Sistemul comercial internațional și

reglementarea relațiilor comerciale

• SCI este un sistem complex de
reglementare a relațiilor comerciale
mondiale, ținând cont de componentele
sale naționale.
• SCI, format în anii 90 ai secolului trecut,
include relații comerciale între toate
statele.
• Baza legală a sistemului comercial
internațional include:
- Reglementări internaționale în domeniul
comerțului internațional;
- Standarde ale asociațiilor internaționale de
natură economică;
- Acorduri adoptate în sistemul OMC.
• În cadrul acestui sistem, interacționează
un număr enorm de participanți din
întreaga lume, asociații și organizații
interstatale economice și politice - OMC,
FMI, BM, ICC etc. Normele și
disciplinele Organizației Mondiale a
Comerțului (OMC) constituie piatra de
temelie a acestui sistem, servind drept
garanție împotriva discriminării.
• OMC
• Sediu central: Geneva, Elveția
• Creată la 1 ianuarie 1995
• Creată de: negocierile din runda Uruguay
(1986-1994)
• Număr de membri: 164 de membri
reprezentând 98% din comerțul mondial
• Buget: 197,204 de milioane de franci
elvețieni pentru 2019
• Personalul secretariatului: 625 de
persoane
• Director general: Ngozi Okonjo-Iweala
• Statutul organizaţiei cu sediul la Geneva
nu prevede o rotire geografică pentru
postul de director general, dar în ultima
vreme au apărut voci care au spus că ar fi
timpul ca un african sau o africană să
ocupe acest post.
• Pe data de 15 februarie 2021 Consiliul
General al OMC a decis cine va fi viitorul
director general - candidata Nigeriei, Ngozi
Okonjo-Iweala, prima femeie şi, totodată,
primul reprezentant al unei ţări africane la
conducerea acestui organism.
• Succesorul lui Azevedo se va confrunta cu
provocări considerabile pe fondul creşterii
tensiunilor globale şi protecţionismului în
contextul recesiunii provocate de
pandemia de coronavirus (COVID-19).
• Obiectivul principal al OMC este de a
asigura deschiderea comerțului în
beneficiul tuturor.
• Funcţii:
– Administrarea acordurilor comerciale ale OMC
– Cadrul pentru negocierile comerciale
– Soluționarea litigiilor comerciale
– Monitorizarea politicilor comerciale naționale
– Asistență tehnică pentru țările în curs de
dezvoltare
– Cooperarea cu alte organizații internaționale
• Trei tendințe majore, tot mai clar conturate
în anii recenți:
• 1.Ca urmare a schimbărilor structurale
care au marcat economia și comerțul
mondial în deceniile recente,
multilateralismul comercial traversează în
prezent o criză profundă.
• 2.Deplasarea centrului de greutate a
puterii economice în lume înspre țările
emergente generează probleme de ordin
sistemic, care se răsfrâng asupra
mecanismelor de guvernanță ale OMC și,
implicit, asupra cooperării multilaterale a
națiunilor.
• 3.Noile realităţi asociate mutațiilor în
raportul de forțe din economia mondială
îngreuiază, înainte de toate, exercitarea
de către OMC a funcţiei de for pentru
negocieri comerciale multilaterale și a
celei legislative, având ca finalitate
elaborarea de noi reguli comerciale la
nivel global.
• Pe cale de consecință, negocierile
comerciale multilaterale din cadrul OMC –
lansate în 2001 și cunoscute drept Runda
Doha – continuă să fie confruntate cu mari
dificultăți, iar perspectivele revigorării
multilateralismului rămân incerte și după
Conferință ministerială a OMC de la
Nairobi (Kenya), din 15-19 decembrie
2015.
• În contextul relației tradiționale dintre
multilateralism și regionalism, inerente
sistemului comercial global, balanța se
înclină tot mai vădit în favoarea
regionalismului comercial, ceea ce se
reflectă în creșterea exponențială a
negocierilor pentru încheierea de noi
acorduri comerciale preferențiale.
• Întrucât ies de sub sfera de incidență a
sistemului comercial multilateral gestionat
de OMC și vizează părți substanțiale din
PIB-ul și comerțul mondial, aceste
aranjamente au repercusiuni importante
asupra sistemului comercial multilateral,
periclitând, la rândul lor, funcția de
negociere și cea legislativă a OMC.
