Noţiuni de biomecanică ortodontică

Mecanismul deplasărilor dentare;

Forţele utilizate în ortodonţie;
Forţele ortodontice –generalităţi,
caracteristici, clasificare;
Tipuri de deplasări dentare;
Factori care influenţează deplasarea dentară;
2. Clasificarea aparatelor ortodontice
Modalităţi de clasificare a aparatelor
ortodontice;
Aparatele mobilizabile;
Aparatele mobile;
Aparatele fixe;
3. Principii de tratament ortodontic
Indicaţia şi planificarea tratamentului;
Tipuri de tratament ortodontic;
MECANISMUL DEPLASĂRILOR DENTARE

Anomaliile dento-maxilare → abateri de la dezvoltarea

normală a aparatului dento-maxilar → 50-60% din
populaţie.
Tratamentul anomaliilor dento-maxilare → deplasarea
dintelui / dinţilor malpoziţionaţi prin osul subiacent →
refacerea fizionomiei şi funcţiei.
Aparatele ortodontice acţionează cu o forţă la nivelul
coroanei dentare → rădăcină, spaţiu desmodontal,
sistem ligamentar, os alveolar.
MECANISMUL DEPLASĂRILOR DENTARE

Forţă corespunzătoare → dinte deplasat.

Forţă nefavorabilă (intensitate, tip, durată) → reacţii
tisulare nefavorabile (necroză, resorbţie radiculară).
Suprafeţele opuse ale dintelui: zonă de presiune,
respectiv zonă de tracţiune.
Henneman (2008) → 4 etape ale deplasării dentare:
creşterea presiunii sanguine capilare, deformarea
celulelor, activare fibroblaşti, osteoblaşti, osteocite,
remodelare (resorbţie, apoziţie).
FORŢELE UTILIZATE ÎN ORTODONŢIE
1. Forţele musculare – terapia funcţională!!!
Funcţia determină forma → restructurarea şi modificarea ţesutului osos şi a
poziției dinţilor → remodelarea aparatului dento-maxilar.
Funcţie musculară normală → morfologie normală.
Funcţie musculară anormală → deformări osoase.

2. Forţele de dezvoltare
Asigură desfăşurarea normală a proceselor biologice.
Nu sunt întotdeauna favorabile (forţă normală + organ perturbat =
tulburare)....extracţia precoce a molarului II temporar determină
mezializarea primului molar permanent și reducerea spațiului necesar
grupului C-PM2-incluzie sau ectopie C sup, PM2 inf..
FORŢELE UTILIZATE ÎN ORTODONŢIE
3. Forţele ortodontice
Acţiune: declanşarea unei forţe artificiale ± favorizarea şi dirijarea unor forţe
naturale;
Origine: proprietăţile materialelor din care e realizat aparatul, construcţia
aparatului, interrelaţia aparat ortodontic – ap.dento-maxilar.
Zonă de acţiune: dinţi izolaţi, arcade dentare, oase maxilare, ATM.
Componente: punct de aplicare a forţei, zonă de sprijin (minim egal cu punctul de
aplicare), zonă de acţiune = TRINOMUL ORTODONTIC.
Caracteristici: punctul de aplicare, intensitatea, direcţia, sensul, amplitudinea.
Forțele ortodontice sunt acțiuni (presiuni, tracțiuni, rotări) declanșate de
elemente ale aparatelor ortodontice sau aparatul ortodontic în totalitate
asupra unor dinți izolați, grupe de dinți, arcade dentare, maxilare sau
ATM, cu producerea unor modificări dimensionale sau de poziție.
Oricare ar fi modul ei de producere, o forță este un vector, caracterizată prin:
 linie de acțiune(dreapta care suportă forța);
 direcție;
 sens;
 intensitate. Pentru a se putea exercita vectorul are o zonă “S” de sprijin
sau punct și o zonă, punct de aplicare “A”.
FORŢELE UTILIZATE ÎN ORTODONŢIE
  Elementele forței:
S,A +F(intensitatea) = trinomul ortodontic a lui Nevreze.
Trinomul ortodontic este reprezentat de:
 Forța(tip, intensitate, amplitudine);
 Punctul/ zona de sprijin;
 Punctul/ zona de aplicare.
Forțele acționează asupra osului prin intermediul dinților, iar rezistența se
apreciază în funcție de suprafața radiculară.
FORŢELE ORTODONTICE
Planificarea aparatelor ortodontice → delimitarea zonei
de aplicare a forţelor → stabilirea zonei de sprijin (nr.
mai mare de dinţi, implantare mai puternică, arcada
antagonistă, cutia craniană).
Deplasarea dentară → F > (S+A).
Punctul de aplicare: frecvent dintele → centrul de
rezistenţă şi centrul de rotaţie.
Intensitatea: puterea cu care o forţă îşi exercită acţiunea.
Depinde de proprietăţile elastice ale materialelor,
grosimea elementului declanşator, gradul de activare.
FORŢELE ORTODONTICE

