Referat la disciplina:

Recuperarea în afecțiunile metabolice și

digestive

Student: Vidican Rares-Vlad

Profesor: conf.univ.dr. Ciobanu Doriana
 OSTEOPOROZA

Stagiu clinic
Recuperarea în afecțiunile metabolice și digestive

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

1.Definiție
 Osteoporoza este o boala osoasă degenerativă care determină
pierderea masei osoase și a țesutului osos. De-a lungul vieții, osul
vechi este îndepărtat din corp printr-un proces numit resorbție, iar
oasele o inlocuiesc prin formare, arată Centrul National de Resurse
pentru Osteoporoza si alte boli osoase.
 Osteoporoza este una dintre cele mai frecvente boli care afectează
persoanele în vârstă. Odată cu îmbătrânirea populației la nivel mondial, se
așteaptă ca numărul acestora să crească și, până în anul 2025, se estimează
că peste 30 de milioane de bărbați și femei cu vârsta de 65 de ani și peste
vor fi afectați doar în Uniunea Europeană.
 S-a prezis că 40% dintre aceste femei și 15-30% dintre bărbați vor dezvolta
cel puțin o fractură de fragilitate în timpul vieții rămase . Osteoporoza este o
povară gravă pentru sănătatea publică. Fracturile de fragilitate sunt asociate
cu morbiditate, mortalitate semnificativă, scăderea calității vieții și
reprezintă o povară pentru sistemele de sănătate .
 În tratamentul osteoporozei, terapia farmacologică, precum și
sfaturile pentru o viață sănătoasă, sunt frecvent furnizate pacienților,
de asemenea, se pune accent pe menținerea sau creșterea activității
fizice și a exercițiilor fizice pentru a îmbunătăți sănătatea oaselor și a
reduce căderile.
 Principalele procese responsabile de osteoporoză sunt achiziția slabă
de masă osoasă în timpul adolescenței și pierderea osoasă accelerată
la persoane în deceniul al șaselea (perioada perimenopauzei la
femei ). Ambele procese sunt reglementate de factori genetici și de
mediu. Masa osoasă redusă este rezultatul combinațiilor variate de
deficiențe hormonale, nutriție inadecvată, activitate fizică scăzută,
comorbiditate și efectele medicamentelor utilizate pentru tratarea
diferitelor afecțiuni medicale fără legătură.
 EPIDEMIOLOGIE
 Deşiosteoporoza este mai puţin frecventă la sexul masculin
comparativ cu cel feminin, mortalitatea după fracturi de fragilitate la
bărbaţi este mai mare; mai mult, după o astfel de fractură, pacienţii
de sex masculin nu primesc ulterior terapie antiosteoporotică în
aceeaşi proporţie ca cei de sex feminin, ceea ce creşte mult riscul
pentru o viitoare fractură.
 La pubertate, sub influenţa hormonilor sexuali, se formează capitalul osos
maximal; astfel densitatea minerală osoasă maximă la nivel vertebral se atinge la
bărbat la vârsta de 20 de ani, iar cea de la nivelul şoldului şi radiusului câţiva ani
mai târziu. Pubertatea întârziată, ca şi nivelul mai scăzut de hormoni sexuali au
ca şi consecinţe un capital osos mai mic, putând determina osteoporoză precoce.
 Bărbaţii pierd treptat în cursul vieţii aproximativ 1/3 din osul trabecular şi
aproximativ 1/5 din osul cortical, într-un proces natural de remodelare osoasă,
care începe imediat după achiziţia maximală a masei osoase.
 Hormonii sexuali-atât estrogenii, cât şi testosteronul-sunt implicaţi în formarea
capitalului osos şi în procesul de remodelare osoasă. Un nivel crescut de
estrogeni se corelează cu o densitate osoasă mai mare pe tot parcursul vieţii, iar
un nivel scăzut de testosteron poate determina resorbţie osoasă crescută şi
diminuarea osteoformării.
 2.Tipuri
 Osteoporoza primară este deteriorarea masei osoase care nu este
asociată cu alte boli cronice - este legată de îmbătrânirea și scăderea
funcției gonadale. Prin urmare, menopauza precoce sau stările de
deficit de estrogen premenopauzal pot grăbi dezvoltarea osteoporozei
primare. Perioadele prelungite de aport inadecvat de calciu,
sedentarismul și abuzul de tutun și alcool contribuie, de asemenea, la
această afecțiune.
 Osteoporoza secundară rezultă din afecțiuni cronice care contribuie