• Încetinirea drastică a ritmului de creștere a
comerțului mondial în anii de post-criză –
deopotrivă din cauze ciclice și structurale,
riscurile de natură macroeconomică și
geopolitică, stimulează propensiunea
statelor lumii de a promova politici
comerciale protecționiste și, pe cale de
consecință, se accentuează tensiunile în
relațiile comerciale internaționale.
• În aceste condiții, perspectivele liberalizării
comerțului internațional pe calea
negocierilor multilaterale sub auspiciile
OMC sunt în continuare sumbre, în pofida
faptului că eforturile reînnoite ale
comunității internaționale în această
direcție ar contribui într-o mare măsură la
revigorarea schimburilor comerciale
internaționale.
• Totodată, sistemul comercial global devine
tot mai fragmentat, tot mai puțin coerent și
tot mai incert. Pe de o parte, acesta a
ajuns să fie guvernat de un număr
crescând de acorduri comerciale
preferențiale, care ies de sub sfera de
incidență a OMC.
• Pe de altă parte, proliferarea
aranjamentelor comerciale plurilaterale în
cadrul OMC și în afara organizației
deviază de la principiul nediscriminării,
care este piatra de temelie a organizației.
Iar toate aceste evoluții la un loc grevează
asupra perspectivelor demersurilor de
reluare a cooperării multilaterale a
națiunilor în sfera comerțului.
• UNCTAD - Conferința Națiunilor Unite
pentru Comerț și Dezvoltare
• Conferința a fost înființată în 1964.
• Sediul UNCTAD este situat la Geneva.
• Organizația are 195 de membri.
• Deciziile UNCTAD sunt luate sub formă
de rezoluții și au caracter consultativ.
• Principalele obiective ale UNCTAD sunt:
– promovarea comerțului internațional;
– cooperare reciproc avantajoasă între state;
– elaborarea de recomandări, principii, condiții
organizaționale și legale și mecanisme de
funcționare a relațiilor economice internaționale
moderne;
– participarea la coordonarea altor agenții ONU în
domeniul dezvoltării economice a relațiilor
economice și promovarea comerțului internațional.
• Organul executiv este Consiliul pentru
comerț și dezvoltare, responsabil pentru
asigurarea alinierii generale a activităților
cu prioritățile convenite. Secretariatul
UNCTAD cooperează cu guvernele
statelor membre, interacționează cu
organizațiile ONU și cu comisiile regionale.
• Din 1990, UNCTAD a introdus un indicator
care caracterizează gradul de implicare a
CTN-urilor în economiile străine: Indicele
de transnaționalitate. Se calculează pe
baza indicatorilor:
– Ponderea activelor în străinătate
– Cota de vânzări externe
– Ponderea angajaților în străinătate
•  STN cu grad ridicat de transnaţionalitate
•  Nestle - 94,7%
• British American Tobacco - 94,5% etc.
• În anii 70 -80 ai sec. al XX-lea UNCTAD a
fost strâns legată de ideea unei noi ordini
economice internaționale - un set de
propuneri pentru îmbunătățirea situației
țărilor în curs de dezvoltare, prin
schimbarea condițiilor comerțului cu țările
dezvoltate și prin acordarea de
împrumuturi de către țările dezvoltate.
• Noua ordine economică internațională
(NOEI) - conceptul care stă la baza
mișcării țărilor în curs de dezvoltare pentru
restructurarea democratică a relațiilor
economice internaționale, eliminarea
poziției inegale a țărilor pe piața mondială.
Mișcarea se bazează pe ideea creării unui
mecanism interstatal pentru reglementarea
relațiilor economice externe.
• Această idee a apărut la Organizația
Națiunilor Unite în 1974 și a fost aprobată
în cadrul Conferinței Națiunilor Unite
pentru comerț și dezvoltare (UNCTAD).
• Principiile NOEI:
– a) transformarea sistemului de comerț
internațional de mărfuri;
– b) creșterea exportului de produse finite din
țările în curs de dezvoltare, deschiderea
pentru această piață a țărilor dezvoltate;
– c) monitorizarea activităților corporațiilor
transnaționale și eliminarea discriminării din
partea lor;
– d) asistență financiară din partea țărilor
dezvoltate către țările în curs de dezvoltare,
reducerea datoriilor prin anularea unei părți
din datorii;
– e) extinderea cooperării economice.