Aprecierea intensităţii → tatonarea forţei, în funcţie de

reactivitatea parodonţiului.
Depăşire → durere, deplasare rapidă a dintelui (N=0,5
mm/lună), modificarea de culoare sau pierderea
transparenţei dentare, mobilitatea dentară.
Direcţia şi sensul:
Aceeaşi D+S → se însumează;
Aceeaşi D, S contrare → se anulează (depinde de I);
D paralele, S contrare, acţiune tangenţială → rotaţie;
D paralele, S contrare, acţiune netangenţială → basculare;
D, S combinate → rezultanta;
Fortele actioneaza asupra osului prin intermediul
dintilor-rezistenta se apreciaza in functie de
suprafata radiculara.
Fortele ortodontice trebuie sa se aplice tinind cont de particularitatile
biologice :
 uneori apar modificari structurale si efecte la distanta de locul de
aplicare a fortei, la forte mici
 fortele ortodontice se pot adauga fortelor naturale de la nivelul
ApDM(mezializarea se face mai usor decit distalizarea)
 actiunea fortelor ortodontice este potentata de existenta unui puseu de
crestere, lucru important in alegerea momentului instituirii
tratamentului
 prezenta unui obstacol in calea deplasarii
reduce eficienta fortei, putindu-se ajunge pana
la inversarea zonei de sprijin cu zona de
aplicare a fortei→deplasari inverse
 rezistenta la deplasarea dintelui depinde de
cantitatea si de structura partilor moi(ex.
deplasarea incisivilor superiori se face mai
usor spre vestibular)
 natura anomaliei-determina modificari de
reactivitate(ex. in anodontii mezializarea
se realizeaza dificil ;in ocluzia adinca
acoperita egresia dintilor laterali si in
ocluzia deschisa egresia dintilor in
inocluzie verticala sunt dificile)
Directia fortei
 Aplicarea mai multor forţe asupra unui sector al ApDM
determină schimbări în acţiunea acestora:
 F1≠F2, cu aceeaşi direcţie şi acelaşi sens îşi insumează
acţiunile
 F1,F2 au aceeaşi direcţie dar sens opus- rezultanta – în sensul
fortei mai mari si egală cu diferenta între dintre ele.
 F1 este paralel cu F2, sensuri contrare, îsi exercită actiunea
tangential la nivelul unui corp – miscare rotatorie – cuplu de
forte, folosit în derotari dentare .
 - două forte paralele si de sens contrar îsi exercită actiunea la
niveluri diferite ale axului longitudinal al corpului, rezultând o
miscare de basculare
Amplitudinea fortei –(drumul de la deformarea elastică la
repaus)depinde de:
 bratulfortei (lungimea elementului declansator - direct
proportional
 diametrul elementului declansator – invers proportional
 structura materialului
Amplitudine mare:
 actiune lentă si îndelungată
 creste riscul aparitiei fortelor secundare
Pentru arcuri amplitudinea este mai mare decât pentru suruburi
Intensitatea fortei (puterea cu care o forţă îşi exercită
acţiunea)depinde de:
 proprietătile elastice ale materialului
 grosimea elementelor declansatoare ~ direct
proportional
 lungimea bratului fortei – distanta punct de sprijin –
punct de aplicare invers proportional
 gradulde activare a elementelor declansatoare ~ direct
proportional
Aprecierea creșterii intensității fortei se face
 clinic:
 durere dento-paradontala
 deplasareprea rapidă a dintelui mai mare
de 1 mm/lună
 modificare de culoare a dintelui.
 Aparitia mobilitatii dentare
 prin măsurare – dinamometrie
FORŢELE ORTODONTICE

