-a petrecut restul vieții în mijlocul preocupărilor intelectuale.
Dimitrie Cantemir
 Studiile/Cunoștințele enciclopedice
pe care le-a deținut Dimitrie

Cantemir
  Crescut şi educat la Constantinopol – capitala mai multor civilizaţii, intersecţia numeroaselor religii, limbi şi culturi –
Cantemir a absorbit, pe de o parte, înţelepciunea rafinată, diversitatea şi policromia Orientului, iar pe de alta – cărturăria
savantă, cunoştinţele enciclopedice şi logica raţionalistă a Occidentului. Anume această simbioză l-a format pe Dimitrie
Cantemir – primul savant integraţionist european. Lui îi aparţine pionieratul în scrierea unor lucrări fundamentale de istorie
politică, socială şi spirituală a Principatului Moldav şi Imperiului Otoman, care timp de un secol au fost cărţile de căpătâi ale
câtorva generaţii de savanţi europeni. Aceste lucrări au determinat pe decenii înainte direcţiile, metodele şi conţinutul
cercetărilor ştiinţifice ale şcolii europene de orientalistică.
       Pentru primă dată, în faţa ştiinţei istorice europene a fost prezentată istoria unor ţări şi a unor popoare puţin sau deloc
cunoscute. Meritul lui Dimitrie Cantemir e că le-a descris complex, acumulând atât cunoştinţe vaste despre plasarea lor
geografică, natura, rezervele naturale, gospodărie cât şi date despre societate, structura ei demografică, caracteristica
trăsăturilor specifice ale poporului, obiceiuri şi tradiţii. Cele menţionate ne permit să-l considerăm pe Dimitrie Cantemir
unul dintre fondatorii ştiinţei etnografice europene.      
       Este important de accentuat că evenimentele istorice şi politice, expuse în operele lui Dimitrie Cantemir, nu sunt lipsite
de prezenţa principalului creator şi arhitect al lor – omul. Caracteristicile şi evaluările sale date mai multor personaje istorice,
demnitari de stat şi domnitori ai diferitelor state de pe timpul său, continuă până astăzi să prezinte un deosebit interes
pentru cercetătorii care studiază istoria Moldovei, Ţării Româneşti şi Imperiului Otoman din a doua jumătate a sec. XVII –
primul sfert al sec. XVIII. Fiind un mare umanist, el a revărsat acest sentiment asupra istoriei, populând-o cu oameni vii, cu
interesele şi năzuinţele lor, acţiunile pozitive şi negative. În operele lui istoria a căpătat sufletul şi spiritul epocii, iar
portretele personalităţilor istorice, subtile şi impresionant de exacte, pe care le realizase Dimitrie Cantemir s-au constituit
într-o filă nouă în istoriografie.
        Îmbogăţind ştiinţa europeană cu date noi despre Orientul Apropiat, savantul-enciclopedist a adus concomitent o
contribuţie inestimabilă la dezvoltarea culturii muzicale a Imperiului Otoman. Opera lui muzicologică, scrisă la începutul
secolului al XVIII-lea, a avut o dublă semnificaţie. Pe de o parte, acumulând şi publicând diferite piese muzicale ale
predecesorilor şi contemporanilor săi, el a contribuit la menţinerea, păstrarea şi perpetuarea în timp a unui bogat strat al
culturii muzicale turceşti populare şi de salon. Pe de altă parte, opera lui Dimitrie Cantemir a deschis o nouă filă în cultură
muzicală a Imperiului Otoman, asigurând trecerea de la transmiterea creaţiei muzicale prin metoda auditivă, la folosirea
sistemului de note muzicale.  
Cele mai importante probleme ridicate de
dezvoltarea social-istorică a Moldovei
În opera lui Cantemir, influenţată de umanismul Renaşterii şi de gândirea înaintată din Rusia, s-au
oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârşitul
secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea. Despre cea dintâi carte a lui Dimitrie Cantemir
„Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea“, scrisă în română şi tipărită la Iaşi în 1698, s-a spus că e
mai mult decât un tratat de etică; e întâiul eseu scris în limba română. În această operă, prima lucrare
filosofică românească, întâlnim disputele medievale despre timp, suflet, natură sau conştiinţă.
 A doua sa lucrare, apărută în 1700, la Constantinopol, în latineşte - „Imaginea ştiinţei sacre, care nu se

poate zugrăvi“ - face din autorul ei un precursor în filosofia românească. Prin această lucrare filosofică
autorul încearcă să integreze fizica într-un sistem teist, un fel de împăcare între ştiinţă şi religie, între
determinismul ştiinţific şi metafizica medievală. „Istoria ieroglifică“, scrisă la Constantinopol, în
română (1703-1705), este considerată prima încercare de roman politic-social. Lucrarea prezintă ideile
filosofice şi politice, extrase din realitatea istorică trăită intens de fostul şi viitorul domn al Moldovei.
 O altă operă importantă este „Istoria Imperiului Otoman“ (Istoria creşterii şi descreşterii curţii

