STILUL MANAGERIAL ȘI

INFLUENȚELE ASUPRA
COMUNICĂRII
ORGANIZAȚIONALE
MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, ANUL I

MANAGEMENTUL COMUNICĂRII ORGANIZAȚIONALE ȘI AL RELAȚIILOR PUBLICE

NEAG LARISA-CORINA
 TERMENII ,,STIL MANAGERIAL” ȘI
,,COMUNICARE ORGANIZAȚIONALĂ”

Până în prezent nu a fost elaborată o definiție a

stilurilor manageriale, universal acceptată, impunându-se
atribuirea înțelesului practic de stil de conducere.

I. Moraru (1995) considera că stilul de conducere C. Russu: ,,comunicarea reprezintă procesul de

este rezultanta structurii personalității liderului prin care se transmitere a informațiilor de la o persoană la alta
realizează funcțiile manageriale. prin intermediul mesajelor simbolice – sunete, cifre,
litere, alte semne, expresii ale feței, gesturi – care
E. Păun (1999, 121) consideră că ,,stilul de
conducere reprezintă modul în care managerul își asumă
servesc înțelegerii reciproce a persoanelor în
puterea cu care este investit prin statusul său în școală și vederea realizării obiectivelor lor individuale și a
arta de utilizare a puterii în practici manageriale care să celor comune la scara întregii organizații.”
permită atât realizarea obiectivelor organizației școlare, cât
și asigurarea unui climat de participare și manifestare
personală a fiecărui membru al comunității școlare”.
 CRITERII DE CLASIFICARE A STILURILOR
MANAGERIALE
Stilurile manageriale au fost grupate în funcţie de o serie de criterii, care se referă la următoarele:

 atitudinea faţă de responsabilitate;

 autoritatea exercitată de conducător;
 iniţierea de structură  și de consideraţie; 
 preocuparea pentru producţie și preocuparea pentru oameni; 
 preocuparea pentru producţie, preocuparea pentru oameni și pentru eficienţă; 
 tipul de motive, caracteristicile comunicării, natura cooperării si modul de adoptare a deciziilor. 

În funcţie de criteriile adoptate au rezultat mai multe categorii de stiluri manageriale:

 stiluri unidimensionale;
 stiluri bidimensionale;
 stiluri independente;
 ATITUDINEA FAȚĂ DE RESPONSABILITATE
STILUL
REPULSIV
- tendinţa de a refuza promovarea în funcţii
de conducere
- manifestă un respect exagerat faţă de
independenţa subordonaţilor
- în situaţii deosebite va adopta soluţii pripite
si puţin eficiente
- complexe de inferioritate, deci o redusă
încredere în propriile forţe
- dorinţa de a evita responsabilităţile
- adoptarea rapidă a deciziilor  sarcinile legate de aceste posturi
STILUL
DOMINANT
- comportament orientat spre dobândirea
puterii
- persoane dinamice, active si generează
un climat căruia îi sunt specifice
tensiunile, conflictele
- o bună părere despre ei însuşi, un grad
ridicat al încrederii în sine si convingerea
fermă că posturile de conducere le revin
de drept, numai ei fiind apţi si dotaţi să
ducă la îndeplinire în mod exemplar
- micşorarea propriei lor răspunderi pentru
eşecuri, plasând toată responsabilitatea
în sarcina subalternilor  considerarea subalternilor pe poziţie de
- încrederea ridicată în sine, în forţele
proprii, tendinţa de a acţiona cu fermitate
chiar şi în situaţii de incertitudine şi de a
persevera în atingerea scopurilor propuse
STILUL
INDIFERENT
- lipsa de interes faţă de propria evoluţie
în ierarhie
- orientarea lor spre ponderaţie şi
străduinţa de a îndeplini atribuţiile de
conducere ce le revin cu aceeaşi
conştiinciozitate ca şi pe celelalte
îndatoriri
- au capacitatea de a-şi forma o imagine
de sine realistă, ca şi despre alţii
- menţin în general, un echilibru între
evaluarea trăsăturilor pozitive şi
negative ale propriei lor persoane, cât şi
egalitate
 AUTORITATEA EXERCITATĂ DE MANAGER
(GRUPE DE STIL – K. LEWIN, W. LIPPIT ȘI R. WHITE - 1938)

PERMISIV
AUTORITAR DEMOCRATIC (LAISSEZ-
FAIRE)

- asigură participarea subalternilor la

- refuză să accepte participarea - evitarea oricărei intervenţii în
procesul de conducere
subalternilor la îndeplinirea organizarea şi conducerea grupului,
- apelează la colaborarea subalternilor
atribuţiilor manageriale plasând accentul pe organizarea
atât la stabilirea obiectivelor cât şi la
- adoptă în mod unipersonal deciziile şi conducerea spontană
repartizarea sarcinilor
- acordă o încredere nelimitată - prezenţa sau absenţa managerului nu
- sub aspectelor consecinţelor,
măsurilor organizatorice în direcţia are efecte la nivelul randamentului
determină o reducere a tensiunilor,
atingerii obiectivelor - moral mai scăzut, conducătorul nu
conflictelor, o puternică participare
- exagerarea atitudinii critice ori spre sprijină grupul în îndeplinirea sarcinii
- randamentul grupului este dat de
ştergerea interesului profesional
prezenţa sau absenţa managerului
(alienare profesională) al
- orientarea managerilor cu acest stil
subalternilor
spre control redus generează rezerve
- diminuează simţul de
pentru muncă inovatoare
responsabilitate, stânjeneşte
interesul creativ – participativ
 TIPUL DE MOTIVARE, COMUNICARE
ŞI COOPERARE
LIKERT

