Sănătatea

• după OMS:
– starea de bine fizică, mentală şi
socială
– nu doar absenţa bolii/infirmităţii

• starea de sănătate la nivel:

– socio-economic
– nivel individual
 Ce este educaţia pentru
sănătate?
• modalitate de prevenţie a îmbolnăvirilor

• totalitatea experienţele de învăţare care conduc

la îmbunătăţirea şi menţinerea stării de
sănătate

• dezvoltarea abilităţilor cognitive, sociale şi

emoţionale cu rol protector asupra sănătăţii şi
dezvoltarea unui stil de viaţă sănătos
 Abilităţile cu rol protector pentru
sănătate

Abilităţi • Rezolvarea de probleme

• Luarea de decizii
cognitive
• Dezvoltarea suportului informaţional
• Planificarea
• Managementul timpului
• Felxibilitatea cognitivă
Abilităţi • Exprimarea emoţională
emoţionale • Înţelegerea cauzelor emoţiilor
• Autoeficacitate emoţională
• Comunicarea asertivă a emoţiilor negative
Abilităţi • Căutarea şi dezvoltarea suportului social
• Asigurarea accesului la reţeaua de suport social
sociale
• Negocierea
• Leadership
• Comunicarea asertivă (abilitatea de a afirma şi susţine
propriile dorinţe şi drepturi fără a leza drepturile celorlalţi)
 Abilităţi cognitive
• Rezolvarea de probleme

• Luarea de decizii

• Dezvoltarea suportului informaţional

• Planificarea

• Managementul timpului

• Felxibilitatea cognitivă
 Abilităţi emoţionale
• Exprimarea emoţională

• Înţelegerea cauzelor emoţiilor

• Autoeficacitate emoţională

• Comunicarea asertivă a emoţiilor negative

 Abilităţi sociale

• Căutarea şi dezvoltarea suportului social

• Asigurarea accesului la reţeaua de suport social

• Negocierea

• Leadership

• Comunicarea asertivă (abilitatea de a afirma şi

susţine propriile dorinţe şi drepturi fără a leza
drepturile celorlalţi)
 Stilul de viaţă
• totalitatea deciziilor şi acţiunilor
voluntare care afectează starea de
sănătate

• în sens larg
- principal factor protector al sănătăţii
- integrează aspecte: cognitive,
emoţionale şi sociale care se
manifestă prin comportam.
 Stilul de viaţă sănătos
joacă un rol esenţial în :
– promovarea
– menţinerea sănătăţii
– prevenirea îmbolnăvirilor
Comp. de risc au consecinţe asupra:
– sănătăţii fizice şi psihice
– reduc calitatea vieţii
– starea de bine a persoanei
 Stil de viaţă sănătos
• Comportamentul alimentar
• Practicarea exerciţiului fizic
• Somn şi relaxare
• Comportamentul sexual
• Alte comportamente preventive
• Consumul de substanţe
 Comportamente
sănătoase/nesănătoase
Comportamente sănătoase
-exerciţiu fizic (min 3 ori pe
săpt.)
-alimentaţie sănătoasă
-echilibru somn-veghe
-comportament sexual protejat
-comportamente preventive
(vizite medicale regulate,
utilizarea centurii de siguranţă,
utilizarea cremelor de protecţie
solară, utilizarea
echipamentelor de protecţie)
Comportamente de risc
-sedentarism
-alimentaţie nesănătoasă
-fumat, consum de alcool,
droguri
-lipsa unui ech. somn-veghe
-comp. sexual neprotejat
-neutilizarea centurii de
siguranţă, a echipamentelor de
protecţie, a cremelor de
protecţie solară
-nerespectarea unui program de
controale medicale periodice
Relaţiile stilului de viaţă