semnificativ la pierderea osoasă accelerată. Aceste afecțiuni cronice
includ exces de tiroxină endogenă și exogenă, hiperparatiroidism,
tumori maligne, boli gastro-intestinale, medicamente, insuficiență
renală și boli ale țesutului conjunctiv.
Factori de risc:
Genetici
Nutriționali
Comportamentali ( sedentarism)
 3.Evaluare
 Istoricul și examinarea fizică nu sunt suficiente pentru diagnosticarea osteoporozei
primare. Cu toate acestea, acestea sunt importante în depistarea formelor secundare
de osteoporoză și în direcționarea evaluării. Un istoric medical oferă indicii valoroase
privind prezența afecțiunilor cronice, comportamentelor, capacității fizice și
utilizarea pe termen lung a medicamentelor care ar putea influența densitatea osoasă.
 Cei deja afectați de complicațiile osteoporozei se pot plânge de dureri de spate
superioare sau toracice asociate cu activitatea, agravate de perioade lungi de ședere,
stat în picioare care sunt ușor reduse de odihnă în poziția culcată. Istoricul ar trebui,
de asemenea, să evalueze probabilitatea fracturii.
 Densitatea osoasă scăzută, înclinația către cădere, înălțimea mai mare și fracturile
anterioare sunt indicii ale riscului crescut de fractură.
 Se fac si teste de laborator- bilanţ biologic uzual care să cuprindă obligatoriu hemogramă,
creatinină, vitamina D serică, calcemie, calciurie/24 ore, fosfataza alcalină, testosteron seric,
transaminaze.
 MĂSURAREA DENSITĂȚII OSOASE
 Studiile controlate nu au demonstrat încă că femeile care
primesc screening-ul densității osoase au rezultate mai bune
decât femeile care nu sunt supuse screening-ului.
 Grupul de lucru pentru serviciile preventive din SUA sugerează
că argumentul principal pentru screening este că femeile aflate în
postmenopauză cu densitate osoasă scăzută prezintă un risc
crescut de fracturi ulterioare ale șoldului, vertebrelor și
încheieturii mâinii și că intervenția poate încetini scăderea
densității osoase după menopauză
 Prezența mai multor factori de risc (adică, cu vârste mai mari de
80 de ani, sănătate precară, activitate fizică limitată, vedere
slabă, fractură postmenopauză anterioară, consum de droguri
psihotrope) pare a fi un predictor mai puternic al fracturii
șoldului decât densitatea osoasă scăzută.
 Ultrasonometria osoasă.
 Evaluarea radiologică a osteoporozei.
 Utilizarea radiografiei convenționale în diagnosticul osteoporozei nu a fost încă
abandonată, deși are o sensibilitate scăzută și este inferioară mijloacelor imagistice
nou dezvoltate. Modificările ce pot fi vizualizate pe examinarea radiologică sunt
reprezentate de osteopenie, fracturi și consecințele acestor deformări. Fracturile
vertebrale, cele mai frecvent întalnite la pacienții cu osteoporoză, realizează câteva
aspecte tipice datorate pierderii înălțimii corpilor vertebrali. Pentru evaluarea cât
mai precisă a fracturilor vertebrale, au fost introduse o serie de metode cantitative
și semicantitative.Dintre metodele semicantitative, metoda Genant a fost cea mai
utilizată în trialurile clinice și în studiile epidemiologice
Obiectivele kinetice în osteoporoză
 Influenţarea simptomatologiei algice cauzate de suferinţe
degenerative ale coloanei vertebrale folosind metodologia complexă -
ortezare, terapie medicamentoasă şi fizicală kinetică+ educarea
pacienţilor privind posturarea corectă, cu evitarea poziţiilor
statice lordozante sau cifozante prelungite, cât şi învăţarea modalităţii
corecte de ridicare a unei greutăţi
 Educarea pacienţilor privind riscurile de căderi şi fracturi, prin
elaborarea unor programe individualizate pentru creşterea stabilităţii,
cuprinzând exerciţii de creştere a forţei musculare.
 Prevenirea fracturilor prin influenţarea riscului de cădere, datorat
deficienţelor decoordonare şi echilibru, a vederii slabe, hipotoniei
musculare, confuziei şi consumului de medicamente care au ca efect
secundar hipotensiunea arterială sau alterarea simţuluisenzorial.
 Reducerea perioadelor de odihnă ineficientă
 Mijloace