otomane), redactată în latină, între 1714 şi 1716. În această lucrare, Dimitrie Cantemir a relatat istoria
Imperiului Otoman şi a analizat cauzele care ar fi putut duce la destrămarea sa. A insistat şi asupra
posibilităţilor popoarelor asuprite de a-şi recuceri libertatea. Pentru lucrarea „Hronicul vechimei a
romano-moldo-vlahilor“, scrisă în română (1719-1722), care cuprinde istoria noastră de la origini până
la descălecare, autorul a consultat peste 150 de izvoare române şi străine, în limbile latină, greacă,
polonă şi rusă. Prin această operă susţine ideea cronicarilor: originea comună a tuturor românilor. cele
mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei
Problemele abordate în:
 1. Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea.

 2. Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor.

 3. Descriptio Moldaviae (sau Descriptio antiqui

et hodierni status Moldaviae, în

 română Descrierea stării de odinioară și de

astăzi a Moldovei).
 4. Istoria ieroglifică.
*Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea, scrisă în română și tipărită la Ia și în 1698 este una din
lucrările fundamentale ale lui Dimitrie Cantemir.Această operă este prima lucrare filozofică românească.
În această lucrare întâlnim disputele medievale despre timp, suflet, natură sau con știin ță. Dimitrie
Cantemir sugerează superioritatea omului asupra celorlalte vie țuitoare, face din omun stapân al lumii,
susține superioritatea vieții spirituale asupra condiției biologice
a omului, încearcă să definească concepte filozofice și să alcătuiască o terminologie filozofică.
*Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scrisă între anii 1719 și 1722 în latină și tradusă apoi în
română, este ultima operă a lui Dimitrie Cantemir, în care autorul explică de ce moldovenii sunt români.
„Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor” este o lucrare de sinteză și prezintă concep ția lui Dimitrie
Cantemir asupra formăriipoporului român și a limbii rmâne, tratând, cu o documentare foarte bogată, din
peste 150 de izvoare române și străine (în limbile latină, greacă, poloneză și rusă), originile poporului
român și evoluția sa până la cel de-al doilea descălecat, momentul întemeierii țărilor române Muntenia și
Moldova.
*Descriptio Moldaviae (sau Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae, în română Descrierea stării de
odinioară și de astăzi a Moldovei) este una dintre cele mai importante opere ale lui Dimitrie Cantemir,
scrisă
în latină între 1714 și1716, pe când fostul domn al Moldovei trăia în Rusia. Cartea,un document de primă
mână asupra istoriei românilor, a fost scrisă de Cantemir la cererea Academiei din Berlin.
Conținut
Lucrarea are un caracter enciclopedic, conținând descrieri pertinente și complete de
natură geografică, politică, administrativă, organizatorică, socială, lingvistică,
etnografică ale Moldovei
 ...

Descriptio Moldaviae cuprinde trei părți:

 Prima parte este consacrată descrierii geografice a Moldovei, a munților, a
apelor și a câmpiilor. Dimitrie Cantemir a elaborat prima hartă cunoscută a
 Moldovei. A prezentat flora și fauna, târgurile și capitalele țării de-a lungul
timpului.
 În partea a doua a lucrării este înfățișată organizarea politică și
administrativă a țării. S-au făcut referiri detaliate la forma de stat, alegerea
 sau scoaterea din scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de înscăunarea
domnilor sau de mazilirea lor, de logodnă, nunți, înmormântări.
 În ultima parte a lucrării există informații despre graiul moldovenilor, despre
slovele folosite, care la început au fost latinești, "după pilda tuturor
celorlalte popoare a căror limbă încă e alcătuită din limba cea română, iar
apoi înlocuite cu cele slavonești".
Lucrarea prezintă interes nu numai pentru descrierea geografică sau politică bine
documentată, ci și pentru observațiile etnografice și folclorice. Dimitrie Cantemir a
fost primul cărturar român care a cuprins în sfera cercetărilor sale etnografia
și folclorul.
Istoria ieroglifică, scrisă la Constantinopol în română (1703 - 1705). Este
considerată prima încercare de roman politico-social. Cantemir satirizează lupta
pentru domnie dintre partidele boierești din țările române. Această luptă alegorică
se reflectă printr-o dispută filosofică între două principii, simbolizate de Inorog și
Corb. Lucrarea cuprinde cugetări, proverbe și versuri care reflectă influen ța poeziei
populare.
Relațiile de colaborare și prietenie
ale lui Dimitrie Cantemir cu mari
personalități ale epocii
 Prietenia de veacuri şi apropierea spirituală, paginile de istorie
comună unesc popoarele Rusiei şi Moldovei. Nu întâmplător,
remarcabili oameni de stat ruşi şi moldoveni au fost legaţi prin relaţii
de încredere profundă, de înţelegere reciprocă şi de colaborare pe
parcursul istoriei — Ştefan cel Mare cu Ivan al Treilea, Dimitrie
Cantemir cu Petru cel Marere. Actualmente, moştenirea istorică şi
culturală vastă a acestor relaţii constituie o temelie sigură pentru
dezvoltarea în continuare a dialogului moldo-rus în domeniile
politic, economic şi umanitar, ţinându-se cont de noile condiţii
regionale, care deschid pentru ţările noastre un spectru larg de
posibilităţi. consolidarea relaţiilor de prietenie şi colaborare dintre
Rusia şi Moldova este în deplină concordanţă cu aspiraţiile
popoarelor ţărilor nostre, cu interesele de stabilitate şi securitate în
regiune.
  Relaţiile moldo-ruse au influenţat, iar, într-o perioadă istorică de
.


