CURS 1

INTRODUCERE IN
HISTOLOGIE
Generalitati
• Histologia = ramură a biologiei dedicată studiului țesuturilor corpului și a modului în
care aceste țesuturi sunt aranjate pentru a constitui organe
• Tesuturile sunt agregate sau grupuri de celule organizate cu scopul indeplinirii
uneia sau mai multor functii.
• La microscopul optic, celulele si componentele extracelulare ale diverselor organe
ale corpului prezinta un tipar de organizare specific.
• Acest aranjament organizat reflecta efortul cooperativ al celulelor ce indeplinesc
o anumita functie.
• De aceea, o aglomerare de celule care functioneaza intr-un mod colectiv este
numit tesut.
Etimologie [Fr. tissu, tesatura; L. texo, a tese].
 Generalitati
• Desi se spune frecvent ca celula este unitatea functionala de baza a organismului,
in realitate, tesuturile, prin eforturile de colaborare ale celulelor componente,
sunt cele responsabile pentru intretinerea functiilor organismului.
• Celulele din tesuturi comunica prin jonctiuni intercelulare specializate, care astfel
faciliteaza efortul de cooperare si permit celulelor sa opereze ca o unitate
functionala.
• Alte mecanisme care permit celulelor unui anumit tesut sa functioneze de o
maniera unificata includ receptori membranari specifici.
• Țesuturile au două componente principale care interacționează între ele: celulele
și matricea extracelulară. Matricea extracelulară conține mai multe tipuri de
macromolecule, majoritatea formând structuri complexe, precum fibrele de
colagen și membranele bazale.
 Generalitati
• Desi au structura si proprietati fiziologice diferite, toate organele sunt
alcatuite din patru tipuri principale de tesuturi:
• Epiteliul (tesutul epitelial) acopera suprafetele corpului, captuseste
cavitatile din organism si formeaza glande.
• Tesutul conjunctiv suporta sau sprijina celelalte trei tipuri de tesuturi,
atat din punct de vedere structural cat si functional.
• Tesutul muscular este format din celule contractile si este responsabil
pentru miscare.
• Tesutul nervos primeste, transmite si integreaza informatiile din
exteriorul si interiorul organismului pentru a activitatile din organism.
Generalitati

• Fiecare tesut de baza este definit de un set de trasaturi morfologice

generale si de proprietati functionale.

• Fiecare tip de tesut poate fi in continuare subdivizat in conformitate

cu caracteristicile specifice ale diverselor sale populatii celulare si a
substantelor extracelulare.
Generalitati
• In clasificarea tesuturilor fundamentale, se utilizeaza doi parametri de
definitie diferiti.
• Baza de definitie pentru epiteliu si tesutul conjunctiv este in mod
primar morfologica;
• Pentru tesutul muscular si nervos, criteriul primar este cel functional.
• Mai mult, pot exista parametrii diferiti pentru a desemna subclasele de
tesuturi. De exemplu, in timp ce tesutul muscular este definit el insusi de
functia sa, se subclasifica in clasele neted si striat, caracteristici pur
morfologice, nu functionale.
• mioepiteliul, tesut contractil, functioneaza ca si tesutul muscular, dar este
de regula desemnat ca epiteliu, datorita localizarii.
 1. Tesutul epitelial
• Epiteliul este caracterizat de apozitia stransa a celulelor si contactul direct
cu o suprafata libera.
• cel mai răspândit țesut din organism, țesut avascular, format din agregate
de celule poliedrice, conținânând o cantitate mica/absenta de matrice
extracelulară
• Celulele epiteliale, fie aranjate in monostrat sau in straturi multiple, sunt
intotdeauna continue una cu alta. In plus, ele sunt de regula unite de
jonctiuni intercelulare specializate, care creeaza o bariera intre suprafata
libera si tesutul conjunctiv adiacent.
• Spatiul intercelular dintre celulele epiteliale este minim si lipsit de orice
structura cu exceptia prezentei complexelor jonctionale.
• funcțiile sale multiple includ: protecție, secreție si absorbție (la nivel
intestinal).
 Epiteliul
• Suprafata libera este reprezentata de partea externa a corpului, dar si
de suprafata externa a organelor interne si tapetul cavitatilor,
tuburilor si ductelor din organism, atat cele care comunica in final cu
exteriorul cat si cele care raman in interior.
• Cavitatile si tuburile corporale inchise includ cavitatile pleurala,
pericardica, peritoneala, precum si sistemul cardiovascular. Toate
acestea sunt tapetate de epiteliu.
• Subclasificarile epiteliului sunt bazate de regula pe forma celulelor si
pe numarul de straturi celulare, mai degraba decat pe functie.
Formele celulare includ scuamos (pavimentos, turtit), cuboidal
(cubic) si columnar (piramidal). Straturile sunt descrise ca simple
(monostrat) sau stratificate (straturi multiple).
Epitelii simple.
a. Sectiune colorata H&E prezentand un duct pancreatic tapetat de un monostrat continuu de celule
epiteliale. Suprafata libera a celulelor este orientata spre lumen; suprafata bazala este in apozitie cu tesutul
conjunctiv. 540X.
b. Sectiune colorata H&E care prezinta un singur strat de celule epiteliale columnare inalte care tapeteaza
vezica biliara. Observati ca celulele sunt mult mai inalte decat celulele care tapeteaza ductul pancreatic.
Suprafata libera a celulelor epiteliale este expusa spre lumenul vezicii biliare, iar suprafata bazala este in
apozitie cu tesutul conjunctiv adiacent. 540X.
Tesut conjunctiv