Abilităţi Abilităţi
emoţionale sociale

Sănătate Sănătate
Stil de viaţă
mentală socială

Sănătate
fizică
 Programele de educaţie pt
sănătate
Pe termen scurt:
• dezvoltă autoeficacitatea
• facilitează autoreglarea emoţională
• dezvoltă abilităţile de management a stresului
• dezvoltă varietatea resurselor personale de
coping
• facilitează dezvoltarea relaţiilor sociale şi
accesul la reţeaua de suport social
• facilitează optimizarea funcţionării personale
 Programele de educaţie
Pe termen lung:
• scad riscul bolilor somatice
• scad riscul tulburărilor emoţionale şi a altor
tulburări cu cauze psihogene (ex.
tulburările de dinamică sexuală,
somatizări)
• previn violenţa domestică şi victimizarea
(abuz sexual, trafic).
 Obiectivele educaţiei pentru
sănătate
• achiziţionarea unui set de informaţii despre
comp. de risc şi cele de protecţie

• formarea unor atitudini de acceptare a comp.

protective şi de respingere a celor de risc

• practicarea de comp. de promovare şi

menţinere a sănătăţii şi de evitare a riscului de
îmbolnăviri
 Obiectivele educaţiei pentru
sănătate
• întărirea comp. sănătoase şi scăderea
frecvenţei comp. de risc

• promovarea în comunitate şi mass-

media a unui stil de viaţă sănătos

• facilitarea promovării şi menţinerii unui

nivel optim al sănătăţii fizice, sociale,
emoţionale, cognitive şi spirituale
 Care sunt consecinţele normelor socio-
culturale de gen asupra dezvoltării
stilului de viaţă sănătos ?
Exerciţiul fizic
• Pentru fete: reducere a greutăţii, ca
urmare a normelor de frumuseţe feminină

• Pentru băieţi: are mai multe conotaţii

sanogene şi este văzut ca o modalitate de
menţinere a condiţiei fizice, de tonifiere
musculară, de petrecere a timpului liber
 Comportamentul alimentar
• “a fi slab” este o caracteristică puternic
valorizată la nivel social în special pentru
fete şi este asociată cu atractivitatea

• Fetele învaţă că “a fi slabă este bine” şi “a

fi grasă este rău”
– frecvenţa tulburărilor de comp. alimentar
este mult mai crescută la fete decât la
băieţi.
 Consumul de substanţe
• consumul de alcool considerat “un simbol primar al
masculinităţii”

• consumul de sustanţe este acceptat într-o mai mare măsură

la băieţi decât la fete

• nr. fetelor care consumă alcool şi fumează a crescut

• normele socioculturale promovează noua imagine a femeii,

„femeia de carieră”

• consumul de alcool şi fumatul reprezintă pentru femei un

mijloc emancipare şi de obţinere a beneficiilor asociate
rolului de gen masculin
 Estimarea riscului
• Normele socio-culturale de gen cer ca
bărbaţii:
– să îşi asume riscuri
– să fie invulnerabili
– să nu fie slabi
– să nu aibă nevoie de ajutor

• băieţii se implică în comportamente de

risc pentru sănătate
 Comportamentul sexual
• Băieţii - socializaţi ca activi din punct de vedere
sexual, iar varietatea exp. sexuale şi gratificarea
sexuală sunt valorificate şi stimulate de ideologia
socială

• Fetele sunt socializate în sensul limitării activităţii şi

iniţiativei sexuale

• normele socio-culturale de gen cresc probabilitatea

comp. sexuale de risc la băieţi şi limitează
accesarea drepturilor sexuale de către fete
Principii pentru integrarea dimensiunii de
gen în educaţia pentru sănătate
• dezvoltarea şi încurajarea adoptării tuturor
comportamentelor sanogene de către fete şi băieţi

• comportamentele care descriu stilul de viaţă sănătos ca

factor protector al sănătăţii nu sunt diferite în funcţie de gen.
Nu sunt recomandate remarci de tipul: “Ai mâncat ca o fetiţă
… tu eşti băiat! .. băieţii mănâncă mai mult!”

