Sunteți pe pagina 1din 27

CONCEPTE, NOTIUNI, DE CONSULT

MEDICAL, METODE DE DIAGNOSTIC CLINIC,


PARACLINIC ;I INSTRUMENTAL IN
MEDICINA INTERNA. PRINCIPII DE
PROFILAXIE.
Planul prelegerii:
 Etapele consultului medical
 Noțiuni despre simptome și sindroame
 Tipuri de diagnoze în medicina internă
 Dificultăți de diagnostic
 Criterii de stabilire a strategiei investigaților paraclinice
 Particularităţi de tratament
 Medicina defensivă
 Rolul specialistului inginer biomedical în medicina internă
 
DE CE PACIENŢII VIZITEAZĂ
INSTITUȚIILE MEDICALE?

DACĂ EU AŞ FI
PACIENT?
CE AȘTEPTĂRI ARE PACIENTUL?
CE VREA PACIENTUL?

3 “A”
• Accesibilitate
• Afabilitate (din fr.- cordialitate,
bunăvoinţă)
• Abilitate
Joseph E. Scherger. MD. Orange, California
The Journal of Family Practice, February 2001
vol. 50. NO 2, p.137
CE VREA PACIENTUL?
• Să fie ascultat
• Să nu fie grăbit
• Să fie informat
• Confidenţialitate
• Înţelegere
• Sinceritate
• Să participe in luarea deciziilor
EXPERIENŢA PACIENTULUI PRIVIND
PROPRIA BOALĂ
(MODELUL POPULAR)

• Ce s-a întâmplat?
• De ce ?
• De ce mi s-a întâmplat mie ?
• De ce acum ?
• Ce se întâmplă daca nu fac nimic ?
• Ce ar trebui sa fac ?
• Cui să mă adresez pentru ajutor ?
ABORDAREA BAZATĂ PE DIAGNOZĂ

Simptom Simptom Simptom Simptom

Sindrom Sindrom

Diagnoza
ABORDARE BAZATA PE
NECESITILE PACIENTULUI
• De a identifica ce crede pacientul despre maladia lui
si aşteptările acestuia de la întîlnirea cu medicul
• Grijile pacientului pentru problema sa – de a
identifica emoţiile şi de a reacţiona în mod
corespunzător
• De a identifica posibilul plan de acţiuni al
pacientului şi de a-l ajuta să-şi modifice acest plan
(nu este identic cu recomandările)
SARCINILE MEDICULUI/SPECIALISTULUI
ÎN TIMPUL CONSULTAŢIEI D. Pendleton

1) de a stabili motivul vizitei


2) de a discuta alte posibile probleme de sănătate
3) de a selecta variantele corespunzătoare pentru
soluţionarea problemei
4) stabilirea în acord cu pacientul a celei mai bune metode de
soluţionare a problemei
5) implicarea pacientului în soluţionarea problemei
6) utilizarea corectă a timpului şi altor resurse
7) de a sprijini o strânsă colaborare pe viitor şi relaţii bune cu
pacientul
SARCINILE specialistului biomedical
ÎN TIMPUL CONSULTAŢIEI
1) de a oferi lucr[torilor medicali dispositive verificate
pentru examen paraclinic si instrumental
2) de a respecta confidentialitatea pacientului
3) de a oferi instructiuni pentru lucru cu dispozitivele
medicale lucratorilor medicali si la necesitate pacientilor
5) De a verifica riscurile posibile de accident de munca in
lucru cu dispozitivele medicale
6) de a asigura colaborarea cu lucratorii medicale in pocesul
de prestare a serviciilor medicale pacientilor
RISCUL EŞUĂRII CONSULTAŢIEI (1)
1. Insuficienţă de timp
2. Asistenta medicală în cabinet sau alți specialiști
3. Altcineva întrerupe consultaţia
4. Contact neeficient la începutul consultaţiei
5. Consultarea a mai multor oameni (mama şi
copilul, soţul şi soţia)
GENERALITĂŢI
• Diagnosticul este ansamblul de investigaţii clinice şi
paraclinice care au ca obiectiv definirea stării patologice
unui pacient.
• Diagnosticul prezumptiv este prima etapă a oricărui
diagnostic.
• Diagnosticul diferenţiat este etapa de diagnostic în care
diagnosticul prezumtiv este comparat cu tablourile
clinice şi paraclinice ale altor afecţiuni cu
simptomatologie asemănătoare.
• Diagnosticul clinic este bazat pe simptomatologia
subiectivă (ceea ce descrie pacientul) sau obiectivă
(constatările făcute de examinatori)
DIFICULTĂŢI DE DIAGNOSTIC

• Erorile de diagnostic condiţionate de bolnav


Evoluţie asimptomatică
• Manifestări clinice şterse
• Debuturi atipice
• Evoluţii atipice
• Simptomatologie nespecifică
• Boli, grave cu evoluţie infraclinică, latentă,
mascate
ERORILE DE DIAGNOSTIC
CONDIŢIONATE DE BOLNAV:
• Imposibilitatea bolnavului de a-şi expune
simptomele
• Pacienţi necomunicativi
• Particularităţi individuale
• Bolnavi psihici
• Nivelul de cultură redus
• Simulanţi
GREŞELI COMISE DE ANGALAȚII
SISTEMULUI DE SĂNĂTATE:
• Din cauza grabei
• Datorită ignoranţei
• Datorită superficialităţii (incompetenţei) Evaluare
greşită a semnelor şi simptomelor Fobia de decizie
• Excesul de zel
• Alte cauze
• Dotarea tehnică insuficientă
GREŞELILE ÎN EFECTUAREA
DIAGNOSTICULUI DIFERENŢIAT

