Genetica bacteriana I & II

1. Ereditatea – transmiterea caracterelor

specifice speciei la urmasi

2. Variabilitatea – schimbarea unor caractere

care sunt mostenite de catre urmasi si
aparitia unor caractere diferite de ale
genitorilor (diversitate mare intr-un numar
mic de generatii)
Organizarea materialului genetic la
bacterii
Cromozomul (=genomul) bacterian
• Macromolecula unica de ADN cu greutatea
moleculara de 109 daltoni si lungime de 1100-
1300 µm, suprahelicata in celula
• Structura moleculei de ADN – 2 catene
spiralate complementare si de polaritate
inversa (modelul Watson si Crick)
• Contine toata informatia necesara cresterii si
replicarii celulei bacteriene
 ADN
• 1869 – Frederick Miescher
• 1920 – Phoebus A.T. Levine – contine acid
ortofosforic, zaharuri cu 5 atomi de C si baze
care contin N
• Ulterior – Rosalind Franklin – structura
helicoidala prin cristalografia cu raze X
• 1950 – James Watson si Francis Crick –
structura 3D a moleculei de ADN
 Structura ADN I
• Lant dublu helicat de nucleotide – “scara in
spirala” (cu balustrada) sau “fermoar”
• Unitatea structurala de baza este nucleotida:
- 1 molecula acid ortofosforic
- 1 zahar cu 5 atomi de C (pentoza) – dezoxiriboza
- 1 baza care contine N – poate fi o purina sau o
pirimidina
 Structura ADN II
• Scheletul spiralei (“balustrada” si “lateralele
scarii”) – acid ortofosforic si dezoxiriboza
• Bazele azotate reprezinta “caramizile” care
construiesc ADN
- purina: 2 inele lipite alcatuite din 9 atomi de C si
hidrogen: A si G
- pirimidina: 1 inel alcatuit din 6 atomi de C si
hidrogen: T si C
• Bazele se leaga complementar (A-T si C-G) prin
legaturi de hidrogen
 Structura ADN III
• cele doua lanturi complementare “merg” in
directie opusa (polaritate inversa)
• Informatia continuta in ADN – secventa de
“litere” de-a lungul “scarii”/”fermoarului”
• Secventa ACGCT inseamna altceva decat
secventa AGTCC chiar daca contin exact aceleasi
litere (vezi “stops” si “spots” sau “posts”)
- oamenii – 99,9% sunt identici. In genomul
urman: din 3 miliarde de litere - 0,1% se “traduc”
prin 3 milioane de aranjari diferite ale bazelor
azotate (“literelor”) – aspect important in
criminalistica dar si in diagnosticul bacteriologic
(genomul bacterian)
 Genetica bacteriana si diagnosticul
microbiologic I
• Proportia de baze complementare este
constanta in cadrul unei specii, raportul A-T/
C-G – criteriu taxonomic de baza in
clasificarea moderna a bacteriilor