• Camera Internațională de
Comerț (ICC;  Chambre de commerce
internationale) este cea mai reprezentativă
organizație de afaceri din lume. Creată în
1920, la Paris.
• 6 milioane de membri din peste 100 de
țări.
• Este o organizațne internațională
independentă necomercială care reunește
camere de comerț, organizații de afaceri și
companii individuale
– pentru a dezvolta standarde internaționale de
comerț,
– pentru a proteja în comun interesele în
organizațiile internaționale pentru a rezolva
litigiile comerciale.
• Camera internațională de comerț fiind o
asociație de afaceri voluntară, spre deosebire de
asociațiile interstatale care reglementează
problemele comerciale, precum Organizația
Mondială a Comerțului, ECOSOC (United
Nations Economic and Social Council), nu
îndeplinește funcții de reglementare, elaborează
doar mecanisme și reguli uniforme pentru toate
entitățile participante și soluționează litigiile în
cadrul regulamentelor elaborate.
• În același timp, ICC este un organism
consultativ colectiv recunoscut pentru
OMC, Banca Mondială și alte organizații
internaționale, iar din 2016, observator
oficial pe lângă Adunărea Generală a
ONU, oferind astfel un mecanism pentru a
ține cont de interesele comunității de
afaceri în procesele interstatale.
• În sediul din Paris lucrează constant
aproximativ 200 de angajați în 11
departamente (politici și bune practici,
servicii de soluționare a litigiilor, instruire și
conferințe, publicații, federația camerelor de
comerț, comitetele naționale și membrii,
comunicații externe, comunicații editoriale și
interne, finanțe și management personal,
tehnologie informațională, servicii generale).
• Mai multe unități specializate își
desfășoară activitatea în mod constant la
sediu, precum
– Curtea Internațională de Arbitraj, principalul
organism de soluționare a litigiilor
– unitățile care furnizează servicii de investigare
membrilor sunt Biroul Maritim Internațional,
Biroul de Investigații Financiare, Biroul de
Investigații contrafacerii și FraudNet.
• Printre documentele emise de ICC se
numără Incoterms (condiții comerciale
unificate), UCP 600 (reguli și obiceiuri
unificate pentru scrisori de credit
documentare), reguli de arbitraj, contracte
internaționale standard revizuite periodic
de către membrii comisiilor pentru
modificări care țin cont de realitățile țărilor
membre ICC.
• Partea predominantă a tuturor piețelor de
mărfuri este în domeniul juridic al
pachetului de acorduri OMC. În același
timp, s-au format sau se formează
regimuri juridice autonome în afara
sistemului OMC care funcționează pe
baza unor acorduri internaționale de
mărfuri.
• Acordurile internaționale de mărfuri
sunt acorduri multilaterale între guvernele
țărilor producătoare și exportatoare, pe de
o parte și țările consumatoare și
importatoare, pe de altă parte. RM
participă la mai multe acorduri.
• Primele au fost acordurile de mărfuri privind
grâul (1933) și zahărul (1937). Pe baza lor,
au fost constituite Comitetul internațional
consultativ pentru grâu (ulterior redenumit
Consiliul Internațional al Cerealelor) și
Organizația Internațională a Zahărului. În
1956, a fost semnat Acordul internațional
de staniu; organul său de conducere a fost
Consiliul Internațional al staniului.
• În anii '60 UNCTAD a preluat funcții de
coordonare privind elaborarea de acorduri
internaționale cu mărfuri. Acordurile au fost
încheiate la conferințele internaționale ale ONU
privind produsele de bază ținute sub auspiciile
și în cadrul UNCTAD. Primul astfel de acord a
fost Acordul internațional de cafea din 1962, pe
baza căruia a fost formată Organizația
Internațională a Cafelei din Londra.
• Prin încheierea acordurilor internaționale de
mărfuri, statele reglementau piețele
transnaționale de mărfuri „sensibile”,
coordonau interesele țărilor exportatoare și
importatoare și stabilesc o relație rațională
între cererea și oferta de bunuri (bunuri). Pe
baza unor acorduri de mărfuri (privind zahărul,
cafeaua, cacao, cauciucul), au fost create
organizațiile internaționale corespunzătoare.