• Pregătire profesională insuficientă


• Examenul incomplet
• Lipsa de instrumentariu necesar
• Prejudecată, idei preconcepute,
• Erori de ordin psihologic – tendinţa de elabora un diagnostic
spectaculos, rar întâlnit
• Erori de natură tehnică – rezultate fals +/- (poli inversaţi
ECG), artefact în imagistică, investigaţii nereuşit alese,
• Erori de ordin statistic – probabilistic, nerespectarea corelaţiei
cu vîrsta, cu sezonul, anotimpul, (pentru boli infecţioase).
CRITERII DE STABILIRE A STRATEGIEI
INVESTIGAŢIILOR PARACLINICE
• Identificarea diagnosticului prezumptiv
• Dacă există un algoritm de diagnostic se recurge la algoritm
• Se solicită investigațiile care confirma/ infirma diagnosticul
clinic (conform PCN/standarde
• Nu se recurge la investigaţii paraclinice până nu se epuizează
toate resursele clinice
• Se solicită numai investigaţii care aduc informaţie utilă pentru
diagnostic
• Dintre investigaţiile utile se aleg cele mai uşor de efectuat
• Se ţine cont de posibilităţile pacientului (fizice, financiare
SINTEZA DIAGNOSTICĂ PRESUPUNE:
• inventarierea tuturor semnelor
• stabilirea legăturilor dintre simptome gruparea
semnelor şi simptomelor în sindroame
• gruparea sindroamelor în boli
• stabilirea legăturilor între boli
• diagnosticul tuturor bolilor
• stabilirea legăturilor cu condiţiile de viaţă
• ierarhizarea bolilor
• elaborarea unui diagnostic integral
FACTORI CARE DETERMINĂ
PARTICULARITĂŢILE TRATAMENT
• Posibilităţile limitate ale instituției medicale pentru a realiza
tratamentul integral (la pacienții cu comorbidități)
• Particularităţi condiţionate de natura bolii
• Particularităţi determinate de bolnavi
• Necesitatea de a interveni în urgenţe
• Necesitatea colaborării cu alţi specialişti
• Supravegherea continuă a bolnavului
• Dificultatea respectării recomandărilor igienodietetice
Cointeresarea pacientului
• Cointeresarea familiei
• Consilierea pacientului
• Necesitatea îngrijirilor terminale
PRINCIPALELE ACTIVITĂŢI
TERAPEUTICE
• Recomandări de regim şi de alimentaţie
• Consiliere pentru modificarea stilului de viaţă
• Aplicarea metodei de prevenţie (vaccinare)
• Prescrierea remediilor terapeutice
• Aplicarea metodelor alternative de tratament,
fizioterapie
• Spitalizarea şi realizarea tratamentului chirurgical
• Recomandarea tratamentului balneo-sanatorial
• Recomandarea reorientării profesionale/grad de
dizabilitate
MEDICINA DEFENSIVĂ
• Prezintă compromisul, deviaţia, abaterea de la ceea ce crede
medicul/alt specialist din medicină că are de făcut în cadrul
practicii corecte, la ceea ce crede pacientul că trebuie de făcut
• Solicitarea pacientului ce contravine cu părerea ştiinţifică a
medicului
• Nu este o medicină mai utilă, poate fi chiar mai dăunătoare
• Depinde de limita până unde medicul/specialistul acceptă să
cedeze
• Creşte cheltuielile pentru serviciile de sănătate şi poate expune
pacientul la riscuri inutile
CAUZELE MEDICINEI DEFENSIVE
• Evitarea discuţiilor inutile, reclamaţiilor
• Criza de timp, pacient neinformat
• Evitarea conflictelor cu bolnavul
• Teama de a pierde bolnavul
• Diferenţe de opinii, Insuficienţa pregătirii
bolnavului
• Pacient necooperant, comunicare dificilă
• Pacient cu personalitate accentuată
SINTEZA TERAPEUTICĂ
• Inventarierea tuturor bolilor pacientului
• Stabilirea legăturilor dintre maladiile pacientului
• Ierarhizarea bolilor și elaborarea strategiilor terapeutice în
funcţie de ierarhizarea bolilor
• elaborarea conduitei terapeutice în funcție de clinica
bolnavului și schimbarea conduitei terapeutice în funcţie de
evoluţia bolilor
• Evitarea efectelor adverse asupra celorlalte boli
Rolul specialistului
inginer biomedical în medicina internă
Discuții …..

Pentru lucru sinestătător pag. 1-10


Harison Partea 1
CONCLUZII
• Pregătirea clinică a fiecărui specialist este
primordială
• Accent pe posibilitățile teoretice, practice,
logice ale tuturor lucrătorilor medicali
• Asigurarea continuității acordării asistenţei
medicale în echipa multi și interdisciplinară
• Inginerul biomedical este un specialist care
ajută alți lucrători medicali să efectueze sinteza
diagnostică şi terapeutică și poartă
responsabilitare juridică pentru acțiunile sale
BIBLIOGRAFIA:

1. Longo Dan L. Harrison: Manual de medicină Partea I; trad. : Ana-Irina


Gruescu. București: Editura ALL, 2014 Index ISBN 978-606-587-332-2
1.591 p.
2. www.all.ro/media/attachment/file/h/a/harrison_manual_de_medicina_inte
rna_editia_18.pdf
3. Paulman Paul M., Paulman Au., Haririson J.., Nasir L., Jarzynka K.
Tailor-manual de diagnostic diferențial. Semne și simptome în
diagnosticul contradictoriu. Ediția III., Editura ALL București, 2016,
traducere în română de Grigore Florina. ISBN 978-606-587-304-9. 509 p.
4. Matei Dm. coordonator la colectivul de autori. Esențialul în medicina de
familie. Ediția III, Editura Amaltea București 2016. ISBN 978-973-162-
167-8. 488 p.