• oferirea de alternative comportamentale sanogene care să

permită fetelor şi băieţilor manifestarea comp. sanogenă a
feminităţii şi masculinităţii

• comportamentele sanogene nu trebuie semnificate din

perspectiva genului
 Modelul convingerilor despre
sănătate

• ameninţarea bolii

• răspunsul comportamental la aceasta

ameninţare
 Modelul convingerilor despre
sănătate
• valorile privind sănătatea (“Sunt preocupat de
sănătatea mea”)
• vulnerabilitatea la o anumită boală (“Mama mea
este supraponderală aşa că ....”)
• consecinţele bolilor (“Voi muri dacă voi avea cancer)
• variabile psihosociale (personalitate, norme sociale,
presiunea grupului, cunoştinţele despre o boală).
• evaluarea costurilor şi beneficiilor
– materiale
– psihologice
 Modelul convingerilor despre
sănătate
Variabile propuse de model
Perceperea susceptibilităţii de a
se îmbolnăvi
Perceperea gravităţii bolii
Beneficiile percepute ale
realizării comportamentului
preventiv
Barierele percepute în
realizarea comportamentului
preventiv
Obiective
• Să construiască o reprezentare mentală adecvată a
riscului personal de se îmbolnăvi
• Să identifice semnele/simptomele bolii
• Să identifice consecinţele bolii asupra stării de
sănătate
• Să enumere metodele de prevenire a bolii (în
cazul în care consideră că ar exista mai multe).
• Să evalueze eficienţa a metodelor enumerate.
• Să identifice beneficiile pe termen scurt/lung ale
adoptării comportamentului preventiv.
• Să identifice costurile folosirii altor metode de
prevenire a bolii.
• Să analizeze raportul costuri/beneficii
• Să identifice barierele/costurile adoptarea
compoertamentului sanogen.
• Să demonstreze abilităţi de a depăşi barierele
identificate
 Teoria planificării comp.
• atitudini faţă de un comportament specific

• normele subiective faţă de comportament

– norme descriptive, adică ce crede despre modul în care
anturajul apropiat se comportă (ex. prietenii mei fumează; colegii
mei fac sport; fraţii mei îşi fac regulat controlu medical);
– norme injunctive, adică modul în care percepe încurajările
celor apropiaţi de a practica sau nu anumite comportamente (ex.
prietenii doresc ca şi eu să consum alcool /să renunţ la bătuturile
alcoolice ; sau persoanele apropiate mie ar aproba daca eu aş
începe să slăbesc)

• percepţia controlului (intern şi extern) comportamental

 Teoria planificării comp.
Variabile propuse de Obiective
model

Atitudine • Să identifice convingerile personale despre adoptarea

comportamentului preventiv
a personală
• Să evalueze (consecinţe asupra sănătăţii) convingerile personale
despre adoptarea comportamentului preventiv

• Să dezvolte convingeri alternative care favorizează adoptarea

comp. preventiv
Normele • Să identifice pers. semnificative în raport cu adoptarea comp.
preventiv.
subiective • Să identifice convingerile prietenilor legate de adoptarea comp.
preventiv.
• Să evalueze convingerile prietenilor despre adoptarea comp.
preventiv
• Să demonstreze abilităţi de a face faţă presiunii persoanelor
semnificative (când dezaprobă adoptarea comp. preventiv).
 Comportamente de risc
• fumatul
• consumul de alcool
• consumul de droguri
• dependenţa de internet
• dependenţa de jocuri de noroc
• dependenţa de relaţii interpersonale
nesănătoase
• comportamentul alimentar nesănătos
 Funcţiile comp. de risc
• exprimarea opoziţiei faţă de autoritatea adultului şi
normele convenţionale ale societăţii – ex. droguri
• o modalitate de a se identifica cu grupul şi de a fi
acceptat de grup – ex. fumatul
• exprimarea şi confirmarea valorilor identităţii
personale – ex. alcool
• un semn de maturitate prin adoptarea unor comp.
adulte – ex. alcool, fumatul;
• mecanism de coping, de adaptare la situaţiile de
stres, frustrare, inadecvare, eşec sau la situaţiile
anticipate ca fiind de eşec – ex. alcool, droguri, fumat;
• o funcţie de recreere, amuzament, experienţe inedite
sau pentru a “rupe” rutina – ex. droguri.
 Factori de iniţiere şi menţinere a
comp. de fumător
• presiunea grupului
• tranziţia şcolară şi presiunea socială
• nevoia de imitare a modelelor
• curiozitatea şi nevoia de a experimenta ceva nou
• tendinţa de "emancipare" (opoziţie, protest faţă de
interdicţiile părinţilor nevoia de a-şi afirma indep.
de părinţi, un mijloc de emancipare şi de obţinere
a beneficiilor asociate rolului de gen masculin)
• modelele familiale (părinţi fumători)
• publicitatea
Convingeri eronate despre fumat