Clasificare:
1. După natura lor – mecanice (artificiale, active), fiziologice
(musculare), anihilate (cu acţiune oprită).
2. După durata de acţiune: continue (arcuri, elastice), ritmice
(şuruburi), intermitente (muşchi) – păreri diferite asupra
valorii biologice.
3. După intensitate: slabe (< 15-20 g/cmp), mijlocii (20-50
g/cmp), puternice (> 60 g/cmp).
4. După sediu: monomaxilare, intermaxilare, intra-extraorale,
extraorale.
5. După modul de acţiune: principale, secundare.
Tipuri de forte
ortodontice
 După sediu
monomaxilare
intermaxilare

intra – extraorale
extraorale
 După actiune:
principale – declansate de aparatul ortodontic
secundare – prin descompunerea fortelor
principale care se descompun în contact cu
fetele verticale ale dinților care sunt planuri
înclinate. Fortele secundare tind să desprindă
aparatul.
 După ritm:
 continue – aparate fixe ; arcuri, elastice
 intermitente – aparate mobile ; surubul
 După natură:
 mecanice, artificiale
 functionale, naturale
Forţele musculare – terapia funcţională!!!
 Funcţia conduce la formă → restructurarea şi modificarea
formei ţesutului osos şi dinţilor → remodelarea aparatului
dento-maxilar.
 Funcţie musculară normală → morfologie normală.
 Funcţie musculară anormală → oasele sunt obligate să îşi
modifice structura.
Influentele ap. ortodontice
 Modificări osoase alveolare
 apozitie
 resorbtie
Influențe asupra pulpei dentare
 Forte mai mici sau egale cu 25g/cm2-benefice
 25-60 g/cm2 – hiperemie pulpară, sensibilitate
la stimuli termici
 > 60 g/cm2 – leziuni hemoragice,
degenerescentă pulpară
Parodontiul marginal – sectionat – inele metalice,
elastice.
Modificarea tesuturilor dure dentare
 Cement – rezistentă mare la fortele
ortodontice; resorbtie ± resorbtie
dentinara
 - trat. brutale – resorbtii apicale
ireversibile
 Angulari si cudări radiculare – la dinți
tineri cu rădăcina incomplet formată.
 leziuni coronare
 Acțiunea acidului fosforic
 decimentare inele
 gutiere mobile
 ligaturi de sârmă la colet
TIPURI DE DEPLASARE DENTARĂ
1. Deplasări orizontale
Translaţie – deplasare corporală;
Versiune (basculare) – înclinare în jurul centrului de rotaţie;
Torque – deplasarea rădăcinii cu menţinerea poziţiei
coroanei;
2. Deplasări verticale
Ingresiunea – deplasarea dintelui către baza maxilarului;
Egresiunea – deplasarea dintelui cu osul alveolar spre arcada
antagonistă;
Extruzia - deplasarea dintelui fără osul alveolar spre arcada
antagonistă;
TIPURI DE DEPLASARE DENTARĂ
TIPURI DE DEPLASARE DENTARĂ
3. Deplasări complexe (în axul dintelui)
Derotarea
4. Deplasări dentare la distanţă
Modificări asupra maxilarelor;
Mărirea calibrului foselor nazale;
Disjuncţia intermaxilară;
Modificări la nivelul ATM;
Influenţe inhibitoare asupra unor structuri
TIPURI DE DEPLASARE DENTARĂ
 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ
DEPLASAREA DENTARĂ

1. FACTORI BIOLOGICI INTRINSECI

a) FACTORI GENERALI
Vârsta – favorabilă la tineri;
Factorii nutriţionali – tratamentul evitat la pacienţii cu
stare precară;
Factorii endocrini – tratamentul evitat în boli ce
interferă cu procesele normale de creştere;
b) FACTORI LOCALI
Dintele – morfologia şi vitalitatea lui;
Desmodonţiul – o multitudine de factori;
FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ DEPLASAREA
DENTARĂ

Osul alveolar – densitatea lui;

