TEORII ȘI PRACTICI ÎN MANAGEMENTUL EDUCAȚIONAL
TEMA NUMĂRUL 3
Căutați câte o definiție pentru termenii: autoritate, responsabilitate și putere, privind, pe rând, din punctul de vedere al elevului, al
profesorului, respectiv al părintelui.
AUTORITATE
ELEV Reprezintă comportamentul de impunere al
elevilor mai mari față de cei mici, datorită
nivelului mai ridicat de cunoștințe, vârstă
mai mare și prestigiu.
De asemenea, autoritatea elevilor se mai
poate manifesta, la nivelul instituțiilor de
învățământ, prin dreptul pe care îl deține
Consiliul elevilor de a-și exprima părerile
față de anumite chestiuni legate de școală și
de a lua decizii pentru elevii din întreaga
școală.
PROFESO Autoritatea presupune un
R comportament de impunere/ supunere în
realizarea scopurilor.
În plan pedagogic, autoritatea şi libertatea
sunt interpretate prin prisma responsabilităţii
fiecăruia dintre partenerii educaţionali.
Există o autoritate formală, de poziţie,
legitimă, statuată, şi alta funcţională, de
competenţă.
În managementul educaţional eficient
RESPONSABILITATE
Datoria, obligația de a îndeplini sarcinile
școlare, de a respecta regulile instituției
de învățământ și cele stabilite în sala de
clasă, de a contribui în mod activ în
procesul de evoluție personală, de grup
și de ansamblu.
Datoria, obligaţia faţă de ceva exterior
sau interior personalităţii umane, care
determină autoimpunerea îndeplinirii
sarcinilor asumate sau primite.
Conducerea este puternic corelată cu
responsabilitatea.
Răspunderea implică ceea ce datorezi
cuiva, dar presupune şi recunoaşterea
dreptului superiorului ierarhic de a
controla.
PUTERE
Dreptul de a-și exprima opinia
referitor la aspecte ce țin de propria
persoană, de activitățile didactice în
care este implicat, de a refuza
anumite acțiuni și activități care nu
sunt în concordanță cu propriile
dorințe, necesități, posibilități.
Dreptul de a vorbi liber, de a avea
opinii și de a propune anumite
măsuri, idei sau de a-și expune
propriile credințe.
Puterea profesorului rezultă din
echilibrul autoritate-libertate.
Aceasta nu ar trebui să se manifeste
prin constrângere, sancţionare.
Puterea profesorului se manifestă
prin sintetizarea celor patru
componente (după Wadd K.):
 charisma (capacitatea de a
atrage şi de a influenţa
oamenii prin propria
 funcţionează mai degrabă autoritatea decât personalitate);
puterea, mai degrabă autoritatea de  ascendenţa (capacitatea de a
competenţă decât cea formală. obţine controlul asupra unei
Autoritatea profesorului trebuie utilizată ca situaţii prin simpla prezenţă a
mijloc de pregătire a autonomiei, a persoanei respective);
obiectivităţii în interacţiunea socială, a  puterea intelectuală (puterea
libertăţii conştiente a tinerilor. expertului, a celui ce ştie);
Autoritatea prin competenţă se  resursele de putere
caracterizează, la nivelul strategiilor şi al (capacitatea unui individ de a
comportamentelor prin: organiza elementele unei
 alegerea procedurilor de sprijinire a activităţi în clasă).
elevilor în funcţie de particularităţile
acestora;
 utilizarea autoanalizei, autocorectării
prin raportare la obiective, expectanţe,
capacităţi şi competenţe;
 antrenare, activizare, responsabilizarea
elevilor etc.

Autoritatea nu se va confunda cu limitarea

libertăţii, coerciţia, ameninţarea,
constrângerea (fizică/ psihică, directă/
indirectă), nu se reduce la comandă,
ordin, se bazează pe forţa argumentelor
raţionale.

PĂRINTE Autoritatea părintească include încredințarea
copilului, supravegherea acestuia, deciziile
cu privire la religia copilului, la intervențiile
medicale, întreținerea și educația copilului.
Ea se poate defini ca puterea atribuită
părinților prin care li se permite acestora să
decidă în privința întreținerii, supravegherii,
Susținere din afara școlii a procesului de Dreptul de a lua decizii cu privire la
instruire al elevului, obligația de a crea toate aspectele din viața unui copil
pentru elev un mediu de viață până când acesta devine major.
corespunzător nevoilor sale de instruire,
acordarea sprijinul moral și material
necesar satisfacerii nevoilor sale și
urmărirea modului în care elevul
 educației și locuinței copilului. răspunde prin performanțele școlare
investițiilor societății în pregătirea sa.
(1) Autoritatea părintească este ansamblul de
drepturi și îndatoriri care privesc atât
persoana, cât și bunurile copilului și aparțin
în mod egal ambilor părinți.

(2) Părinții exercită autoritatea părintească

numai în interesul superior al copilului, cu
respectul datorat persoanei acestuia, și îl
asociază pe copil la toate deciziile care îl
privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său
de maturitate. (CODUL CIVIL, 2009)

BIBLIOGRAFIE ȘI WEBOGRAFIE:
 Ramona Răduț - Taciu, Cornelia Stan, Mușata – Dacia Bocoș (2017), Pedagogia adulților, Editura Cartea Românească Educațional,
Pitești.
 http://revped.ise.ro/wp-content/uploads/2017/07/2016.-2.-99-108.-Enache-R..pdf
 https://www.psih.uaic.ro/wp-content/uploads/dppd/postuniv/12-13/CeobanuC_ManagClasei.pdf
 https://lege5.ro/Gratuit/gezdmmzvgeza/indatoririle-obligatiile-elevilor-statut?dp=geydgnbrgazdcoa
 https://lege5.ro/Gratuit/gi2tsmbqhe/autoritatea-parinteasca-codul-civil?dp=gu3dmnbygizds
 https://ro.scribd.com/doc/120960097/Puterea-Parinteasca

MASTER: MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, ANUL I

NEAG LARISA-CORINA