GLOSAR DE TERMENI

ACTIVITATE

Modalitate specific umană de adaptare la mediu şi de adaptare a mediului la condiţia

socio-umană.

ACTIVARE A ÎNVĂȚĂRII

Intensificare și realizare optimă a activității de transmitere a cunoștințelor și de educare

intelectuală prin apelul la metodele cele mai eficiente cum sunt algoritmica și euristica.
ACTIVITĂȚI EXTRACURRICULARE

Activități desfăşurate cu elevii în afara orarului normal al şcolii prin: excursii, vizite,
concursuri şcolare, activități culturale, artistice, sportive, tehnico-științifice.

ACȚIUNE

Faptă, mod de intervenție în ordinea externă și internă de modelare, formare și

transformare, inițiat conştient de subiect și mijlocit instrumental.

ALGORITMIZAREA INSTRUIRII

Desfăşurarea procesului de instruire după o programa-tip- algoritm.

ANALIZA POSTULUI

Investigație sistemică a sarcinilor, indatoririlor şi responsabilităților cerute de un post de

muncă precum şi a îndemânării,cunoştințelor și abilităților necesare pentru a ocupa un astfel de
post.

APTITUDINEA DIDACTICĂ

Aptitudine profesională care se manifestă în domeniul muncii didactice; complex de

trăsături care, precizate si dezvoltate în cadrul unei temeinice culturi pedagogice se concretizează
într-o capacitate de formarea tineretului (omului, în general).
ARIA CURRICULARĂ

Modalitatea prin care se stabileşte o viziune multi şi/sau interdisciplinară asupra

obiectelor de studiu.

ATITUDINE

Modalitate relativ constantă de raportare a individului sau grupului față de anumite laturi
ale vieții sociale și față de sine.

AUTOEDUCAȚIE

Procesul de formare a propriei personalități și conduite conform cu unele modele și

cerințe, pe baza unor eforturi personale.

AUTOEVALUARE

Modalitate de evaluare, prin care elevul exercită rolul de subiect al acțiunii pedagogice,
de participant la propria formare, ajutându-l să aprecieze și să înțeleagă eforturile necesare pentru
atingerea obiectelor stabilite.

AUTONOMIE

Modalitatea de a fi a unui organism, persoane, grup, care acționează independent, se

determină în baza propriei sale structuri, a legilor sale interne.

AUTORITARISM (în educație)

Sistem de educare efectuat exclusiv prin impunerea autorității cadrelor didactice, a ideilor
pe care le susțin, a deciziilor adaptate.

AUTORITATE EDUCATIVĂ

Calitate a persoanei sau a grupului educativ care constă din ascendentul față de copii sau
tineri, din posibilitatea dominăii acestora din capacitatea de a li se impune și a obține permanent
din partea lor, recunoașterea rolului educativ pe care il îndeplinesc.

AUTORITATE FUNCȚIONALĂ
 Drept acordat unei persoane fizice sau juridice de a lua decizii, a face sugestii sau
recomandări privind modul de soluționare a problemelor dintr-un domeniu de activitate.

AXIOMĂ PEDAGOGICĂ

Principiu al unei demonstrații pedagogice, evident prin el însuşi sau acceptat prin
convenție, care este în afara discuției.

BATERIE DE TESTE

Ansamblu de teste selecţionate prin analiză psihopedagogică și statistică, care se

efectuează după un anumit criteriu de evaluare și vizează un anume aspect al structurii
psihologice a persoanei; bateria de teste este destinată investigațiilor, în special celor aplicative.
CADRE DIDACTICE

Toate persoanele care prin îndatoririle lor sunt implicate direct în procesul educațional.
CALITATE

Atribut intrinsec al oricărui obiect material sau spiritual care reflectă gradul de adecvare
în raport cu orizontul de așteptare al beneficiarului.

MANAGEMENTUL CALITĂȚII

Procesul de identificare și administrare a activităților necesare pentru implementarea

managementului calității.

CARIERA

O succesiune de profesii îndeletniciri şi poziții pe care le deține o persoană în perioada

activă a vieții, poziția în societate.

CERTIFICARE

Recuboașterea print-un act oficial a competențelor dobândite în urma absolvirii unui curs
de formare.