Zona de realizare a deplasării dentare – mai uşor
la maxilar decât la mandibulă, mai uşor
vestibular decât palatinal;
Statusul gingival – tratamentul gingivitei înainte
de debutul tratamentului;
2. FACTORI BIOLOGICI EXTRINSECI
Ţin de caracteristicile forţelor aplicate şi de tehnica
ortodontică utilizată
Clasificarea aparatelor ortodontice
 După modul cum sunt repartizate zonele de sprijin şi de aplicare
ale forţelor, aparatele ortodontice pot fi împărţite în trei grupe mari:
 a) Aparate intraorale. Atât zona de sprijin, cât şi zona de aplicare
a forţei se găsesc în interiorul cavităţii bucale. Sunt de mai multe
feluri:
 - aparate monomaxilare → ambele zone se găsesc la nivelul
aceluiaşi maxilar, iar zona de sprijin este mai puternică.
 - aparate cu acţiune reciprocă , → forţele acţionează între două
zone ale aceleiaşi arcade, care sunt de implantare identică, fiecare
dintre ele servind ca aplicare a forţei pentru modificarea sa şi ca
sprijin pentru deplasarea zonei opuse.
 - aparate bimaxilare
 - aparate intermaxilare → zona de sprijin se găseşte pe un maxilar,
iar zona de aplicare a forţei pe maxilarul opus.
 b) Aparate intra-extraorale
 La acestea, zona de aplicare a forţei se găseşte în interiorul
cavităţii bucale la nivelul uneia dintre arcade, iar zona de
sprijin este dată de calota craniană sau de regiunea nucală.
 c) Aparate extraorale
 Ambele zone se gasesc în afara cavităţii bucale. Aparatele
intra-extraorale şi cele extraorale alcătuiesc împreună
grupa aparatelor craniomaxilare.
Pot exista combinaţii între diversele tipuri de aparate
ortodontice (elemente funcţionale asociate aparatelor
mobilizabile...)
Clasificarea aparatelor ortodontice după natura forţelor :
 Aparate mecanice sau active-Declanşează forţe imediat ce sunt
aplicate la nivelul aparatului dento-maxilar, indiferent dacă aparatul
dento-maxilar îşi exercită sau nu funcţiile.
 Aparate funcţionale-Declanşează forţe numai dacă au loc contracţii
ale muşchilor mobilizatori ai mandibulei, linguali sau orofaciali. Ele
transformă şi dirijează aceste forţe în sensul corectării anomaliilor
dento-maxilare.
 Aparate pasive Se susţine că acestea nu ar declanşa forţe nici de natură
mecanică nici funcţionale. În această categorie intră menţinatoarele de
spaţiu şi aparatele de contenţie-menţinerea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor
ocluzale .

 Aparatele mixte.În componenţa lor intră unele elemente care le

conferă proprietăţi mecanice, iar altele care le conferă proprietăţi de
aparate funcţionale.
 MODALITĂŢI DE CLASIFICARE A APARATELOR
ORTODONTICE
După modul de agregare
a) Aparate fixe – menţinute prin cimentare (colaj),
pot fi îndepărtate doar de medic.
b) Aparatele mobilizabile – menţinute prin croşete,
gutiere, pot fi îndepărtate şi de către pacient.
c) Aparatele mobile – menţinute prin forţa
contracţiei musculare.
MODALITĂŢI DE CLASIFICARE A APARATELOR
ORTODONTICE
 MODALITĂŢI DE CLASIFICARE A APARATELOR
ORTODONTICE
3. După zona de aplicare

a) Aparate intraorale – monomaxilare, bimaxilare, cu

acţiune reciprocă.
b) Aparate extraorale
c) Aparate intra – extraorale

Pot exista combinaţii între diversele tipuri de aparate

ortodontice (elemente funcţionale asociate aparatelor
mobilizabile...)
APARATELE MOBILIZABILE

Sunt aparatele ortodontice care se ancorează la nivelul

arcadelor dentare cu ajutorul unor elemente de sprijin şi
ancoraj (croşete, gutiere).
Ele pot fi oricând îndepărtate şi repuse în cavitatea orală
de medic sau pacient.
Generează o varietate mare de forţe active.
Reprezentante: plăcile palatinale şi linguale.
Componente: baza de acrilat, elementele de ancoraj
(croşete, gutiere), elementele active (arcuri, şuruburi).
APARATELE MOBILIZABILE
APARATELE MOBILE
Sunt dispozitive care au capacitatea de a modifica
activitatea musculară, transformând-o în forţă
ortodontică, cu efect terapeutic asupra Ap DM.
Activitatea musculară poate fi inhibată, amplificată,
redirecţionată.
Nu se ancorează la nivelul arcadelor dentare, sunt
menţinute prin acţiunea musculaturii periorale.
Generează forţe de intensitate mai redusă, continui, date
de contracţia musculară.
Reprezentante: monoblocul, ap. Balters, ap. Frankel,
twin-block.
APARATELE MOBILE
APARATELE FIXE