• estimarea greşită a prevalenţei

comportamentului de risc în
populaţie
• ignorarea/minimizarea consecinţelor
comp. de risc
• convingerea unui supracontrol
• supraevaluarea resursele proprii
 Convingeri eronate ale
adolescenţilor despre fumat
• “Fumatul te face atractiv.”

• “Fumatul te face independent şi mai matur.”

• “Fumatul te face să te simţi bine.”

• “Tutunul nu este un drog, nu-ţi face nici un

rău.”
 Prevenţia fumatului
Dacă nu fumezi:
– vei avea o formă fizică mai bună
– respiraţia, părul şi hainele tale nu vor emana
mirosul neplăcut de tutun
– dantura şi degetele tale vor fi mai curate
– vei economisi o sumă importantă de bani
– eviţi riscul contractării unor boli grave
 Program de prevenţie a
fumatului
• formarea unor valori pozitive faţă de un stil de
viaţă sănătos ( forma fizică)
• dezvoltarea unor deprinderi sociale şi luare de
decizii responsabile (“Fumatul mă face …sau îmi
produce…”
• identificarea unor alternative comportamentale
adaptative
• prezentarea de informaţii şi cunoştinţe, privind
consecinţele de scurtă şi de lungă durată ale
fumatului.
– trebuie să fie transmise într-un mod: personal, pervaziv,
popular, participativ, practic, persuasiv şi profitabil
 Program de prevenţie a fumatului
• învăţarea de comportamente asertive şi de
abilităţi de comunicare
• stabilirea unor comportamente alternative
fumatului şi monitorizarea lor, prin învăţarea
unor abilităţi de coping adaptative
• discutarea situaţiilor care ar putea duce la
reluarea deprinderii de a fuma, şi totodată
învăţarea unor deprinderi de evaluare a
situaţiilor cu risc crescut de recădere
• autorecompensarea
 Jocul patologic/dependenţa de
internet
• comportamentul de joc capătă în timp valoare de
ritual

• nevoia de joc creşte progresiv, ca urmarea a

sporirii nivelului de toleranţă pentru comp. de joc
(efect similar cu al drogurilor)

• pierderea controlului asupra frecvenţei de joc

• jocul devine mai important decât alte activităţi

legate de şcoală, familie, prieteni
 Jocul ca mecanism de coping
Scade:
• intensitatea şi durata episoadelor de
stres cotidian
• proasta dispoziţie
• problemele legate de sentimentele de
singurătate
• sentimentele de tristeţe care-i încearcă
uneori
 Funcţii (motivaţii)
• relaxare
• senzaţii tari
• divertisment, distracţie
• aventură
• reducerea afectivităţii negative
• excitaţie şi competiţie
• curiozitate
• evaziune din sarcinile cotidiene, în imaginar
• relaţii sociale
 Stadii
• Simptome de retargere din activităţile
sociale

• Tulburări afective de genul: anxietate

socială, depresie

• Întreruperea relaţiilor sociale

 Factorii care duc la menţinerea
comp. de joc patologic:
• senzaţia de excitaţie şi entuziasm
• nevoia de senzaţii tari care este mai puternic
exprimată la anumite persoane
• nevoia de a evada din realitate
• convingeri eronate sau verbalizări iraţionale,
care nu sunt susţinute de indicii externi,
obiectivi.
• iluzia controlului nevoia de control şi de
manipulare a evenimentelor din viaţa sa,
dobândind în felul acesta convingerea că el este
cel care deţine controlul asupra evenimentelor.
 Prevenţia comportamentului de
jucător compulsiv
• conştientizarea problemei (informarea şi accentuarea ideii ca
jocul poate căpăta caracter compulsiv)

