ŢESUTUL CONJUNCTIV

HISTOLOGIE
CURS 5
CLASIFICAREA ŢESUTURILOR CONJUNCTIVE
1. Ţesuturi conjunctive embrionare
 Ţesutul mezenchimal
 Ţesutul mucos (gelatina Wharton)
2. Ţesuturi conjunctive permanente
 Ţesutul conjunctiv lax
 Ţesutul conjunctiv dens: neordonat si ordonat
3. Ţesuturi conjunctive specializate
◦ Ţesutul reticular
◦ Ţesutul adipos
◦ Ţesutul cartilaginous: hialin, elastic, fibros
◦ Ţesutul osos
◦ Sângele
◦ Ţesutul hematopoetic
◦ Ţesutul limfatic
 Ţesutul mezenchimal

• Apare în viaţa embrionară şi dispare pe măsură ce componentele

celulare se diferenţiază.
• Prin maturarea ţesutului mezenchimatos se formează aproape toate
ţesuturile conjunctive permanente.
• Conţine celule de formă stelată, cu prelungiri, realizând o reţea
tridimensională.
• Spatiul dintre celule este ocupat de substanta fundamentala (SF)
• Fibrele sunt reduse (colagen tip III)
 Ţesutul conjunctiv lax

• Se întâlneşte în corionul şi adventiţia organelor cavitare, formează

stroma unor organe, se dispune în jurul vaselor şi nervilor.
 Ţesutul conjunctiv lax
• Ţesutul conjunctiv lax conţine multe celule conjunctive fixe şi mobile,
fibre de colagen, elastice şi de reticulină, substanţă fundamentală şi
lichid tisular, vase şi nervi.
 Ţesutul conjunctiv dens neordonat

• Conţine fibre colagene groase, fibre elastice şi de reticulină.

• Formează reţele, în care se dispun putine celule conjunctive, în special fibrocite şi
fibroblaste.
• Se găseşte în derm, capsulele organelor, periost şi pericondru.
 Ţesutul conjunctiv dens ordonat

• Ţesutul tendinos
Conţine:
• Fibre colagene groase.
• Fibrocite modificate numite tenocite (tendinocite)
 Organizarea tendonului

Asigură inserţia
muşchilor pe schelet.

Fibrele colagene se grupează în fascicule primare, înconjurate de ţesut

conjunctiv numit endotenoniu.
Mai multe fascicule primare se grupează formând fascicule secundare,
învelite de ţesut conjunctiv numit peritenoniu.
Tot tendonul este învelit de ţesut conjunctiv numit epitenoniu.
 Ţesutul elastic
Conţine:
• Fibre elastice, solidarizate prin ţesut conjunctiv. Fiecare fibră este
înconjurată de o reţea de fibre de reticulină.
• Celule de tipul fibroblastelor.
Formează ligamentele galbene, intervertebrale şi media aortei.
 Ţesuturi conjunctive specializate

Ţesutul reticular
• Este un ţesut conjunctiv permanent, care formează stroma organelor
hemato şi limfopoetice (excepţie face timusul).
 Ţesuturi conjunctive
specializate

ŢESUTUL ADIPOS

În funcţie de localizare,
structură şi culoare se disting
două tipuri de ţesut adipos:

◦ ţesut adipos alb-galben,

comun, unilocular

◦ ţesut adipos brun,

multilocular.
 Ţesutul adipos alb-galben, comun, unilocular

• Este cel mai bine reprezentat ţesut din organism.

• Localizare:
• hipoderm
• axilă, palme, plante
• glande mamare
• în jurul omentului, mezenterului, pericardului
• în spaţiul retroperitoneal
• în jurul rinichilor
• la nivelul orbitei

• Ţesutul adipos alb- galben, comun, reprezintă 15-20% din greutatea

corpului, la indivizii de talie medie.

• Este considerat un organ metabolic difuz, fiind o importantă sursă de

energie.
• Ţesutul adipos comun conţine:
• Celule adipoase uniloculare
• Fibre
• Substanţă fundamentală.