• Noi teste diagnostice – identificarea unei

secvente unice de ADN sau ARN prezenta in
fiecare specie bacteriana
 Genetica bacteriana si diagnosticul
microbiologic II
• PCR – amplificare a secventelor ADN – detectia
bacteriilor in numar foarte mic in prelevatele
clinice ( BK in LCR)
• Testele genetice “sar” peste nevoia de a cultiva
bacteriile – metoda rapida de diagnostic
microbiologic
• Genetica bacteriana – necesara intelegerii
aparitiei si transferului rezistentei la antibiotice
la microorganisme (mutatii…)
 Replicarea ADN I
• Structura dublu spiralata permite replicarea lui
identica, semiconservativa
• Spirala se “deschide” ca un fermoar la locul
initial al replicarii sub actiunea unei ADN-giraze
• Pe fiecare spirala se va sintetiza una noua,
complementara, cu participarea ADN-
polimerazei (I, II, III) din directia capatului 5’
terminal spre capatul 3’ terminal
 Replicarea ADN II
• Replicarea cromozomului poate fi uni- sau
bidirectionala in functie de conditiile de mediu
• In celula bacteriana pot coexista diferite
structuri genetice (cromozom, plasmide,
bacteriofag), replicarea lor putand sa aiba loc
in acelasi timp.
 Terminologie I
• Genotipul unei celule = potentialul genetic al
ADN-ului acelui microorganism
- toate caracteristicile care sunt condificate in
ADN si care au potentialul de a fi exprimate
- unele gene sunt “tacute”, fiind exprimate doar
in anumite conditii = INDUCTIBILE
- genele care sunt exprimate intotdeauna =
CONSTITUTIVE
• Fenotipul unei celule = caracteristicile genetice
ale unei celule care sunt exprimate si pot fi
observate
 Terminologie II
• Scopul final al unei celule:
- producerea proteinelor (str. si functia celulara)
- transmiterea info. pt aceasta si generatiilor
urmatoare de celule
• Proteinele = polipeptide alcatuite din amino-acizi
(aa)
• Informatia pentru sinteza proteica: in ADN-ul
bacterian
 Terminologie III
• Sinteza proteica - 2 etape principale:
- transcriptia/transcrierea informatiei genetice din
ADN intr-un ARNm cu ajutorul ARNpolimerazei si
folosind ADN ca matrice/model (ARN – lant unic si
scurt si contine ca zahar riboza si U in loc de T)
- translatia/traducerea – mesajul ARNm este
decodificat la nivelul ribozomilor secventa
aa intr-un lant polipeptidic (aa sunt adusi in
ribozomi prin transferul moleculelor ARNt care
“traduc” codonii; moleculele ARNt se ataseaza
temporar de ARNm utilizand regiunile lor
complementare, anticodon)
 Terminologie IV
• Codon = un grup de 3 nucleotide in molecula
ARNm care codifica un aa specific
• Anticodon = triplet de baze pe ARNt care se leaga
de tripletul de baze de pe ARNm (identifica care aa
va fi intr-o locatie specifica in proteina)
• Fluxul informatiei genetice este intotdeauna
unidirectional – de la acizii nucleici la proteine
• Numarul si secventa de aa in lantul polipeptidic (si
deci structura particulara a acelei proteine) este
determinata de secventa de codoni din molecula
ARNm
 Terminologie V
• Codul genetic = corespondenta dintre
secventa codonilor si cea a aa in cadrul unui
polipeptid
• Gena (cistron) – secventa de ADN specifica
care codifica un aa dintr-un polipeptid care
functioneaza direct sau impreuna cu alte
polipeptide ca enzima sau proteina
structurala.
 Reglarea activitatii genelor I
• Scop: ajustarea metabolismului la conditiile de
mediu – cresterea si multiplicarea in conditii
optime
• Mecanismele reglarii negative (prezente doar
la procariote):
- Gene structurale – codifica enzime pt o
anumita linie metabolica – formeaza o unitate
numita operon care este delimitat de secvente
de control
 Reglarea activitatii genelor II
(operatorul – receptioneaza semnalele,
promotorul – initiaza transcrierea genei
structurale si terminatorul – incheie transcriptia)
- Gena reglatoare - conduce activitatea unui
operon si codifica sinteza unui represor (care
este capabil sa se fixeze pe operator, blocand
activitatea ARNm polimerazei)
Organizarea materialului genetic la
bacterii
 Plasmidele I
• Elemente extracromozomale alcatuite din
ADN circular care se replica autonom in celula
gazda
• Nu sunt indispensabile vietii celulei
• 1952 – Lederberg le-a denumit
• 1963 – Watanabe – importanta practica
(transmiterea rezistentei la antibiotice intre
bacterii)
 Plasmidele II
• Mici – 10-40 copii in celula
• Mari – 1-3 copii
• Plasmidele inrudite (mecanism comun de
control al replicarii) sunt incompatibile intr-o
celula bacteriana
• Plasmidele neinrudite – sunt compatibile
 Plasmidele III
• Pot fi:
- conjugative: se pot transfera singure la alte
bacterii (plasmidele R)
- neconjugative: transfer doar cu ajutorul altei
plasmide conjugative sau a unui bacteriofag (BL la
S. aureus)
- episomi: se pot integra prin recombinare in
cromozomul bacterian, pierzandu-si autonomia de
replicare (plasmidul F sau factorul de fertilitate)
 Plasmidele IV
• Pentru medicina – clasificarea
1. Plasmide de virulenta – determinanti genetici ai
unor factori de virulenta la bacterii: hemolizina la
S. aureus, secretia enterotoxina la E.coli …
2. Plasmide de rezistenta (R): molecule circulare de
ADN cu 2 regiuni genetice distincte (“R” si “FTR”):
90% din tulpinile de spital – Escherichia,
Klebsiella, Pseudomonas, Acinetobacter…
3. Plasmidul F – contine pe langa alti determinanti
genetici, genele de transfer tra
 Plasmidul F
• Se poate transmite altor celule bacteriene prin
conjugare
• Se poate integra in cromozomul bacterian –
transferul de gene cromozomale de la o celula
bacteriana donor la cea receptor
• In functie de prezenta factorului F, bacteriile
se impart in:
1.Bacterii F- - celule femele – receptoare
 Plasmidul F – cont.
2. Bacterii F+ - celule masculine – donoare
3. Bacterii Hfr – celule masculine, au factorul F
integrat in cromozom
4. Bacterii F’ – celule masculine – au factorul F
ca plasmid autonom dupa ce a fost integrat
in cromozom si l-a parasit rupand un
fragment ADN din cromozom
Organizarea materialului genetic la
bacterii
 Bacteriofagii I
• 1915 – Twort si d’Herelle = virusuri care ataca
bacterii
• “phage” – gr. “phagein” = a manca
• Cei mai studiati – fagii T si Lambda la E.coli
• Poarta informatia genetica pentru:
- replicarea ADN propriu
- sinteza proteinelor de invelis
Dar nu le pot realiza singuri! – au nevoie de “gazda”
 Bacteriofagii II
• Structura bacteriofagilor:
- cap hexagonal (ADN dublu catenar invelit
intr-o proteina care alcatuieste capsida)
- coada si structuri adiacente – rol in atasarea
fagului la celula bacteriana si transmiterea in
siguranta a ADN-ului fagic in celula gazda
 Bacteriofagii III
Cap/Capsida

