PRINCIPIILE URMĂRITE ÎN

CONFECŢIONAREA
RESTAURĂRILOR PROTETICE
FIXE PLURIDENTARE

RESTAURĂRI PROTETICE FIXE

PLURIDENTARE
CURSUL 3
 Confecţionării punţilor dentare presupune respectarea normelor
privind:

direcţia corpului de punte

relieful ocluzal al corpului de punte

Principiul
profilactic lăţimea vestibulo-orală a corpului de punte

raportul corpului de punte cu creasta edentată

protecţia papilei interdentare

calităţile fizico-chimice ale materialelor din structura punţii

 drepte ce uneşte dinţii stâlpi, cu efecte nocive, ce favorizează îmbolnăvirea parodontală a
acestora. Anularea rotaţiei este posibilă prin mărirea suplimentară a numărului de dinţi stâlpi,
căutându-se ca braţul de rezistenţă să fie cel puţin egal, dacă nu mai mare, decât braţul de
Direcția corpului
forţă, (figura 14)
de punte

•forțele de masticație – corp de punte – elemente de agregare –

dinți stâlpi – parodonțiul dinților stâlpi – os alveolar,
•receptorii parodontali au rol protector; evită supra-încărcarea
dinților stâlpi,
•componentele orizontale ale forțelor de masticație au efect nociv
asupra dinților stâlpi,
•forțele de masticație trebuie să fie transmise în interiorul
poligonului de sprijin,
•corpul de punte în linie dreaptă posibil de realizat în zona laterală a
arcadei,
•curbura frontală trebuie respectată din considerente estetice.
Poligonul protetic va fi în afara poligonului de sprijin. Apare tendința
rotirii în jurul unui ax sagital.
•poligonul de sprijin (parodontal) se va mări prin suplimentarea
dinților stâlpi cuprinși în lucrare.

Fig. 14 Anularea rotaţiei prin mărirea numărului de dinţi stâlpi

 drepte ce uneşte dinţii stâlpi, cu efecte nocive, ce favorizează îmbolnăvirea parodontală a
acestora. Anularea rotaţiei este posibilă prin mărirea suplimentară a numărului de dinţi stâlpi,
căutându-se ca braţul de rezistenţă să fie cel puţin egal, dacă nu mai mare, decât braţul de
Lățimea vestibulo-orală a corpului de punte
forţă, (figura 14)

•dimensiunea V-O orală a corpului de punte trebuie să fie

egală cu cea a dinților stâlpi,
•mărirea dimensiunii V-O a corpului a corpului de punte
scoate poligonul protetic în afara poligonului de sprijin,
•forțele de masticație pot genera tendința de rotire cu
solicitarea dinților stâlpi,
•reducerea dimensiunii V-O a corpului de punte scade
eficiența masticatorie (prin reducerea suprafeței triturante);
necesită mărirea numărului de cicluri masticatorii având ca și
consecință suprasolicitarea dinților stâlpi,
•reducerea dimensiunii V-O a corpului de punte scade
rezistența mecanică a acestuia; favorizând eventuala rupere,
•între mărirea și reducerea dimensiunii V-O a corpului de
punte este de preferat reducerea dimensiuni; având grijă să
fie protejați cuspizii activi (vestibular la mandibulă, palatinal
la maxilar).

Fig. 14 Anularea rotaţiei prin mărirea numărului de dinţi stâlpi

 Relieful ocluzal

Corelația morfologiei ocluzale cu panta tuberculului articular și rapoartele de ocluzie au ca rezultat stereotipul dinamic de
masticație,
• stereotip dinamic de masticație vertical (tocător): cuspidaj accentuat, pantă accentuată a tuberculului articular,
supraocluzie frontală,
• stereotipul dinamic de masticație orizontal (frecător): cuspidaj atenuat (șters), pantă redusă (orizontală) a tuberculului
articular, raport labiodont,
Rapoartele ocluzale se modifică prin deplasările dinților consecutive apariției stării de edentație
• contact tripodic: cuspidul atinge pereții fosetei (în trei puncte) fără a atinge fundul acesteia. Rapoarte ocluzale stabile,
masticație eficientă, mandibula păstrându-și poziția stabilă față de maxilar.
• contact vârf cuspid-fund fosetă: foseta largă și cuspidul ascuțit. Vârful cuspidului își găsește cu ușurință locul în fosetă
având contact cu planșeul fosetei. Inferior contactului tripodic. Eficiență masticatorie bună. Mișcări libere ale mandibulei.
• contact în suprafață: este rezultatul trecerii de al morfologia ocuzală primară la morfologia ocluzală secundară. Eficiență
masticatorie redusă.
Refacerea rapoartelor ocluzale ale punților în
funcție de arcada antagonistă
Rapoartele ocluzale se pot reface în funcție de situația clinică a antagoniștilor: dinți naturali, lucrării protetice fixe sau mobile;
corect sau incorect realizate.