• Celulele adipoase se grupează în paniculi (lobuli) adipoşi, separaţi

prin travee de ţesut conjunctiv.
• Un lobul conţine 100-200 adipocite, fiecare celulă fiind înconjurată
de o reţea de fibre de reticulină, capilare sanguine şi fibre nervoase.
Funcţiile adipocitelor

Stocarea energiei
Carbohidraţi, proteine
Trigliceride- cea mai concentrată formă de stocare
a energiei
Reglarea metabolismului
Substanţe endocrine şi paracrine
Molecule sintetizate şi secretate de adipocite:
Hormoni, Factori de creştere, Citokine
Ţesutul adipos brun, multilocular

• Este un ţesut adipos implicat

în producerea de căldură
• Are importanţă crescută la
nou născut

• Este format din celule adipoase multiloculare, dispuse în cordoane,

înconjurate de o reţea de fibre de reticulină şi capilare - organizare
asemănătoare glandelor endocrine.
• Celulele ţesutului au multe mitocondrii, care conţin citocrom oxidază.
• Este un ţesut bine vascularizat şi inervat.
 ŢESUTURILE
CARTILAGINOASE
 CARACTERE GENERALE ALE
ŢESUTURILOR CARTILAGINOASE

 Au origine mezenchimală.
 Se caracterizează prin predominenţa substanţei fundamentale,
care este semidură şi elastic – ofera rezistenţa cartilajului la
tensiune şi presiune, precum şi funcţia de suport.
 Fibrele nu se disting în masa substanţei fundamentale-matrice
 Conţin două tipuri de celule: formatoare de cartilaj şi distrugătoare
de cartilaj.
 Sunt ţesuturi ordonate, avasculare.
 Cartilajele cresc prin apoziţie şi diviziune interstiţială
• Clasificare:

–ţesuturi cartilaginoase de tranziţie

–ţesuturi cartilaginoase permanente

• În funcţie de natura fibrelor din substanţa fundamentală, se

disting trei tipuri de cartilaj:

–cartilaj hialin, conţine fibre de colagen tip II;

–cartilaj elastic, conţine fibre elastice;

–cartilaj fibros, conţine fibre de colagen tip I.

 1. ŢESUTUL CARTILAGINOS HIALIN

• Este varietatea de cartilaj cea mai răspândită.

• În viaţa intrauterină, formează scheletul embrionului şi al
fătului, fiind înlocuit apoi de ţesut osos.

• Localizare:
–la nivelul articulaţiilor;
–la nivelul coastelor;
–în trahee şi bronhiile mari;
–în septul nazal.
ŢESUTUL CARTILAGINOS HIALIN

• Celule
• Matricea cartilajului
• Substanţă fundamentală
• Fibre
 Condrocitele
• Sunt celulele adulte mai mari.
• Se dispun în porţiunea centrală
a cartilajului.
• Au dimensiuni de 15-40 m.
• Au formă neregulată.
• ME : invaginaţii şi evaginaţii,
mai exprimate la celulele
adulte tinere.
• Această formă măreşte
suprafaţa de contact cu
mediul extracelular, ca o
adaptare la localizarea lor
într-o matrice
nevascularizată.
 Celulele cartilaginoase

Celulele formatoare de cartilaj sunt:

• condroblastele
• condrocitele

CONDROBLASTELE
• Sunt celule tinere
• De formă turtită, lenticulară
• Se dispun la periferia cartilajului, cu axul lung paralel cu
suprafaţa acestuia.
• Au dimensiuni de 10-20 m.
• Sunt celule tinere, active metabolic, care elaborează substanţa
fundamentală şi fibrele.
 CONDROCLASTE

• Sunt celulele distrugătoare de cartilaj.

• Aceste celule sunt greu vizibile pe preparatele histologice.

• Intervin în procesele de resorbţie ale cartilajului.

 Matricea cartilajului

• Este formată din substanţă fundamentală şi fibre.

• În MO matricea este omogenă- fibrele de colagen

au indice de refracţie identic cu al substanţei
fundamentale în care sunt incluse, astfel încât nu se
pot distinge.
SUBSTANŢA FUNDAMENTALĂ

Este un gel puternic hidratat.

Conţine
Glicozaminoglicani
Proteoglicani
Glicoproteine structurale

Proporţia de colagen, acid hialuronic şi proteoglicani

diferă în funcţie de localizare şi vârstă.
ŢESUTUL CARTILAGINOS HIALIN
 Pericondrul

• Cu excepţia cartilajului articular, cartilajele hialine sunt

învelite de un ţesut conjunctiv dens, numit pericondru:

• strat extern fibro-vascular, bogat în colagen tip I, cu rol

nutritiv şi de protecţie.