• Tesutul conjuctiv este caracterizat in functie de matricea sa extracelulara.

• Spre deosebire de celulele epiteliale, celulele sunt in mod evident
separate una de alta. Spatiile ce interfera sunt ocupate de material produs
de celule. Acest material extracelular este numit matrice extracelulara.
Natura celulelor si matricei variaza conform functiei tesutului.
• Astfel, subclasificarea tesuturilor conjunctive tine cont nu numai de
celulele, ci si de compozitia si organizarea matricei extracelulare.
• este implicat în susținerea structurală și funcțională a țesuturilor și a
organelor.
Tesut conjunctiv
Tipuri de tesut conjuctiv:
TESUT CONJUNCTIV LAX – strans asociat cu epiteliile. Majoritatea epiteliilor “se
sprijina” pe tesut conjunctiv lax. Matricea extracelulara a tesutului conjunctiv lax
contine fibre de colagen aranjate rasfirat si numeroase celule. Unele din aceste
celule, fibroblastele, genereaza si intretin matricea extracelulara. Totusi,
majoritatea celulelor migreaza din sistemul vascular si au roluri asociate cu
sistemul imun.
TESUTUL CONJUNCTIV DENS, prin contrast, unde este necesara doar rezistenta,
prezinta fibre de colagen mai numeroase si impachetate mai strans. De asemenea,
celulele sunt relativ rare si se limiteaza doar la celula formatoare de fibre,
fibroblastul.
Tesut conjunctiv
Tesuturi conjunctive specializate:
Osul si cartilajul sunt doua tipuri de tesut conjunctiv specializate,
caracterizate de materialul asociat cu colagenul (calciu [oase] si
hialuronan [cartilaj]). Din nou, in aceste tesuturi matricea extracelulara
caracterizeaza tesutul, nu celulele.

Tesuturi conjuctive fluide:

• Sangele: tesut conjunctiv specializat, alcatuit dintr-o populatie
eterogena de celule (eritrocite, limfocite, monocite, macrofage, alte
leucocite, trombocite) si o matrice extracelulara fluida (plasma)
 Ep