CHESTIONAR
 Metodă (instrument) de investigație care constă în administrarea unei serii de întrebări
care se succed conform logicii interne a cercetării unor indivizi având drept scop dezvoluirea
unor opinii, gusturi, träsături de personalitate.

CICLUL CURRICULAR

Perioadă a școlaritații ce se suprapune peste structura sistemului de invățămant, cu

scopul focalizării obiectivului major al fiecărei etape scolare și al reglării procesului de
învățământ.

CLASĂ

Categorie de elemente, reunite prin trăsături commune.

COLECTIV

Denumire mai veche a grupurilor mici şi mijlocii accentuând unitatea de acţiune şi scop
ca şi coeziunea acestora. În psihologia socială colectivul înseamnă un grup constituit, având
structură şi destinaţie educativă.

COMPETENŢA

Capacitatea unui individ de a soluţiona o problem, de a interpreta un fenomen, de a lua o

decizie, de a efectua o acţiune, de a se pronunţa într-o anumită problemă.

COMUNICARE

Proces de transmitere a informaţiilor, prin care ideile şi sentimentele se transmit de la

individ la individ, făcând astfel posibilă interacţiunea socială.

CONDUCERE

Proces de comandă şi control îndeplinit într-un sistem social de un individ sau de o

subgrupare cu statut şi rol, formal sau informal, adecvat.

CONDUCEREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
 Ştiinţa conducerii învăţământului este rezultatul progresului înregistrat de ştiinţă şi de
societate în general, răspunde nevoii de planificare, organizare, îndrumare, control, evaluare,
decizie.

CONFLICT

Stare afectivă caracterizată prin nelinişte, ostilitate, rezistenţă, agresiune deschisă precum
şi toate tipurile de opoziţie şi interacţiune antagonist, inclusiv competiţia.

CULTURĂ ORGANIZAŢIONALĂ

Ansamblul de valori, modalităţi de gândire şi comportamente ale cadrelor didactice din

învăţământ.

CURRICULUM

Desemnează în sens larg processual, ansamblul proceselor educative şi al experienţelor

de învăţare prin care trece elevul pe parcursul şcolarizării iar în sens restrâns cuprinde ansamblul
documentelor şcolare de tip reglator, în cadrul cărora se consemnează datele esenţiale privind
procesele educative şi experienţele de învăţare pe care şcoala le oferă elevului şi cuprinde:
planuri - cadru de învăţământ, programe şcolare, manual şcolare, ghiduri şi metodologii.

CURRICULUM VITAE

Sintagmă care provine din limba latină şi care înseamnă “parcursul vieţii”.

DIDACTICĂ

Ramură a pedagogiei care se ocupă de sistemul de învăţământ, formele de organizare,

principiile, metodele, mijloacele şi scopurile procesului instructive de relaţiile dintre pedagog şi
elevi.