• învăţarea de abilităţi privind: (a) luarea de decizii responsabile

şi (b) rezolvarea de probleme

• disputarea (cu argumente pro şi contra) a acceptării a jocurilor

de noroc ca non-dăunătoare, vulnerabilitate şi risc

• învăţarea unor abilităţi de coping adaptative (alternative

comp. adaptative)

• dezbaterea fenomen “iluzia controlului”

 Stresul şi managementul
stresului
Categorii de surse de stres
• şcoala –schimbarea şcolii, începutul sau sfârşitul şcolii;
• familia – probleme de comunicare în familie, divorţul,
decesul unui membru al familiei, conflicte cu fraţii,
violenţa în familie;
• propria persoană – nemulţumirea faţă de aspectul fizic,
de anumite caracteristici de personalitate;
• decizia pentru carieră;
• starea de boală fizică sau psihică;
• situaţie financiară precară;
• lipsa de prieteni, singurătatea, conflicte;
• abuz fizic, emoţional sau sexual.
 Reacţii fizice/fiziologice:
• dureri de cap sau migrene
• oboseală
• dureri musculare
• dureri de inimă, palpitaţii
• apetit alimentar scăzut sau crescut
• insomnii
• transpiraţii excesive, ameţeli, stare
generală de rău
 Reacţii cognitive:
• blocaje ale gândirii
• scăderea capacităţii de concentrare
• dificultăţi de reactualizare
• diminuarea creativităţii
• dificultăţi în luarea deciziilor
• gânduri negative despre sine, lume şi viitor
• cogniţii pesimiste
• ideaţie suicidară
 Reacţii emoţionale:
• iritabilitate crescută
• proastă dispoziţie
• pierderea interesului pentru prieteni şi
activităţi preferate
• instabilitate emoţională
• anxietate
• depresie
• neîncrederea în viitor
 Reacţii comportamentale:
• performanţe scăzute la locul de munca sau
şcoală
• lipsa entuziasmului
• fumat excesiv şi consum exagerat de alcool
• tulburări de somn, dificultăţi în adormire
• un management ineficient al timpului
• izolarea de prieteni
• comportament impulsiv
• comportamente agresive
 Modalităţi de management al
stresului
Conştientizarea reacţiilor la stres
• identificarea şi exprimarea emoţiilor faţă de
anticiparea evenimentului (ex anxietate,
iritabilitate, discomfort, frustrare)
• identificarea reacţiilor emoţionale imediate (şi
de lungă durată (ex.neajutorare, apatie)
• identificarea reacţiilor comportamentale şi
fiziologice (izolare, evitare, stare fizică de rău);
Conştientizarea reacţiilor la stres
• identificarea reacţiilor cognitive faţă de
eveniment
• evitarea autoblamării sau a blamării altora
pentru eveniment;
• identificarea tendinţelor dezadaptative ale
gândirii
• reevaluarea evenimentului interpretat ca
fiind stresant prin prisma gândirii pozitive
 Dezv. unor abilităţi de gândire şi comp.
de management al stresului
• activităţi precise sau a rezultatelor acesteia;
• dezvoltarea comunicării pozitive cu ceilalţi;
• învăţarea tehnicii de a spune NU şi de a spune
DA.
• identificarea şi rezolvarea conflictelor atunci
când apar
• învăţarea metodelor de rezolvare a problemelor
şi de luare a deciziilor
• învăţarea unor metode de relaxare
Stabilirea şi menţinerea unui suport social adecvat
• solicitarea ajutorului direct şi receptivitate faţă de
acesta;
• dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor de prietenie;
Dezvoltarea unui stil de viaţă sănătos

Dezvoltarea stimei de sine

• stabilirea priorităţilor şi limitelor personale;
• participarea la activităţi care dezvoltă stima de sine;
• stabilirea unor scopuri realiste.
Managementul timpului