Sunt construcţii biomecanice ale căror elemente de

agregare se cimentează sau se colează pe dinţi.
Nu pot fi îndepărtate de pacienţi din cavitatea orală.
Generează forţe continui.
Mişcările dentare obţinute cu aparatele fixe sunt de
mare fineţe.
Reprezentante: aparatele fixe propriu-zise, bara
Gosgharian, bara linguală, quad-helixul, disjunctorul,
etc.
INDICAŢIA TRATAMENTULUI ORTODONTIC
Frecvenţa ridicată a anomaliilor dento-maxilare + varietatea
formelor clinice → TOATE NECESITĂ TRATAMENT ???
Obiectivele tratamentelor ortodontice – stare individuală optimă
d.p.d.v. morfologic şi funcţional, care să asigure relaţii ocluzale şi
interarcadice stabile, funcţionale şi estetice.
Relaţii stabile → prevenirea recidivelor;
Relaţii funcţionale → desfăşurarea normală a funcţiilor ApDM şi
permiterea creşterii şi dezvoltării lui;
Relaţii estetice → constituie motivaţia prezentării pacientului.
Nu toate anomaliile morfologice determină tulburări funcţionale,
alteori situaţiile morfologice normale prezintă afectări
funcţionale.
INDICAŢIA TRATAMENTULUI ORTODONTIC
Anomaliile cu potenţial evolutiv, cu tulburări funcţionale grave →
tratament ortodontic imediat (urgenţe ortodontice).
Anomaliile neevolutive cu tulburări funcţionale minore → tratate sau
nu (alte criterii ale deciziei de tratament).
Factorii care influenţează decizia de tratament:
1. Vârsta pacientului
2. Starea generală de sănătate a pacientului
3. Starea de sănătate a cavităţii orale
4. Forma clinică a anomaliei
5. Etiologia anomaliei
6. Capacitatea de colaborare cu pacientul
7. Posibilităţile tehnice ale cabinetului şi laboratorului.
PLANIFICAREA TRATAMENTULUI ORTODONTIC

Cuprinde toate etapele tratamentului activ şi mijloacele de

contenţie în vederea obţinerii unui rezultat final stabil.
Discutat cu pacientul şi aparţinătorii.
Vârsta optimă de tratament → cât mai devreme → procesele de
creştere şi erupţie dentară vor dirija tratamentul în sensul dorit →
rezultate rapide şi stabile, mijloace de realizare mai simple.
După încetarea proceselor de creştere → mijloace mai dificile,
durată de timp mai mare, tratament ortodontico-chirurgical.
Refacerea echilibrului muscular după realizarea corecţiei
morfologice!!!!!
TIPURI DE TRATAMENT ORTODONTIC
1. După momentul începerii
a) Tratament precoce – în dentaţia temporară şi prima fază a dentaţiei
mixte. Se acţionează asupra anomaliilor care manifestă tendinţă de
agravare odată cu vârsta (progenii, ocluzii încrucişate, ocluzii
deschise) → uneori mijloace simple de terapie interceptivă.
b) Tratament propriu-zis – în faza a doua a dentaţiei mixte. Se
acţionează asupra majorităţii anomaliilor.
c) Tratament tardiv – în dentaţia permanentă. Se utilizează în principal
terapia fixă.
2. După obiectivele propuse
a) Tratament etiologic – precede sau în paralel cu tt. simpt.
b) Tratament simptomatic
TIPURI DE TRATAMENT ORTODONTIC
3. Mijloacele de tratament pentru corectarea An DM:
a) Tratamente generale – igienă orală şi generală, tonifierea
organismului, tt. afecţiunilor generale.
b) Tratamente ortopedice – stimulează sau inhibă procesele
de creştere şi dezvoltare → exerciţii de miogimnastică,
terapie funcţională, forţe extraorale.
c) Tratamente protetice – în anomalii dentare de formă,
structură, traumatisme, hipodonţii, precum şi protezele
infantile adjuncte pt. restabilirea funcţiilor şi menţinerea
spaţiului.
d) Tratamentele chirurgicale – intervenţii pe dinţi (extracţii,
germectomii, descoperirea dt incluşi), la nivelul părţilor
moi (frenectomii, frenotomii), la nivelul oaselor
(corticotomii, alveolotomii, osteotomii).
e) Tratamentele ortodontice – redresare + contenţie