• Aceste acorduri guvernează piețele
transnaționale de mărfuri în trei moduri
principale, influențând: 1) volumele de
producție; 2) prețurile; 3) amploarea
exportului mărfurilor respective din țara de
producție.
• Organizația Internațională a Zahărului
(International Sugar Organization, ISO)a
fost creată pentru a asigura
implementarea Acordului internațional
privind zahărul din 1968 (MCC-1968) ca
succesor al Consiliului internațional pentru
zahăr, înființat în 1937. Ulterior, prezentul
acord a fost revizuit în 1973, 1977, 1985 și
1992.
• Este o organizație interguvernamentală
ale cărei activități sunt menite să
sporească cooperarea internațională în
producția, consumul și circulația zahărului,
precum și în domeniile conexe, între țările
exportatoare și importatoare, în
conformitate cu obiectivele și obiectivele
actualului Acord internațional pentru Zahăr
(MCC).
• Sarcina principală este de a promova
cooperarea internațională în economia
globală a zahărului și dezvoltarea
echilibrată și stabilă a pieței globale de
zahăr în interesul tuturor țărilor
participante.
• Organizația
– promovează formarea de prețuri adecvate pentru
producători și consumatori
– este un forum pentru a discuta probleme de
interes pentru țările membre
– furnizează informații despre piața globală a
zahărului și a altor îndulcitori
– desfășoară cercetări relevante
– colaborează cu Fondul general pentru produse
primare
• Sediu: International Sugar Organization
1 Canada Square
Canary Wharf
London E14 5AA
United Kingdom
• 87 de țări membre, inclusiv RM
• Limbi oficiale: engleza, franceza, rusa și
spaniola.
• Organizația Internațională a Viei și Vinului
(Organisation Internationale de la vigne et
du vin; OIV) a fost fondată în anul 1924
pentru studierea sectorului vitivinicol. În
prezent asociația numără 46 de membri,
state în care se produce 85% din
cantitatea mondială de vin și se consumă
80% din totalul global.
• OIV este o organizație interguvernamentală
care se ocupă de aspectele tehnice și
științifice ale viticulturii și vinificației.
Domeniul de activitate al OIV include
producția de struguri în toate scopurile,
adică nu numai pentru vin, ci și producția
de struguri de masă și stafide.
• Una dintre activitățile OIV este statistica
globală în domeniu.
• Sediu: 18 Rue d’Aguesseau, Paris, France
• Limbi oficiale
– engleza
– franceză
– spaniolă
– germană
– italiană
• Republica Moldova este membră a
Organizației Internaționale a Viei și Vinului
(OIV) din anul 1992, fiind prima țără din
spațiul ex-sovietic care s-a bucurat de
acest statut.
• În 2018-2021, comisia „Siguranță și
Sănătate” a OIV este condusă de
directorul Oficiului Național al Viei și
Vinului al RM (ONVV), Gheorghe Arpentin,
dr.hab. În științe tehnice.
• Comisia „Siguranță și Sănătate”,
subordonată direct Comitetului Tehnico-
Științific al organizației internaționale, este
responsabilă de politicile europene care
reglementează relația dintre consumul de
vin sau băuturi obținute din struguri și
sănătatea consumatorilor.
• „Gestionarea activității unei comisii
strategice din cadrul OIV este un pas
important înregistrat de Republica
Moldova și sectorul vitivinicol. În următorii
trei ani, poziția țării noastre ca fiind un
producător de vinuri de înaltă calitate va fi
consolidată la nivel internațional. 
• Organizația Internațională a Cafelei
(ICO), este entitatea de control a Acordului
internațional pentru cafea (ICA).
Reprezintă principalii producători de cafea
și majoritatea țărilor consumatoare.
Acordul din 2007 cuprindea 42 de membri
exportatori și 7 țări importatoare (Uniunea
Europeană cuprinzând toate statele
membre reprezintă un membru) .
• Acordul internațional pentru cafea (ICA)
este unul dintre marile acorduri
internaționale de mărfuri semnate în
secolul XX în domeniul materiilor prime.
Este conceput pentru a menține cotele
țărilor exportatoare și pentru a menține
prețurile la cafea ridicate și stabile pe
piață.
• Primul acord dintre țările producătoare și
țările consumatoare de cafea a fost semnat
în 1962, la doi ani de la independența
Coastei de Fildeș. A fost înființat pe o
perioadă de cinci ani, iar de atunci au
existat șase acorduri consecutive, în 1968,
1976, 1983, 1994, 2001 și 2007. Din 1989,
este doar simbolic, durata sa reală a trecut
doar puțin peste un sfert de secol.