LCT BV
N

DCT

Tesut conjunctiv lax si dens. a. Un specimen colorat cu Mallory-Azan al unei sectiuni prin epiglota care prezinta partea
inferioara a epiteliului stratificat (Ep), tesutul conjunctiv lax subiacent (LCT ), si tesutul conjunctiv dens dedesubt (DCT ).
Tesutul conjunctiv lax contine de regula numeroase celule de cateva tipuri. Nucleii lor variaza in dimensiuni si forma.
Nucleii alungiti apartin cel mai probabil fibroblastelor. Deoarece tesutul conjunctiv dens contine manunchiuri groase
de fibre de colagen, se coloreaza mai intens cu colorantul albastru. De asemenea, remarcati numarul relativ mai mic
de celule. 540x. b. Un specimen colorat cu Mallory de tesut conjunctiv dens, prezentand o regiune compusa din fibre de
colagen numeroase, strans impachetate. Cei cativa nuclei (N) prezenti apartin fibroblastelor. Combinatia de fibre
impachetate strans si nr mic de celule caracterizeaza tesutul conjunctiv dens. putine vase mici de sange (BV ) sunt
prezentate pe aceasta sectiune. 540x.
 Tesutul muscular
• Tesutul muscular este clasificat pe baza unei proprietati functionale, capacitatea
celulelor sale de a se contracta.
• Celulele musculare sunt caracterizate de prezenta in citoplasma in cantitati mari
a proteinelor contractile actina si miozina si de un aranjament particular al
celulelor in tesut.
• Pentru a functiona cu eficacitate pentru a executa miscarea, majoritatea celulelor
sunt agregate in manunchiuri care se deosebesc cu usurinta de tesutul
inconjurator.
• Aranjarea nucleilor este de asemenea in conformitate cu orientarea paralela a
celulelor. Celulele musculare sunt de regula alungite si orientate cu axele lungi in
aceeasi directie.
• Tesut muscular.
• a. Un preparat colorat cu H&E prezentand o portiune de trei fibre (celule) de muschi scheletic
sectionate longitudinal. Doua caracteristici izbitoare ale acestor celule mari, lungi sunt striatiile
transversale caracteristice si numerosii nuclei situati la periferia celulei. 420X.
• b. Un preparat colorat cu Mallory prezentand fibre de muschi cardiac care prezinta de asemenea
striatii. Aceste fibre sunt alcatuite din celule individuale care sunt mult mai mici decat cele din
muschiul scheletic si sunt asezate cap la cap pentru a forma fibre lungi. Majoritatea fibrelor sunt
vazute intr-un aranjament longitudinal. Acest agregat organizat, adica reteaua paralela de fibre in
cazul tesutului muscular permite efortul colectiv in efectuarea functiei. Discurile intercalare (sageti)
marcheaza joctiunea celulelor adiacente. 420X.
Tesutul muscular

• Desi forma si modul de aranjare al celulelor in tipuri specifice de muschi

(de ex, muschi neted, muschi scheletic si muschi cardiac) sunt foarte
diferite, toate tipurile de muschi au caracteristici comune: masa
citoplasmei contine proteine contractile actina si miozina.
• Desi aceste proteine sunt ubicuitare in celule, numai in celulele musculare
ele sunt prezente in cantitati atat de mari, si organizate in astfel de
ansambluri inalt ordonate incat activitatea lor contractila poate produce
miscarea unui intreg organ sau chiar a organismului.
 Tesutul nervos
• Tesutul nervos consta din celule nervoase (neuroni) si celule suport
asociate, de cateva tipuri.
• Desi toate celulele prezinta proprietati electrice, neuronii sunt inalt
specializati pentru a transmite impulsuri electrice de la o parte la alta a
corpului; sunt de asemenea specializati pentru a integra aceste impulsuri.
• Neuronii primesc si proceseaza informatie din mediul intern sau extern,
pot avea receptori senzoriali si pot fi organizati in organe senzoriale pentru
realizarea acestei functii.
 Tesutul nervos
• Neuronii sunt caracterizati de doua tipuri de procese (prelungiri) prin care
interactioneaza cu alti neuroni sau cu celulele din epitelii si muschi.
• Un axon unic si lung (uneri peste un metru) poarta impulsurile de la corpul
celular care contine nucleul neuronului.
• Dendrite multiple primesc impulsuri si le poarta catre corpul celular.
• In sectiuni histologice, de regula este imposibil sa se diferentieze axonii si
dendritele, deoarece au aceeasi aparenta structurala.
• Axonul se termina la o jonctiune neuronala numita sinapsa, unde se transfera
impulsurile electrice catre celula urmatoare prin secretarea de
neuromediatori. Aceste substante chimice sunt eliberate in sinapse pentru a
genera impulsuri electrice in neuronul adiacent cu care comunica.
 Tesutul nervos
• In sistemul nervos central (SNC), care cuprinde creierul si maduva spinarii,
celulele gliale sunt numite celule neurogliale.
• In sistemul nervos periferic (SNP), care cuprinde nervii din toate partile
corpului, celulele suport sunt numite celule Schwann si celule satelit.
• Celulele suport sunt responsabile pentru cateva functii importante. Ele
separa unul de altul neuronii, produc teaca de mielina care izoleaza si
mareste viteza de conducere a anumitor tipuri de neuron, furnizeaza
fagocitoza activa pentru a indeparta resturile celulare si contribuie la
bariera hematoencefalica in SNC.
• Neuronii si celulele suport provin din neuroectoderm, care formeaza
tubul neural in embrion.
 NFB