• dinții antagoniști reprezentați de dinți naturali,

ca rezultat al pierderii dinților (apariția stării de edentație) la nivelul ambelor arcade pot apare migrări. Planul de ocluzie suferă ”denivelări.”
Tratamentul prin punte poate fi luat în discuție numai după ”renivelarea” planului de ocluzie prin șlefuiri selective, remodelări coronare și/sau
coronoplastii. Ulterior echilibrării ocluzale se poate trece la protezarea fixă.

• dinții antagoniști reprezentați de o proteză fixă,

dacă lucrarea fixă antagonistă este corectă se va păstra și relațiile ocluzale se vor stabili în funcție de aceasta. Dacă lucrarea fixă antagonistă
este incorectă, se va îndepărta și puntea se va executa pe noua situație ocluzală.

• dinții antagoniști reprezentați de o lucrare mobilă,

în cazul unei proteze mobile incorecte aceasta se va reface după realizarea punții. În cazul unei proteze mobile recente aceasta se va corecta ,
dacă este posibil, în raport cu proteza fixă. Dacă nu se poate corecta , se face lucrarea fixă și după aceea se reface lucrarea mobilă.
 Raportul corpului de punte cu creasta
alveolară edentată
Configurația morfologică a corpului de punte poate influența decisiv de:
fizionomia, fonația și posibilitățile de curățire artificială și de autocurățire.
Profilactic, în funcție de topografia breșei edentate, se pot concepe și realiza corpuri de
punte cu prioritizarea unuia din atributele funcționale ce se doresc a fi restabilite prin
protezarea fixă.
• corpul de punte contact în șa,
• corpul de punte cu contact în semișa,
• corpul de punte cu contact tangent linear,
• corpul de punte cu contact punctiform,
• corpul de punte fără contact cu creasta,
Corpul de punte cu contact în șa

•Fața mucozală a corpului de punte ”încalecă creasta edentată având

contact intim cu mucoasa” acesteia.
•Volumul egal cu cel al dinților de înlocuire generează pacientului un
confort maxim.
•Are loc refacerea integrală a funcției fizionomice și fonetice.
•Dezavantajul major îl reprezintă igiena deficitară.
•Pot apare leziuni inflamatorii ale mucoasei subiacente corpului de punte.
•Acest raport este indicat în zona frontală maxilară pentru care prioritară
este fizionomia și fonația.
•Poate fi regăsit, acest raport, ca indicație de excepție la maxilar în zona
laterală.
•Pentru cazurile clinice în care pacientul prezintă o creastă edentată lată
asociată cu prezența unor dinți scurți cervico-ocluzal.
Corpul de punte cu contact în semișa

•A fost conceput cu scopul îmbunătățirii igienei corpului cu raport în șa.

•Se realizează prin reducerea la jumătate a dimensiunii V-O a corpului de
punte.
•Corpul de punte acoperă doar versantul vestibular al crestei edentate
maxilare frontale cu care are un raport intim.
•Se creează un compromis între cele trei atribute funcționale ale zonei
frontale maxilare
•Crește posibilitatea igienizării.
•Scade valoarea estetică și fonetică a protezării.
•Reducerea confortului este nesemnificativă.
 doar versantul vestibular al crestei edentate. Se cr
atribute funcţionale ale unui corp de punte din zona

Corpul de punte cu contact Corpul de punte cu contact tangent linear

tangent linear mandibulă. În ambele cazuri este însă indicat în
reducerea feţei mucozale la o muchie (linie) ce vin
•Reduce contactul feței mucozale a corpului de punte cu creasta edentată la o linie.
(figura 17).
•Este indicat în zona laterală a arcadei.
•Diferă ca poziție spațială la maxilar față de mandibulă.
•La maxilar muchia corpului de punte dintre fața vetibulară și cea orală ( palatinală;
mucozală) reprezintă linia de contact. a b
•Contactul are loc pe versantul vestibular al crestei edentate maxilare.
Fig. 17 Corp de punte tangenţial linear: a-maxilar, b-mandibular
•Fața orală ( palatinală) are aspect plan - convex, face un unghi de 45 grade cu creasta
edentată.
•Metalică, bine lustruită, asigură o bună curățire artificială și autocurățire.
•La mandibulă muchia corpului de punte dintre fața vetibulară și cea orală ( linguală)
reprezintă linia de contact.
19
•Locul de contact este reprezentat de mijlocul crestei edentate.
•Ambele fețe sunt de obicei metalice , plan convexe cervico-ocluzal , asigură o bună
igienizare.
•Doar fața vestibulară are schițat în 1/3 ocluzală relieful ce individualizează dinții

