Oraşul Pompei

Stradă din orașul Pompei

Pompei este un vechi oraş
roman, situat apropiere de
Napoli in regiunea
Campania, la aproximativ
10 km de Muntele Vezuviu.
În Antichitate , orașul era o
colonie prosperă a Romei,
închinată Zeiței Venus , cu
o populație de aproximativ
20.000 de locuitori.
În urma erupției
vulcanului Vezuviu, în
data de 24 august 79
d.Hr., oraşul a fost
acoperit cu un strat gros
de cenuşă vulcanică. În
prezent el reprezintă un
muzeu in aer liber
Pompei a avut o perioadă de maximă
prosperitate după sfârşitul secolului I
până la distrugerea sa, în anul 79
d.Hr.
În oraş se regăseau construcţii tipice
romane.
Forul roman din Pompei. În planul
îndepărtat al imaginii poate fi observat
vulcanul Vezuviu.

Forumul din Pompei era un centru politic, economic

şi religios.
Bazilica servea
drept piaţă
acoperită,
ulterior ea a
devenit edificiul
judecătoriei.
Ruinele templului
dedicat lui Jupiter

Templul lui Jupiter, fiind principalul locaş de cult din Pompei, se înălţa in
partea de nord a Forumului. Aici, podeaua era pavată cu lespezi de piatră
în formă de romb, creând efectul cuburilor tridimensionale. În subsol se
găsea tezaurul.
În oraș au fost construite două teatre.
Cel mic, acoperit, era denumit şi
Odeon.
Tot aici, se regăseau un amfiteatru şi 3
terme mari.
S-au păstrat, de asemenea, multe
locuinţe și magazine, purtând numele
proprietarilor, a operelor de artă
remarcabile sau a personalităţilor
ilustre ale vremii.
 
TEATRUL ODEON
TEATRUL MARE DIN POMPEI
Interiorul unei prăvălii
romane din Pompei
Pereţii caselor bogate şi al clădirilor publice erau
decorate cu fresce şi mozaicuri.
Oraşul întâmpinase dificultăţi în alimentarea cu apă încă
din timpurile străvechi. Aici, pânza freatică se găsea la o
adâncime de aproximativ 39 de metri, de aceea existau
foarte puţine fântâni.
Problema era parţial rezolvată prin amenajarea, în
aproape fiecare casă, a impluviilor – bazine pentru
colectarea apei de ploaie.
Deficitul de apă a luat sfârşit odată cu construirea unui
apeduct (cea mai mare parte a acestuia se afla sub
pământ), în perioada domniei împăratului August. La
apeduct au fost racordate doar casele celor mai bogați
orăşeni, ceilalţi continuând să ia apă din fântâni.
Caius Cornelius Tacit scria în „Anale” despre
un mare cutremur, care a avut loc în data de 5
februarie, anul 62 d.Hr., şi care a produs
daune considerabile orașului, practic toate
clădirile fiind afectate, într-o oarecare măsură.
Majoritatea edificiilor au fost reparate, dar
unele au păstrat urmele deteriorării, până la
distrugerea orașului, în anul 79.
Erupţia Vezuviului a
început în ziua de 24
august a anului 79 şi a
durat toată ziua şi toată
noaptea. Această
informaţie a fost găsită în
manuscrisele lui Pliniu cel
Tânăr. Vulcanul a nimicit
trei oraşe – Pompei,
Herculaneum, Stabie, dar
şi câteva localităţi mai
mici.
Locuitorii au simțit inițial un
cutremur violent , apoi au
auzit un tunet înspăimântător
și au văzut străfulgerări de
foc. Din vârful muntelui s-a
ridicat un nor uriaș de fum și
cenușă care s-a lăsat peste
oraș acoperindu-l. Mulți
oameni nu au avut timp să
fugă. Au murit asfixiați de
gaze fierbinți și toxice și de
cenușa care s-a lăsat peste ei
și peste casele lor.
OAMENII FUGIND DIN CALEA ERUPȚIEI VULCANULUI VEZUVIU
Săpăturile arheologice au
demonstrat că oraşele s-au
conservat aşa cum erau în
momentul erupției. Sub stratul
de cenuşă, gros de câţiva
metri, au fost descoperite case
cu mobilier intact, oameni şi
animale care n-au reuşit să se
salveze. Puterea erupției a fost
atât de mare, încât cenuşa a
ajuns până în Egipt şi Siria.
Din cei 20 000 de locuitorii, au decedat
aproximativ 2.000 de oameni,
rămăşiţele lor au fost găsite în clădiri,
pe străzi, şi în afara oraşului.
Majoritatea locuitorilor au reuşit să
părăsească Pompei înaintea catastrofei.
Printre victimele erupției s-a numărat
şi Pliniu cel Bătrân care, din interes
ştiinţific, s-a apropiat de Vezuviu pe un
vas, pentru a observa erupţia de
aproape, dar a nimerit zona care a fost
lovită de dezastru – oraşul Stabie.
Ruinele Pompeiului au fost descoperite
intâmplător, la sfârşitul secolului al XVl-
lea. Oraşul, aflat la o distanţă de 9,5
kilometri de craterul vulcanului şi la 4,5
kilometri de poalele muntelui, a fost
acoperit de la început, cu un strat de
fragmente de piatră ponce şi cenuşă
vulcanică. Această masă a fost udată de
o ploaie torenţială şi s-a transformat în
noroi, care ulterior s-a uscat, formând un
strat compacţ, cu grosimea cuprinsă între
1,5 şi 6 metri.
În anul 1592, arhitectul Domenico
Fontana, construind canalul de la râul
Sarno, a găsit o parte din zidul oraşului.
În anul 1689, în timpul construcției
unei fântâni, au fost descoperite ruinele
unei clădiri antice, pe care se afla
inscripţionat cuvântul “Pompei”.
Atunci se credea că aceasta este vila lui
Pompei cel Mare. Săpăturile au început
abia în anui 1748, sub conducerea
căpitanului Alcubierre, care era sigur că
oraşul găsit este Stabie.

https://
m.youtube.com/watch?v=dY_3ggKg0B
c

https://m.youtube.com/watch?v=RLBqB
XsiNng