• 4 categorii:
I) STIL FOARTE AUTORITAR - conducători care fixează unilateral obiectivele, dau ordine
şi sunt orientaţi spre control exagerat;
- practicarea unui astfel de stil determină manifestarea rezistenţei
neexprimate a subordonaţilor, reduce productivitatea, scade satisfacţia oamenilor și interesul
pentru activitatea desfăşurată;
 II) STIL AUTORITAR BINEVOITOR - conducătorii fixează unilateral obiectivele (unipersonal),
dar acceptă discutarea cu subordonaţii a ordinelor date, ceea ce asigură utilizarea parţială a
experienţei subordonaţilor;

- rezistenţa tacită este cea mai redusă, dar încă prezentă; fiind excluşi de la
fixarea obiectivelor, subordonaţii vor resimţi sarcinile ca obligaţii şi nu se vor identifica în aceste
obiective, care nu reflectă decât accidental aspirațiile lor;
 III) STILUL PARTICIPATIV CONSULTATIV - tendinţa conducătorilor de a discuta cu subalternii
problemele de muncă şi producţie; în urma acestei consultări se definitivează dispoziţiunile şi se dau
ordine necesare;
- obiectivele importante sunt fixate însă în mod unipersonal; consultarea
predecizională a subordonaţilor le oferă posibilitatea participării la decizie şi conducere; rezistenţa
neexprimată a subordonaţilor este posibilă şi în acest caz.
 III) STILUL EXTREM DE PARTICIPATIV - se caracterizează printr-o amplă participare a
subordonaţilor la procesul de producţie; discuţiile şi sugestiile subalternilor nu privesc doar deciziile
referitoare la execuţie, ci şi deciziile referitoare la obiective; stabilirea obiectivelor prin consultarea
subalternilor duce la identificarea lor cu obiective fixate, deci stimulează motivaţia şi interesul;
- de fapt, obiectivele vor fi stabilite în fiecare moment al procesului de producţie
printr-o echilibrare a interesului întreprinderii cu interesele salariaţilor; numai în situaţii speciale, de
urgenţă, obiectivele sunt stabilite unipersonal; nici practicarea acestui stil nu exclude rezistenţa
neexprimată a subalternilor, dar ea are un caracter sporadic şi accidental.
 ASPECTE ȘI EXEMPLIFICĂRI

• Unii dintre managerii din România acționează foarte diferit cu privire la strategiile practice de motivare
a muncii, comparativ cu țările occidentale.
•  Marea majoritate a organizațiilor din România pun accentul doar pe obținerea profitului cât mai rapid,
neglijând aspectul uman al problemei, acest lucru petrecându-se chiar și la companiile foarte mari.
• Un alt aspect manifestat de unele companii este acela de a angaja tineri, studenți, absolvenți de
facultate dornici de afirmare, cărora li se acordă salarii foarte mici.
• Puține organizații din țară știu să-și motiveze angajații, în sensul de a le oferi condiții bune de muncă
și salarii pe măsura efortului și pregătirii lor.
 CUM INFLUENȚEAZĂ STILUL MANAGERIAL
COMUNICAREA ORGANIZAȚIONALĂ? - CONCLUZII
• Din perspectivă managerială, comunicarea este privită ca un proces de înţelegere între oameni, cu ajutorul
transferului de informaţie.
• Comunicarea managerială presupune implicarea a cel puţin doi parteneri: managerul şi colaboratorul
acestuia (angajatul).
• Calitatea comunicării manageriale este puternic influenţată de relaţia manager - angajat -colaborator.
• Tipul de personalitate al celor implicaţi, stilul managerial, chiar cel de comunicare – direct, indirect, susţinător
sau controlor îşi pune amprenta asupra calităţii procesului de comunicare şi mai apoi asupra rezultatelor
aşteptate ca urmare a acestui proces.
• Managerul adevărat – care implică şi partea umană în activitatea zilnică, încearcă să rezerve timp dialogului,
să asigure un climat de comunicare echilibrat, dovedeşte obiectivitate, răspunde clar, ţine cont de
părerile colegilor, comunică cu ei asupra problemelor cu care se confruntă, ascultă şi creează ocazii de
feed-back cerând argumentarea şi susţinerea punctului de vedere – comunică corect şi eficient. Cât de uşor
sau de greu pot fi realizate aceste lucruri o dovedesc rezultatele activităţii zilnice, când poate că un gest de
susţinere din partea colegilor/angajaţilor la finalul zilei de muncă sau ori de câte ori te întâlnesc, face mult
mai mult decât zeci de rapoarte pozitive din partea superiorilor.
QUIZZ – CARE ESTE STILUL DUMNEAVOASTRĂ
DE LEADERSHIP?

• https://www.mindtools.com/pages/artic
le/leadership-style-quiz.htm
 BIBLIOGRAFIE ȘI
WEBOGRAFIE:
• Barbu, D. I., Climatul educațional și managementul școlii, Editura Didactică și Ped
agogică, R.A., București, 2009.
• Jinga, I., Bazele managementului educațional, Editura ASE, București, 2009.
• https://www.academia.edu/7054195/Stiluri_de_conducere_si_comunicare_manag
eriala?auto=download

• https://www.academia.edu/3341300/Teoria_organizatiei_Prezentare_Stiluri_de_C
onducere

• https://www.academia.edu/7054195/Stiluri_de_conducere_si_comunicare_manag
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!
eriala?auto=download