• Tesut nervos. a. O sectiune colorata Mallory a unui nerv periferic. Tesutul nervos consta dintr-un mare
numar de axoni mielinizati cu aspect filiform tinuti laolalta de tesut conjunctiv. Axonii au fost sectionati
transversal si apar ca structuri mici, rosii, punctiforme. Spatiile clare care inconjoara axonii au continut
anterior mielina, care s-a dizolvat si pierdut in timpul prepararii. Tesutul conjunctiv este colorat in
albastru; formeaza o retea fina in jurul axonilor mielinizati si o teaca in jurul fascicului, formand o unitate
structurala, nervul. 270X.
• b. O sectiune colorata Azan a unui ganglion nervos, prezentand corpii mari, sferici ai celulelor nervoase, si
nucleii micilor celule satelit care inconjoara corpul neuronilor. Axonii asociati cu corpurile neuronale sunt
nemielinizati. Apar ca fibre de celule nervoase (NFB) intre corpurile celulare. 270X.
 Histogeneza țesuturilor

• In embrionul care se dezvolta timpuriu, in timpul fazei de gastrulare,

se formeaza un embrion trilaminar (disc germinal trilaminar). Cele
trei straturi geminative includ ectodermul, mezodermul, si
endodermul, care dau nastere tuturor tesuturilor si organelor.
 Histogeneza țesuturilor
1. DERIVATE DIN ECTODERM
Ectodermul este stratul exterior germinativ. Derivații ectodermului pot fi împărțiți în
două clase majore:
- Ectoderm de suprafata
- Neuroectoderm
Ectodermul de suprafață dă naștere la:
-epiderm și derivații acestuia (păr, unghii, glande sudoripare, glande sebacee și
parenchimul și ductele canalele glandelor mamare);
-corneea și epiteliile ochiului,
-smalț din dinți,
-componente ale urechii interne,
-adenohipofiza (lobul anterior al glandei hipofizare),
-mucoasa cavității orale și partea inferioară a canalului anal.
Histogeneza țesuturilor
Neuroectodermul da nastere la :
• tubul neural și derivatele sale, inclusiv componentele sistemului nervos central,
ependimul (epiteliul care tapeteaza cavitatile din creier si maduva spinarii), corpul
pineal, lobul posterior al hipofizei (neurohipofiza) si epiteliul senzitiv din ochi,
ureche si nas;
• creasta neurala și derivatele sale, incluzand componente ale sistemului nervos
periferic (ganglionii cranieni, spinale și autonomi, nervii periferici și celulele
Schwann); celulele gliale (oligodendrocite and astrocite); celulele cromafine
(medulare) din glanda suprarenala; celulele enteroendocrine (APUD) din sistemul
neuroendocrin difuz; melanoblaste, precursorii melanocitelor; mesenchimul
capului si derivatele sale (ca arcurile faringiene care contin muschi, nervi si vase);
odontoblaste; și endoteliul corneei și cel vascular.
2. Derivate Mezodermale

Mesodermul este mijlocul celor trei straturi primare germinative. Da nastere la:

• țesutul conjunctiv, inclusiv țesutul conjunctiv embrionar (mezenchim), țesutul

conjunctiv propriu (țesutul conjunctiv dens și dens) și țesuturile conjunctive
specializate (cartilajul, osul, țesutul adipos, sângele și țesutul hemopoietic) și
țesutul limfatic;

• mușchi striat și mușchi neted;

• inima, vasele de sânge și vasele limfatice, inclusiv căptușeala lor endotelială;

• splină
3. Derivate Endodermale
Endodermul reprezinta stratul germinativ interior. Derivatele endodermului includ:
• Epiteliul tubului digestiv (excluzand epiteliul cavitatii bucale si ultimei parti a tubului
anal, care sunt de origine ectodermica);
• Epiteliul glandelor digestive extramurale (de ex., ficatul, pancreasul și vezica biliara);
• Epiteliul care tapeteaza vezica urinara si majoritatea uretrei;
• Epiteliul sistemului respirator;
• Componentele epiteliale ale tiroidei, paratiroidei, and timusului;
• Parenchimul amigdalelor;
• Epiteliul care tapeteaza cavitatea timpanului si tuburile auditive (trompele lui
Eustache).
• Tiroida si paratiroida se dezvolta ca niste excrescente epiteliale din peretii faringelui;
apoi isi pierd atasamentul la locurile originale de formare. Ca o excrescenta a
peretelui faringian, timusul creste in mediastin si de asemenea isi pierde legatura
originala.