Teaca coada
contractila
Fibrele
cozii
Placa
bazala
 Bacteriofagii IV
• 2 tipuri de infectii la bacterii
I - infectii litice (fagi virulenti)
II - infectii lizogenice (temperate) - fagi
temperati
• Inainte de infectare – bacteria e implicata in
replicarea propriului ADN
• Dupa infectare – ADN-ul viral preia
“conducerea” celulei gazda – producerea de
acizi nucleici si proteine necesare producerii
de noi particule virale
 Bacteriofagii V
• Infectia litica (ciclul litic)
- atasare, adsorbtie, penetrare, sinteza de proteine
timpurii si replicarea ADN viral, sinteza tardiva de
proteine si asamblarea particulelor virale – liza
celulei cu eliberarea particulelor virale
• Infectia lizogena (ciclul lizogen)
- asasare, adsorbtie, penetrare, integrare ADN viral
in cromozomul bacterian (profag – o singura gena a
fagului este activa, bacterie = lizogenizata),
replicare odata cu bacteria, NU distruge bacteria
 Bacteriofagii VI
Infectia litica (ciclul litic)
Bacteriofagii VII
 Bacteriofagii VIII
• Dificila recunoasterea bacteriei lizogenizate de
cea nelizogenizata (apar identice)
• Uneori profagul – noi caractere (nou fenotip)
bacteriei lizogenizate = conversie lizogenica
• EX.: - C. diphteriae – fagul beta – toxina
- S. pyogenes – lizogenizat- toxina eritrogena
- C. botulinum – lizogenizat – unele toxine
• Fenomen similar conversiei lizogenice – virusuri
tumorale – unele cancere umane
 Bacteriofagii IX
• Terapia fagica
- Utilizarea in terapeutica a bacteriofagilor litici
pentru a trata infectii bacteriene
- Alternativa la antibiotice – Estul Europei si SUA
- Beneficii: - mult mai specifica
- nu e daunatoare celulelor eucariote
supuse tratarii si nu ar trebui sa
afecteze flora normala a gazdei
- efecte secundare minime sau absente
- Georgia – tratamentul infectiilor bacteriene care nu
raspund la antibioticele conventionale
Organizarea materialului genetic la
bacterii
 Elementele genetice transpozabile I
1. Fragmentele de insertie (IS)
2. Transpozonii (Tn)
• Fragmente mici ADN cu limite structurale bine
precizate
• Se pot integra repetat in mai multe situsuri
dintr-un genom
• 1952 – Barbara McClintock – “jumping genes”
• 1983 – a primit premiul Nobel
 Elementele genetice transpozabile II
• Fragmentele de insertie (IS)
- 1000 baze, fac parte in mod normal din
cromozom sau plasmide
- Prezente in mai multe copii si flancate de
secventa de ADN (pentru codificarea
transpozitiei)
- NU confera un caracter nou celulei, DAR
dupa insertie pot produce modificari in
expresia genelor adiacente inserarii
 Elementele genetice transpozabile III
• Transpozonii (Tn)
- Alcatuiti din 2 IS care nu au nevoie de
secventa de ADN pentru codificarea
transpozitiei
- Codifica determinanti de rezistenta sau unele
caractere care pot apare in fenotipul bacteriei
1. Ereditatea – transmiterea caracterelor
specifice speciei la urmasi – aparitia de
“clone”