EDUCAȚIE
Acțiune sistematică exercitată de adulți asupra copiilor, adolescenților și tineri, cu scopul
de a-i pregăti pentru viața pe care vor trebui și vor putea să o traiasca intr-un mediu dat; proces
de instruire şi învățare prin care se formează, se dezvoltă și se maturizează un individ într-un
spectru larg de obiective privind transmiterea experienței de viața și de muncă, a cunoștințelor,
deprinderilor, comportamentelor şi valorilor acumulate până la un anumit moment de societate,
proces ce se desfășoară în forme instituționalizate și neinstituționalizate.
FUNCȚIE
Totalitatea posturilor care au aceleași caracteristici principale referitoare la sarcini,
obiective, autoritate și responsabilități.
CONDUCERE
Conducerea reprezintă o clasă specifică de activități și umane.
Conducerea poate fi:
• Formală, atunci când persoana conduce în virtutea poziției.
• Informală, atunci când o persoană este aleasă în calitate de conducător ("lider") al unui
grup prin consensul membrilor săi.
Conducerea mai poate fi directă:
• Directă - de la o persoană la alta (altul)
• Indirectă - exercitată prin intermediar (persoane, grupuri, structuri formale) care
transimt deciziile şi raportează îndeplinirea lor.
CONTROL
Controlul reprezintă un set de proceduri pentru evaluarea raportului dintre performanțele
obținute și cele intenționate și pentru corectarea rezultatelor în sensul dorit.
CULTURĂ ORGANIZAȚIONALĂ
Cultura organizațională reprezintă un complex specific de valori, credințe
conducătoare,reprezentări, înțelesuri şi căi de gândire împărtășite de membrii unei organizații,
care determina modul de comportare în interiorul și în afara organizației și care sunt transmise
noilor membri drept corecte.
numai acolo unde apar mai multe poziții alternative de defășurare
DECIZIE
Decizia reprezintă opțiunea pentru un curs a unei acțiuni în detrimentul altora posibile,
deci există proces decizional numai acolo unde apar mai multe poziții alternative de defășurare
pentru acțiunea respectivă.
FORMAREA ȘI ORGANIZAREA GRUPURILOR/ CONSTRUCȚIA ECHIPELOR
 Grupul reprezintă o colecție de persoane careinteacționează, sub conducerea unui lider,
pentru atingerea unui obiectiv comun şi care împărtăşesc sentimentul unei identități comune.
Echipa este grup formal, construit pentru rezolvarea unor sarcini organizaționale concrete.
MOTIVARE
Motivarea reprezintă identificarea și fructificarea motivației individuale în beneficiul
organizație, dar și al persoanei respective.
NEGOCIERE/REZOLVAREA CONFLICTELOR
Conflictul este o formă de opoziție centrată pe adversar, bazata pe incompatibilitatea
intențiilor și a valorilor parților componente. Negocierea reprezintă interacțiunea dintre grupuri
și/sau persoane cu obiective si interese inițial divergente, care vizează după discutarea si
confruntarea pozițiilor obținerea unui acord și luarea unor decizii comune.
ORGANIZARE
Organizarea reprezintă procesul de ordonare a resurselor umane și non-umane
(financiare, materiale, informașionale și de timp) în vederea atingerii finalităților stabilite prin
proiect. ORGANIZAȚIA
Organizația reprezintă o colecție structurată de resurse umane și non-umane dirijate spre
atingerea unor finalități prestabilite.
PROIECTAREA/PLANIFICARE
Proiectarea/planificarea reprezintă stabilirea traiectului (lor) ipotetic (e) de la "ceea ce
este " - starea actuală a (sub) sistemului sau procesului organizațional-, la "ceea ce trebuie sã fie"
- starea dezirabilă a (sub) sistemului sau a procesului respectiv.
STILUL MANAGERIAL /STIL DE CONDUCERE
Stilul managerial/ de conducere reprezintă comportamentul concret al managerului/
liderului și modul în care acesta se raportează la sarcini (derivate din obiectivele
organizaționale), la indivizii și grupurile care fac parte din organizație.
FEED-BACK
Conexiune inversă, principiul de bază al adaptării oricărui sistem la mediu prin reacția
efectului asupra cauzei.
GRUP
Colectivitate umană a cărei membri se află în raportul de interacțiuni în conformitate cu
anumite norme.
 • Grup de apartenență - grupul din care face parte un individ
• Grup de referință - grupul la care se raportează sau din care doreşte sa facă parte.
GRUP (SOCIAL)
Număr de indivizi asociați în general printr-un proces de interacțiune.
IDEAL
Expresie a aspirației către perfecțiune a unei persoane sau a unei colectivități, într-o
anumită sferă a vieții sociale.

IERARHIE
Sistem de subordonare a funcțiilor în organizarea socială a activității, orice formă de
activitate și de relații sociale presupune, în mod obiectiv, un sistem de raporturi bazate pe o
ierarhie, care constă în atribuirea de responsabilități, de drepturi și de obligații diferențiate, în
definirea raporturilor dintre funcțiile de decizie - control și cele de execuție.
INSTITUȚIE
Organism care îndeplinește un ansamblu de servicii, având în competența sa desfășurarea
unei anumite activități sociale.
ITEM
Ansamblul datelor informaționale perceput,desemnat și tratat în mod global.
MANAGEMENT
Metodă de gestiune rațională vizând dezvoltarea și coordonarea optimă a tuturor
factorilor implicați în activiate.
MATERIALE DIDACTICE
Mijloace extrem de variate - cărți, scheme, grafice, hărți, tablouri, diapozitive, filme,
mulaje, calculatoare, aparate de labotator, obiecte naturale.
METODA
Originar – cercetare, apoi cale și sistem de proceduri prin care se ajunge la un rezultat.
METODICĂ
Sistem de prescripții și de procedee, tehnici, mijloace de orice fel din care este
concretizată aplicarea unei metode sau a unui grup de metode.
METODOLOGIE
 Denumeşte în principal teoria ştiințifică a metodelor de cercetare şi mai ales de
interpretare, ansamblul principiilor după care o disciplină se călăuzeşte și construieşte, concepția
privind mijloacele dezvoltării unui domeniu de cunoaştere sau (şi) acțiune.
MONITORIZARE
Urmărire în scop de verificare-optimizare a unei desfăşurări (suite de acte), de pe poziția
managerului de proces.
MOTIVAȚIE
Dorință, emoție, raționament suma de energii ce determină acțiunea unei persoane.

