Familia Enterobacteriaceae

Familia Enterobacteriaceae

Caractere generale
• bacili gram-negativi de dimensiuni medii
• pot fi mobili sau imobili
• nu sporuleaza
• majoritatea enterobacteriilor sunt necapsulate
• unele pot avea o capsula proeminenta (Klebsiella)
• iar altele, Salmonella, E. Coli pot fi invelite de un
material capsular
• sunt aerobe, facultativ anaerobe
Habitat
- Enterobacteriile sunt germeni ubicuitari – au fost izolate din
sol, apa, plante, intestinul omului si animalelor.

- Majoritatea (Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae,

Proteus mirabilis) fac parte din flora normala a organismului
si pot produce infectii oportuniste

- Unele specii, precum Salmonella typhi, Shigella spp. - au

habitat exclusiv uman (bolnav sau purtator sanatos)
 Enterobacterii cu importanta medicala sunt divizate in
doua mari categorii:
 - saprofite, conditionat patogene
• Escherichia spp.
• Klebsiella spp.
• Proteus spp.
- patogene
• Salmonella spp.
• Shigella spp.
 Genul Salmonella
Caractere generale
• bacili gram-negativi
• mobili
• necapsulati
• nu sporuleaza
S. typhi

Habitat
- S.enterica subspecia enterica cuprinde germeni inalt
patogeni pentru mamifere si om.
- Sunt contaminanti importanti ai solului si apelor, in
care pot supravietui mult timp
- Cele mai importante serotipuri din punct de vedere
medical sunt S. typhi, S. paratyphi, S. enteritidis.
Patogenitate
- Salmonela se transmite pe cale digestiva, prin ingerare
de apa, alimente contaminate sau fecal-oral.

Febra tifoida
- Produsa de S. typhi si mai rar de S.paratyphi
- afecteaza exclusiv omul
- in Romania cazurile sunt in general de import
- se manifesta prin febra persistenta, cefalee, stare de rau,
frisoane si eruptii cutanate
- Boala este autolimitata, dar sunt posibile complicatii
severe (perforatia intestinala, hemoragii)
Salmoneloza enterica - toxiinfectii alimentare (gastroenterite
acute)
- Mai mult de 95 % din infectiile cu bacteria Salmonella sunt
transmise pe cale alimentara

- Simptomele pot sa apara dupa 6 - 72 ore de la infectarea si

dureaza in general pana la o saptamana

- Se mainifesta prin diaree, dureri abdominale, greata, voma,

febra

- Simptomele sunt mai severe la copiii mici, persoanele in

varsta si persoanele cu sistemul imunitar slabit

Tratamentul salmonelozei
- rehidratare corespunzatoare si regim alimentar special
 Genul Shigella

Habitat
- Sunt bacterii inalt patogene cu habitat strict uman (bolnavi
sau purtatori sanatosi)

- sunt localizate la nivelul colonului sigmoid

Patogenitate
- sunt agentii etiologici ai dizenteriei bacteriene,
manifestarea cea mai cunoscuta - diareea apoasa

- se transmit pe cale fecal-orala, prin ingerare de apa, alimente

contaminate

- Perioada de incubatie 1-4 zile

Patogenitate (II)

- Shigeloza este deosebit de frecventa la copiii mici din zonele

endemice

- adultii - boala mai putin severa

- boala debuteaza brusc cu febra, crampe abdominale severe,

scaune diareice mucopurulente si mucosangvinolente

- infectia confera imunitate redusa sau deloc

Tratament
Consta in reechilibrarea hidroelectrolitica a pacientului,
administrarea antibioticelor este recomandata numai in formele
severe de boala.
 Genul Escherichia
Habitat
- Escherichia coli face parte din microbiota normala a
intestinului la om si animale
- este cel mai frecvent bacil facultativ anaerob din tractul
gastro-intestinal (90% din microbiota facultativ anaeroba)
- este utilizata ca indicator al contaminarii apei, mediului si a
alimentelor cu materii fecale.