2. Variabilitatea – schimbarea unor caractere

care sunt mostenite de catre urmasi si
aparitia unor caractere diferite de ale
genitorilor (diversitate mare intr-un numar
mic de generatii)
 Variabilitatea
• Mecanisme:
1. Mutatia
2. Transferul de material genetic
a. Transformarea
b. Transductia
c. Conjugarea
3. Recombinarea
 Mutatia I
• Def. = schimbarea unui caracter in mod brusc, cu
frecventa redusa, intamplator, transferabil la
descendenti
• Mecanismul mutatiei – schimbarea unei secvente
de nucleotide prin:
- substitutie – inlocuirea unei baze azotate cu alta
- insertie – adaugarea uneia sau ˃ per. baze
- deletie – pierderea uneia sau ˃ per. Baze
- inversia – modificarea orientarii unui segment ADN
in raport cu secventele vecine
 Mutatia II
• Clasificare:
1.Dupa modalitatea de aparitie:
- spontane (naturale)
- induse (agenti mutageni: UV, Q, subst.
chimice
2.Dupa marime:
– punctiforme (afecteaza un singur nucleotid si
sunt reversibile)
- extinse
 Mutatia III
3. Dupa caracterul fenotipic afectat:
- morfologice
- biochimice
- antigenice
- de virulenta
- de rezistenta – “one step” – devine R imediat
- “multistep” – R la concentratii
crescande de antibiotic
 Variabilitatea
• Mecanisme:
1. Mutatia
2. Transferul de material genetic
a. Transformarea
b. Transductia
c. Conjugarea
3. Recombinarea
 Transferul de material genetic
• Caracteristici generale:
1.Este unidirectional: de la donor la receptor
2.Donorul nu transfera intregul cromozom
(transfer incomplet)
3.Fragmentul transferat se poate integra in
ADN-ul receptorului sau sa se stabilizeze in
celula in stare autonoma
4.Doar intre tulpini ale aceleiasi specii sau intre
specii strans inrudite
 1. Transformarea I
• Transferul donor-receptor sub forma de ADN:
-liza celulei donor
- extractie chimica
• 1928 – experimentul lui Griffith – pneumococ
• Factori care influenteaza transformarea:
- dimensiunea ADN
- starea de competenta a receptorului – permite
inglobarea ADN strain (Haemophilus, Bacillus,
Neisseria, Salmonella, Streptococcus..) – Ag
special pe suprafata = factor de competenta
 1. Transformarea II
 etape
 Preluare ADN
 Gram +
 Gram -
– Recombinare