peste trei secole, au determinat evoluţia istorică a poporului român,

punându-şi, neîndoielinic, pecetea asupra unor evenimente istorice
majore. Încă de la formarea sa ca entitate distinctă, poporul român a
vieţuit pe o arie geografică relativ întinsă, atât la nord, cât şi la sud de
Dunăre, în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Spaţiul a fost râvnit de
imperiile vecine: Otoman, Habsburgic şi Rus. Este şi motivul pentru
care arealul românesc a fost teatrul unor invazii ale puterilor vecine şi
al unor confruntări armate între imperii. Pe cale de consecinţă, s-a
constituit un pluralism statal românesc, ce a fost un obstacol în calea
islamizării Europei centrale şi de vest, fapt ce a permis evoluţia
civilizaţiei occidentale în condiţii prielnice. De aceea, problema
funamentală pentru Principatele Române a fost cea a păstrării
identităţii lor naţionale şi politice. Transilvania a fost integrată în
Imperiul Habsburgic, în anul 1689, actul integrării fiind recunoscut de
turci 10 ani mai târziu. Moldova şi Valahia deţineau un "statut distinct
în cadrul unor relaţii speciale cu Imperiului Otoman (1)", pe baza
"capitulaţiilor". Acestea erau o specie de tratate, specifice epocii,
dictate de Poartă prin care, în schimbul unui tribut, statele româneşti
se bucurau de un regim de favoare prin care îşi păstrau autonomia
internă, iar imperiul se obliga să garanteze integritatea lor teritorială.
 Rezonanța numelui și a operei lui
Dimitrie Cantemir în cultura universală
 Dimitrie Cantemir - „simbol al culturii româneşti în deschidere universală“
 Opera lui Dimitrie Cantemir – simbol al convergenţei civilizaţiilor
 Dimitrie Cantemir nu este pur şi simplu un om al timpului său, deşi el aparţine efectiv acelui
timp de conflicte, conexiuni şi renaşteri. N-a scăpat nici de intrigile vremii, nici de uneltiri, nici
de războaie. Pentru că, într-un spaţiu european în care media de viaţă era doar 26 de ani,
identităţile se formau greu şi se năruiau uşor. S-a ridicat însă cu mult deasupra lor, prin
inteligenţă, cunoaştere, cultură şi universalitate. E drept, a avut şansa să se afle într-un spaţiu,
deopotrivă, de falie şi de confluenţă. El face parte din generaţie demiurgică a culturii europene
de sinteză. Şi a fost posibil să fie aşa, pentru că era un om de carte. Dimitrie Cantemir este
unul dintre acei oameni rari, care a reuşit să escaladeze, până în cele mai neumblate piscuri,
muntele cunoaşterii. Viaţa, cu toate meandrele ei de la graniţa dintre două secole, al XVII-lea
şi al XVIII-lea, era foarte grea, în acele vremuri, în zona de separare dintre cele două mari
imperii – cel ţarist şi cel otoman. Dar cărturarul român a reuşit să transforme, ca nimeni altul,
acele vremuri, în opere de o mare profunzime şi de o neasemuită frumuseţe, care rămân
actuale, iată, şi peste trei secole, prin calitatea lor reverberantă şi euristică. Cantemir creează
prin descriere, descrie prin creaţie, construieşte prin conflict şi durează prin înţelepciune, într-
un spaţiu post-bizantin de convergenţă a civilizaţiilor, de sinteză a culturilor, de construcţie a
valorilor din care s-a născut marea cultură europeană.