OBIECTIV EDUCATIONAL
Reflectare anticipată a rezultatelor actului educativ care se produce în cadrul unei
secvențe educaționale.
ORGANIGRAMĂ
Schemă de organizare unei unități sociale, care are la bază un sistem de statute, legi,
regulamente și acte normative.
PEDAGOGIE
Cercetarea și aplicarea celor mai bune metode de educare a copiilor, tineretului și
adultului, este știință și artă în acelaşi timp.
PERFECȚIONAREA PROFESIONALĂ
Activitate cu caracter informativ, de lărgire şi de actualizare a cunoștințelor, de
dezvoltare, a aptitudinilor și de modelare a atitudinilor personalului.
PLANIFICARE
Stabilirea sistematică a modulului în care se intenționeaza să se atingă anumite obiective
determinate în prealabil.
POLITICA EDUCAȚIONALĂ
În perioada actuală se asistă la descentralizarea și democratizarea şcolii româneşti, la
diversificarea structurilor și a experiențelor de învățare.
PRINCIPIILE REFORMEI
Reprezintă opțiunile fundamentale ale educației în funcție de o anumită concepție despre
om și societate.
PRINCIPIUL DIDACTIC
 Normă generală după care se conduce procesul didactic, directive întemeiate practic și
justificate științific pentru organizarea și desfăşurarea procesului instructiv-educativ.
PROGNOZA
Parte a știnței conducerii, reprezentând activitatea pregătitoare pentru planificare,
studiază evoluția concretă a unei variante de viitor posibil, stabilind etapele sale consecutive în
vederea programării și planificării activităților.
PROIECT
Metodă de evaluare, ce constă în realizarea de către elevi a unei cercetări îndreptată spre
obiective practice şi finalizată într- un produs de tipul:obiecte, instalații, dispozitive, aparate,
albume, programe, poate fi prezentat in cadrul lecțiilor la sfarşitul semestrului etc.
PROIECT DE LECTIE
Proiect de lecție (plan de lecție, proiect de tehnologie didactică): instument didactic
intermediar între prefigurările mentale și concretizările faptice ale acțiunilor instructiv-
educative.
SCOP

Afirmaţie largă, exprimând o ţintă pe termen lung care poate să fie sau nu evaluabilă.

SISTEM

Ansamblul de elemente aflate într-o relaţie structurată, de interdependenţă şi interacţiune

reciprocă formând un tot organizat, funcţional.

SOCIALIZARE

Proces de integrare socială prin însuşirea unor norme şi valori, asumarea de roluri sociale.

STANDARD DE PERFORMANȚĂ
Nivel dorit al performanțelor. Ca element de referintă în aprecierea rezultatelor,
standardele permit evidenţierea gradului în care au fost îndeplinite activităţile.
STIL DE CONDUCERE
Tip de comportament în cadrul activității de conducere; mod caracteristic de exprimare și
de manifestare a gândirii și a acțiunii particularităților a strategiilor şi a metodelor de care uzează
un conducător sau un colectiv de conducere.
STRATEGIE
Un plan de acțiune ordonată în vederea atingerii unui scop.
STRES
Situație, stimul care pune organismul într-o stare de tensiune.
STUDIU DE CAZ
Metoda de studiere a comportamentului individual în ansamblul cadrului social, cu
accent pe analiza datelor şi prezentarea lor unitară ca variabilă relevantă necesară înţelegerii
cazului.
TAXONOMIE
Disciplină metodologică ce se ocupă cu legile, criteriile şi configuraţiile clasificărilor,
pornind de la cele din biologie, care sunt tipice; ştiinţa legilor de clasificare; ştiinţa clasificării.