• În 1989, Organizația Internațională a
Cafelei (ICO) nu a putut fi de acord cu noi
cote de export, determinând astfel
prăbușirea sistemului și dispariția
acordului. Definirea cotelor de export
bazate pe volumele de cafea produse a
încurajat supraproducția în detrimentul
calității.
• Dispariția Acordului internațional și
sfârșitul sistemului de cote a dus la
falimente spectaculoase.
• Piața a devenit, pe termen lung, centrul
fixării prețurilor internaționale.
• 48 de țări membre la 1 octombrie 2020.
• Membrii exportatori 42
• Membri importatori 6 (EU, Japan, Norway,
Russian Federation, Switzerland, Tunisia)
• Potrivit ICO, membrii săi reprezintă 99%
din producția mondială de cafea și 67%
din consum.
• Aduce o contribuție practică la dezvoltarea
unui sector mondial al cafelei durabil și la
reducerea sărăciei în țările în curs de
dezvoltare prin:
– Posibilitatea pentru guverne și sectorul privat
să facă schimb de opinii cu privire la
problemele legate de cafea, condițiile și
tendințele pieței și să coordoneze politicile la
reuniunile la nivel înalt
– dezvoltarea și căutarea de finanțare pentru
proiecte care beneficiază economia mondială
a cafelei
– promovarea calității cafelei printr-un program
de îmbunătățire a calității cafelei
– promovarea transparenței pieței prin
furnizarea unei game largi de statistici privind
sectorul mondial al cafelei
– dezvoltarea consumului de cafea și a piețelor
de cafea prin activități inovatoare de
dezvoltare a pieței
– încurajarea dezvoltării de strategii pentru a
spori capacitatea comunităților locale și a
fermierilor mici
– promovarea programelor de instruire și
informare pentru a sprijini transferul de
tehnologie relevantă pentru cafea
– facilitarea informațiilor privind instrumentele și
serviciile financiare pentru asistarea
producătorilor
– furnizarea de informații economice, tehnice și
științifice obiective și cuprinzătoare privind
sectorul mondial al cafelei.
• Exporturile mondiale de cafea s-au ridicat
la 9,67 milioane de saci în octombrie
2020, comparativ cu 9,37 milioane în
octombrie 2019.
• Producția mondială de cafea în anul
2019/20 a scăzut cu 1,6%, până la 168,55
milioane de saci, ca urmare o scădere cu
5,1% a producției Arabica la 95,73
milioane de saci, în timp ce producția de
Robusta a crescut cu 3,2%, până la 72,82
milioane de pungi.
• Ministerul Agriculturii Statelor Unite (USDA) - în
raportul său despre cafea: producție globală,
piețe și comerț publicat pe 21 iunie 2021 –
prognozează o scădere a producției globale de
cafea în 2021/22 cu 11 milioane de saci față de
anul precedent. Cauza principală: reducerea
producției de Arabica în Brazilia, care a intrat în
perioada interanuală a ciclului de producție de
doi ani, și deficitulul din cauza condițiilor
meteorologice nefavorabile.
• În același timp, prețurile cafelei, măsurate
prin indicele lunar al prețului al
Organizației Internaționale a Cafelei (ICO),
au avut o tendință ascendentă din iunie
2019.
• În iulie 2021 prețurile mondiale ale cafelei
au atins un maxim din ianuarie 2015. În
ultimul an, costul boabelor Arabica a
crescut cu peste 60%. Experții asociază
dinamica observată în multe privințe cu
scăderea exporturilor din Brazilia din
cauza secetei anormale și a recoltei slabe.
• În același timp, aprovizionarea cu cafea
din Columbia a scăzut pe fondul
protestelor în masă și al revoltelor din țară.
În plus, experții constată impactul negativ
al pandemiei: întreruperea lanțurilor de
transport și o creștere notabilă a costului
transportului de marfă în lume.
• Organizația Internațională pentru Cacao
(IOCC) este o structură
interguvernamentală menită să promoveze
dezvoltarea cooperării internaționale între
țările producătoare și țările consumatoare
de cacao în toate sectoarele industriei
mondiale a acestui produs.