• strat intern, celular, fertil, cu celule de tipul fibroblastelor

sau al celulelor mezenchimale, care se pot diferenţia în
condroblaste. Acest strat asigură creşterea în grosime a
cartilajului.
2. ŢESUTUL CARTILAGINOS
ELASTIC

• Localizare:
• conductul auditiv extern;
• trompa lui Eustache
• epiglotă.

• Este un ţesut opac, friabil, de culoare galbenă

• Condrocitele sunt fie izolate, fie dispuse în grupe izogene mici (2- 3
celule).
• Substanţa fundamentală este în cantitate mai redusă, decât în ţesutul
catilaginos hialin.
• Fibrele elastice sunt numeroase
3. ŢESUTUL CARTILAGINOS FIBROS
• Localizare:
• discurile intervertebrale;
• simfiza pubiană.

• Acest ţesut prezintă caractere intermediare între ţesutul

conjunctiv dens şi ţesutul cartilaginos hialin.
• Condrocitele sunt rare, izolate sau grupate în grupe izogene
mici.
• Fibrele sunt colagen tip I, se grupează în fascicule groase,
orientate pe direcţia forţelor de presiune care se exercită
asupra lor.
• Matricea extracelulara amorfă, este redusă cantitativ, se
colorează eozinofil, datorită prezenţei colagenului tip I în
cantitate mare.
ŢESUTUL OSOS
spongios
compact
 CARACTERE GENERALE ALE
ŢESUTURILOR OSOASE

• Au origine mezenchimală;
• Sunt ţesuturi în care predomină substanţa fundamentală, dură,
mineralizată
• Fibrele nu se disting în masa substanţei fundamentale.
• Substanţa fundamentală şi fibrele formează matricea osoasă.
• Conţin două tipuri de celule: formatoare de os şi distrugătoare de os.
• Reprezintă ţesuturi ordonate, cu structură lamelară formate din
celule, fibre şi substanţa fundamentală.
• Sunt ţesuturi vascularizate.
• Oasele cresc prin apoziţie.
CELULELE OSOASE SUNT:

• osteoformatoare
• celule osteoprogenitoare
• osteoblaste
• osteocite

• osteodistrugătoare
• osteoclastul
 a. Celulele osteoprogenitoare

• Localizare:
• în stratul intern al periostului,
• în lungul canalelor Havers,
• în endost.

• Au origine mezenchimală, dând naştere în evoluţie

osteoblastelor.

• Au aspect fusiform, citoplasma palid bazofilă, nucleu ovalar,

eucrom. Au organite citoplasmatice bine reprezentate.
 b. Osteoblastele

• Se dispun pe suprafeţele osoase sub forma unui epiteliu

simplu cubic.

• Sunt celule tinere, active metabolic, cu prelungiri celulare

anastomozate prin joncţiuni gap. Au organite celulare bine
reprezentate: RER, Ap. Golgi, vezicule secretorii. Nucleul este
mare, eucrom, nucleolat.

• Sintetizează matricea osoasă şi intervin în calcifierea

acesteia.
 Osteoblastele

• Când activitatea de sinteză diminuă, celulele devin turtite, iar

citoplasma îşi reduce bazofilia.
• Matricea sintetizată este iniţial necalcificată, se depune în jurul
osteoblastelor şi se numeşte osteoid. Ulterior se va impregna cu
calciu.
• Când osteoblastele sunt complet înconjurate de matrice calcificată,
se transformă în osteocite.
• Osteoblastele intervin şi în remodelarea osului şi în procesele de
reparaţie şi regenerare.
 c. Osteocitele

• Sunt celulele mature

• În matricea mineralizată, osteocitele
sunt situate în mici cavităţi numite osteoplaste
• Osteoplastele comunică între ele, prin fine structuri canaliculare, cu
dispoziţie radiară
• Osteocitele sunt celule turtite, cu numeroase prelungiri citoplasmatice,
care pătrund în canalicule. Au nucleu hipercrom şi citoplasma
eozinofilă.
• Celulele nu sunt izolate în osteoplaste, ci comunică prin prelungiri
citoplasmatice, situate în sistemul canalicular.
• Osteocitele au rolul de a menţine matricea elaborată de osteoblaste.
 Osteoclastele
• Sunt celule mari, cu citoplasma eozinofilă şi nuclei numeroşi,
hipercromi.

• Provin din celula

progenitoare granolocito-
macrofagică.

• Se localizează la suprafaţa
osului în lacune de resorbţie
osoasă, numite lacunele Howship.

• Intervin în resorbţia şi remodelarea osului.