Patogenitate
E. coli - este singura specie a genului de interes medical,
poate produce imbolnaviri ca urmare a multiplicarii masive
sau prin aparitia unor tulpini toxicogene.
Poate sa produca infectii severe:
- intestinale
- extaintestinale
 Infectiile intestinale (enterale)
Tulpinile de E.coli care determina boli diareice pot fi divizate in
cinci categorii:
• E. coli enteropatogene – determina diareea infantila severa
la copii mai mici de un an.

• E. coli enterotoxice - aceasta bacterie cauzeaza diareea

calatorilor si a fost frecvent izolata de la copii cu diaree, din
tarile in curs de dezvoltare

• E. coli enteroinvazive - aceasta tulpina penetreaza si se

multiplica in celulele epiteliale ale colonului unde provoaca
ulcere si leziuni inflamatorii.

- Patogeneza si tabloul clinic sunt asemanatoare cu cele

provocate de Shigella
• E. coli enterohemoragice - sunt responsabile de colitele
hemoragice si sindromul uremic hemolitic

• E. coli enteroaderente sau enteroagregative - cauzeaza

diaree acuta si cronica (> 14 zile) la persoanele din tarile
in curs de dezvoltare, au fost asociate cu diaree
persistenta la pacientii cu HIV.

 Infectii extraintestinale:
• Infectii ale tractului urinar - aproximativ 90% din
infectiile tractului urinar la femeile tinere sunt cauzate
de E. coli.
• Septicemie
• Meningite neonatale
• Infectii biliare
• Infectii respiratorii
• Infectii genitale
• Infectii nosocomiale
• Infectii de plaga

E. coli

Tratament
- Tratamentul consta in reechilibrare hidroelectrolitica
si regim alimentar.

- Este recomandata administrarea antibioticelor

conform antibiogramei, numai in cazurile severe.
Genul Klebsiella

Caractere generale
- bacili gram-negativi, scurti
- imobili
- nesporulati
- capsulati
Habitat
- sunt germeni conditionat-patogeni, componenti ai florei
intestinale la om si animale

- in număr redus se gasesc si la nivelul mucoasei tractului

respirator.

- se pot izola din apa, sol, plante.

Patogenitate
- K. pneumoniae este specia cel mai frecvent izolata din cadrul
genului
- este deseori cauza unor infectii nosocomiale la gazda
imunocompromisa si la varstele extreme.
Este implicata in:
- infectii de tract respirator inferior
- de plagi chirurgicale
- infectii de tract urinar sau chiar bacteriemii
- au fost raportate epidemii nosocomiale cu tulpini rezistente
la numeroase antibiotice, mai ales in sectiile de nou-nascuti

Tratament
Fenotipul sensibil are rezistenta scazuta la amino- si
carboxipeniciline, cloramfenicol, tetraciclina, streptomicina,
cotrimoxazol.
Genul Proteus
Habitat
- Sunt germeni foarte raspanditi in natura, in special in
zonele cu materii organice in descompunere - participa la
procesele de putrefactie

- la om si animale bacilul Proteus face parte din flora

normala a tubului digestiv

Patogenitate
- sunt germeni conditionat-patogeni

- caracterele de patogenitate se manifesta prin multiplicare

si secretia de endotoxina
(II) Patogenitate
- Infectiile urinare sunt cele mai frecvente afectiuni
determinate de acesti germeni
- infectii ORL
- infecţii respiratorii
- infecţii ale plagilor si arsurilor,
- septicemii
- meningite la nou-nascuti si sugari,
- mai rar din infectii digestive

- Este unul dintre cei mai importanti germeni de spital

producand infectii nosocomiale greu de tratat – rezistenta
multipla la antibiotice

Tratament
- Conform antibiogramei
 Genul Pseudomonas

Caractere generale
• Bacterii Gram-negative
• sunt strict aerobe
• mobile
• nesporogene P. aeruginosa