a
Corpul de punte cu contact
punctiform

•Corpul de punte cu contact punctiform este indicat în zona laterală la

mandibulă. Fig. 19 Corp de punte cu contact punctiform la
•Contactul se face pe mijlocul crestei edentate.
Trecerea de la un intermediar la altul sau legătura acestuia
•Contactul este redus la un punct pentru fiecare din dinții de înlocuire.
face prin suprafeţe rotunjite din considerente igienice. În situaţiil
•Trecerea, proximală, între dinții de înlocuire (ai corpului de punte) se face
prin suprafețe rotunjite, ușor de igienizat. lată şi dinţi stâlpi scurţi, acest tip de raport devine neigienic, fii
•Când clinic se găsesc dinți scurți ,asociați cu o creastă lată, se va prefera înlocuit cu raportul tangenţial pe mijlocul crestei, (figura 20)
raportul tangent linear pe mijlocul crestei.
•Corpul de punte cu contact punctiform este indicat în zona laterală la
mandibulă când situația clinică nu permite realizarea corpului de punte fără
contact cu creasta (corp de punte suspendat).
 modelată conform dinţilor pe care îi înlocuieşte şi o suprafaţă mucozală, convexă spre creastă

Corpul de punte fără contact c

în sens vestibulo-oral şi concavă spre creastă în sens mezio-distal, (figura 21)

fiind cel mai igienic, dar şi cel mai p

Corpul de punte fără contact
cu creasta edentată (suspendat) mucozală la distanţă de creasta ede
modelată conform dinţilor pe care îi în
•Corpul de punte fără contact cu creasta edentată este indicat în zona laterală
mandibulară.
în sens vestibulo-oral şi concavă spre c
•Total metalic acest corp de punte este cel mai igienic dar și cel mai inestetic.
Fig. 21 Corp de punte suspendat
•Dinții stâlpi trebuie să aibă o dimensiune cervico-ocluzală de 7-8 mm,
•Creasta edentată trebuie să prezinte o atrofie însemnată.
•Corpul de punte are două suprafețe: una ocluzală și una mucozală. 21

•Fața ocluzală este modelată conform dinților pe care îi înlocuiește.

•Fața mucozală a corpului de punte este convexă spre creastă în sens V-O.
•Fața mucozală este situată la distanță ( suspendată) de mucoasa crestei edentate.
•Corpul de punte are fața mucozală, în sens sagital ( mezio-distal) cu concavitatea
spre creastă.
•Grosimea corpului de punte este de 3-4 mm.
•Spațiul dintre corpul de punte și creasta edentată trebuie să fie de 3-4 mm.
 Protecţia papilei interdentare. Se va realiza, atât la nivelul trecerii dintre corpul de
punte şi elementele de agregare, cât şi la nivel interdentar (dinte stâlp-dinte vecin).
Traumatizarea papilei interdentare poate cauza inflamaţia acesteia, cu repercusiuni asupra
parodonţiului de susţinere şi deci, asupra implantării dintelui stâlp. Protecţia papilei se va

Protecția papilei interdentare

asigura, atât în faza de modelare a machetei punţii dintr-o bucată, cât şi în faza de solidarizare
a elementelor componente ale unei punţi, în tehnologia realizării punţilor din elemente
separate (lipire).

•Trecerea spre distal pentru dintele stâlp mezial și

spre mezial pentru dintele distal corespunde spațiului
papilar.
•Protejarea papilei se va face lăsându-se spațiul
suficient acesteia.
•Spațiul pentru papilă la punțile realizate dintr-o
bucată se obține în faza de machetare a structurii
metalice
•La punțile realizate din elemente separate spațiul
papilar se obține în faza de lipire a elementelor
metalice ale punții.
•Traumatizarea papilei poate cauza inflamația
acesteia cu urmări asupra parodonțiului de susținere.

Fig. 22 Protecţia papilei