 Matricea osoasă
• Este formată din substanţa fundamentală şi fibre.
Substanţa fundamentală prezintă două componente:
• componentă organică( 34%)
• componentă minerală( 66%).
• Componenta organică
• Are aspect omogen în microscopie optică.
• Este alcătuită din GAG (condroitin 4 şi 6 sulfat, keratan sulfat) şi
proteine acide (sialoproteina osoasă şi osteocalcina).
• Componenta minerală
• Este reprezentată de carbonat şi fosfat de calciu, sub forma
cristalelor de hidroxiapatită.
• Aceste cristale se dispun de-a lungul fibrelor de colagen.
• În jurul acestor cristale se află un strat de apă şi ioni, numit strat de
hidratare, care facilitează schimburile ionice între cristale şi
substanţa intercelulară amorfă.
• Fibrele
• fibre de colagen tip I
• fibre elastice (în număr redus).

• Fibrele colagene se grupează în fascicule orientate pe

direcţia forţelor de presiune şi tracţiune, care acţionează
asupra osului.
• Sistemul fibrilar nu poate fi evidenţiat în masa substanţei
fundamentale, având acelaşi indice de refracţie.

• Matricea osoasă apare eozinofilă în preparatele colorate

hematoxilină-eozină, datorită preponderenţei fibrelor
colagene, în raport cu glicozaminoglicanii (GAG).
 Lamela osoasă

• Celulele, fibrele şi substanţa fundamentală sunt organizate

sub formă de lamele osoase, care reprezintă unităţile
morfologice ale osului, cu grosime de 5-10 m.
 CLASIFICAREA ŢESUTURILOR
OSOASE
Ţesuturi osoase imature
• apar în viaţa intrauteină
• apar în procesele reparatorii( după fracturi)
Ţesuturi osoase mature- intră în structura oaselor adulte:
• ţesut osos spongios
• ţesut osos compact
• Cele două tipuri de ţesuturi osoase adulte se deosebesc prin
dispoziţia arhitecturală a elementelor componente şi prin
raportul stabilit între spatiile medulare şi componenta
osoasă.
 ŢESUTUL OSOS SPONGIOS
complex medulo-osos
• Ţesutul osos spongios este format din:
• Travee osoase (400 m) - lamele osoase
• Areole (măduva roşie hematogenă)

• În ţesutul osos spongios

componenta structurală
predominantă este
reprezentată de spaţiile
medulare.
 ŢESUTUL OSOS COMPACT
• Se caracterizează prin predominenţa substanţei osoase, organizată sub
formă de lamele, dispuse în jurul unor spaţii conjunctivo-vasculare,
reprezentate de canalele medulare.

• Unitatea morfo-funcţională a ţesutului osos compact este osteonul sau

sistemul haversian.
 Canalul Havers reprezintă echivalentul spaţiilor areolare din
ţesutul osos spongios, dar are un diametru mult mai mic.
Străbate osul pe toată lungimea lui.
Canalele Havers mici
conţin:
rare fibre de reticulină;
celule conjunctive;
capilare sanguine.
Canalele Havers mari
conţin:
ţesut conjunctiv lax;
arteriolă;
venulă;
vas limfatic;
terminaţii nervoase.
 PERIOSTUL
• Provine din pericondru.
• Conţine două zone:
• internă, celulară, cu celule osteoprogenitoare. În timpul formării
osului, această zonă este foarte activă, celulele osteoprogenitoare
transformându-se in osteoblaste.
• externă, în care se găseşte ţesut conjunctiv dens, vase sanguine şi
nervi. Fibrele colagene pătrund perpendicular în os, sub forma
fibrelor Sharpey.
ENDOSTUL
• Tapetează cavităţile medulare din diafiza oselor lungi şi spaţiile
areolare din ţesutul osos spongios. Este un ţesut conjunctiv fibrilar,
slab celular. În timpul formării osului, activitatea endostului este
crescută.
 OSIFICAREA SI OSTEOGENEZA
• Osificarea este un proces biologic prin care se edifică ţesut
osos.
• Osteogeneza reprezintă procesul prin care se constituie osul
definitiv.
• Osteogeneza presupune atât osificare cât şi distrucţie
osoasă. Osificarea poate avea loc şi independent de
osteogeneză (osificări patologice).
• Osificarea
• Endoconjunctivă, care presupune edificare de ţesut osos pe seama
unei membrane conjunctive.
• Endocondrală, în care edificarea ţesutului osos se realizează pe
seama unui cartilaj hialin.