• Semnificatie
– Variatii de faza Neiseseria
– Tehnologie ADN
recombinant
(inducere artificiala a starii de
competenta)
 2. Transductia I
• Transfer genetic de la o bacterie la alta prin
intermediul unui bacteriofag
• Aparitia de caractere noi: R la antibiotice, secretie
toxine, enzime, etc
• Transductia generalizata:
- Bacteriofagii transfera ORICE gena bacteriana
- Mediata de fagii litici (virulenti)
• Transductia specializata:
- Bacteriofagii transfera anumite gene (genele
adiacente locului de insertie a fagului)
- Mediata de fagii temperati
 2. Transductia II

•Transductia generalizata
 3. Conjugarea I
• Transferul de material genetic de la donor la
receptor prin contactul direct dintre cele doua
celule
• Se pot transmite plasmide si gene
cromozomale (prin intermediul factorului F+ )
• Diferit la bacteriile Gram-negative si Gram-
pozitive
 3. Conjugarea II
• Bacterii Gram-negative – prin intermediul
plasmidului F, prin contact direct intre cele doua
celule
a. Poate fi situat intr-un plasmid – bacterii F+
- Gene de transfer tra – sinteza pilului de sex si
transferul plasmidului
b. Poate fi integrat in cromozom – bacterii Hfr
- Transferul de gene cromozomale de la o bacterie la
alta
- Recombinare gene cromozomale donator-receptor
 3. Conjugarea III

• Transferul
genetic prin
contactul direct
Donor

Recipient
 3. Conjugarea IV
Caracteristicile
bacteriilor Hfr:
- Bacteria F- rareori
devine Hfr, pe cand
bacteria Hfr ramane
intotdeauna Hfr
- Materialul genetic
cromozomal se F+ Hfr
transfera cu
frecventa marita –
recombinare gene
donor-receptor
 3. Conjugarea V

• Mecanism Hfr
si F-
Hfr F- Hfr F-

Hfr F- Hfr F-
 3. Conjugarea VI

Mecanismul
F+ si F-
F+ F- F+ F-

F+ F+ F+ F+
 3. Conjugarea VII
• Bacteriile Gram-pozitive: prin performanta
celulei receptoare: produce substante cu
afinitate pentru unele substante adezive de pe
suprafata receptorului (sexferomon) – punti
intercelulare
• Ex.: Streptococcus, Streptomyces ,Clostridium..
 Variabilitatea
• Mecanisme:
1. Mutatia
2. Transferul de material genetic
a. Transformarea
b. Transductia
c. Conjugarea
3. Recombinarea
 Recombinarea I
• Formarea unui nou genotip prin reasortarea
genelor dupa schimbarea de material genetic
• Rezulta din transferul genetic (integrare
suplimentara de ADN) si transpozitie (schimb
de elemente omologe)
• Transpozitia – segmente de ADN (IS si Tn) se
deplaseaza de la un situs la altul in genomul
bacteriilor sau al bacteriofagilor
 Recombinarea II
• Recombinare legitima (omologa) – ADN donor
inserat la receptor are omologie de baze cu
acesta
- Ex.: transformare, unele forme de transductie si
conjugare
• Recombinare nelegitima (heterologa) –
integrarea de ADN suplimentar intr-un replicon
- Ex.: integrarea plasmidului F, a unor profagi sau
transpozitia elementelor genetice mobile
 Recombinarea III
• Clonarea genelor – forma deosebita de
recombinare nelegitima (in vitro)
• Plasmidele sunt folosite frecvent ca vectori
pentru transferul si clonarea de material genetic
de la o bacterie la alta sau intre organisme foarte
indepartate filogenetic
• Se introduc in genomul bacterian gene care
codifica sinteza de IFN, insulina, etc – obtinerea
artificiala ar fi imposibila sau foarte costisitoare
 Bibliografie
• Textbook of Diagnostic Microbiology, Connie
R. Mahon et al., third edition Elsevier, 2007, p.
21-26
• Curs genetica bacteriana – Conf. Dr. Alexandru
Rafila
• Bacteriologie medicala, O.M. Dorobat, Ed.
Printech 1999, p. 37-49
• http://textbookofbacteriology.net/phage.html