 De exemplu:
 Exerciții de reeducare posturală ( mers, repaus)
 Exerciții de streching
 Exerciții pentru tonifierea musculaturii corpului
 Program de exerciții
 Ex1.
Bicicletă ergometrică timp de 10-15 minute sau mai mult, fără încărcare. Este indicat ca pacientul să
facă bicicletă acasă de câte ori are posibilitatea pe zi. ( este unul din cele mai bune exerciții pentru
meținerea troficității cartilajului articular).

 Ex2.
P.I decubit dorsal cu m.i extins, m.i opus flectat, talpa pe sol.
T1. se contractă cvadricepsu, presând podeauna cu spațiul popliteu
T2. se menține 10 secunde. Dacă se percepe un oarecare discomfort sub genunchi se va așeza un sul
în zona poplitee în timpul ex.
2 seturi a câte 10 repetări
 Ex.3
P.I decubit dorsal, mâinile pe lângă corp
T1. flexia coapsei a m.i afectat, cu călcâiul pe pat
T2. revenire la P.I
T3. flexia coapsei m.i opus
T4. revenire în P.I
Se execută 2 seturi a câte 5 repetări.
Ex.4
P.I decubit homolateral cu m.i afectat deasupra, kt fixează coapsa și susține gamba dacă este necesar.
T1. flexia gambei pe coapsă
T2. kt forțează ușor gamba în flexie
T3. revenire în p. I
Se execută 2 seturi a câte 6 repetări.
 Ex.5

P.I așezat la marginea patului, genunchii flectați, gambele atârnate, mâinile pe lângă
corp pentru menținerea echilibrului kt în fața pacientului.
T1. extensia gambei după care kt va susține piciorul
T2. contracția coapsei presând genunchiul spre podea
T3. relaxare
T4. revenire în P.I
Se execută 2 serii a câte 6 repetări.
Ex.6
P.I stând cu fața la spalier, mâiinile prind spalierul de la nivelul pieptului
T1. pacientul pune piciorul pe al doilea spalier
T2. revenire în P.I
T3. pacientul pune piciorul pe al 3 lea spalier
T4. revenire în P.I
Se execută 2 serii a câte 6 repetâri
 Ex.7
P.I așezat la marginea patului, genunchii flectați, gambele atârnate, mâinile de o
parte și de alta a trunchiului
T1. flexie plantară
T2. revenire în P.I
T3. flexie dorsală
T4. revenire în P.I
Se execută 2 serii a câte 10 repetări
 Ex.8

P.I așezat la marginea patului, genunchii flectați, gambele atârnate, kt în fața

pacientului
T1. flexia gambei contra unei rezistențte opuse de kt.
T2. revnire din flexie, fără rezistență
Se execută 2 serii a câte 6 repetări
 Ex.9
P.I învățarea mersului cu sprijin în baston.
 Ex.10 diferite tipuri de mers, înainte, înapoi, lateral, cu picioarele depărtate, cu picioarele apropiate,
pe vârfuri, pe călcâie.
 Ex.11

P.I stând pe marginea patului, cu gambele atârnate, m.i se sprijină de o parte și de alta a trunchiului, pt
echilibru
T1. flexia gambei contra rezistenței opuse de kt, cât mai mult posibil
T2. revenire din flexie contra rezistenței opuse de kt
Se repetă 2 serii a câte 6 repetări.
 Ex.12
P.I stând cu fața la spalier mâinile prind bara de la nivelul pieptului, spatele drept.
T1. abducția m.i drept, genunchiul extins pe cât posibil
T2. revenire în P.I
T3. adducția M.I drept peste linia mediană
T4. revenire în P.I
Dozarea va fi individualizată și se excută și cu celalalt m.i
Exercițiul poate fi îngreunat prin prinderea la nivelul gleznei a unui săculeț cu nisip de ½ kg pentru
început sau prin menținerea pentru câteva secunde a m.i în poziția de abducție maximă posibilă.
Ședința de kinetoterapie se poate termina tot cu bicicletă ergometrică timp de maxim 10 minute fără
încărcare.
  Concluzii
 Kinetoterapia reprezintă un mijloc indispensabil în profilaxia osteoporozei.
 Intervenţia precoce este foarte importantă deoarece previne apariţia leziunilor
maigrave şi stopează pierderea densităţii osului.
 Patogenia osteoporozei este complexă şi multifactorială, alterarea densităţii
maseiosoase nereprezentând decât calea finală comună prin care factori
patologici afecteazăriscul de viitoare fracturi osteoporotice
 Orice perturbare a activităţii hormonilor de creştere, a funcţiei musculoscheletale,
aaportului din dieta de calciu şi vitamina D precum şi factorii genetici sunt
de asemenea factori importanţi de patogenie.
Bibliografie
 Epidemiology, etiology, and diagnosis of osteoporosis - PubMed (nih
.gov
)
 Osteoporosis: Part I. Evaluation and Assessment - American Family
Physician (aafp.org
)
 Adverse events and safety issues associated with physical activity an
d exercise for adults with osteoporosis and osteopenia: A systematic r
eview of observational studies and an updated review of intervention
al studies (nih.gov
)
 academia.edu