• ICCO a fost înființată în 1973 pentru a
implementa obiectivele și obiectivele
Acordului internațional pentru cacao,
semnat în cadrul primei Conferințe
internaționale pentru cacao, care a avut
loc la Geneva (Elveția) în 1972.
• În total, pe întreaga perioadă a existenței
ICCO, au fost adoptate șapte acorduri
internaționale de cacao, ultimul dintre
acestea fiind actualul acord din 2010.
• Acordul internațional privind cacaua din
2010 este aprobat în numele Uniunii
Europene.
• Principalele obiective ale prezentului acord
sunt:
– promovarea cooperării internaționale în
economia globală a cacao;
– furnizarea unui cadru adecvat pentru discuțiile
dintre guverne și sectorul privat cu privire la
toate problemele de cacao;
– asistență în consolidarea economiei naționale
de cacao a țărilor participante, prin pregătirea,
dezvoltarea și evaluarea proiectelor adecvate
înaintate instituțiilor relevante pentru finanțare
și implementare, precum și atragerea de
fonduri pentru proiecte care sunt în interesul
părților la acord;
– stabilirea unor prețuri rezonabile pentru a
asigura rentabilități economice corecte atât
pentru producători cât și pentru consumatori
în lanțul valoric al cacao; promovarea
dezvoltării echilibrate a economiei mondiale a
cacao în interesul tuturor părților la acord;
– stimularea cercetării și implementării
rezultatelor prin programe de formare și
informare care vizează transferul de
tehnologii adecvate pentru cacao părților la
acord;
– asigurarea transparenței în economia globală a
cacao, în special în comerțul cu cacao, prin
colectarea, analizarea și diseminarea
statisticilor relevante și desfășurarea de
cercetări adecvate, precum și contribuirea la
eliminarea barierelor comerciale;
– diseminarea informațiilor despre instrumentele
și serviciile financiare pe care producătorii de
cacao le pot utiliza, inclusiv accesul la metode
de creditare și gestionare a riscurilor.
• Sediu
• International Cocoa Organization
ICCO Building, II Plateaux ENA -
Avenue Boga Doudou
• Abidjan, Côte d’Ivoire
• Comitetul International pentru ceai
(ITC), fondat în 1933, furnizează industriei
ceaiului informații statistice valoroase timp
de peste 80 de ani.
• ITC este o organizație imparțială, nonprofit,
susținută și recunoscută de numeroși mari
producători de ceai și consumatori de ceai
ca sursă oficială de statistică a ceaiului.
• International Tea Committee Ltd
1st Floor, Millbank Tower, 21-24 Millbank
London SW1P 4QP
• Website: www.inttea.com
• Ceaiul este cea mai populară băutură din
lume. Doar în Statele Unite, importurile de
ceai au crescut cu peste 400% din 1990.
• Această băutură este populară de o mie
de ani. Ceaiul este originar din China, și
era considerat o băutură medicinală.
• Piața internațională a ceaiului continuă să
evolueze, tendințele arătând o cerere
puternică pentru o varietate de produse de
ceai de calitate, cum ar fi ceaiul oolong și
ceaiul cu frunze albe.
• Analiștii de la 360 Market Updates se așteaptă
ca piața mondială a ceaiului să crească cu
4,4% în 2021. La rândul său, Mordor
Intelligence spune că piața mondială a ceaiului
va crește cu o rată medie anuală de creștere de
5,7%. Odată cu această creștere, se așteaptă
ca piața mondială a ceaiului să ajungă la
71,784 miliarde de dolari până în 2026, o
creștere de 24,354 miliarde de dolari față de
2020.
• Piața ceaiului, la fel ca piața cafelei, este în
creștere datorită schimbărilor în stilul de viață al
consumatorilor și apariției unei noi culturi a
consumului de băuturi.
• Pandemia a lansat mai multe tendințe care
influențează dezvoltarea în continuare a pieței.
Restricțiile cauzate de autoizolare, nivelul ridicat
al consumului de ceai, a dus la noi provocări
pentru producător. Printre tendințe se numără
următoarele:
• 1. Creșterea așteptărilor consumatorilor
față de producător și produs.
• 2. Includerea ceaiului în economia
impresiilor.
• Stil de viata sanatos. Oamenii vor începe
să acorde mai multă atenție funcțiilor
băuturii, mai degrabă decât gustului
acesteia.