• non-fermentative
• Cele mai multe tulpini de P. aeruginosa produc pigmenti
care sunt difuzeaza in mediu si imprima culoarea lor in
tesuturile infectate din organism si in mediile de cultura
Rezistenta la agentii fizici si chimici
- sunt rezistenti la uscare, supravietuiesc perioade lungi (luni) in
mediul umed
- Sunt rezistententi la multi agenti antiseptici si dezinfectanti
- prezinta o rezistenta deosebita la alcool si la actiunea radiaţiilor
UV.
- Sunt distrusi prin expunere la temperatura de 55 °C timp de 60
de minute.
- Cele mai multe tulpini prezinta rezistenta multipla la
antibiotice.
Habitat
- Sunt germeni ubicuitari, sunt prezenti in sol, apa, materii
organice in putrefactie, vegetatie

- Sunt foarte raspanditi in medii umede, dar mai ales in mediul

spitalicesc, unde determina infectii nosocomiale.

- La om, pot face parte din flora intestinala sau tegumentara

normala, sunt germeni conditionat patogeni.
(I)Patogenitate
- P aeruginosa - patogen oportunist, afecteaza in special
pacientii spitalizati, persoanele imunodeprimate, persoane cu
afectiuni maligne, pulmonare cronice, arsuri.

- Bacilul piocianic se ataseaza si colonizeaza tegumentele si

mucoasele, invadeaza structurile locale, producand boli locale,
urmate uneori de diseminarea sistemica

- Tulpinile Pseudomonas - gama variata de infectii: bacteriemia

si endocardita – sunt mai frecvente la pacientii cu neutropenie,
diabet zaharat, arsuri extinse si afectiuni hematologice maligne
(II)Patogenitate

- infectii pulmonare - la pacientii cu fibroza chistica, la

pacientii imunocompromisi

- infectii otice - pot determina otita medie cronica

- infectii ale plagilor arse

- infectii urinare - mai ales la pacientii cateterizati

- alte infectii: infectii gastrointestinale

- infectii corneene (la cei cu lentile de contact)
- infectii ale SN
- infectii ale aparatului locomotor (osteomielite)

infectii corneene
Tratament
- Terapia antimicrobian - greu de efectuat , speciile de
Pseudomonas sunt rezistente la o gama larga de antibiotice.

- P.aeruginosa este de regula sensibila la penicilinele, la

cefalosporinele de generatia a-III-a (ceftazidime, cefotaxim), la
fluorochinolone (ciprofloxacin, ofloxacin) si aminoglicozide
(gentamicina, amikacina).
 Genul Acinetobacter
Caractere generale
• cuprinde bacili strict aerobi
• imobili
• frecvent capsulati
• nepigmentogeni

Rezistenta la agentii fizici si chimici

- Pot supravietui timp indelungat in mediul extern, pe
suprafete artificiale, unde pot forma biofilme, sunt rezistentei
la uscare

- pot dezvolta rapid rezistenta la diversi agenti antimicrobieni.

Habitat
Speciile de acinetobacter sunt foarte raspandite in natura -
izolate din apa, sol
- sunt prezente in mediul spitalicesc, unde pot provoca infectii
nosocomiale.

Patogenitate
- pot fi implicate in infectii nozocomiale
- cel mai frecvent intalnit reprezentant - Acinetobacter
baumannii
- Sunt implicate in infectii urinare, respiratorii, cutanate si
sepsis
- afecteaza in special pacientii spitalizati perioade lungi de
timp (mai ales in sectiile de terapie intensiva), precum si
persoanele imunodeprimate.
Tratament
- Sunt dificil de tratat - tulpini acestui gen prezinta adesea
antibiorezistenta multipla

- este necesara testarea sensibilitatii la antibiotice

- tulpinile sensibile raspund cel mai frecvent gentamicina,

amikacina si la cefalosporinele de generatia III.